Fratelui
Demnult, demult tu nu mi-ai scris;
Măcar nici n-ai gândit
Să mai întrebi dacă trăiesc,
Sau dacă am murit...
O, frate! anii care trec...
Nu știi că-n drumul lor
Iau ce-i mai dulce pe pamânt:
Juneță și amor;
Dar neclintite lasă-n loc
Iubirile curate,
Iubirea dulce de părinți
Și dragostea de frate?...
Părinții noștri hodinesc
Demult sub piatra rece,
Și lacrimile noastre curg
Zadarnic... Timpul trece!
Când mi-o veni și rândul meu,
De-i plânge după mine,
Că nu mai sufăr, să gândești,
Că dorm, și că mi-e bine...
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- citate de Matilda Cugler-Poni despre iubire
- poezii despre timp
- citate de Matilda Cugler-Poni despre timp
- poezii despre viață
- citate de Matilda Cugler-Poni despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre plâns
- poezii despre curățenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
O rosă veștejită
Când greua mea durere,
Când viața-mi s-a sfârși,
Pe inima mea mortă
O rosă veți găsi:
O rosă veștejită;
Dar să nu mi-o luați,
E tot, ce iau cu mine,
Cu dânsa mă-ngropați!
În zilele trecute,
Zile de fericire,
Eu am primit printr-însa
O dulce, dulce scire.
Pe inima-mi fierbinte
Sărman-a veștejit:
Cât am scăldat-o în lacrimi,
Dar n-a mai înflorit.
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre inimă
- citate de Matilda Cugler-Poni despre inimă
- poezii despre flori
- citate de Matilda Cugler-Poni despre flori
- poezii despre fericire
- poezii despre durere
- citate de Matilda Cugler-Poni despre durere
Nu e dulce fără sare
Într-o lume mult prea rece,
Se topesc cuburi de gheață,
Nepăsarea parcă trece
Când iubirea le dezgheață
Și încet apar izvoare,
Curg albastre, cristaline,
Apa limpede nu doare,
Ci ne face foarte bine
Devenim perechi iubire,
Ce scurtăm chiar infinitul,
Ne găsim parcă menire
În iubita și iubitul
Nu-i ușor, nici imposibil,
Căutări, decepții, teamă,
Însă totu-i reversibil
Dacă dragostea ne cheamă
Mai curg lacrimi, gust de sare,
Însă cum să știm ce-i dulce
Fără clipa ce ne doare
Și iubire ne aduce?
Între picături tristețe,
Doar iubirea mai învinge
Lacrima care pe fețe
Chiar în suflet ne atinge
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre victorie, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre infinit, poezii despre imposibilitate, poezii despre gheață, poezii despre frică sau poezii despre devenire
Cum poți...
Cum poți să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morți la Tine
Și-o viața mi-ai adus ca dar.
Tu știi ca rătăceam întruna
Și știi că nu știam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.
Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...
Și dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poți să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...
poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre lumină sau poezii despre cuvinte
Durerea
Îți mai aduci aminte de-un timp, ce nu mai este?
Mai știi acele locuri, unde ne întâlneam?
Și n-ai uitat-o încă acea dragă poveste
De vecinică iubire, ce-n taină ne spuneam?
Poveste-așa de dulce, șoptită în deseară,
Când păsările cântă c-un glas fermecător,
Când toate-ți par eterne, și flori, și primăvară
Și scumpa ta speranță și junul tău amor!
Cu inima fierbinte și plină de credință
Te-arunci în lume-atuncea și speri că-i birui
Și crezi că pentru tine, prin slaba ta voință,
Chiar legile naturii în cale s-or opri.
O, amăgiri nebune! Când vine toamna rece
Și frunzele pe arbori încet îngălbenesc,
Cum plec atunce toate ca visul care trece
Lăsând numai durere în pieptul omenesc.
Căci numai ea-i eternă; durerea nu se stinge,
Durerea ne petrece prin viață la mormânt,
Purtând pe cap coroana-i de lacrimi și de sânge,
Ca semn al stăpânirii ce are pe pământ.
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vecini, poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge sau poezii despre păsări
Numai o clipă
Când ai pierdut în astă lume
Orice speranță, orice dor,
Când știi ce grabnic trece iarăși
Tot ce-ai avea în viitor,
Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăiește
Și n-o mai plângi, de-a veștejit.
Nu ceri credință neschimbată...
Nu ceri amor pân' la mormânt,
Căci știi, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.
poezie celebră de Matilda Cugler-Poni (1875)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre dor sau poezii despre bucurie
Trec și toamna...
dacă trec și toamna asta
iar o toamnă ar sosi,
am deschis demult fereasta,
le primesc și orice-ar fi...
cuibărită e în mine
și pe alții îi așteaptă,
stă la pândă printre rime,
o vom scrie toți odată
dacă trec și toamna asta
chiar de-i vară pe afară,
voi pași în fulgi de iarnă,
iarna rece, solitară
nu mă plâng, nu am regrete,
totul a fost prea frumos,
primăvara, vara, sete,
mi-a adus toamna pe jos
a venit încet, cu timpul,
care nu l-am drămuit,
acum îmi zâmbește chipul,
mi-amintesc cum am iubit
toamnă dulce, dulce toamnă,
doamne, sărut-mâna doamne,
am strâns doruri pentru iarnă
și mă ard ca niște toamne
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zâmbet, poezii despre singurătate, poezii despre primăvară sau poezii despre poezie
Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Și nu știu cum, dar, parcă, mai frumoasă!
Ce sloi de înger negru te petrece
Că-n mine eu nu mă mai simt acasă?
Când te privesc, tu îți întorci privirea,
În brațe când te iau, pari în chirie.
Să știi că astfel nu-mi omori iubirea
Ci doar o faci să fie și mai vie!
Iar dacă pleci, vii și mai mult în mine,
Că în dorințe nimeni nu mă-ntrece,
Când toate amintirile-mi sunt pline
Cu tine, fata mea de nota zece.
De ești vulgară, dură sau ursuză,
Eu tot nu pot să-mi aflu altă muză.
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre nota 10, poezii despre negru, poezii despre frumusețe, poezii despre fete, poezii despre dorințe sau poezii despre chirie
Limba lui Dumnezeu
Precum Eminescu ești
frate Grigore Vieru
stâlp al slovei românești
loc pe unde vine cerul
Frate Grigore Vieru
limba-i mult mai dulce
dacă spune adevărul
neamul ni-i pe cruce
Limba-i mult mai dulce
stâlp al lacrimei cerești
loc de unde moartea fuge
precum Eminescu ești
Frate Grigore Vieru
mama naște adevărul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre mamă, poezii despre crucificare, poezii despre cruce, poezii despre adevăr, poezii despre România sau poezii despre Mihai Eminescu
Floarea de câmp
Florea 'n câmp când veștejește,
Alta 'n locu-i înflorește;
Dar în pieptul omenesc
Florile când veștejesc,
Cade roa în zadar,
Alte 'n loc nu mai răsar!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Întâi Maiu
Dup' atâtea zile grele, sorele iar s-a ivit,
Și pădurea, sbuciumată de furtuni, s-a liniștit;
Printre crengi mai trece încă un suspin de ușurare,
Apoi pace obosită ca după o luptă mare.
Toporașul, ce stătuse plin de spaimă tupilat,
Dintre umedele frunze capul iar l-a ridicat;
Mii și mii de păserele prevestesc cu veselie,
Că vin iarăși zile bune, după zile de urgie.
Și din relele trecute nicio urmă n-ai afla,
Dacă ici cole o frunză încet nu ar tremura;
Dacă ici cole, prin iarbă, n-ai zări strălucitor,
Ca o lăcrăma uitată, câte-un strop căzut din nor.
Soarele mai sus se-nalță și c-un dulce sărutat,
De pe florile duiose, piscurile le-a uscat;
Și pe razele lui dalbe, ca un trimes din raiu,
Se coboară zâmbitore cea dintâi ziuă de Maiu.
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre uitare, poezii despre sărut, poezii despre spaimă, poezii despre păduri sau poezii despre pace
Prea târziu
Sufăr în tăcere legat cu amintiri,
În juru-mi îndreptate sunt sute de priviri,
Se-nfing în al meu suflet, și-ndurător în sânge,
E trupul meu uscat, ce nu mai știe-a plânge,
Să știi c-ai ce vărsa, atunci când ai ce strânge,
Dar cum nu ai prea strâns din tristele iubiri,
N-ai șansa să transformi scaieți în trandafiri,
Ci ai să lupti ca orbul cu lumea în zadar,
Să le arăți că-i dulce așa un trist amar,
De te-ai lupta și tu cu cineva măcar,
Vezi bine... da ești singur luptând cu amintiri,
N-au mai rămas alături nici câteva priviri....
și sclav al neputinței zadarnic vreau să sar,
În numele credinței și-n numele iubirii,
Dar prea târziu încerc, uscați sunt trandafirii.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sclavie
Din trecut
În visul nopții câte-odată
Văd încă fața ta,
Dar tot mai rar mi se arată,
Încep a o uita.
Acuma nu mai știu cum sună
Nici glasul ce-am iubit;
Vezi, anii care se adună,
De tot mi te-au răpit!
Și din trecuta fericire
Se stinge ca un vis
Și cea din urmă amintire
Și ultimul surâs.
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1890)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Matilda Cugler-Poni despre visare, poezii despre trecut, poezii despre noapte sau poezii despre amintiri
Când anii trec...
Când anii trec ca norii și oamenii ca vântul
Viața noastră curge cu timpul ce-l trăim.
Și undeva în cale stă neștiut mormântul
Și nimeni nu cunoaște în care țintirim.
Doamne-n calea dreaptă minte înțeleaptă
Dă-ne să umblăm
Ca în veșnicie sfânta-mpărăție
Dulce s-o gustăm.
Când viața ni-i-nainte ne pare-atât de lungă
Că nu știm cum ar trece mai grabnic anii mei.
Când viața ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă
Dar nu ne mai ajunge și-o plângem singurei.
Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
Iubire, tinerețe, și soți, și legământ
Le risipim în patimi, și-n râs, și-n nepăsare
Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem prețul sfânt.
Când anii trec ca norii și stările ca vântul
O, suflet scump grijește-ți avutul cel sublim.
Oriunde mori, iubirea s-o ții și legământul
Ca să învii cu ele din orice țintirim.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vânt, poezii despre soț sau poezii despre sfinți
Întoarce înc-o dată
Întoarce înc-o dată spre mine fața ta.
Dă-mi înc-o dată mâna, s-o strâng în mâna mea
Ș-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng?
Ce vrei? Așa trec toate și stelele se sting.
Pe drumul vieții mele amar, întunecos,
Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios.
Eu nu știam atuncea că multe vieți sunt,
Ce nu le-i scris să aibă vre-un bine pe pământ.
Tu nu erai de vină și tu nu m-ai trădat.
O tainică putere pe tine te-a purtat
Și chinurile mele, tot răul ce-ai făcut,
În cartea soartei scrise erau, când te-ai născut.
Mă duc de unde nimeni nu poate reveni!
Mă duc și-n astă lume nu ne-om mai întâlni.
Nu mă uita cu totul! Moartea-i atât de grea
Când știi că niciun suflet nu plânge-n urma ta!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre trădare, poezii despre stele sau poezii despre mâini
Dincolo de durere
Câteodată sufăr și dacă pleci... și dacă vii;
Uneori sunt tristă dacă plouă sau dacă-i soare.
Câteodată plâng, nici eu nu știu, nici tu nu știi
Ce-mi plouă-n suflet, ce mă doare...
Câteodată sufăr așa, din senin.
Doar pentru că am nevoie să mai doară.
Când sacul de durere mi-e prea plin,
Mai vărs, atât cât pot, din el afară...
Nu mă-ntreba ce am, o să-ți spun eu
Dacă voi ști sau... încerc să ghicesc.
Aș vrea doar să rămâi lângă mine mereu
Spunându-mi, din privire!, "Te iubesc".
Dar... știu că uneori... și sacul tău e plin...
Și fiindcă nu te-ai mai uitat demult,
S-a transformat în pâclă și venin
Acea nevoie de "te văd", "te-ascult"...
Or... cum să stai cu lacrimile mele
Și în căușul inimii să le primești,
Când ale tale sunt cu-atât mai grele?!
Atunci... eu simt... că tu nu mă iubești...
Dar... dacă tragi de sac să il lărgești
Și-aștepți, deși te doare de crezi c-o să mori,
Dacă nu fugi, nu lupți, ci doar stai să privești
Până zărești miezul furtunii de fiori,
Dacă reziști deși te sfarmă frica
Și nu poți vedea dincolo de ea,
Dacă nu urli și nu faci nimica,
Ci doar... în brațe-ți strângi inima grea,
Dacă aștepți, și-aștepți o veșnicie
(Vei ști c-au fost minute doar, apoi),
Având doar respirația drept garanție
Și raza de iubire dintre noi,
Te vei trezi că-ncet, trece furtuna
Și ai ajuns într-un loc minunat,
Un loc ce-l cunoșteam dintotdeauna
Dar, cândva, și eu, și tu, l-am uitat.
În pace, în lumină, să te scalzi
Și să mă ții de mână cu putere
Și-acum, abia, fă-mi loc în ochii-ți calzi;
Acum iubim. Suntem dincolo de durere...
poezie de Vistiana Long
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie
Te-apasă greu urâtul
Te-apasă greu urâtul... Și n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuiește de furtuni.
Dorințe?... Nu-i zadarnic să tot dorești într-una?
Și anii trec, toți anii cei mai buni!
Să iubești?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar veșnic, greu e să găsești iubire.
Te uiți în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Și totu-i mic, necaz și fericire.
Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Și când te uiți ce-i viața, cercetător și rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.
poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre urâțenie sau poezii despre superlative
Mi te amintesc
Niciodată n-aș fi știut că te-am iubit atât,
dacă visul morții nu ar fi venit între noi
să distugă infinitele noastre simțăminte
care însuflețeau dragostea noastră.
Iubirea mea pentru tine a fost dulce și curată,
niciodată măcar nu te-am jignit cu un cuvânt,
ai fost pentru mine înțelegere și mângâiere,
nicicând n-ai auzit de pe buze un cuvânt urât.
Nicodată n-am primit un sărut mai dulce ca al tău,
aceleași atingeri ale tale inconfudabile,
atât de suave erau de mă făceau să simt iubirea
ce părea că-n viața mea n-am s-o mai găsesc,
mă simt și acum în ale tale brațe calde
și de aceia în viața mea nu te-am putut uita.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
Cum se revarsă-n noapte ploi de stele
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele
Ești tu, iubito-n brațe când te prind.
Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în ființa mea
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Și mi-a căzut în cap un ciob de stea!
Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociți
Și sunt cuprins de-o disperare grea
Căci ani și oameni ne țin despărțiți.
Deci, ce ești tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroșat
Și-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru când nu e înstelat.
Iar gândurile tale trec prin mine
Adesea pleacă, dar mai des rămân...
Și ntinerit, simt când îți este bine
Când nu ți-e bine mă simt trist, bătrân.
Iubirea mea, lumina mea albastră
Noi, împreună, n-o să adăstăm...
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Și nu ni-i interzis ca să visăm...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre albastru
Romanța inimii
Inimă, piatră de moară,
Mi-ai făcut viața amară.
Ai iubit și bun și rău,
Sufăr eu în locul tău.
Tu ai ales numai plăcerea,
Mie mi-ai lăsat durerea.
Dureri care trec greu,
Rănind sufletul meu.
Ai iubit și rău și bun,
Lumea mă credea nebun.
Câte nopți și câte zile
M-ai purtat pe căi străine!
Inimă n-ai vrut să știi,
Cătai numai bucurii.
Bucurii care-au trecut,
Dar pe mine m-au durut.
Durerea de iubit,
Uite m-a îmbătrânit.
Noaptea chin, ziua amară
Mi-ai făcut tu, inimioară.
Trece viața tu nu vezi.
Nici nu vrei să mă-nțelegi.
De iubit, iubești mereu
Îmi faci chinul tot mai greu.
Tinerețea a trecut,
Inimă, dar tu n-ai vrut
De iubit să te oprești
Te crezi tânără că ești.
Inimă-am păcătuit,
M-ai împins tu la iubit.
Am iubit cu foc și dor,
Nu mi-a fost deloc ușor.
Nopțile nu le dormeam,
De iubit îți căutam.
Ți-am făcut atâta bine,
Azi îți bați tu joc de mine.
Inimă dacă n-ai fi
Omul n-ar mai chinui.
Dar ce-i viața fără chin?
Un pahar vărsat cu vin.
Cât de bun, cât de gustos
Nu-l mai poți lua de jos.
Inimă de n-ai fi fost,
Viața-ar fi avut alt rost.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul VIII
Trăiesc, mă sting; ard toată și mă-nec.
Îndur îngheț, când flăcări mă frământă
Mi-e și prea dulce viața și prea cruntă;
Prin bucurie, chinuri se petrec.
Deodată râs și lacrimă încerc,
Și desfătarea mari dureri împlântă;
Ce am se pierde și-n vecie cântă;
Deodată mă usuc și-n floare trec.
Astfel mă mână Amor necurmat;
Și-atunci când cred că sufăr cel mai tare,
Pe negândite totu-i alinat.
Apoi când bucuria-i mai adâncă
Și mi-o închipui fără de-ncetare,
În suferința cea dintâi m-aruncă.
sonet de Louise Labe (1556), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre râs, poezii despre muzică sau poezii despre foc