Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Revoluția... "ne" culturală

Pe-asfaltul încins se preling, vâjâind... sute, mii de mobile
Fuste mici, sâni mijiți, dar golași, buze roșii-s multiple copile.
Nu muncește mai nimeni, toți se plimbă pe străzi, sunt... săraci;
Sunt la market cu toți, cărucioare umplând, că e criză, iau cu saci.

Mulți au jeep-uri, sau cabrio și-atât știu, sunt "tari" și sunt tineri,
Poartă aur la gât și au euro în cont, au dolari, nu muncesc și e vineri...
Fac cu toți "IT", programează, fac soft-uri, up-gradează ustensile,
Totu-i doar virtual, ne plimbăm, doar în gând și mâncăm... facsimile.

Milioane șomăm, la servici îi plimbăm pe clienți ce se zbat de a face...
Înmulțiți, cum bacterii, n-avem alta în gând, doar bolnav al întoarce;
Neștiind fatalism- căci pe gazdă omorând, ce te ține în viață, e finalul-...
Țipă, înjură în cor, important nu-i produsul direct, ci sunt ei cu... moralul.

În programe Tv, nu mai este cultură... de câmp, nici de carte,
Doar abjecți demagogi ce puterea o vor iar și iar, își cer parte...
Sau "pipițe" umflate cu botox, golașe cântând și de trup și de voci, în "play back"...
Inclusiv prostănaci de reporteri, ce nu știu o vorbă și-anunță un viol, sau înec.

Cinema nu mai este, ne-am tâmpit în manele și bem făcătură...
Fructul n-are dulceață, carnea-o crește seringa, roșia este în vrej murătură.
Magazinele-s bănci, nu de statul la umbră, ci de luatul de bani, nu de dat;
Toți trăim fericiți, fără grijă de-avut... alții-s plini de muncit, stând, la Stat!

Este-o țară pierdută în snobism diletant, sărăcie, îngâmfare și lene.
Promovăm doar pe hoți- venerând ca eroi- ce-au făcut avuții din "antene"...
Pe deștepți, muncitori, cei ce-și riscă avut, sănătate și timp, îi-amendăm.
Condamnăm pe bătrâni, pe copii omorâm și la fisc să plătească... le dăm?!

poezie de (12 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dregători

Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ținte știu nu pot s-ating;
Toți cei din jur mă fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.

Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toți spun ce trebuie faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toți de vază!?!

Orice gândesc rămân perplex,
Căci școala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Și ești o parte din "Sed lex"?!?

La nimeni n-ai cui să te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deșertăciune;
E cum săgeta... ce-ți arunci!

Și culpa nici nu mai există,
Sunt prezumat nevinovați;
Nici la copii nu mai sunt tați...
Doar paguba-i ce mai persistă!

Deci plățile-au un singur sens
Vidându-ne-n gaura neagră
La hoți cu buzunarul dens
De-avut... Cerându-le tot lor "dreagă"!!!

poezie de (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Contribuiți ca mine sau... Demagogia

Sunt convins, neclintit, dețin adevărul,
doar alții greșesc! Nu eu sunt - dintre acei
Ce-și permit cu emfază a declara "popooorul"
Asta vrea- stau leneș; bani să iau... ca și ei.

Din puțin în puțin, dând încoace și-n colo,
Mi-am făcut un renume- relații dețin-
Pe estrade strigând "Românieeee", în tremolo...
"Națiuneee te adorrr"; pe aleși... nu mințim.

Din măruntul de ieri, cu răbdare, tupeu,
Mi-am clădit un regat, dar modest, 5 hectare,
Cu palate ca-n Dallas, "swimming pool", șemineu,
Cu Ferrari și Jeep; nu doar eu... fiecare.

Și copiii și ei sunt deștepți, peste poate.
Nici nu merg pe la școli, ei știu tot pe de rost,
Mult mai mult, decât cei ce-au făcut facultate
Pe la Stat, sau cu burse; nu ca ai mei... contra cost!

Și soția e bine, tot cu lucrul la "Stat"
Nu ca altele, slabe, doar cu știința de carte...
Ci cu un plic, telefoane și-i concurs câștigat,
Toată lumea e Ok; fiecare are... parte.

Și contracte, salarii, premieri, ce curg râu,
Totul merge prin gropi, dar nu asta contează.
Avionul e în aer, iahtul nu pune grâu,
Toți aleșii îs ferice; și românul... visează

Nici guvern nu contează, toți sunt unși sau sunt fâțe.
Dacă-i criză, cu barda ei taie în sărac...
Căci planeta e a lor, nu e loc de maimuțe,
Suntem toți solidari; să-i primim... la conac.

Toți ne facem vrem, un mai bine, la Țară,
Și țipăm pe ecrane, sau pe străzi, pe estrade,
Că ceilalți sunt de vină, și la rând ei să ceară,
Cum și noi am cerut; și să învețe... prade.

Căci oricum, totu-i roată, ce se învârte în sus.
Astăzi eu, mâine ei pe felie, lucrăm.
Bogății încă sunt și la bancă de pus.
Europa dă bani; și cu ei... vă îngropăm.

Și nici griji să n-aveți- căci suntem credincioși-
De biserici, noi ctitori, ciugulim bani să dăm.
Pe la slujbe, de Paști, de Crăciun, toți frumoși
Mergem rugi ca să punem; și între noi... ne pupăm.

Și ăsta este portretul reușitei de-acum;
În icoane credeți și-n scandal ca țiganii.
Vă închinați la politici ce iubiți orișicum!
Revoluția, libertatea v-a dat; noi luăm... banii

Totul e alegorie, ce-am descris, presupusul
Cu țel pur de trezire, de popor... adormitul.
Dar, schimbând din politic în profesii condusul,
Specialist programați! El repară;... greșitul.

Școală, limbă, cultură, onoare, morală-
Ce-s acum derizorii, de hoții perimate-
Etaloane au în mii de școliți, și nu fală;
Țara, ei nu v-o fură... doar v-o pun iar pe roate.

poezie de (24 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aleși... cum ne-am ales...

Genetic nu am fost la împărțeală,
Am luat doar ce-a rămas de la "estetic"...
Reprezentantul ce-am avut, a luat "patetic";
La "tehnic", "cinste" stăm cu mână goală.

M-am întrebat de ce nu sunt germanic,
Nordic, francez, de ce nu-s din Tirol,
Nici turc, nu-s cel puțin, grec sau hispanic?
O altă țară s-am, de negru sau creol!?

Mândria-i fără acoperire, gratuită;
Ne auto lăudăm fără cenzură...
De emigrăm e țară "extrovertită"
Cu străzi ce-și pun noroi, la gropi, glazură?!

Și între noi trișăm la partajare
Ne facem generali aghiotanții
Și craca ne-o tăiem de sub picioare
Bani luând de la țărani, neimportanții...

Plătim pe cei ce nu produc nimic,
Și ne fac viața grea, stându-ne-n spate
Bani grei-n pungă îi dăm la para "medic",
Pilot, de-a fost și "juge" de "ne-dreptate"...

Toți proștii lumii, ultimii la școală
-Dacă o au, căci nu e important-
Dorm toți pe bani, în plen dacă se scoală...
Și legi își fac, iar ritmu-i debordant...

Ne-ndreaptă-n râsul... dramei spre neant!!!

poezie de (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânzători

Vând nopți, tot le pierd ca zile,
Mai fac un ban, ca să câștig din viață
Și vând femei adulte, pe copile;
Doar ele cu experiență, vă răsfață.

Vând suflet de valoare contra cost,
Că astăzi nu servește la nimic.
Mă vând deștept, pe cel ce-i cel mai prost
Și îmi mai rămân și bani, mă destind un pic.

Vând din cinstit în amestec cu onoare,
În întregime sau doar parțial,
Fără pretenții... pentru orișicare
Și dau factură înaltă, sau pe ilegal.

Vând totul, chiar și ce nu am
Căci ține, este obișnuință.
Pot vinde și copii sau câte un organ;
Nu de la morți, direct, direct din ființă.

Vă vând asigurarea vieții, după moarte,
Oricum nu vă servește la nimic.
Vă vând și diplome, fără să faceți carte,
Doar să semnați primirea când dați bani în plic.

Vă vând averi, ce n-ați putea avea...
E prin notar, legist, judecător.
Nu-i important, fii tu al cuiva;
Costă un pic, dar ești... moștenitor!

E țara unde totu-i de vânzare
Și nu doar bunuri, tot ce nu gândești.
Cu ban, nu-i adevăr, banditu-are crezare;
Dintr-un țigan... ai vițe împărătești!!!

poezie de (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă împlinesc, sau dezmembrez, opt sute

Mă opresc la un aaa... lungit opt, cu două emisfere ca zerouri,
Să mi se facă un decont; dacă vreo lipsă se cunoaște
Când nu mai curg din pastă, rotind bila? Vreau ecouri,
Dacă se întorc cum sunet, căutându-se... pe acolo unde naște!

Doar așa știu de sunt, că n-are rost strig de nimeni nu aude
Și-s doar un bumerang, ce m-zvârl ating, lovesc...
Iar revenit sunt și mai gol, sleit în mâinile exfoliate, nude
De ce-și aveau și-au dat și nu mai aș avea... din ce să mai golesc.

M-ascund la pânda fricii, mă pitesc să nu fiu pălmuit, scuipat
Și stând, pot -mi ling blesurile de masochist de suflet frânt
De unul singur; l-am pus pe masă -l disec, cojindu-l -l las pur, curat...
Spălat cu lacrimi plânse, sau de râs, sau doar dramatic înțeles, de altul! Dacă sunt?...

Nu știu cât adevăr cuprinde aniversarea; oare e-un împlinit?
Sau rupt, mai demolat, pierdut din eu, dat piese în dezmembrare;
Că-i gând de unul singur, un mono dialog, ori script spășit...
Și cât de mult durează? La cât se poate opri, cu bun simț... o urare?...

De nu-s pe deplin înțeles, sunt sute opt, de versuri, scrise în încercare...

poezie de (21 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrânii pământului

Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.

Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.

Se țin firavi de mână- de au pe cin' țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, -asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, vină.. ".

Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".

Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.

Se așează încet la masă, și scot album -l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.

Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...

poezie de (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iad

Cererea este uriașă, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde... fiecare
într-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cât sunt mai negri...
toți păziți de-alții cu furci,
ca să-i prindă pe cei ce sar rândul, de zboară
din dansul ce tot ține într-o horă, într-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare între toți, dezgoliți, de sar fulgi...
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot... Sunt "integri"!...

... iar muzica-i tot drăcescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorbă goală,
cu povestea cu capra... moară, o manel... iadă
și-i coadă la înfipt...
din sărut se înmulțesc,
că-i un lins reciproc printre fese, în spate, sau față... nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, că e liber intre cu tot, cu coada cea lungă, poznașă
și chiar de plâng toți de durere... de toi, să nu scadă...
sunt tot mângâiat să-i mai las tot mai fript
și în genunchi dive scumpe, în scris sau oral, mulțumesc...

... când, se strigă, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise ia... cuprindă
își dau tot, suflet vând...
că nu e, nu se vede, nu costă
și femei și le lasă, le dau după un timp, plictisiți,
se ciocnesc în orice zi între ouă, ca-n Paște,
întind mâna s-apuce, că știu doar să prindă
ce e nou, doar stau rând,
își împrumută ce-a... fostă...
și tot, ce-au mai luat -de se dă- țin, eu, loc, la... iubiți.
Fugi satană, lasă, n-o să-i las... neplătiți!

poezie de (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Play back life"

Suntem în zorii omenirii
Când doar aflăm despre viteză
Și-ncet în ciclul primenirii
Tot micșorăm din paranteză!

Se întrevede în timp schimbarea,
Căci zilnic răsturnăm recentul,
Ce-i tot mai des reinventarea
De-un ieri... ce i-am trecut prezentul.

Și mâine este-un prea târziu,
Căci va fi deja ieri curând;
Când viitorul o să-l știu
Din viitor... Ce-i ieri trecând!

Am fi imenși, cum gând, oriunde,
Căci lung, imens va fi pasajul;
Când timp va fi femtosecunde
Și an va fi întreg bagajul.

La Lună am fi-n juma' de fir
Din păr... și nu ne-am mai uza;
Mileniu' o mie am fi-n deșir
Și-am ști de-atunci... când vom pleca!

Când nou va fi vechi, perimat
-Că ce-ar fi fost, a fost va fi-
Nu vom mai face rău, păcat,
Căci am muri... pân-a fi vii!

Trăim accelerat cu greu,
Căci numai noi trăim lentoare;
Maiașii au fost la Dumnezeu
Și noi deja am distrus soare!...

Și-atunci, acum este deja
Un ieri, ce-l recreem cu ștaif
De crez c-am descoperi noi ceva...
Și-n fond toți facem "play back life"!

Vă explicați atunci norocul
Ce alții-l au pentru -l știu;
la ei șanse-i i-e sorocul,
Ce-a venit mâine... Ieri târziu!?

Deci cumz? Eu, nici n-a fost fiu???...
E cum de singuri ne-am privi
'n abis și-am și ajuns... târziu!?!
Nici nu mai suntem, măi copii!!!...

... E doar un gol!... Deja ne-am plâns
Privind imagini din străvechi!
... Doar întrebări! C-am dat răspuns
Și refuzăm gândul, zevzechi!

Vom reveni, iar, Perseide
Căzând din vechile ulcele...
De-abia atunci, efemeride
Vom ști suntem... Ce-au fost ele!!!...

poezie de (16 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Și totuși, eu sunt, exist. Încă, acum, aici. Nu știu unde, cum, de ce. Nici nu mă interesează. În jur sunt mulți alții aidoma mie sau diferiți. Nu-i simt, nu-i văd, nu-i aud. Sau poate doar așa mi se pare mie. Și mă simt în continuare trist, neînțeles, inutil și... Singur! Între toți ceilalți. Doar eu; unul, nu mai mulți. Singur...

în În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nunta-n... prima zi

Rânduri trec huind pe stradă,
Nu-i mireasă, doar alai.
Vor bei- nu să le dai...
Țipă toți și fac paradă.

Nunta e cu o zi înainte,
Doar la țară, nu-n oraș.
Toți transpiră, îs scoși din minte;
Cântă, sar... n-au ceteraș.

Toți sunt în cămeșe albe,
Pantaloni închiși, pe soare...
Beau din sticle, că n-au halbe
Și-o tot țin într-o urare.

Sunt slinoși, cu fețe roșii,
Transpirați și răgușiți,
Păru-au creste cum cocoșii...
De alcool sunt năpădiți.

Au doi brazi să-i bată-n poartă
La mireasă... în tămbălău.
Merg ținându-se la toartă;
Unul varsă... că-i e rău.

De nu vrei, te iau cu sila,
Țuică-ți varsă drept pe gât...
Altul vin... nu-ți dă cu mila;
Limba-ți bagă într-un sărut???!!!

Amețit, scăpat, aiurea,
Doi te iau, te-aruncă în sus...
Nu mai stau ca să te prindă,
C-au văzut, altul, mai sus.

Bucuria reîncepe,
Nici răbdare nu mai au...
Îl răstoarnă de-un perete;
Sticla-n gură, drept, i-o dau!

Na, -apare acordeonul
Care duce pe-un țigan...
Transpirat e magraonul;
Gura-i toată... amalgam.

Țipetele se întețesc,
Țopăiesc dând din picioare,
Sticle de asfalt pocnesc;
Ba mai sparg și din pahare.

Își pun mâinile pe umăr
Se rotesc, se iau de brâu
La un loc, că-s fără număr
Nimeni nu-i mai ține-n frâu.

Urlet e-n toată comuna
Zici că toți or să se însoare.
Soare fu, acum e Luna;
Toți gândesc... dintre picioare!!!

poezie de (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toiul nunții

E nunta la mireasă în toi
Sunt așezați cu toți la mese
Vorbesc perechi cu țuica-n țoi
Pe bănci de lemn-n dureri de fese.

Sunt toți bronzați din câmp, de soare
Și-au cerc pe cap, de pălării...
Meniu așteaptă-n nerăbdare;
Mai ies pe afară... în bălării.

Aud deodată o hărmălaie
Și muzică și zbierături.
Se întorc nuntași de la naș Nae;
Tipând, în cânt, cu înjurături.

Se înveselesc și râd cu toții
Și-arată dinți de... tinichea
Iar cei ce n-au și-arată cioții
Și fluieră, scuipând, sadea.

Se-avântă toți într-un extaz
Își dau peste picior cu mână
Și-s fericiți, lăsând necaz...
Și-înghit tot praful din țărână!

Taraf, ce vine acu-i mai mare,
Are țambal și viorist...
Toți-s negrii, lucii pe cărare;
E-un mai de soi... e și gurist.

Aplauze sunt la terasă
Când frumusețea serii apare...
Este solista, nu mireasa;
Boită... și cu burta mare.

Dar nu mâncarea-i temelie
E popolara cu bătuta,
Cu mirele cu țăcălie
Și cu mireasa-i... nestătuta.

Și intră toți într-o învârteală
Și își lovesc picioare, corp.
Tot transpirat în vălmășeală,
Mirele-și scapă nașa în cort...

N-o prinde nimeni, cotoroanța,
Toți se reped la țuică, vin...
nu li se spargă, sticloanța...
Și la salam, că-i... Debrețin.

Și tot mănâncă și mai beau,
Unii se uită.. vine darul.
"N-am bani", spun pe furiș, pe șleau;
Alții-s fugiți, luând vin... cu carul.

Într-un final, spre dimineață,
Doar cei mai tineri blăblăiesc...
Îs hotărâți, îs nuntași pe viață;
Stau în șomaj... Nu mai muncesc!!!

poezie de (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câte sunt...

Sunt străzile goale de-o fostă eleganță
Nu doar în veșminte ce n-au importanță,
Ci-n gropile, mii, curmând dreptul la vis
În murdaru-mproșcat, făr-a fi interzis.

Sunt oamenii negrii de hăul nevoii
Ce nu se mai spală cu picurii ploii
Ce curge-ntinând cu șiroaie mânjite
Și case și oameni cu fețe sfrijite.

Sunt băncile pline de bani din furat
Cu creditul luat de la cel nemâncat
Și-s una, de alta, lipite pe-alei...
Da-s fără speranță, sunt cușca cu lei.

Sunt hoarde ce bântuie girofaruri albastre
S-anunțe-ntruniri provocând noi dezastre,
Ca și cum n-ajunge mâine nu e
Și-ncearcă mintă... că nu știu de ce.

Sunt satele țării istovite de rău
Ce-l duc doar bătrânii, ce-au fii la bulău,
n-au dat o șpagă la șeful de post
Pe lemne tăiate... că bani n-au mai fost.

Sunt pline orașe de mari primării
Cu sute-n idei de-a crea datorii
Să scape și urbe și țara din criză...
Cu toți bugetari, ași-n orice-expertiză.

Sunt toate deodată, căci sunt și fericii
Ce stau în palavre, n-au grijile fricii
Că-mpart o dreptate în pungile proprii
Din solda-ți ce-i zic; "Banii-s ai Europii ".

Sunt toate anapoda și-s fără ieșire,
Căci unde-i nimic nu mai e nemurire;
Că hoit mai puțin, fie rasă sau gen,
Poluează redus... E mai mult oxigen!...

poezie de (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Har de părinte

N-am să știu, de vreodată ai dat lacrimă... în gând-
la amintire din vremi, de altădată- nici când.
De-ai luat timp, -ți revezi, început de copil
cu zulufii în vânt, stând desculț, c-un mobil
cu roți de lemn, luat cadou, de părinți... of, săraci;
ce-au lăsat de la ei, să-și ia grâne-n desagi...
Ce-ți privesc, cu mult drag, turuitu-ți din gură-
cum motorul- prin colbul, numit bătătură.
Își iau timp pentru tine- devenitul lor cult-
ca să-i bucuri de bine; cel pierdut, de demult.
Fericiți, ne avuții, de pe ulița în sat...
ce-au căsuță-n paiantă și servici pe la stat.

Film, apoi se derulă. Oh... la școală te duci,
îmbrăcat cu tot nou, și-n pantofi, nu papuci...
fii în rând, cu ceilalți, tu, speranța de mâine;
să-i întreci, ce n-au fost, niciodată. Să ai pâine
ușoară, doar ție-ți, căci de ei, nu-s nevoi;
vor trăi doar din vis, până-n lumea de-apoi.
De al lor gând, să n-ai griji. Vor, fii fericit,
sănătos, cu bani mulți și cu faimă... vestit.
Doar să uiți de- amintiri- că n-ai bani, ca să pierzi-
vorbe lor, trimiți, sau să vii, ca să-i vezi!
Stau, în seară, întinși, pe sofa, făcut pat;
mobilă ce-ai trimis, din restantul schimbat...
Și cu lacrimi în ochi și sclipiri de visare,
se tot uită, la poze- de ești mic, sau ești mare-
în odaia, cu cruce și cu candelă, arzând...
și cu poza-ți icoană, în locul, de sfânt.

În cel timp, ce tu stai, și-n oraș de lumini,
La nou fiu, cu prieteni... paharul închini.

poezie de (9 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ocrotește-mi, Doamne, neamul - satiră sau…. rugă

Uite-așa ne ducem traiul
să ne câștigăm mălaiul.
Rușinos, n-avem ce face,
mai cerșim cu bună pace,
ș-adunând niște dolari,
creștem copilașii mari.

Rău ne-a mers vestea în lume,
de șmenari dar fără nume,
de hoți și de cerșetori,
criminali, vi-o-la-tori,
buni doar… numai la-nchisori.

Cu mâinile amprentate,
cunoscuți chiar și în State
că trăim doar din furate.

Toți o apă și o… Baltă,
cum te vede, cum te saltă,
mai ales italienii
ce-s mai hoți ca… Toți oltenii.

Doamne fă-i să știe odată,
țara mea nu-i o șatră.
Fă-i Doamne știe toți,
românii nu sunt hoți.

Sunt un pic mai necăjiți,
de necazuri, bântuiți,
unii chiar mai jigăriți,
dar la muncă? Mai cinstiți.

Ocrotește-mi Doamne, neamul,
că și el e robul tău,
e hulit cu prea mult patos,
n-are loc nici chiar pe Atos,
sunt român, îmi pare rău.

poezie de din Dragoste, patimă și blestem (5 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ce sunt eu?

Ce sunt eu, arhitect,
salahor sau neprețuitul aspect
pe care nu-l alegeți?!
Dar cum se face ca mi-a cazut galaxia pe piept!
A, nu!
Vă înșelați!
Eu sunt doar un amarât de poet!
Iubitor de femei?! Da! Aici m-ați ghicit!
Doar ele ma fac fericit!
Numai daca vor!
Dar, nu știu de ce, mă ignora;
vor sa ma prinda în hora!
Nu ma recunosc
ca doar eu le iubesc de milioane de ani,
pe sub castani
și le-am smuls milioane de șoapte!
Și ele m-au tatuat cu noapte!
Unde sunteți voi
iubite pământești sau celeste?
Luați aminte!
Eu sunt cel ce sunt
și doar eu vă scriu
a vieții voastre poveste!
Habar n-aveți voi
ca doar eu, cel din vise
rebele
va călăuzesc pâna la minunatele stele!
De mucava? De cinema?
Nu, nu, nu!
De ce te vaieți tu?
Era vorba de steaua mea,
care le nemurea,
le nemurea,
le nemurea....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cont

Mă îndrept încet, vers șapte sute
De întortochieri, gând în cuvinte
Ce n-aveam loc 'n atâta minte
Ce-o țin ostatică, de-s mute.

Și am conștiința; puțin e
Și cât sunt de neîndemânatec...
Tragic de taciturn, zănatec,
Satiric, melodram... orice.

E propria-mi eliberare
Și cred că nu rănesc pe nimeni;
Doar masochiști ce sciu doar vineri
Trăind din supt de orișicare!?!

Tânjesc s-ating suflet pereche;
Doar unul doar și îmi e-ndeajuns
De-l iau de mână-ntr-un pătruns...
Sau lume-o tragem de ureche?!

M-aș vrea suflând pe alte buze,
Uitat de somn pe piept în freamăt
Lâng-o veioză... Strigăt, geamăt
De-o dragoste în vid de muze.

Este și-un fel de închinăciune
Către ai mei ce nu-i mai am
Sau ce-i ce-mi sunt, erau, iubeam,
Ori un sobor de plecăciune.

Aș vrea fiu și-un manifest
Că-s înrolat eu singur, unul
Să schimbe lumea rea cu bunul...
Măcar de-aș fi imbold de-un gest?!?

M-am tot înșiruit cuvinte
Așa cum știu, un amator
De scris, de viață, de amor...
Mă vreau fuior, de-un vis cuminte...

... Un vers de-aducere, aminte!

poezie de (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ferice de părinții 1980's

Adesea nu știu de sunt " Eul" memoria ce mi-l aduce,
Același timp pe care-l caut -l simt precum eram odată
Copil comun ținut la piept în brațele de mamă dulce;
Femeia caldă și blajină cu trup și suflet încă fată.

Cu zâmbetul subtil ascuns, pe chip de mândră ceare
În poza gri din timp trecut cu guler alb la rochie neagră
O văd cu ochii ei căprui, pe-obrazul fildeș la culoare
Și părul bucle larg căzând pe umeri mici și sâni de ceară...

... Aduși din zumzet dintre flori cu arome de nectar, polen,
De călătoare fără tihnă în soarele pe câmp de vară.
Femeia ce-mi dăduse viață care nu cere... că nu-i demn.
Pe jos la muncă-n zori se duce, la una grea ce nu-i ușoară...

Și nici nu pregetă o clipă șteargă tot ce timpul lasă.
Făptura ce nimic nu face și trece zilnic prin oraș,
Ce spală, calcă, coase zdrențe, gătește ca să pună masă
Și așteaptă în zâmbet zilnic soțul cu proaspăt chip... de îngeraș.

Și timpul trece, tot ce-adună chiar de primește o bomboană
Aleargă sufletul la gură aducă-n casă tot ce strânge
Să crească și pe noua ființă ce-i sora mea, o dolofană.
Dar tot cu zâmbetul pe buze, căci fericirea nu se plânge.

Iar viața care trece-n vuiet pe lângă ea nici nu contează,
Copii la școală învață bine, speranța singură nu moare,
Plătește mult la pregătire, ține doar pâine, nu oftează.
Și în dragoste deplină tatei oferă totul că nu doare.

Tot împreună cu bărbatul în timpul liber face casă
Frumoasă, mare ca s-avem; pe drumuri nu vrea să ne lase.
Mereu pe jos aduce hrană cu mâini roșite de grea plasă,
La școli înalte ca să poată, țină doi copii în clase.

Eu reușitul drept răsplată îi las fie fericiți
Plecând cu diplomă de merit demonstrez bun simț, cultură.
Mă îndrept pretins specialist, zâmbindu-le; lăsați prostiți
Căci nici nu știu de bine e?! Cum să se arate-n conjunctură?

Se pare că cei 7 ani ce îi invoc crescuți acasă
Au fost prea mici ca să mă îndrume. La suflet cum să dau zălog
Căci nu-i de-ajuns nici ajutorul ce-am returnat cu bon de casă
Lăsând doar dor în inimi frânte; ce tot ei dau, nu eu îi rog.

Și tot nemulțumit în viață căci doar mașină și mulți bani
N-ajung la țeluri mult sporite de faimă, libertate, carte,
Mă îndrept cu zel spre nouă lume din cei ce ne erau "dușmani"
Trecând ocean cu multe spume și vise pline... de departe.

Și bine-o duc măcar în parte, copii răsar căci ăsta-i ciclul,
Tot vreau mai mult, strâng, s-adun, să am avut mai meritoriu.
Nu-mi uit părinți, dau telefoane, căci știu că le-am produs supliciul
Ce ei nu-l plâng, deși răspund; la zilnic interogatoriu.

Cu drag i-am invitat vină, căci libertatea și-au avut-o,
În vizită de țară nouă cu case-n nori și bunăstare
Ca un câștig ce se cuvine, dar nu de dat c- au obținut-o
Pe merit fericiți să-mi vadă; ai mei copii de peste mare.

Dar doar o lună au vrut stea, căci nimeni n-are grijă acasă
Și două gemene-i așteaptă, nepoate mici, copii de soră.
Tata îmi muncește zi lumină, grădina mare-ola coasă
"Tondeoza" neștiind a conduce; iar mama croșetează robă.

Se întorc cu ochi sclipind de lacrimi de nici nu știu la ce sunt bune.
Regret de despărțiri, plecare sau stat atâta fără tihnă?
Sau dor pentru cămin cu fete ce de "iubire" le-au dat nume
Și multe griji ce au în sarcini; plus sorei ca să-i dea odihnă?

Dar cefac căci școala multă, IQ-ul înalt nu-s de folos.
Nici bani ce-am strâns cu sârg de muncă și dor de ei nu au ajuns.
Nu știu s-o fac. Nu sunt capabil, deși copil sârguincios,
Să cumpăr o eternitate. Să nu rămân un bun de plâns

Am pus în joc a mea iubire, tardivă cum o dăm cu toți
Și-am vrut câștig de nemurire, cu doctori fazi.... puțină știință.
Dar chiar de suflet faci implant nu poți părinți să-i faci nepoți,
Nici viață în taler nu poți lua, nici bani n-ajung; e neputință.

S-au dus pierduți în veci, departe, un tată Dumnezeu și-o mamă
Veniți ca mine, în începuturi; plecați doar trup în scânduri lucii.
Pierduții minții căci doar simțitu-i rămas aici pe cruce, în ramă.
Iar tot ce-i dor, iubiri, speranțe, plăceri de bine, griji, ambiții,

Sunt doar făclii; căldură dându-mi la nesfârșit de existență.
Cu o credință filantropă de-a face bine pân-la moarte
Aș vrea mă întrupez Mesie, împrăștii duh și experiență
Să uit de rău, de răzbunare, de avuții, de vini deșarte.

poezie de (29 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imposibila debarasare

M-am plictisit, profund, de mine
Uitându-mă-n oglindă zilnic
La trup, ce-mi îngrijesc în silnic...
Și-i tot mai rău, nu e mai bine.

Încerc mereu pun, nu iau,
Îi dau șanse de prezentare...
Fatidic, însă, zilnic moare,
Câte puțin și nu mai vreau.

Aș vrea fiu un nou, un altul,
Cu tot și eu și anturaj...
Nu știu, e-o lipsă de curaj
Sau nu știu, eu, cum să fac saltul.

Îmi număr zile petrecute
- Nici nu știu, de sunt câștigate -
Căci nu le am, toate-s uitate
Și le credeam pururi avute.

Mă pierd și nu-i deloc patetic,
nu mai am nici căutare...
Credeam că-i doar o întâmplare,
Dar nu-i... se caută estetic.

Atunci, de ce-am acumulat
Atâta carte, simț și suflet
Și cum, nimic, nu mai înduplec?...
Prezentul este expirat?!?

E sigur, schimb, că nu se poate
De-a nu mai fi... și existând!
Rămâne mă-ntorc în gând
Să mă suport... eternitate!...

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caraghios...?!

Îl văd ades pe Caragiale
Știu de mult că e absent
Chiar de nu-s din zahanale...
"Neicusorul" e prezent.

Unde trec, e un Gagamiță
Polițai numărând steaguri
Bilețel îi tot "coniță"
"Parliament", tot "animaluri"...

Pupatul nu-i doar la "gay"
‚ndependenți se pupă-n... tur.
"Conservanți", cu penelei...
Jidanul Vadim, e ungur?!

Cum în țară n-avem rege
Renumitul e "piticul"...
El nebunul, face lege,
Concurând, să dăm "falitul".

Coana Joițica-i blondă,
Adrian- parol d'onor-
Țara o vându ca sondă;
Bani făcu, ca ouător!

Goe este în Prigoană,
Iar Chirița are Noră...
Turmentat pare a fi Geoană;
Se bârfesc, dar îs toți în horă!

Eba are des "succesuri",
"Almanahe"au țigănuși...
Patricel e gras, cu grețuri;
Să-i facem, pe toți, mănuși!

Onor, toți la "crâșma" țării
Se dau zilnic... premieri;
Sar de limita răbdării...
Țării-s șef... alaltăieri?!

Unu țipă-n scris "o... țaaară!...
... Ce popooor!"..." Sunt Sfânta Vineri";
Zâmbet parșiv de fecioară.
Ucigaș, în fapt..., de tineri!!!

De la ‚89 încoace
Lupte seculare dăm.
Tara-i plină de băltoace...
Nu mai știm, ce să furăm???!!!

poezie de (12 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ruta spre singurătate

nu-mi invadez gând cu tristeți stau planton
Fiindcă nu știu cum de se face de-s cam părăsit;
Cum împărat sau rege ce-a urcat pe tron
Și nimeni nu-l mai vrea, doar locu-i hărăzit.

Așa-i se pare scris când te-nconjuri de-ai tăi,
E numai o nălucă crezul de împreună
Căci zborul de acasă nu are înapoi
Și lumea-i azi sihastră, nu e la braț, de mână.

Or fi adolescența sau tinerețea crudă,
Doar ele gustul aprig de castul anturaj
Și adultul egoismul de-agonisit feudă
Cu împânzit copii, feriți de derapaj?...

Iar mai târziu când pleacă și ei și ai nepoți
Este final de rută la trenul personal
Golit; rămas cușeta în care vise-ți porți
C-un aliat de-o viață?... Trecut sentimental!

Nici certitudini n-am c-ar fi la fel la toți
Dar parc-așa se-ntâmplă în lumea mea restrânsă
Și atunci mă plâng, deplâng, știe strănepoți
Că totu-i ciclu scurt... de-o viață nepătrunsă!

poezie de (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: În ce țară se muncește cel mai puțin? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!