Amintirile
Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent...
(Guillaume Apollinaire)
Amintirile-s ghiulele atârnate de picioare...
Vreai să zbori și iar te cheamă glasul viului trecut.
Retrăiești (a câtea oară?) clipele nemuritoare,
Ce purtatu-te-au pe brațe către-un țel necunoscut.
Lest greoi - încerci adesea să-l împrăștii peste bord,
Să planezi în atmosfera viitorului - acvilă,
Îndreptându-te feeric către rada unui port
Aerian, departe de-orice vag ecou cu iz de-argilă.
Însă dura amintire te-ncadrează-ntr-un chenar
Obsedant, pe care veșnic îl străbați pe negândite,
Luminându-i șterse-aspecte cu privirile-ți de far,
Ce descoperă atâtea perspective netrăite.
Le reiei povestea-n minte, ca pe niște rugăciuni
Ce-ai șopti vrăjit la-ndemnul sidefiului Rozariu.
Pretutindeni seameni viața, animând ca prin minuni
Veșteda cenușa-a Vremei, ce zăcea în Columbariu.
E un rol jucat pe-o scenă uriașă; e-un motiv
Melodios, ce tot revine-n gândul obosit de visuri...
Dar te simți robit de taina glasurilor din abisuri
Și-ai dori să tai aceste funii de balon captiv.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Poeme inedite
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre amintiri
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre picioare
- poezii despre gânduri
Citate similare
în ramă sticla e zdrobită
un cântec vag tremurător
tot între zvon și gând ezită
între trecut și viitor...
catren de Guillaume Apollinaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre muzică sau poezii despre ezitare
Vitam impendere amori
În ramă sticla e zdrobită
Un cântec vag tremurător
Tot între zvon și gând ezită
Între trecut și viitor
O! tinerețe părăsită
Ca o ghirlandă veștejită
Vezi vine-un anotimp din zări
De-nțelepciuni și remușcări.
poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Mihail Nemeș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tinerețe sau poezii despre anotimpuri
Să nu încerci niciodată să privești în viitor.
citat clasic din Guillaume Apollinaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor
Ecou trecut
Esti mai departe ca oricând
Si drumu-mi pare anevoios
Doar cu privirea te pătrund
Ecou al glasului melodios
Doru-mi este mai profund
Când noaptea gri se lasă
Luna scaldă cerul rotund
Anii trec nimănui nu-i pasă
Cregi ce zgârâie prin nori
Chemând un nor de ploaie
Un soare ce apune în zori
Murind de dor si atâta jale
Am să te-nchid ecou trecut
În aerul cel mat din sticlă
Purtat vei fi pe lac necunoscut
Prin valuri negre ca de smoală
Sufletul meu la tine merge
Să ajungi la mal doar soaptă
Si dorul meu la tine ajunge
Când dragostea e coaptă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre dor
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- poezii despre aer
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vânzătoarea de plăceri
Pe când copilă eu eram
Sedusă am fost de un infam
Și părăsită apoi
În griji și cu nevoi.
Cu viața o duceam greoi
Rămasă în brațe
Cu un orfan
Pe stradă fără niciun ban
Eu viața mi-o jerfesc
Copilul să mi-l cresc
Că pentru el trăiesc.
Sunt vânzătoare de plăceri
Și în taina unei seri
Îți dau tot ce îmi ceri
Dar suflet n-am de unde
Fiindcă el este mort
Și-n trupul meu îl port.
Când stele se aprind pe cer
Și noaptea-i plină de mister
Mă vezi pe trotuar
Pășind încet și rar
La umbra unui felinar.
Iar dacă-n noapte un bărbat
În urma lui mă cheamă
Mă duc fiindcă sunt mamă.
Îți dau tot ce îmi ceri
Sunt vânzătoare de plăceri.
cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre comerț, poezii despre trup și suflet, poezii despre stele, poezii despre seducție, poezii despre seară sau poezii despre plăcere
Clipele din acele de ceas
Trec orele haine prin àcele de ceas,
rostogolind minutele prin vreme,
iar zilele prea scurte care-au mai rămas
par visuri vagi cernute din poeme.
Ascult poemele ajunse pe înserat
pe-o aripă de doruri decupată
din sfinte amintiri pe care le-am uitat
pe-o margine de toamnă-ntârziată.
Din versurile cu-nveliș de catifea,
rescrise la o margine de oază,
parcă aud cuvintele din vocea ta
cu incantații care mai păstrează
mirajul nopților de august dantelat
pe armonii de sacre jurăminte
rostite-n taina cadă-a dorului lăsat
sub ceru-ntins pe-aducerile-aminte.
Aud chiar clipele din acele de ceas
care-mi șoptesc, pe strune de romanță,
că din trecutul nostru încă-a mai rămas
un gând jertfit pe-o ultimă speranță.
La margine de timp încerc șă îl așez
în haina neuitărilor rămase,
ca să-l alint în nopțile când te visez
trecând prin oaze-n straie de mătase.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vestimentație, poezii despre zile, poezii despre voce sau poezii despre versuri
Gânduri de iarnă
Peste pădure a-nceput să cearnă
Încă din zori cu fulgi mărunți de nea,
E prima oară când această iarnă
Te ține-un ceas vrăjit lângă perdea.
Sub bolta scundă se ițesc fantasme
Purtând vârtejuri sure prin genuni,
E anotimpu-n care crezi în basme,
E anotimpu-n care vezi minuni;
În minte amintiri se derulează,
Imagini care curg neîncetat,
Privești uimit la fiecare fază
Din minunatul vieții rezumat,
Copilăria veselă, senină,
Iubiri ce te-au vrăjit, te-au fascinat,
Emoții, mii, din zări încep să vină,
Alături de-ntâmplări ce te-au marcat,
Și-n gând îți spui acum întâia oară,
Într-un decor de-un alb imaculat:
- A fost această viață dulce-amară,
Dar parcă aș mai vrea un duplicat!
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre păduri, poezii despre imagine sau poezii despre iarnă
Atâtea toamne
atâtea toamne desfrunzite
cu iz de ploi și mucegai
nopțile ca un buhai
trec prin nevăzute site
și ne lăsm ades furați
de torente și cascade
plânsul apelor la vad, e
o aventură să-l străbați
veșnic rugul adâncit
în scoica inimii suspină
regretele ca o felină
iar pelerinul a albit...
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre plâns, poezii despre pelerinaj, poezii despre inimă, poezii despre feline, poezii despre căderea frunzelor sau poezii despre apă
Taina acelor ochi
Te-am întâlnit pe strada noastră-ngustă,
Întunecată, cu frunze multe și cu doruri,
Puratai cămașa în carouri, iar eu aceeași fustă
Aveai privirea încă blândă, eu inima în cioburi!
Eram prezentul, eram firavă și tăcută,
Tu tot așa, erai voios, puternic ca un zeu,
Dar cred că se scria în tine încă
Povestea-n care, zeiță ți-am fost eu!
Erai trecutul, erai durerea dintre două respirații,
Voiam să te ating, și totuși am ales să fug.
Trecutul să fie tot trecut, chiar dacă-mi dă vibrații,
Iar inima-mi arde pe rug!
Te-am ocolit, iar tu priveai în urma mea,
Mergeam plângând, să nu mă vezi, și să nu stii
Că port încă în pumni uimirea,
Și taina ochilor tăi verzi!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre prezent, poezii despre ochi verzi, poezii despre fuste sau poezii despre frunze
Onoarea noastră depinde adesea de ora indicată de ceas.
citat din Guillaume Apollinaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre ore, citate despre onoare sau citate despre ceas
De-ar fi
De-ar fi să fiu acela care-n visuri
te poartă-n brațe lin, ca într-un zbor
deasupra nesfârșitelor abisuri,
atunci m-aș face, pentru tine, dor.
De-ar fi să fiu, în gândul tău, acela
pe care-l vrei, pe care îl dorești
să-ți fie-n calea ploilor umbrela,
atunci aș fi chiar gândul ce-l gândești.
Iar, dac-ar fi să-ți fiu alături, ție,
în zborul de sfârșit, spre alte lumi,
aș vrea ca noua viață să îmi fie
un drum pe care tu să mă îndrumi.
Nu știu ce-aș vrea, dar tu, desigur, știi,
căci ai, în suflet, ca ecou: "De-ar fi...".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre dorințe
Ultimul rol, ultima scenă
Ieri ai avut aplauze, dar azi
Nimenea, când te vede, nu te știe.
Toți cred că viața ta e-o tragedie,
Toți râd cum faci numai un pas și cazi!
Nu te ridică nici un trecător.
Grăbindu-se, ei vreme n-au de tine.
Ieri te ducea în brațe un popor,
Iar șefii statului---în limuzine.
O, Doamne, duși demult sunt acei ani
Și-acum doar Tu mai vezi o bătrânică
Ce-n nopți târzii, pe-o bancă, sub castani,
Când vede oameni tremură de frică.
În camera ei mică, la etaj,
Cu ordine i-s pline trei sertare.
Ca pe gunoi, le toarnă-n sacvoiaj
Și coborând, le-aruncă-n drumul mare!
Apoi bastonu-i lunecă pe-asfalt
Și-atunci când vrând să-l prindă se destramă,
Parcă pe scenă a îngenuncheat,
Iar spectatorii toți la bis o cheamă!
18 iulie 2019
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre tragedie, poezii despre râs sau poezii despre frică
Răspunsul este iubirea
Marea dilemă a vieților noastre, a destinelor noastre, este lipsa de iubire.
Atunci când iubim, nu putem răni - să nu crezi că ceea ce trăiești este iubire, te rog, nu te minți.
Ascultă atent, este o voce, ce îți șoptește zi de zi, un cântec dulce, de iubire - nu încerca să-l înțelegi, doar fii.
Ce cheamă ploaia către pământ?
Ce împinge soarele către apus?
Ce împodobește munții cu zăpadă și oferă strălucire mării?
Unde te cheamă vântul atunci când îți șoptește?
Ce îți răspunde luna atunci când o privești?
Unde te poartă frica, atunci când nu încerci să o oprești?
Unde te poartă toate - înapoi la tine; pe canalul îngust al minții obosite de atât învârtit, încercând să-și prindă coada.
Ridică-te, locul tău nu este în genunchi.
Prieten drag, nu te ruga la stele, nu arunca blesteme, iubește-ți fiii, adună-ți turma; ceva te cheamă către casă... chiar și cel mai neiscusit cioban știe când e timpul să se întoarcă acasă. Ai călătorit departe, picioarele ți-au obosit, pământul pare greu sub tălpi. Te uiți în față, drumul se-ntinde, se șerpuiește-n orizont, la infinit. Drumu-ți promite, că dacă mergi încă puțin, te-mbogățește, te face prinț peste oceane și rege între oameni - dar tu nu îl asculți, ai obosit. Îți amintești de măgarul harnic, căruia îi sunt promise mărețe împliniri și care își duce-n spate, povara veșnică și grea a propriei nemulțumiri.
Te uiți în spate; ce mult ai mers... vii de departe. Au trecut parcă veacuri întregi de la primul căscat, de la primul pas și prima vorbă - ce entuziasm aveai odată; luai orice provocare în piept cu dăruire, promițând că ai s-aduci în lume, mult căutată mântuire. Ai zâmbit și te-ai jucat - ce suflet drag, ce bucurie.
Dar parcă este mult de atunci - nisipul stă împrăștiat peste trecut; se văd prin ceață, fragmentele amintirilor de demult. Nu are sens să răscolești trecutul, o știi prea bine din asta nu a ieșit nicicând ceva bun; poate doar plâns, orbire și scrum.
Nu mai este timp de-ntoarcere acum - te uiți din nou în față, privești din nou în spate. Ai căutat, ai luat notițe și ai scris în jurnal - ceva nu este bine; viața ar trebui să facă sens, dar sensul nu e de găsit niciunde. Te uiți în sus, la cer - e prea departe. Te uiți în jos, la pământul crud, proaspăt și viu - îi mulțumești în gând pentru o clipă, realizând însă că el doar te poartă, nu te ridică.
Cum se face că ai căutat peste tot... și tot n-ai pace; cum se face?
E evident - nu mai există cale; nu mai există drum care să te poarte acolo unde vrei să mergi, să îți ofere ceea ce cu disperare îți dorești. Răspunsul nu e aici, nu e acolo; nu e în timp și nici în lipsa lui - căci timpul trece atât de repede în joacă și atât de greu în muncă. Te-ai uitat și pe unde ai venit și pe unde ai fi putut să mergi te-ai uitat la cer, dar ți se pare prea departe, decizi să-l lași în grija păsărilor de noapte; te-ai uitat în pământ, însă el te-a privit tăcut, flămând, cu ochi de frunze.
Răspunsul nu e de găsit.
Răspunsul e iubirea.
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre mulțumire, poezii despre jocuri, poezii despre zăpadă sau poezii despre vânt
Noi, actorii, avem o vorbă: nu trebuie să refuzi absolut nimic! Orice rol îți aduce perspective noi, te bucură și te împlinește. Este o meserie care se descoperă și se învață cu fiecare rol.
citat din Iuliana Călinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre meserii, citate despre bucurie sau citate despre actorie
Viața
Anii au trecut și nu se vor întoarce,
Clipele se scurg încet, pe rând,
Viața izbutește, de vlagă mă stoarce,
Mă surprinde lângă foc, oftând.
Tot ce am trăit e sfânt și magic
Deși regrete-au existat, e drept
Însă cum e totul tragic,
Viața e un joc nedrept.
Te ispitește, te omoară sufletește,
Te ridică pe înalte culmi,
Te atinge, te lovește,
Însă, niciodată nu poți să o curmi.
Dar într-un final se duce,
Și te lasă neînsemnat,
Totul va fi vag și rece,
Ca și cum n-ai existat.
poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Te așteptam
Te așteptam în mica gară,
speram să vii dintr-un trecut
lăsat de mine întâia oară
captiv în primul tren pierdut.
Era un tren venit spre seară
dintr-un ținut necunoscut,
nici nu oprea, de fapt, în gară,
dar l-aștetam, că n-am știut.
Rămas până târziu afară,
băteam peronul abătut,
cânta departe o fanfară
și dintr-odată am văzut
că umbra ta trecea prin gară
dar într-o clipă-a dispărut.
Cânta departe o fanfară,
băteam peronul abătut,
bemolii alergau prin gară,
erai numai un vis pierdut!
poezie de Corneliu Neagu (9 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări sau poezii despre trenuri
Din inimă
în foșnetul de cifre să dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.
"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.
tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.
n-am vrut să știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.
întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând să îți iubești vrerea.
azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept să vină
să-mi dăruiască partea de care-mi este dor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre scrisori
Cântec fără cuvinte
Tot ceea ce te atinge o clipă
Se topește în treacăt ca neaua,
Ca neaua atinsă
De răsuflarea lui martie.
Privești vulturii care zboară
În cercuri largi peste munți
Și simți cum toate alunecă
Din inima ta și dispar.
Dar iată vine iarna și din nou
Zăpada reapare peste câmpuri
Și toate clipele prin care ai trecut
Prind iar ființă-n jurul tău și murmură.
Și ca fluxul pe plajele galbene
Îți crește-n suflet propriul tău trecut...
Vai, cât de rău e atuncea să nu ai pe nimeni aproape
Ca să-ți pleci fruntea pe umărul lui.
poezie clasică de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre plajă sau poezii despre munți
Ascultă
Ascultă. Se-aude un glas.
Se-aude o șoaptă ciudată.
Și poate în piept, un talaz,
începe să bată.
Ascultă. Ori nu-l mai cunoști?
Și totuși e-atât de aproape!
În el e un freamăt de oști,
un murmur de ape.
Ascultă. Ce largi simfonii!
Și parcă... demult... înainte
ți-era cunoscut. Nu-l mai știi!
Ia adu-ți aminte!
... Odată când primul păcat
te-a frânt sub întâia povară...
Atunci ți-a vorbit răspicat
prima oară.
Apoi... ți-amintești?... undeva...
se vorbea de Isus, de Salvare.
Tu nu ți-ai dat seama. Era
a doua chemare.
De-atunci, din zori când te scoli,
și noaptea când liniștea crește,
prin oameni, prin visuri, prin boli,
mereu îți vorbește.
Și simți un fior. Dar degrabă
păcatul te cheamă, te cere.
Ce-a fost? conștiința te-ntreabă.
Nimic. O părere.
Nimic? Să te-ascunzi cu-o minciună?
Nimic? E un duh ce se joacă?
E-un foșnet de frunze? O glumă?
O vorbă de cloacă?
Ascultă. Acel ce-ți vorbește,
prin visuri, prin bolta senină
e glasul ce-n veci poruncește:
Să fie lumină!
E glasul ce-a scos din cămară
și firul de iarbă, și pomul,
și leul, și gâza ce zboară,
și omul!
E glasul ce-n Raiul pierdut,
pe urmele șoaptei infame,
striga către omul căzut:
Adame!
E glasul rostind cu amar
osânda ce-a fost să rămână:
"Țărână, întoarce-te dar
din nou în țărână!"
E tunetul larg pe Sinai,
ce-aduce din cer, printre stele,
poruncile sfinte, dar, vai!
cât de grele!
E glasul de sute de ani,
ce tot mai puternic străbate:
"Ferice de voi cei sărmani
cu inimi curate!"
Căci Tatăl atât v-a iubit
c-a dat Fiul Său sub ocară,
ca oricine crede în El
să nu piară!"
Și toate acestea ce sunt?
Un foșnet zadarnic de toamnă?
Chemarea Părintelui Sfânt
nimic nu înseamnă?
Ascultă. Cu-același ecou,
Acel ce-ți dă viață și pâine,
din nou îți vorbește, din nou.
Acuma. Dar mâine?
Ascultă. El vine curând
să cheme pe nume pe-ai Săi.
O, cum vei privi tremurând
albastrele căi?
Ascultă. Căci vremea s-a dus
și nu-ți mai rămâne prea multă.
Dar vino acum la Isus!
Și-ascultă!...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre umor
Les Andalouses
Les Andalouses, îndepărtata plajă,
ce mă primea cândva îndrăgostit,
mă cheamă în trecut necontenit,
pe-al său tărâm, cuprins de-atâta vrajă.
Din Maraval veneam pe Front de Mer,
trona pe culmi, deasupra, Santa Cruz,
și rămânea în urma mea, difuz,
orașul tot, cuprins de un mister.
Pe lângă Monte Christo tot urcam,
Mers-El-Kebir venea apoi la rând,
vedeam vapoarele în radă stând,
și, tot mai mici, în urmă le lăsam.
Ne îndreptam cântând spre Cap Falcon,
ce se zărea senin în dreapta mea,
dintre coline Bomo apărea,
și-n larg trona un falnic bastion.
Iar drumul sinuos ne tot ducea
spre mult doritul nostru Andalouses,
pe care nu puteam să îl refuz
nici chiar atunci când vântul se sucea
printre coline cu profil confuz.
Te văd și-acum aievea cum erai,
Diană zveltă, cu profil creol,
cu păru-n care se juca Eol,
atunci când nebunește alergai
să prinzi un val, ce se spărgea domol.
Să te aduc acolo, aș-mai putea?,
mă-ntreb adesea, când privesc-napoi,
și-n gândul meu renaștem amândoi,
plutind pe colțul unui ciob de stea.
Tu unde esti? Mai vrei un scurt popas
să-l dăruim iubirii noastre din trecut?
M-aș delăsa de-ntregul meu avut,
ca-n scurtul timp, ce-n față ne-a rămas,
să reclădim duios un ultim început.
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre oraș sau poezii despre marină