Zebra

Zebra, calul din tenebre,
Saltă, ochiul şi-l închide,
Sună, sună din vertebre,
Când nechează parcă râde.

Din grajd iese-n Barbaria
Să-nghită toată preeria
Şi vrăjită ierbăria;
Dar din temniţă pe piele
I-au rămas dungi de zăbrele.

poezie celebră de Robert Desnos din Cantafabule (Chantefables) (1945), traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sună iubire, sună!

sună, iubire, sună!
pământeană aşternere de note zâmbeşte sufletului ars
de culorile unei toamne nesfârşite

sună, iubire, sună!
clopoţeii şarpelui ridicându-şi capul,
din sacul de fum al promisiunilor răsună dulce... amar...

sună, iubire, sună!
doar când tu suni,
cuvintele cresc rădăcini în inima altarului minciunilor...
perfect adevărate, stilate,
pe tronul din lemn de inimă dintr-un tei,
răvăşit într-o chemare unică dar atât de inutilă...

sună, iubire... şi taci!
tăcerea ta îmi lasă răsuflarea întreagă,
cât un ecou amorţit între nimic şi nimic.

mai încalecă odată pe armăsarul din povestea cu merele de aur.
parcă erau trei?
pe al treilea muşcă-l cu sete şi aruncă-l departe...
o pasăre cu inima de stâncă îl va cuprinde în cioc,
uitând minciunii groaza de a redeveni adevăr...

poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebările zebrei

Am întrebat zebra,
Eşti neagră cu dungi albe
Sau albă cu dungi negre?
Iar zebra m-a întrebat la rândul ei,
Eşti om bun cu obiceiuri rele
Sau om rău cu obiceiuri bune?
Eşti gălăgios şi din când în când tăcut
Sau tăcut şi din când în când gălăgios?
Eşti un om fericit cu unele zile triste
Sau trist cu unele zile vesele?
Eşti dezordonat şi uneori îngrijit
Sau îngrijit şi uneori dezordonat?
Şi tot aşa, dă-i şi dă-i, dă-i şi dă-i,
Şi dă-i, şi dă-i.
N-o să mai întreb zebra
Niciodată ceva despre
Dungile ei.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curbura sunet-privire

De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...

Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?

Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine şi mă bate
Până fiul meu cel mare

Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ţi place,
Stai să toace şi cel mic!

Ai şi tu puţin răbdare,
Că primul născut, vezi bine,
Cu mezinul în spinare,
Au ajuns deja la tine...
Sună bine, sună bine!

poezie de Marius Robu (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curbura sunet-privire

De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...

Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?

Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine şi mă bate
Până fiul meu cel mare

Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ţi place,
Stai să toace şi cel mic!

Ai şi tu puţin răbdare,
Căci primul născut, vezi bine,
Cu mezinul în spinare,
Au ajuns deja la tine...

Sună bine, sună bine!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul sună bine

Sună puţin comic, dar e tragedie,
Ne vindem viitorul... din prostie.

distih de Alex Dospian (august 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata împăratului, dacă văzu că tată-său îi dete voie, se gândi mai întâi pe care din boierii mai bătrâni să ia de povăţuitor. Şi până una-alta, ea îşi aduse aminte de vitejiile tatălui său din tinereţe şi de calul său. Se duse deci la grajd ca să-şi aleagă şi ea un cal. Se uită la unul, se uită la altul, se uită la toţi caii din grajduri, şi de nici unul nu i se prindeau ochii, deşi erau armăsarii şi caii cei mai buni din toată împărăţia. În cele mai de pe urmă dete şi peste calul tatălui său din tinereţe, răpciugos, bubos şi zăcând pe coaste. Cum îl văzu, se uita la el cu milă şi parcă nu se îndura să se depărteze de dânsul.

Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul plângând

Calul plângea. Era deja seară.
În spatele casei grânele aşezate în stog scânteiau
lumini ieşeau din ele
încât cu inima uşoară cu greu ai fi trecut
pe sub acoperişul uscat de arşiţă.

Calul plângea. Cine a observat nu mai ştiu
Toată familia a părăsit veranda
alergând în livadă unde rezemat de gard
calul nostru plângea

Şi i-au sărutat calului nările
i-au prins în coamă funtiţe şi pene de păun
Ovăz şi trifoi i-au pus la gură
cineva i-a adus o jucărie dar calul
n-a vrut să se joace
a dat-o de-o parte cu capul plângând

Atunci au început să-i cânte psalmi
cântece de război Au încercat să se apropie
de el în caschetă militară
în pielea de vită a lui Gingis Han
dar calul plângea stând tolănit
în animalice lacrimi

Şi plângea şi atunci când toţi
pe braţe l-au purtat cântând
şi ca pe bolnav în dune de puf
l-au învelit din toate părţile

Calul plângea. În urma lui stogul
se freca de livadă scutura ovăzul
necheza animalic.

poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cornul tainic sună

Şi cornul tainic sună; prea înfiorată
Îi simţea degetele jucând pe clapete,
Mimând nepăsarea se uita pe perete
La romanul semeţ; rondo de sonată

Se îmbujorase brusc la do-ul de sus,
Mută, suflarea de la Ateneu îl sorbea,
Pe valuri de sunete legănată se lăsa
Iar cornul tainic sună; ca ziua în apus

O captivase toată dorinţa-i fără glas
Aşteptându-l pe scările de la "Artişti",
Se alipiră unul de altul, bizar trişti,
Drumul trecând la "Athénèe Palace"

Goliciunea-i, fildeş, se proiecta din abajur,
Instrumentistul, helas, un straşnic virtuoz
În bis-urile ca un vis păgân, mov-roz...
Şi, sostenuto, cornul sună în Q-Dur.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ştefan Petică
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul bun se vinde din grajd.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul ge

nu mă mai suna, sună ca o
ameninţare –
ştii, eşti iubita din depărtare –
sună ca o

dezvirginare prin de-ge-li-fi-ca-re (?!) ca o

baie în sân
ge cursiv – punctul ge masculin,
neatins de milenii şi re
adus la viaţă, există

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbore: Am inventat un ceas deşteptător! Un ceas care sună întruna.
Samson (cuprins de un entuziasm neaşteptat): Nemaipomenit! Vorba poetului: Mereu îl vom întoarce, el va suna mereu!
Arbore: Nu trebuie întors. Are baterie. Sună 24 de ore din 24. Cu el vom putea menţine conştiinţa naţională pururi trează! (Pauză.) De fapt, nu sună! Behăie! E primul ceas mioritic, adaptat la exigenţa tradiţiei...

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura căscată

La capătul liniei era o gură căscată.
Dinţii se schimbau între ei peste macazul
de îmbrăţişări. Bucătăresele
schimbau aşternuturile
cărţilor de bucate. Şi da şi nu şi parcă
nu
dar parcă totuşi din senin
strângeau în pumni veninul alb
din curba mâinilor târzii
cu ciobul gândului meschin
un ea
un el
o sonerie
din când în când veneau puşcăriaşi
închişi în bulgării cu dungi
aveau urechi înzăpezite
şi-n spate trenuri
cu veri lungi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotund

când timpul sună strident
inima mea
are ceva din carnea unui ostaş
îngropat în lungi uitări
acum o mie de ani
poate
primăvara trecută l-am învelit
în cămaşă de flori
ca o mamă
grăbită să nască din depărtări
şi lumini
povestea ce sună absurd
în clopotniţa vechiului sat bântuit
de ochi de felină
gheţuri ce dorm
la fel de rotund
fragil şi crud
în inima fierului
ce-a scrijelit piatra

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sună telefonul, sună...

Sună telefonul, sună cu emoţii răscolite,
Glasul tău este departe, de tine mi-aduc aminte...

Spiritul îmi este ludic, te port în a mea trăire,
Chiar de depărtarea-i mare, cu suspensii de iubire...

N-am pus puncte de uitare pentru exclamaţie,
Existenţa îmi frământă visele cu graţie...

Sună telefonul, sună, te simt atât de aproape
Încât zările se fac flăcări vii în vad de ape...

O majusculă răsare în cel mai frumos cuvânt,
Este I de la iubire, cât iubire-i pe pământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triolete simboliste

Pornind din vremuri de demult
Un glas de trâmbiţă mai sună,
Şi-aşa de drag mi-e când l-ascult
Pornind din vremuri de demult.

În al vieţii trist tumult
Şi-n dragostea-mi inoportună,
Pornind din vremuri de demult,
Un glas de trâmbiţă mai sună.

*

Apocaliptica gândire
De azi e înţeleasă mâni;
Tiranilor, ce prevestire!
Le cad topuzele din mâni!

O apă-ntreaga omenire,
Nici robi de-acu şi nici stăpâni:
Apocaliptica gândire
De azi va fi-nţeleasă mâni!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui care umblă din floare în floare

A colindat, dar a găsit,
Parcă sună aşa, a hit,
Fata frumoasă şi blajină
Pentru el fiind o divină!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele

Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedesluşite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac şi-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Şi ce Crist vorbeşte-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâţia ani de-a rândul
Şi la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Şi ce minciună
Iar schimba-va faţa lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca şi-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...

Sunaţi, clopote de-aramă!
Sunaţi, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalţe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deşarte
Şi să vă sugrume glasul profeţiilor ce mint.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul

Mă sună cineva de pe lumea cealaltă.
Am înlemnit
cu telefonul în mâna încleştată
cu părul sculat şi pielea de găină
Mă suna de pe lumea cealaltă
un mort.
Îmi dă bineţe
şi mă apucă un tremurat ca de friguri
de parcă intrasem brusc în colică renală neanunţată.
Îl văzusem ultima oară cuminte
în coşciug
supărat parcă de părăsirea acestei lumi.
Fusesem şi la el cum fusesem la toţi ceilalţi
dar nu reuşisem să arunc în groapă
sau să şterg
numele lor din cartela telefonului
cum n-am putut niciodată să dau afară
din listă mea de virtuali pe net
pe cei plecaţi.
Incepe să miroase a ploaie şi a cantec
şi a amintiri
iar o voce parcă îmi spunea:
-Salut marinare! Zi-i mă pe-aia cu ploaia, cu Ceauşescu:
când mai vine cate-o ploaie
de te udă.. de te udă mă...
Mă sună un mort
ce vorbeşte cu o voce de pe lumea asta
de femeie singură şi nemângâiată:
-Veniţi la pomană? Mi-ar face mare plăcere,
eraţi prieteni!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Nu există creştini, ci cretini!" După cum Hristos nu a fost creştin, ci Liber din ghearele oricărei religii. Draga mea, ştiu că uneori sună foarte crud, că uneori cuvintele mele fac mintea să o ia la fugă în secunda doi. Şi că, mai ales, voi femeile, vă lăsaţi prinse în vraja cuvintelor frumoase, de aceea vă lăsaţi captive pe viaţă în închisoarea suferindă a căsătoriei! Dar când afirm că: "Nu există creştini, ci cretini!", chiar dacă sună cumplit pentru minte, ştiu foarte bine ce spun şi sună sublim, eliberator pentru Spirit/Dumnezeul ce veşnic îl eşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edict

Această pontifică lună
Cuvânt adormiţilor e,
Din roua caratelor sună
Geros, amintit: ce-ru-le.

O sobă, cealaltă mumie.
Domneşte pe calul de şah,
La Moscova verde de-o mie
De turle, ars idol opac.

Dogoarea, podoabă: răsfeţe
Un secol cefal şi apter.
- Ştiu drumul Slăbitelor Feţe
Ştiu plânsul apos din eter.

poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!