Uite cât de uituc sunt: mereu uit să iau orez din oala mea şi-l iau din oala altuia.

proverbe bengaleze
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi eu oala bătrână ...

Străchinile aburinde,
Blide pline cu merinde,
Am umplut din al meu pântec...
Nimeni nu mi-a scris un cântec,
Ori crâmpei de poezie
Să-mi aştearnă pe hârtie...
Pe foc, plită, pirostrie,
Flăcări carnea îmi sfâşie.
Cu leşie şi burete,
Şapte piei de pe perete
Şi din degete-n călcâie
Mi-au luat, parc-aveam râie...
Fără smalţ, ştirbă şi bearcă,
Să mă folosească-ncearcă.
Să le gătesc bătătura,
Cu pământ mi-au umplut gura
Şi pe mine o muscată
S-a întins cât e de lată.
De la flacări, foc şi jaruri,
Trec prin alte avataruri.
Tot la trei zile mă udă
Cerul ruga să-mi audă!
Sunt şi eu oala bătrână-
Vreau să odihnesc pe-o rână!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala, nici oala unde curge nasul.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevastă grijulie

Când cartea mea de căpătâi,
O scap într-un târziu din mână,
Nevasta mea o pune-ntâi
La loc, pe oala cu smântână.

epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Iau cuvântul TU şi-l aşez deoparte
şi un adjectiv să te ţin aproape
zic să folosesc şi un predicat
să te animez, să nu stai culcat.
Iau cuvântul EU şi-l pun lânga tine
să formăm aşa pronume de sine.
Iată c-apăru pronumele NOI
ce ne sfătuieşte să fim amândoi.

poezie de Eugenia Neagu
Adăugat de Gina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pentru mine aşteptarea
e o dimineaţă care se târăşte
iubirile trec şi vin
acum o iau de la început
îmi iau patul şi umblu
imi iau carnea şi o pun din nou peste trup
şi-i spun inimii să bată

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie 9

Am să te iau ca pe-o femeie nouă,
Ca şi când nu te-am avut nicicum
Şi-am să-ţi sărut a ostenelii rouă,
Ca plată-n urma tandrului consum.

Am să te iau ca pe-o femeie 8,
Al necuprinsului întortocheat simbol,
Ca patimă atâta cât mai pot,
Alături de cafea şi de alcool.

Am să te iau ca pe-o femeie 7,
Ca pe-o desăvârşită fantezie
Şi-a nopţilor catifelate şoapte,
În zori se vor preface-n poezie.

Am să te iau ca pe-o femeie 6
Şi am să te iubesc fundamental,
Nebun şi incurabil fără şanse,
Nepământean, fatitic şi total.

Am să te iau ca pe-o femeie 5,
Am să te iau cu foame şi cu sete,
Fără temei, reflecţii sau lozinci,
Călcând peste orgolii şi regrete.

Am să te iau ca pe-o femeie 4,
Am să te iau flămând şi natural,
Direct, fără scenariu sau teatru,
Desăvârşit, sublim şi imoral.

Am să te iau ca pe-o femeie 3,
De nouă, zeci de ori şi mii de zeci
Şi-am să te iau de câte ori mă vrei,
Până-n finalul vecilor de veci.

Am să te iau ca pe-o femeie, 2
Rugându-mă la îngeri cu nesaţiu,
Să-ntoarcă timpul în genunchi la noi,
Acolo unde rupt a fost din spaţiu.

Am să te iau ca pe-o femeie, una
Şi prin vecie-mi voi purta mereu,
Jobenul sau tichia sau cununa,
Ca un prolog la epilogul meu.
......................................................... epilog
Acestea zic de jos, de la la podea,
Liber-arbitru-mi numără secunde,
În minte-mi sună,, Mă ucide ea"
Şi-aştept să-nceapă drumul spre neunde.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două semne

S-o iau mereu de la-nceput,
aceasta-i soarta mea, îmi pare;
să uit, şi, ca un nou născut,
să vin cu semnul de-ntrebare.

Mereu alt soare în april,
mereu o altă fulguire.
În sufletul naiv, umil,
port pururi semnul de uimire.

Aşa pot fi a ta mereu.
N-am veşniciile solemne,
dar fără ele-s veşnic eu –
între aceste simple semne.

poezie celebră de Veronica Porumbacu din Din lirice (1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţii între pensionari

- Eu, să ştii, când iau coprol,
Îl iau pe stomacul gol.
- Fugi de-aici, că nu se poate,
Eu îl iau pe... nemâncate!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde de cunună...

Frunză verde de tulpină
Ieşi mândruţo la lumină
Să-ţi văd chipul frumuşel
Ochii ca de mieluşel,
Fruntea-ţi fină de petală
Obrăjorii măguleală,
Nasul cât o alunică,
Buzele-ţi de căpşunică
Cu bărbiţa de hulub
Sărutate-aş sus şi sub...
Frunză verde de salcâm
Ieşi mândruţo-n caldarâm
Să te iau de degeţele
Să te plimb până la stele,
Să te iau de cingătoare
Să te plimb din floare-n floare,
Să te iau pe dupa gât
Ca să nu visezi urât,
Sa te iau sa nu-ţi duc dorul
Sărutaţi-aş trupuşorul....
Frunză verde şi mai verde
Cin' te ia nu te va pierde,
Şi am să te iau pe rouă
Să nu-mi rupi inima-n două,
Înc-o dată la amiază
Să fie de bună piază,
Iar am să te iau pe sară
De la toamnă până-n vară,
Dar am să te iau mereu
Să te sărut singur eu...
Frunză verde-un fulg de nea
Tu-mi eşti toată dragostea,
Dragostea de pe pământ,
De mai sus de cerul sfânt,
Şi-ţi mai spun mândruţo dragă
Ba în samă, nu în şagă,
Că te sărut curmeziş
După frunză-n ascunziş,
Că te sărut cu pecete...
Frunză verde dragobete...

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din respirarea ta

Am încercat să mă dezic de tine
Să mă desghioc de starea de iubire
Săpat te am cu litere aldine
În licărul de viaţă din privire.
M-am descărnat de orice mângâiere
Şi oasele durerii i le-am dat
Dar lutul tot atingerea-ţi o cere
Pe osul meu cu tine blestemat.
Am vrut să şterg şi urmele sperând
Că drumul ăsta n-o să mă mai cheme.
Sunt tălpile o rană ce plângând
Cu fiecare pas numele-ţi geme!
Îmi eşti aşa precum lipsa de aer
Precum bătaia sângelui în vine
În pieptul meu îmi ticaie un vaier
Şi clocote o oala cu suspine...
Degeaba fug, iubirea ta o vreau!
Să dau un sens trăirilor deşarte;
Din respirarea ta lumină-mi iau
De tine eu-l meu nu se desparte!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcă

Orăcăiţi degeaba, nu vă iau!
Pe arca mea primesc numai cămile
Căci ţărmul unde-ajung e un pustiu
Nu heleşteu de broaşte imbecile!

Orăcăiţi degeaba, nu vă iau!
Din ce să vă hrănesc pe voi, o mie?
Ci blândele cămile vor răbda
Tot jarul vieţii noastre din pustie.

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (24 noiembrie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţii

Ei se laudă că fac
Din întuneric lumină.
Că iau pielea de pe drac
S-o aştearnă în grădină.
Dar, prin tot ceea ce fac
Debitează doar minciuni.
Nu iau pielea de pe drac,
Iau pielea de pe români.

poezie de Dumitru Delcă (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa mamei

Mi-a dat mama peste mână,
Mama mea mi-a dat,
Să las oala cu smântână,
Că nu-s Împărat!

Că în mânurile mele
Stă Împărăţia,
Care-n oale şi ulcele-şi
Ţine avuţia!

Însă pân-la avuţie,
Stirpea cu sămânţa
A întors ţărâna gropii,
Să hrănească fiinţa!

Mama mea, din pleazna ta,
Rotită peste suflet,
Carnea mea şi umbra mea
Au învăţat să umble!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alta: "Oala n-ar sparge-un zvăpăiat
Zbanghiu – din care bea când e-însetat –
Iar El, care din ţărână mi-a dat Chip,
Să mă sfărâme fiindcă-I supărat?!"

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi vecina mea am rămas văduvi

De mult mi-e dragă, că-i frumoasă,
Cu ochii, sânii ei, nurliii
Şi-acum o iau la mine-acasă...
Şi-mi iau acasă şi copiii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nimicule ce eşti!?

Multe nimicuri – mari rotunde
mă uit la voi privind în gol
aş ciopli o piatră monument să’nalţ
vouă nimicurilor ce mereu
mereu
îmi umpleţi tot ce am
şi suflete şi foi
şi cum voi teamă nu aveţi de nesfârşit
oricâte iau, mereu la loc
mai multe vă găsesc
un muşuroi – da, asta sunteţi
un muşuroi
a crescut iarba drept
şi a străpuns în coaste stele
fire în fire omoară
nimicul ce le leagă între ele
de sus din vÂrful lor
de jos din rădăcini
crescute până în nimicul de sub glob
mereu nu eşti
şi nu pot să te prind
umblând paşi goi rămân
sunt paşii tăi nimicule
ce eşti!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graba răstoarnă oala.

proverbe italiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De moarte

trăiesc să-l fac pe tata mândru
de fetiţa lui frumoasă
să-l fac să uite că-ncerc să nu-l mai iubesc
trăiesc să uit nopţi petrecute
pe gresia rece din baie
făcându-mi curaj să tai mai adânc
şi să simt şuroaiele de sânge
cum ţâşnesc şi-alunecă uşor
până ajung pe podea
să-i uit consistenţa aia unsuroasă
şi mirosul insuportabil de fier

trăiesc să fac, să simt, să dau
şi mai ales să iau
bucuria pe care mi-o împart alţii

poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mulţi care îşi tot trag jar la oala lor, dar în oală nu au nimic.

aforism de Ciprian Mureşan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al pămîntului

Stau şi ucid în linişte,
fiinţele rezistente ale melancoliei

Pe lupi mai întîi, apoi duhul
albastru,
pe jederi mai întîi, apoi mistreţii
şi rîşii.

Îi smulg încet
din maxilarul închipuirii.

Fără dinţi oasele
par mult mai blînde.

Stau şi ucid în linişte
şi din ce în ce,
cerul din jurul meu
se iluminează

Iau apoi plugul
şi-l înfing adînc în pămînt.

Înapoia mea răsare
acoperit de grîu şi de porumb
soarele.

Razele lui
sunt de grîu şi de porumb...
Le aud revărsîndu-se-napoia mea
pe cîmpia arată.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!