Călătoria
moto: viața este un voiaj scurt, scurt de tot.
călătoresc cu un camion hodorogit
și am cel mai incomod loc
nu știu încotro merge,
nici șoferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung
lumea urcă și coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic
călătorii se ceartă și se încaieră
pentru cele mai bune locuri
pe al meu nu-l dorește nimeni
într-o seară
șoferul s-a răstit la mine:
coboară că am ajuns la cap!
am deschis ochii mari,
eram în același loc
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre viață
- poezii despre seară
- poezii despre ochi
- poezii despre dorințe
- poezii despre ceartă
- poezii despre camioane
- poezii despre automobiliști
Citate similare
Călătoria
călătoresc cu un camion hodorogit
și am cel mai incomod loc
nu știu încotro merge,
nici șoferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung
lumea urcă și coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic
călătorii se ceartă și se încaieră
pentru cele mai bune locuri
pe al meu nu-l dorește nimeni
într-o seară
șoferul s- răstit la mine:
- coboară că am ajuns la cap!
am deschis ochii mari,
eram în același loc
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântecul lebedei
M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristețea
Și toți salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ți-e tinerețea?
Am pierdut-o le-am spus am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o și noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o orașul plin de tumult
Și cântecele toate rostite în șoapte.
Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauți aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.
Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ți cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: să-mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.
Am să cad într-un somn adânc,
Cu nimic n-o să te mai supăr,
O să mă schimb într-o trestie
Ori poate într-o floare de nufăr.
O să mă urc pe-o creastă de nor,
Cu norul să mă duc pân' la soare.
Să suflu printre buze în el
Să ardă mai repede și mai tare.
Am să călătoresc cu norul apoi,
Mult mai sus și mult mai departe,
Poate că voi ajunge într-o zi la o stea
Pe care să fie și viață, și moarte.
Miezul Universului o să-l caut,
Va fi de aur? Va fi de rubin?
Când eram tânăr, aveam ochii
Albaștri ca lanul de in.
Acum, ochii mei sunt tulburi de tot,
Prea mult i-am ținut scăldați în lumină.
Văd cu ei lumea prin care-am trecut
Și lumea care e pe drum și-o să vină.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre somn
- poezii despre muzică
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre supărare
- poezii despre struguri
- poezii despre sperieturi
Muntele
Unii oameni urcă pe munte
pe cele mai cunoscute trasee;
alții din ignoranță sau din frondă
incearcă să urce pe cele mai grele
și necunoscute itinerare
iar alți în schimb aleg din comoditate
cele mai ușoare drumuri
numai că acestea
coboară, coboară, coboară...
Cine nu se apropie de Dumnezeu
în fiecare zi, acela se îndepărtează
de Dumnezeu în fiecare clipă
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre munți, citate de Ion Untaru despre superlative, poezii despre schimbare, citate de Ion Untaru despre schimbare, poezii despre religie, citate de Ion Untaru despre religie, poezii despre ignoranță, poezii despre Dumnezeu sau citate de Ion Untaru despre Dumnezeu
Ea, văzându-se acum așa de nenorocită și oropsită, ce să facă și încotro s-apuce? Să se ducă la părinți? Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor! Să rămână pe loc? Nu avea cele trebuitoare și-i era lehamete de mustrările socrilor. În sfârșit, s-a hotărât a se duce în toată lumea, să-și caute bărbatul. Și hotărându-se astfel, a zis Doamne-ajută! și a pornit încotro a văzut cu ochii. Și a mers ea, a mers tot înainte, prin pustiuri, un an de zile, până a ajuns într-un loc sălbatic și cu totul necunoscut. Și aici, văzând o căsuță tupilată și acoperită cu mușchi, care mărturisea despre vechimea ei, a bătut la poartă.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre zile, citate de Ion Creangă despre zile, citate despre timp, citate de Ion Creangă despre timp, citate despre sfârșit, citate de Ion Creangă despre sfârșit, citate despre ochi, citate de Ion Creangă despre ochi, citate despre bărbați sau citate de Ion Creangă despre bărbați
Călătorii
urcă și coboară
din trenul șerpuind
pe șinele de fier
și doar cerul stă pe loc
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trenuri sau citate despre fier
Colecționarul de răni
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorși de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu știu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
și tot ce-am avut...
până la urmă aș putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecționar de răni
pe care și Dumnezeu l-a uitat
nu mai știu niciun cuvânt care începe cu mine
știu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră și
mușcă
puțin câte puțin
îmi fac loc în propria-mi rană și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre colecționare, poezii despre vestimentație, poezii despre uitare, poezii despre singurătate, poezii despre muncă, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre frică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Flux de seducție
Uneori cei din jurul meu se miră
cât de deschis le vorbesc,
se miră și nu înțeleg
că de fapt conversez cu mine,
doar cu mine însumi.
Neatent la context, la ochii exteriori.
Să văd dacă mai pot regăsi
cheia rătăcită a vechilor semnificații,
să văd cât se mai poate merge încă
pe drumul acesta
al lumii pline de paradoxuri.
Lipindu-mi ochii cât mai adânc
de pieptul șovăitor, urmăresc
steaua ce m-a călăuzit până la naștere.
Înfruntând pentru mine
Printre atâtea furtuni, primejdia și nepăsarea.
poezie de Gheorghe Izbășescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre stele, poezii despre seducție, poezii despre pericole, poezii despre paradox sau poezii despre naștere
Eu, a mea
Mă întreb câteodată
ce caut
Poate că am găsit deja
dar nu știu
având sub ochi nu văd
ceea ce se vede
și tot văd
ce n-ar putea să fie.
Mă trezesc
totdeauna singură
căutând ceea ce
nu mai caut demult
netresărind ceva-uri
niciunui întâlnit.
Traversez stări și emoții
în diagonală.
Dau bacșis întrebărilor inima mea cu teama că
la primul colț de îndoială
n-am să mai vreau
să mă întorc
pe unde am venit.
Bineînțeles că știu!
Drumul cel mai scurt
este gândul
Ca mersul pe vârfuri
nu se uită niciodată.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Eu, a mea
Mă întreb câteodată
ce caut
Poate că am găsit deja
dar nu știu
având sub ochi nu văd
ceea ce se vede
și tot văd
ce n-ar putea să fie.
Mă trezesc
totdeauna singură
căutând ceea ce
nu mai caut demult
netresărind ceva-uri
niciunui întâlnit.
Traversez stări și emoții
în diagonală.
Dau bacșis întrebărilor inima mea cu teama că
la primul colț de îndoială
n-am să mai vreau
să mă întorc
pe unde am venit.
Bineînțeles că știu!
Drumul cel mai scurt
este gândul
Ca mersul pe vârfuri
nu se uită niciodată.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre creștere, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre tată sau poezii despre suflet
Dragoste autentică
Prin lumea care trece ostilă și grăbită
Și unde nebunia e pe deplin trăită
Te caut cu privirea, îți caut ochii mari
Iubite, acum să vii și-n față să-mi apari.
Cu totu'-n mine ești, în fiecare gând,
Și zi de zi te văd necontenit trecând
Pe fruntea mea aprinsă de dor și de iubire
Spre inimă cobori, la loc de nemurire.
Nu știu de este zi, nu știu de este noapte
Iar fructele iubirii au dat în pârg, sunt coapte,
În viața mea de astăzi, de om matur și simplu,
Prăpăstii și adâncuri, cu drag să mi le umplu.
Pe piatră, pe stâncă, pe căi din univers
Amorul meu cel dulce să fie de neșters
Să-l duc mereu cu mine, într-o eternitate
Să-l scriu și plin să fie de autenticitate.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre nebunie sau poezii despre maturitate
De ce cuvântul DA este atât de scurt?
De ce cuvântul DA este atât de scurt?
ar trebui să fie
cel mai lung, cel mai greu cuvânt,
astfel încât tu să nu-l poți pronunța imediat;
ajuns la mijlocul lui, după o clipă de reflecție,
dacă este necesar, să ai timp suficient pentru a nu-l mai rosti.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte
Îmi văd calea, dar nu știu încotro duce. Faptul că nu știu unde mă îndrept este ceea ce mă inspiră să călătoresc.
citat din Rosalia de Castro
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugene: Știu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi și o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înțeles niciodată. Își acoperea vânătăile și tăieturile și îl primea înapoi. Pentru că o implora și plângea. Și acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei să știi ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Și într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani și nu îmi mai era frică de el. Și când l-am privit în ochi și i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, și-a dat seama. Și-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Și stau în fața casei. Țip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă lovește în cap cu o scândură și îmi sângerează urechea. Și mă târăște. Mă târăște în spatele casei în garaj. Și pleacă. Un minut... cinci minute... nu știu. Apoi se întoarce. Și mă stropește. Mă stropește și nu înțeleg. Nu înțeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înțeleg. Și apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roșie din camion. (Plânge.) Și se uită la mine pentru ultima oară... și aprinde chibritul. Și ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacție.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îți pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu pățească și Trevor același lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.
replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre minute, citate despre vorbire, citate despre urechi, citate despre roșu, citate despre plâns, citate despre mamă sau citate despre iubire
Să vină
Să vină, cine mai e de venit.
Profeți, prooroci, oratori.
Eu, cât mai am de trăit,
Am timp să-i ascult, uneori.
Știu, știu, vorbesc fără șir
Și se îngână, gesticulează.
Eu nu-i ascult să mă mir,
Nici anecdota nu mai primează.
C-o fi un potop, ori o ciumă
Și iarăși cam toate ce-au fost,
Rămâne veșnic rotunda sumă
De catastrofe - și-un veșnic post.
Oricum, vreau să-i ascult de la capăt,
Sunt abonatul lor la delir.
În scurt răstimpul, până nu scapăt,
Să-mi spună totul, din păr a fir.
Să vină toți! m-am răstit.
Cu tot ce-i în biblii și epopei.
Să văd în lumea asta ce-i.
Să vină-n față, deci! m-am răstit,
Profeți, prooroci, farisei.
Eu îi ascult, răstignit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre vorbire, citate de Marin Sorescu despre vinovăție, citate de Marin Sorescu despre viață, citate de Marin Sorescu despre timp, poezii despre păr, citate de Marin Sorescu despre păr, poezii despre creștinism, citate de Marin Sorescu despre creștinism sau poezii despre Biblie
Visez
Neștiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer
Fulger scurt lucind în beznă
Universu-apropiat
Doar inelul de la gleznă
Țintuindu-te de pat
Ești aici. Dar și departe
Dormi. Dar și călător-ești
Într-o lume ce desparte,
Cerul de cele lumești
Unde este cheia, codul
Netrecutelor trecute?
Alexandre, taie nodul
Funiilor revolute!
Leșul sforăie întruna
Sufletul e plin de vești:
Îți aduce-acasă luna,
Dar ți-o ia când te trezești
Mi-a bătut în geam lumina
Ochii galeș îi deschid
Purtător mă simt de vină
Pelerin și apatrid
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vamă sau poezii despre pelerinaj
Cine nu urcă în permanență, de fapt coboară.
Ion Untaru în manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surpare
drumul a fost greu și dureros de frumos
glorie, faimă, bani, realizări, strălucire
succes, succes, succes
apoi toate astea au devenit plictisitoare
pentru că cel mai mare inchizitor al meu
sunt eu
iar eu de mine nu mă pot ascunde
niciunde
nu mai e nici un pisc de urcat
nu mai e nicio curiozitate
nu mai e nicio energie
nu mai e nici un scop
și-atunci începe surparea
ochii văd prima oară hăul inutilului
bunicii s-au dus,
părinții s-au dus,
copiii au plecat
totul a început cu mici fisuri
întrebări insistente, din ce în ce
mai insistente
răspunsurile puternice țineau piept
cu timpul s-au îndoit și ele
de ce?
pentru ce?
unde?
până când?
nu e nici un rost, totul e inutil
nu mai e nimic de văzut, de experimentat,
de inventat pe lumea asta
și e atât de previzibil
m-am agățat de niște argumente
care s-au mucegăit cu timpul
m-am agățat de niște promisiuni
deșarte
m-am agățat de niște vorbe
care s-au dovedit a fi doar vorbe
m-am agață de niște speranțe
care s-au dovedit a fi doar speranțe
cădere, cădere, cădere
gol, gol, gol,
hăăăăăăuuuuuu
fără fund.........
o mâna mă prinde în cădere
e mâna iubitei mele
ce salvare!
începe viața ca o curiozitate matură
provocări, lupte, miros de bebeluș
vreau să călătoresc la Sankt Petersburg și în India
- Trezește-te, e ora 7, trebuie să merg la serviciu
a, da, sunt șoferul ei, o duc și o aduc în fiecare zi
de 16 luni sunt șomer
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre succes, poezii despre salvare, poezii despre promisiuni sau poezii despre ore
Am fost aici!
Cât de vicleană poți să fii!
Mă-ntrebi de mi-am găsit pereche?
Nu înțeleg ce-ai vrea să știi,
Nu practic trasul de ureche.
De vrei cumva să te arăți
în lume cu ce-ai căpătat,
Tu fii directă, nu prin părți,
Căci de greșeală n-ai scăpat.
Nu-ți cere nimeni socoteală,
Nici tu nu cere loc în rai,
Ai vrut să guști din măr, ești goală?
Nici printre îngeri n-ai să stai.
Tot mă împingi să -mi iau o fată,
Să pară că s-a întâmplat,
Să nu mai fii tu vinovată,
De faptul că ai înșelat.
Nici nu te-am întrebat vreodată
De ești sau nu mai ești cu el,
și chiar de mi-aș reface viața,
Tu vrei rămâne tot la fel.
Vina ți-o porți dar nu ți-e lanț,
Și nu te leagă de nimic,
Sunteți iubiți, dar foști amanți,
Nici nu ar trebui s-o zic.
Te rog nu te mai fă de râs,
Trăiește viața ce-ai ales,
La rândul meu și eu am plâns,
Și nimeni lacrimi nu mi-a șters.
Poate vei plânge de rușine,
De faptele ce le-ai făcut,
Dar nu te compara cu mine,
Nici nu visezi prin ce-am trecut.
Eram și crud, eram și tată,
Tu erai doar cu alt bărbat,
Asta te face vinovată,
Și nu-s eu ăla vinovat...
Nu vreau să vii să-mi ceri iertare,
Sunt patru ani, e prea târziu,
Dar nici nu presăra cu sare,
Peste ce-a fost, oricum toți știu.
De vrei să nu te știe lumea,
Ascunde-te sau fă ce vrei,
Scriu aste versuri în oglindă
Și nu văd vină-n ochii mei.
Deci n-aștepta să fac ceva,
Știu că ți-e frică c-ai să pici,
Poate mai speri că am să uit,
Dar mi-amintesc..
Am fost aici!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre versuri sau poezii despre urechi
Locul unde se sfârșește trotuarul
Există un loc unde se sfârșește trotuarul
Și dincolo de unde-începe strada,
Și-acolo iarba crește moale în tot locul,
Și-acolo-i soare cald, strălucitor ca focul,
Și-acolo fugaci roșii curmă zborul și-și găsesc norocul
Răcorindu-se-n vântul cu miros de mentă.
Trebuie să plecăm din locul unde fumul încețoșează ochii,
Unde străzile-s gri și-întortocheate!
Să trecem dincolo de frigul florilor de-asfalt,
cu mers măsurat și lin, facă-ni-se darul,
Acolo unde razele de lumină-și limpezesc cleștarul,
În locul unde se sfârșește trotuarul.
Da, să trecem cu mers măsurat și lin, facă-ni-se darul,
Spre-acolo unde raze de lumină-și limpezesc cleștarul
În ochi de copii, căci doar copiii știu să guste nectarul
Din locul unde se sfârșește trotuarul.
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre roșu, poezii despre noroc, poezii despre fum, poezii despre foc, poezii despre flori sau poezii despre existență