Sfaturi
I
Cu pipa-nvăluită de-a fumului dantelă,
Privește cum se naște poemul diafan,
Apoi, după-amiază, stând rezemat de-o stelă,
Ascultă-n crâng cum cântă din nai divinul Pan.
II
La adăpost de vară sub falnicul castan,
Spre-a da culoare clipei, de griji când se golește,
Ascultă-n timp ce vinul în cupă se topește,
Cum cloncăne carafa ca un bătrân curcan.
III
Acum, după o noapte de trudnică migală
A versului, la ora când lămpile apun,
Coboară în grădină: crini, albi și galbeni pun
O pajiște de stele-n a dimineții poală.
poezie clasică de Leon Verane din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre vin
- poezii despre versuri
- poezii despre sfaturi
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
Citate similare
Un nor
privind la zăpadă
cum se face
om și stă să cadă
grămadă or
donată în patima iernilor (?!), în
cetinește atât
timp cât se află deasupra
brazilor -
creneluri în ceața străpunsă de soare -
privește
cum se topește,-n urât,
albul zăpezii
timp de-o viață în
trecătoare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre viață, poezii despre iarnă, poezii despre donații, poezii despre brazi, poezii despre alb sau poezii despre Soare
Tablou de vară
Îmbracată sunt într-o rochie
De mătase verde vaporoasă,
Pun ochelari de soare pe față,
Pe cap o pălărie de pai
Și pășesc sfioasă- într-un lan
De plante cu flori aurii
Cu petale mii și mii
Ce câmpul larg cât se vede-n zare
De-ndată l-a împodobit
Și-ntr-un tablou natural
L-a transformat și pictat,
In culoriei ei, ale Mamei Naturi.
Sărutul soarelui de la răsărit
Îl primesc, când, tu floarea soarelui
Din visul ce-l din noapte te trezești,
Semeț te-ndrepți apoi spre miazăzi
Și un salut de binețe eu primesc,
La ora prânzului când la umbra ta
Ora exactă încerc a o da.
Te-nvârți apoi după al soarelui drum
Și spre apus tu te îndrepți acum.
Uimită sunt și nu pot să nu mă întreb,
Cum știi tu, floarea soarelui,
Să se te rotești, să te duci tot mereu
După a soarelui cale și s-o urmezi
Ce n scurta-ți viață, de-o vară
De la el să te-ncălzești și luminezi.
Mă aplec în fața ta, iubită floare,
Ce coroană princiară porți!
Să fii tu oare chiar regina
Anotimpului dogoritor de vară?
Numărul de aur al lui Fibonacci,
Stă ascuns în inflorescența ta
Voi ști eu vreodată
Secretul și taina din sămânță ta?
Și ce mesaj ai tu pentru lumea mea?
Fâlfâitul aripioarelor de albine,
În zumzet zgomotos, animează
Lumea ta, a câmpul mirific înflorit,
În plin sezon de toridă vară,
Iar eu mă trezesc din visarea mea
Și fascinată sunt și rămân
De-al tău farmec spontan, nebun.
poezie de Georgeta Ganea (30 iunie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre secrete, poezii despre rochii sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tablou De Vară
Îmbracată sunt într-o rochie
De mătase verde, vaporoasă,
Pun ochelari de soare pe față,
Pe cap o pălărie de pai
Și pășesc sfioasă- într-un lan
De plante cu flori aurii,
Cu petale mii și mii
Ce câmpul larg cât se vede-n zare,
De-ndată l-a împodobit
Și-ntr-un tablou natural
L-a transformat și pictat,
In culoriei ei, ale Mamei Naturi.
Sărutul soarelui de la răsărit
Îl primesc, când, tu floarea soarelui
Din visul ce-l din noapte te trezești,
Semeț te-ndrepți apoi spre miazăzi
Și un salut de binețe eu primesc,
La ora prânzului când la umbra ta
Ora exactă încerc a o da.
Te-nvârți apoi după al soarelui drum
Și spre apus tu te îndrepți acum.
Uimită sunt și nu pot să nu mă întreb,
Cum știi tu, floarea soarelui,
Să se te rotești, să te duci tot mereu
După a soarelui cale și s-o urmezi
Și n scurta-ți viață, de-o vară,
De la el să te-ncălzești și luminezi.
Mă aplec în fața ta, iubită floare,
Ce coroană princiară porți!
Să fii tu oare chiar regina
Anotimpului dogoritor de vară?
Numărul de aur al lui Fibonacci,
Stă ascuns în inflorescența ta
Voi ști eu vreodată
Secretul și taina din sămânță ta?
Și ce mesaj ai tu pentru lumea mea?
Fâlfâitul aripioarelor de albine,
În zumzet zgomotos, animează
Lumea ta, a câmpul mirific înflorit,
În plin sezon de toridă vară,
Iar eu mă trezesc din visarea mea
Și fascinată sunt și rămân
De-al tău farmec spontan, nebun.
poezie de Georgeta Ganea (30 iunie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte eternă de vară
E noapte cerească de vară
aripa visează zborul
iar călătorul
poteca răsturnată în poarta raiului
E noapte cu suflet de vară
cu liturghii ce coboară de pe coline
în cenușa dimineții
Când iubești...
e noapte eternă de vară
zorile rămân amorțite
între genele răsăritului
și ți-e dor...
dor, să fii prizonierul
luminii lunii
să te elibereze
un cântec de mierlă
și un sărut
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre religie sau poezii despre rai
Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire
Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îți vin acum în casă cu blagoslovire
Deschide, deschide ușa frate creștine!
Privește cum ard în flăcări de iubire!
Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură și sună,
când cerul își scutură petalele albe
și ninge prin țară cu raze de lună.
Cand Îngeri pășesc pe căi neumblate
și heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură și arde
și-n stihuri pogoară mireasma de nard.
Versul cel dulce duios cântă și-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele șade.
Privește cum ard și pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
Deschide, deschide ușa creștine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire!
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri sau poezii despre stele
Contratimp
E contratimp între a vrea și a putea, a face,
Ce lasă gust amar de a pierde, de-a n-avea,
Când la îndemână stă noroc, dar pasă rea
Transformă orice reușită în ghinion rapace.
E contratimp în sunet, ce dă la fad culoare,
Plictisitor lung ton, ce naște în notă zveltă...
Cum galice povești, din mariaj cu celtă,
Își lasă un parfum de-un antic, tot candoare.
E contratimp orgoliul, nepriceput, prostia,
Când nu se vrea, ori nulul doar știe oponență,
De dragul de-a fi nu la orice competență...
E întârzierea minții, ce-și face apologia.
E contratimp futilul, când doar fugar amână
Plăcerea, pentr-o clipă, speranțele tenace
Ce într-un târziu lucesc, din nou, din vechi opace...
Se reînnoind cum timp, ce întorci... cum ceas la mână.
Mă întreb; îs contratimp, ori timp... O să-mi rămână?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre prostie, poezii despre plăcere, poezii despre perseverență, poezii despre orgoliu, poezii despre noroc sau poezii despre inocență
Pan
Pe culmi revarsă luna al stelelor noian,
De ce te-ascunzi de ele? Nu știi că zeul Pan
De cum se lasă noaptea iubire vrea să-și cate,
Prin tufe și hățișuri croindu-și drum pe coate?
El are lungi cornițe, dar crede-mă, nu-i drac,
Atâta doar că dansul și vinul i-s pe plac,
Iar de vei vrea în iarbă sărutul să i-l dai,
Îți va cânta la creștet năzdrăvănii din nai.
O, iată cum tresaltă pământul sub copită-i
Și iarba se aprinde, verdeața ei topită-i
În cercuri de lumină ce freamătă-n magie,
Materia, ea însăși, trezită e și vie!
Și iată cum în hore un vis ne înconjoară,
Cu iele fermecate ce ies întâia oară
Din ascunzișul sacru, iar zeul le e rege:
Din cele-o mie una mireasă își alege.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă sau poezii despre monarhie
Privește în jurul tău
Uite cum îngeri
plămădiți din nori
Ți-alintă privirea
cum nuanțe de verde
îți oblojesc rănile
cum liniștea apei
nu-ți tulbură gândul
și norii coboară
pe piscuri pietrificate apoi
luminându-te
cum umbre metamorfozate
și-au uitat deja
originile...
e viața ce-ți adulmecă
simțuri
răsărind din țărâna
ființei tale.
poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre simțuri, poezii despre gânduri sau poezii despre apă
Rondelul Crinilor
În crini e beția cea rară
Sunt albi, delicați, subțiratici. -
Potirele lor au fanatici -
Argint din a soarelui pară.
Deși, când atinși sunt de vară,
Mor pâlcuri, sau mor singuratici,
În crini e beția cea rară:
Sunt albi, delicați, subțiratici.
În moartele vremi mă-mbătară,
Când fragezi, și primăvărateci,
În ei mă sorbiră, extatici,
Și pe aripi de rai mă purtară
În crini e beția cea rară.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre crini, poezii despre singurătate, poezii despre delicatețe, poezii despre aripi sau poezii despre argint
Nod 32
Mai stau o înserare,
ca să văd,
umbră din umbră cum se lasă,
cum al luminii văzătoare, dur prăpăd
devine de din ce în ce mai moale,
cum se lungește umbra după pomi,
cum omul după om se prelungește,
cum zidul dimineții lent se năruiește,
și cum lumina stelelor răsare,
pe o cu totul altă înserare.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri și semne (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Nichita Stănescu despre lumină
- citate de Nichita Stănescu despre stele
- poezii despre seară
- citate de Nichita Stănescu despre seară
- poezii despre dimineață
- citate de Nichita Stănescu despre dimineață
- poezii despre devenire
- citate de Nichita Stănescu despre devenire
- poezii despre copaci
- citate de Nichita Stănescu despre copaci
Steluța mea
S-a rupt o stea din ceruri și-mi cântă la fereastră,
O "crăciuniță" roșie, timid'ascultă-n glastră,
Colindul stelei mele unită-n cor angelic,
Vitralii înghețate lucesc acum feeric.
Se naște azi Mesia, ți-aduc o Veste Bună,
Ecoul cel de veacuri, la fel, duios răsună,
Se umple de Lumină, odaia mea umilă,
E loc la tine-n casă și pentru El, copilă?
Dansează-n noapte fulgii, bat clopoți de cleștar,
Steluța îmi șoptește melodios de-afar'
Se naște Salvatorul în lumea cea ostilă,
E loc la tine-n casă și pentru El, copilă?
Se scutură Cerul și cad troiene de Iubire
Se naște Pruncul-Rege acum în omenire,
Zâmbește bucuroasă steluța mea gentilă,
E loc la tine-n casă și pentru El, copilă?
Adorm în patul moale, sub legănări de nea,
Cu gândul la colinde și la... steluța mea
Dar dis-de-dimineață, aievea mă trezesc,
Isus e lângă mine, îmi spune: Te iubesc!
poezie de Marius Alexandru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre Crăciun, poezii despre zâmbet, poezii despre somn sau poezii despre salvare
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tei, poezii despre sânge sau poezii despre râs
Toamna lungilor vecernii
Nu mai port în mine teama de-a păși spre întomnare,
E firesc să-mi fie galben tivul fustei lungi și crețe,
Îl brodez cu foi de ceapă, deznodându-l de tristețe,
Rup din vechea sa dantelă putrezita-i destrămare.
Zbor cu aripi de egretă peste-ntinsul rece-al deltei,
Curăț trestiei privirea cenușie și mâhnită,
Simt cum umbra-i mă-nfășoară și în ea sunt strejuită
Ca-ntr-o mantie șireată, potolindu-mi chinul setei.
Scutur movul din amurguri prefăcându-l în cerneală,
Să-i fac plinul călimării ce-a secat în plină vară,
Iau din galbenul gutuii învelită-n puf și ceară
Și-mi cos nasturii cămășii și tighelul de pe poală.
Vând castane îmbrumate pe-o tarabă ruginită,
Vinețiul cer tocmește, să primesc la schimb narcise,
Iau mușcatele-nflorite, le-mprumut pe-un țoi de vise,
Să-nroșească primăvara, cea pe care-o vreau ursită.
Sorb flămândă din caimacul zilelor tocmite iernii,
Din carafa de mesteacăn, ca pe vinul cel mai dulce,
Trimit gândurile negre, în saivane să se culce,
Și-mi las suflul s-asculte toamna lungilor vecernii.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre galben, poezii despre zile, poezii despre toamnă sau poezii despre superlative
Timp liber
Ce-i viața, dacăîntre cristelniță și țintirim,
Nu avem timp să stăm și să privim?
N-avem timp o oră sub ramurile verzi
Să stăm privind lipsiți de griji - ca vaca din cirezi.
N-avem timp să vedem când trecem prin păduri
Cum veverițe-ascund alunele sub muri.
Nu-i timp să vedem ziua, trecând pe lângă ele,
Râuri pline de scântei, ca nopțile de stele.
N-avem timp să-napoiem surâsul dimineții,
Și să privim coapsele și dansul Frumuseții.
N-avem timp să așteptam, privind a buzelor dulceață,
Cum se-ntinde surâsul pornit din ochi pe-ntrega față.
Ce fel de viață-între cristelniță și țintirim
Ducem noi care n-avem timp să stăm și să privim?
poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre timpul liber, poezii despre râuri sau poezii despre păduri
Nu mă sărută nimeni când apun
Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.
Mă sărută despărțirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre crengi sau poezii despre copilărie
La nașterea mea
"Poezia nu e un mamifer
și, totuși, naște pui vii și îi hrănește cu lapte.
Îmi vine să deschid ferestrele larg și să strig:
s-a născut un poem!
Așa cum a făcut, în douăzeci și cinci iulie, doctorița,
pe vreme de ploaie,
în anul o mie nouă sute cincizeci și opt,
la orele două după-amiază, fix când pleca
ultimul escadron al Armatei Roșii din țară.
Nu trăim deloc timpul lucrurilor definitive.
Nici eu nu m-am născut atunci pe de-a-ntregul,
mai netezesc și acum la chipul meu armenesc, arămiu,
și nici Armata Roșie n-a plecat de-a binelea vreodată.
Numai că, privind pe fereastră, doctorița și-a pus palma la gură,
pe stradă tocmai trecea un cortegiu funebru,
cineva se hotărâse să moară, ca să-mi lase locul lui pe pământ.
Cât privește poemul, nu știu mai nimic despre el,
cine-i acela care îl va înțelege
și dacă-și va ține cumpătul când cocoșul va cânta de trei ori.
Nu știu de unde vine și din ce fel de lume
poemul acesta copil, îmbătrânit de zile.
Cuvintele par a fi fost pentru el
un fel de-a muri,
dar doctorița s-a întors, totuși zâmbind, către mama:
«e norocos Varujan, băiatul ăsta al nostru,
care a murit și s-a născut în aceeași zi!»"
poezie de Varujan Vosganian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu sau poezii despre armată
Cum să pun doru-n cuvinte
Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!
Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viață...
Dacă n-a fost decât piață?!
Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun că doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!
Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre promisiuni, poezii despre minciună, poezii despre fericire, poezii despre cuvinte sau poezii despre curățenie
Cuvântul tău nu mă lasă singur
Simt cum se frământă pământul,
apele se umflă în plămâni și respiră,
rădăcinile absorb zăpada și se pregătesc
arborii își dau coate și se bucură.
Primăvara mă cheamă cu toată puterea soarelui,
cuvântul tău nu mă lasă singur
și mă bucur cu toți nervii tăcerii
de cântecul ce se naște în mine.
știu cum foșnește în aburi pământul,
cum răsuflă din adânc,
sub privirile oamenilor
după modelul trezirii din somn.
Văd cum se revarsă țărâna umedă,
Cum păsările se lasă din zbor și caută
hrana care le asigură un nou ciclu
când natura înverzește și cântă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre tăcere, poezii despre păsări sau poezii despre primăvară
Artă poetică
din sunet și culoare,
din cuvinte,
turnul versului se-nalță
ca o coloană dorică
izvorând din mări
insule-gânduri
ce-adună cânturi
peste uitări.
m-am făcut nai
și pasăre m-am făcut
ca-n zbor
să-mi schimb brațele de lut
cu aripile veșniciei
și visele, vrerile, durerile
să-mi fie curate poverile.
chiar dacă norii tiviți de apus
zboară cu mine pe sus,
lumina mi-a botezat câmpia,
și-a-mbrăcat marama și iia,
și-a ieșit la plimbare
urcând delul la noi,
ascultând
cum cântă ciocârlia-n zăvoi.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre botez sau poezii despre schimbare
Flori de câmp
Am strâns astăzi curcubeul în buchet cu flori de câmp,
Am pus vara în clepsidră să se scurgă-ncet în timp,
Din nuanțe tricolore ROGVAIV-ul am făcut,
O speranță de căldură pentru sufletu-mi pierdut
Și am strâns în albăstrele un azur luat din cer
Să mi-l pun iarna la grindă când se cântă Lerui-ler
Și când plouă sau când ninge și e totul trist în jur
Să-mi ascundă norii negri paravanul de azur...
Iar din soare-n sânziene am pus raze aurii
Pentru când lumina moare noaptea-n orele târzii
Și din albe margarete aripi îngerilor pun
Să-mi aducă pacea-n suflet când se zbate în taifun
Macii ard ca niște torțe cum a ars iubirea-n piept
Cu-n buchet de flori de câmp țes un curcubeu........ și-aștept!
Hai să împletim cunună, eu te-oi aștepta sub tei
Tu să-mi faci inel din lună, să pui stele-n ochii mei!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu sau poezii despre prezent