Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Durerea

Îți mai aduci aminte de-un timp, ce nu mai este?
Mai știi acele locuri, unde ne întâlneam?
Și n-ai uitat-o încă acea dragă poveste
De vecinică iubire, ce-n taină ne spuneam?

Poveste-așa de dulce, șoptită în deseară,
Când păsările cântă c-un glas fermecător,
Când toate-ți par eterne, și flori, și primăvară
Și scumpa ta speranță și junul tău amor!

Cu inima fierbinte și plină de credință
Te-arunci în lume-atuncea și speri că-i birui
Și crezi că pentru tine, prin slaba ta voință,
Chiar legile naturii în cale s-or opri.

O, amăgiri nebune! Când vine toamna rece
Și frunzele pe arbori încet îngălbenesc,
Cum plec atunce toate ca visul care trece
Lăsând numai durere în pieptul omenesc.

Căci numai ea-i eternă; durerea nu se stinge,
Durerea ne petrece prin viață la mormânt,
Purtând pe cap coroana-i de lacrimi și de sânge,
Ca semn al stăpânirii ce are pe pământ.

poezie clasică de (1872)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Numai o clipă

Când ai pierdut în astă lume
Orice speranță, orice dor,
Când știi ce grabnic trece iarăși
Tot ce-ai avea în viitor,

Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăiește
Și n-o mai plângi, de-a veștejit.

Nu ceri credință neschimbată...
Nu ceri amor pân' la mormânt,
Căci știi, raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.

poezie celebră de (1875)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubiți cu toții

Pasările cântă pe crengi înverzite,
Fluturii se-ngână de pe flori pe flori,
Tainic trec prin aer șoapte fericite,
Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr' de nori.

Dulce primăvară, drag vis de iubire!
La zâmbirea-ți blândă, iarna a plecat,
Cât era de lungă, plină de jălire...
Dar tu ești în lume, răul s-a uitat.

Ce-mi vorbești tu încă de chinuri trecute,
Inimă nebună, uită de dureri
Și de-acele zile în lacrimi pierdute.
N-are primăvara mii de mângâieri?

N-auzi cum șoptește fiecare floare?
"Amorul domnește acum pe pământ.
O, iubiți cu toții! grabnic frunza moare,
Grabnic se întoarnă tot iar în mormânt".

poezie clasică de (1878)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O rosă veștejită

Când greua mea durere,
Când viața-mi s-a sfârși,
Pe inima mea mortă
O rosă veți găsi:

O rosă veștejită;
Dar să nu mi-o luați,
E tot, ce iau cu mine,
Cu dânsa mă-ngropați!

În zilele trecute,
Zile de fericire,
Eu am primit printr-însa
O dulce, dulce scire.

Pe inima-mi fierbinte
Sărman-a veștejit:
Cât am scăldat-o în lacrimi,
Dar n-a mai înflorit.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea de câmp

Florea 'n câmp când veștejește,
Alta 'n locu-i înflorește;
Dar în pieptul omenesc
Florile când veștejesc,
Cade roa în zadar,
Alte 'n loc nu mai răsar!

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Fratelui

Demnult, demult tu nu mi-ai scris;
Măcar nici n-ai gândit
mai întrebi dacă trăiesc,
Sau dacă am murit...

O, frate! — anii care trec...
Nu știi că-n drumul lor
Iau ce-i mai dulce pe pamânt:
Juneță și amor;

Dar neclintite lasă-n loc
Iubirile curate,
Iubirea dulce de părinți
Și dragostea de frate?...

Părinții noștri hodinesc
Demult sub piatra rece,
Și lacrimile noastre curg
Zadarnic... Timpul trece!

Când mi-o veni și rândul meu,
De-i plânge după mine, —
nu mai sufăr, să gândești,
Că dorm, și că mi-e bine...

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima dorință

În pădurea înverzită
Să-mi săpați mormântul meu,
Unde nu-s nici cruci, nici pietre,
Unde nu-i pământul greu!

Căci mult greu am dus în lume,
Pan' ce viața-mi s-a sfârșit,
Pan' ce sufletul în mine
De durere s-a zdrobit.

Numai blânde lăcrimiore
Semănați-mi pe mormânt,
Ca să scie toți, că lacrimi
Mi-a fost partea pe pământ.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Mi-ai lăsat visul drept iubire

trec prin mari trecători, trist, cu oase albe
de memorie-n pagini de nisip fierbinte, nescrise
și vai, inima pustiului meu cât de tare mă chinuie
căci adânc simt timpul cum trece prin mine

lacrimi picurate-n deșertul visurilor mele sunt urme
de amintiri trecute-n nopți de iubiri secătuite
acum furtuni se ridică ca semn spre cerul fierbinte
căci au trecut și poate, cu tine, niciodată n-ormai fie

dar prin cețuri de praf și de pulberi și-n soare
văd imagini dublate-n unduiri de pure-albastre ape
și-n alb de zări înveșmântată cu triste-ntise brațe
te văd cum vii, tu, alb-albastră-n veșmânt de iubire

nisipul fierbinte din ochi, încet, începe a mi se prelinge
și lacrimile de nisip fierbinți lasă loc la vis, la fericire
încep să uit durerea pustiului de nisip arzător din mine
căci tu nu mai uitat și-mi lași, cel puțin visul, drept iubire

poezie de (februarie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A mai căzut o frunză

A mai căzut o frunză în vals de balerină,
Plutind încet pe valuri când vântul o alină,
Spre un pământ mai rece udat de multă ploaie,
Lăsând crengile nude, vântul să le îndoaie

Când bate mai puternic, lansând și-o melodie,
Un cântec de durere cum numai el o știe,
După cămașa verde țesută-n clorofilă,
Ce-i smulsă de pe ramuri, aiurea, fără milă.

A mai căzut o frunză și multe-ormai cadă,
Făcând codrul să plângă sub mantii de zăpadă,
Cu lacrimi de sub gene pentru durerea mare
Fără să poată cere cuiva vre-o îndurare.

A mai căzut o frunză dar altele vor crește
Căci anii trec într-una, pământul se-nvârtește
În cicluri cadențate, făcând să reapară:
După o toamnă blândă, o iarnă friguroasă, o dulce primăvară,

Când mugurii pe ramuri zâmbind de sub sprâncene
Vor naște alte frunze cu mult mai multe gene
Și roluri diferite pe ale planetei scene,
Lansând și adevărul: "Frunzele sunt perene.

poezie de din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cincinat Pavelescu

Îți mai aduci aminte, Doamnă?

Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă
Și frunzele se-nfiorau
Și tremurau în vântul serii
.....................
Ți-aduci aminte și de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-și acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Și pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu și era toamnă...
Îți mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc și verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Și-mi sorb din tine focul și vâltoarea
și-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira și glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieții,
și-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineții

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceții
Și-mi rătăcești prin cer cu-al tău contur!

poezie de (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum trece iute toate

Cum trece iute toate ce-n lume-acum le vezi
Mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi
Mai mici sunt ca nimica, chiar cei ce par mai tari
Și tu treci ca o umbră, oricât de veșnic pari.
Ca visul scurs sfârșește și viața ta de-acum
Un an dintr-o viață e cât un pas pe-un drum
Știi pașii tăi din urmă, dar nu știi câți mai sunt
Și vine unul care sfârșește-ntr-un mormânt.

O, nu-i urî pe-aceia ce-ți prea tot spun mereu
vine grabnic moartea, să vi la Dumnezeu
Ci-mpacă-te cu Domnul acum cât mai trăiești
Căci mâine nu-i nici urmă din tot ce pari ești.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În natură-i grea tăcere...

În natură-i grea tăcere:
Păsările au muțit,
Și în tainică durere
Florile s-au veștejit.

Căci o veste mult amară
Le-a adus al tomnei vânt,
Le-a șoptit, că se coboră
Trista iarnă pe pământ.

Arborii plini de mâhnire
Mișcă vârful lor uscat;
Mii de corbi, la cruda știre,
De pe crengi s-au ridicat.

Apoi cerul se-nălbește,
Și încet, încet din nori
Cade neaua și-nvelește
Frunze morte, morte flori.

Tot, ce-a fost în lume viață,
Ce-a fost dulce în trecut,
Sub lințoliul cel de ghiață,
Ca un vis a dispărut.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Byron

Când noi ne-am despărțit

Când noi ne-am despărțit
Tăcuți și cu tot chipu-nlăcrimat
Și inimile aproape au murit
Desprinse după ani ce-am adunat,
Palid și rece-al tău obraz a devenit
Iar sărutarea ta chiar și mai rece
Și-adevărat ora aceea a prevestit
Durerea ce nu trece.

Și roua dimineții blând cădea
Pe fruntea-mi răcorită oarecum
Și am simțit mă avertiza
De ce simt eu acum.
Ce ai jurat, călcat-ai în picioare
Și numele acum îți e hulit
Știu asta și atât de mult mă doare
Și mi-e rușine și mă simt mâhnit.

Și toți vorbesc așa urât de tine
Urechea mea ar vrea să nu-nțeleagă;
Simt un fior cum trece-acum prin mine –
Oare de ce mi-ai fost atât de dragă?
Lumea nu știe cum te-am cunoscut
Și că te-am cunoscut atât de bine –
Și că regret acum nespus de mult,
Dar să spun cât, cuvintele-s puține.

Cândva noi doi în taină ne întâlneam
Acum eu sufăr, sufăr în tăcere
ai putut uita ce ne spuneam
C-ai amăgit și-ai provocat durere.
Dar dacă într-o zi ne vom vedea
După amar de ani ce au zburat
Să te întâmpin cum crezi c-aș putea? –
Tăcut și-nlăcrimat.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Nu ai putea ști când ești fericit, dacă n-au fost momente, în care, totul se prăbușea și simțeai că nu mai găsești ieșirea.
Amintește-ți că, din cea mai întunecată noapte se nasc și razele dimineții.
Și, când noaptea este mai întunecată, atunci știi că răsăritul se apropie.
Lecțiile cu adevărat valoroase, acele care te vor transforma, sunt cele care te vor purifica prin durere.
Durerea este asemenea unui foc: arde tot ce este și nu se mai potrivește, lăsând loc frumuseții să se dezvăluie.
Așa cum aurul se purifică prin foc, conștiința ta se purifică prin durere.
Exact ca-ntre agonie și extaz!
Și, cu cât agonia este mai adâncă, cu atât mai puternic vei putea simți extazul.
Totul are un pret!


Inspirat din Henri de Lubac - "Durerea este firul cu care se țese stofa bucuriei."

(7 mai 2016)
Adăugat de Dacian NemeșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Răchita

Grădina-i părăsită. Unde umblam odată,
Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios,
Pe drumuri crește iarbă, pe micul iaz înoată
O luntre sfărâmată de timpul nemilos.

Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână,
Cu crengile-i plecate spre iazul adormit
Și ca visând se mișcă, când dureros suspină,
Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit

În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume;
O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat,
Apoi făr' de credință a rătăcit prin lume
Și numai bietul arbor numele l-a păstrat.

Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească,
Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut;
Cât e de uitătoare inima omenească...
Ea singură o știe, ea singură-a văzut!

poezie clasică de (1873)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
P.B. Shelley

Noapte bună

Zici "Noapte bună"? Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot dușmană noaptea, ce desparte,
În loc să lege dulce pân' la moarte...
Ah, de-am rămâne veșnic împreună,
Atunce numai fi-va noapte bună!

Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aș ști dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte,
Când rostul nu va trebui s-o spun㠖
Atunce numai fi-va noapte bună!

Ah! Pentru inimile-alăturate,
Ce-și simt bătăile îngemănate,
Din asfințit în zori tot împreună,
Precât ar fi adânci și nesfârșite,
Atât mai dulci sunt nopțile iubite!
De-aceea când mă lași tot în furtună,
Nu mai șopti durerii "Noapte bună!"

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Ai auzit

Ai auzit vreodată a lebedei cântare,
Acel cântec de jale, ce-l cântă pân' ce moare,
Roșind recile unde cu pieptul său rănit?
O, spune-mi, acel cântec vreodat-ai auzit?

Și-apoi ai fost spre sară singur într-o grădină,
Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,
Când soarele apune, când arborii șoptesc
Și vânturile toate tainic se înroșesc?

Și ce-ai simțit atuncea? În piept nu s-a trezit
Un dor fără de nume, adânc, nemărginit?
N-ai fi dat ani din viață pentru aripi ușoare,
Să zbori, să zbori departe și fără încetare?

O, cine-l poartă-n suflet acel dor fără nume,
Nu are fericire, nu are pace-n lume!
Cât e de larg pământul, tot umblă rătăcind,
Nu știe ce dorește și moare... tot dorind!

poezie clasică de (1873)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire de poveste

Rămâi cu mine în noaptea asta rece
Cupride-mă în brațe cu mult dor,
Căci timpul este scurt, și iute trece
Secundele se duc pe nesimțite în zbor.

Să mă așez iubire, încet la pieptul tău
Să aud cântecul inimii, cum mă strigă
Iubirea să îți ofer din tot sufletul meu
Sa te iubesc fără să-mi fie greu,.. fără frică.

Rămâi cu mine, hai să fugim în vise
Vom face tot ce ne-am dorit vreodată,
Și toate acele lucruri de lume interzise
Le vom trăi în vise, iubirea mea curată.

De șoapte tandre de iubire, îmi este dor
Desprinsă din povești, în nopțile de iarnă,
Să îți simt parfumul și al tău dulce amor
Fiorii pe spinare cum încet coboară.

Autor. Georgescu Elena

poezie de (26 septembrie 2018)
Adăugat de Georgescu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Iubitei

O, îndulcește-ți ochii tăi, iubită;
O, însenină fața ta de nea.
Nu știi că-n piept inima mea rănită
Tresare-adânc la întristarea ta?
Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită
­Oh, în zădar mi-ncreți tu fruntea ta.
Durerea chiar de-o simulezi - eu simt
Fiori adânci în pieptul meu trezind.

Ah! cât ești tu de mândră și frumoasă
Când râzi, când plîngi, când mă săruți, când - ah!
Cuprind în mâni eu capul tău - geloasă! ­
Și sărut ochii-ți plini de lacrimi, ah
Ei strălucesc ca stelele focoase
Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina!
Și te iubesc, și te sărut, te-ador,
Amorul meu, nespusul meu amor!

O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,
C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci
­Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită
Și de durere n-aș putea muri.
Aș purta-n timp inima-ncremenită,
Cu ochii stinși, și gura-ar amuți:
Durerea ta m-ar face să trăiese,
Ca să trăiesc, ca să înnebunesc.
Așteaptă dar cu moartea ta, iubită,
Pân' ce de fericire-oi muri eu.
Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită.
Zâmbind să mă săruți, amorul meu;
De-oi învia, să știi, dumnezeită,
Că-un somn a fost angelic, deși greu.
De nu mă voi trezi, să știi, să știi
­Că-n veci visez la ochii tăi cei vii.

Cum va fi acel vis eu nu-ți pot spune -
Eu numai îl gândesc când mă cufund
În ochii tăi. - Neclare sunt, nebune,
Acele-nchipuiri ce mă pătrund.
Privește tu în ochii mei și-mi spune
Ce vezi în ei, în dorul lor profund.
Tot ce-ai văzut eu am văzut 'n-al tău ­!
Nici în mormânt nu pot ca să-i uit eu.

Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă,
În somnul morții m-or neliniști,
Pătrunde-vor cu raza lor focoasă
Chiar în sicriul unde voi dormi.
Ei au pătruns prin pături neguroase
Ce viața mi-a urzit până aci
­De-ați putut sparge negurile-acele,
Veți lumina în veci, iubite stele!

Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume
Eu am iubit murit-au prea curând ­
Orice amor ce n-a luat drept glume
Al meu amor, e astăzi în mormânt. ­
Dar astăzi văd c-am pierdut num-un nume:
Căci ea ești tu - tu ea - într-un cuvânt
Tu mi-ai murit o dată. - Să nu mori
De-a doua oară, înger de amor.

Căci de-ai muri ce-aș face eu în lume?
N-aș regăsi în veci chipu-ți ușor
Și osândit aș fi să stau în lume ­
De jalea ta eu n-aș putea să mor.
Acum - acum n-aș plânge al tău nume,
Ci chiar pe tine, vecinice amor:
Mort, aș trăi eu; - vie, eu aș fi mort.
Trăiește-mi dar - c-adânc în piept te port!!

poezie celebră de (1871)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Dimitrie Bolintineanu

Ziua bună la țară

Țară dulce și frumoasă,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu mă duc, fii sănătoasă!
Nu știu de te-oi revedea.

Dar ce-mi pasă oare mie
Dacă pe pământ străin,
Dacă în călătorie
Moartea îmi va zice: vin'!

Vai! în sânu-ți dulce, oare
Sunt eu mai puțin străin
Când pe toată ziua moare
Visul sufletului lin?

Iară se ridică norul.
Vasul tău nu este-n port,
Vânturi rele ca și dorul
Către negre stânci te port.

Mâine va veni străinul
Să te prade, țara mea!
Mâine îți vor smulge sânul,
Mâine te-or îngenuchea.

Și tu n-ai nici mângâierea
Apărându-te, să mori.
Ei ți-au degradat durerea!
Și mormântu-ți n-are flori!

Ți-au făcut cununi de spine
Ca iudeii lui Isus,
Și râzând amar de tine,
"Ai unirea!" ei ți-au spus!

Dar ei ți-au luat din mână
Armele ce ai avut.
Dragă patrie română,
Ce rău oare le-ai făcut?

La străini te-or da-n prădare,
Vai! și pe cămașa ta
Fiii vitregi cu turbare
Sorții lor vor arunca.

Te-au lăsat în slăbiciune,
Fără legi, să putrezești
Și prin dulce moliciune
Te-au lăsat să te slăbești!

Când chiar fiii-ți te ucide,
Ce blestemi pe cel străin?
Țara mea se sinucide!
Moartea este-n al ei sân!

Fiii tăi nu vor dreptatea,
S-a văzut atâția ani!
Ei invoacă libertatea
Ca să fie ei tirani!

Către-acestea, dragă țară,
Tu poți încă a trăi,
Numai cei ce te-ncărcară,
Numai ei vor veștezi.

Astfel toamna când sosește
Frunzele în pomi pălesc,
Vântul aspru le răpește,
Putrede se risipesc.

Dar când primăvara vine
Pomul a reînverzit,
Paseri cu cântări sublime
Nouă viață i-a vestit.

poezie celebră de din volumul: Reverii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Mama lui Stefan cel Mare" de Dimitrie Bolintineanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -12.00- 8.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook