À perte de vue
À perte de vue
Se-ntinde marea
Pân' departe în infinit
À perte de vue
Nisipul plajei
Pe cerul zilei arde cumplit
À perte de vue
Sunt numai nimfe
Albe ca laptele ce-a clocotit
À perte de vue
Noi doi în valuri
Îngeri sau demoni ne-am nemurit!
poezie de Ioan Lila (7 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- citate de Ioan Lila despre timp
- poezii despre plajă
- poezii despre nisip
- poezii despre lactate
- poezii despre infinit
- poezii despre alb
Citate similare
Există 193 de specii de maimuțe în viață, unele cu coadă, altele fără. 192 dintre ele sunt acoperite de păr. Excepție face o maimuță goală, autonumită Homo Sapiens.
Desmond Morris în Maimuța goală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre maimuțe, citate despre viață, citate despre păr sau citate despre existență
À propos de tema "Căruță cu cai", de la Costești: În lipsă de cai...
C-au rodit din plin caișii,
Au cules cu grijă darul
Și, cu vârf umplut-au car-ul...
Mitsubishi.
epigramă de Vasile Predescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre cai sau epigrame despre cadouri
"Ad augusta per angusta" (dicton latin); "À bon entendeur, salut!" (dicton francez)
Nu o spun de sanchi, nici nu rídic tonul,
Într-o lume dreaptă (este vechi dictonul),
"Pe poteci înguste ájungi la onoruri",
Nu sunt cumpărate sau niște favoruri.
Calea-i dificilă pentru fapte mari
Și o pot parcurge doar vizionari;
De se-aventurează vrun neisprăvit,
N-ajunge departe, că s-a păbușit.
Într-o lume strâmbă, vezi cununi de lauri
Și la mediocri, pe orice coclauri;
Diplome, poziții, titluri și onoruri,
Sunt, vai, cumpărate sau niște favoruri!
poezie de George Budoi din Pamflete și satire (28 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre mediocritate, poezii despre latini sau poezii despre Franța
À l'improviste
Foi de plastic strânse-n cort
Și din frig dau de căldură
Unde nimeni nu-mi mai fură
Din puținul meu confort
Un decembrie cu soare
Prin efectul lui de seră,
Ca un cânt de baiaderă
Absolut din întâmplare!
Și-mi închipui că fac plajă
În Sargasse sau Hawaii
Nici euro, nici parai
Doar tăria dintr-o glajă,
Mi-a mai susținut moralul
Că angoasa care scurmă
Cronicile de pe urmă,
Subminează carnavalul
N-am deasupra mea vreun șef
Ca să-mi taie din chenzină
Vilă n-am, nici limuzină
Și lucrez doar când am chef!
Ce să-mi mai doresc în plus?
Bucățica mea de pâine
Pentru astăzi, pentru mâine
Că celelalte s-au cam dus
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șefi
- poezii despre viitor
- poezii despre salariu
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
- poezii despre euro
- poezii despre dorințe
- poezii despre dolari
La soirée
Eram în pană acută de orice inspirație
și-am ascultat, pierzându-mă, "Când vine seara
și lumini se aprind..."... Mi-am regăsit tentație
călătorind în minte cu-ochi deschiși pe stradă, vara.
E frig afară, că-i februarie și-i dulce cald;
sunt c-un tricou și-s în bermude, e gol
pe asfalt și-i liniște și cerul e-un smarald...
Doar glasuri tinerești se-aud pe lângă mall.
Pășesc, doar creierul, pe "Septième Avenue"
și mângâi o aurie de Stingray Corvette
ce-am luat-o ieri așa "à la première vue"...
O simt și acum, o fericire... A trecut Yvette!
Sunt la Laval, în Chomedey, îs "dans la trentaine",
bătrân că-s iar la studii-n Saint-Hyacinthe
aproape la sfârșit de an... Mă umflu-n pene
să-mi inspir bucuria... Parc-ating ținte, cent cu cent!
Mă uit în buzunar; am douăzeci de dolari,
îndeajuns de două mini-golfuri
și e lumina albă, jucătorii-s rari;
doar două cupluri însoțind ratările cu of-uri!
Sunt singur pe "tapis"-ul verde, fără adversar
și mă lansez în jocul minții, al răbdării...
apoi încet, încet mă-ntorc alene pe trotuar
și urc pân' la etajul unde stau... Simt gustu-nfiorării!
Nu-mi vine să mai plec; mă-ntorc în viitor
-căci cântecul ce m-a trezit e pe sfârșite-
iară la caldul din odaie, fad televizor...
Recad în pană, iar de nopți ce-s nedormite...
... "de acasă"; câmpinean cu visele-n ispite!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trecut, poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre televiziune, poezii despre sfârșit, poezii despre seară sau poezii despre noapte
Lume, lume
De la mine pân' la tine
Numai fluturi și albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău și nici un bine.
De la mine pân' la ea,
Numai lanț și numai za,
Unde-i ea și unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.
De la mine pân' la ei,
Numai lupte și scântei,
Ei acolo, eu aici,
Și-ntre noi e-un fel de bici.
De la voi la oarecine,
Numai gușteri și ruine,
Din neanț la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.
De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.
De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu și eu și plânsu-mi,
De la eu până la însumi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre război, poezii despre muzee, poezii despre fluturi, poezii despre bine și rău, poezii despre apicultură, poezii despre albine sau poezii despre acasă
Valuri de mare
Cum pot să scriu dragostea pe un petec de cer
și cerul să simtă și cerul să-mi spună, sper,
cum să scriu iubirea și să n-o pierd în eter,
să pot descoperii pașii spre al ei ungher.
Cum poate marea rosti cuvântul iubire
când valul mă-ntoarce iar într-o amintire
și tulburată se-agață c-o rătăcire
de stâncile care rămân în nesimțire.
Nisipul mă arde mocnind jar sub picioare
și stâncile se plâng devenind luptătoare
și pașii mei străbat faleza fară soare
și ce-a fost ieri, a fost o clipă-amăgitoare.
Încă mă simt și simt durerile alpine
și parcă mai ieri mă plimbam vesel cu tine,
acum cerul, marea, ar vrea să-mi facă bine
dar nisipul mă arde cu jarul din mine.
Nu mai sper ceva și speranța mi-e pe moarte
și aș vrea să merg fără tine mai departe,
aș vrea să zbor lângă pescărușul din zare
și lângă el să-mi găsesc liniștea din mare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zbor, poezii despre stânci, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre moarte, poezii despre durere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Catrenul celor șapte pași
Oamenii ard vrejuri de fasole fierbând boabele,
Boabele de fasole jelesc cu lacrimi amare:
Dacă am fost născute de aceeași rădăcină,
Atunci de ce ne torturezi fără milă?
*Această poezie celebră a fost scrisă în perioada Celor Trei Regate, când peste regatul Wei Domnea Cao Pi, fratele lui Cau Zhi. Cao Pi, suspectându-și fratele c-ar vrea să-i uzurpe Puterea l-a adus în fața tribunalului unde i s-a ordonat să compună un poem în șapte pași în care să-și dovească nevinovăția. Cao Zhi a produs poemul de mai sus, iar fratele acestuia, Cao Pi, impresionat, l-a iertat.
În catrenul de mai sus fiecare vers are șapte cuvinte.
poezie de Cao Zhi, 192 232, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre monarhie, poezii despre versuri, poezii despre nevinovăție, poezii despre naștere, poezii despre justiție, poezii despre iertare, poezii despre cuvinte sau poezii despre celebritate
Poetul pârjolit
sunt un poet pârjolit pârjolit
pârjolit
deși mă dau pe față pe corp pe cuvânt
cu factor
de protecție infinit infinit infinit
soarele
e și el ca un fier de călcat în picioare usturătoare
mare
e marea ta, doamne
mare
e marea durere
ce vine
în valuri în valuri
în valuri
se aruncă poetul se răcorește
eu nu
sunt un poet pârjolit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre fier sau poezii despre corp
Președintelui României Emil Constantinescu: prin decretul 192/19.05.2000 l-a grațiat pe deputatul PDL Gelu Vișan, condamnat la 3 ani de închisoare pentru violarea unei minore; la alegerile prezidențiale din 2014 l-a susținut pe palgiatorul Victor Ponta (PSD)
În loc să grațiezi o mamă
Cu mulți copii, să-i scapi de dramă,
Tu, șef de stat, sfidând poporul,
Ai grațiat violatorul.
Te-ntreb: când tu ai dat pricazul,
Cum de nu ți-a crăpat obrazul?
Deși erai un profesór,
Ai susținut un impostor.
Când, Iudo, tu, de necrezut,
Pe Ponta V. l-ai susținut,
Te-ntreb din nou, cu tot necazul:
Cum de nu ți-a crăpat obrazul?
Prin faptele enumerate,
Prin lipsa ta de demnitate,
Ai scris în Cartea Veșniciei
Că meriți scârba României.
Te rog să-mi spui, căci este cazul:
Din ce ai tu făcut obrazul?...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (12 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre președinte, poezii despre social-democrație, poezii despre parlament, poezii despre mamă, poezii despre cărți, poezii despre Victor Ponta sau poezii despre România
Numai îngeri
Evident seninul din noi
Nu poate exista singur
Numai înfăptuit de îngeri
În mod cert pacea între noi
Nu poate persista de fel
Numai realizată cu îngeri
Lumina noastră călăuzitoare
Nu poate străluci nici cum
Numai menținută de îngeri
Viața noastră terestră
Nu poate dăinui nici când
Numai străjuită de îngeri
Categoric universul infinit
Nu poare fi etern nici cum
Numai implementat cu îngeri.
poezie de David Boia (2 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre pace sau poezii despre existență
Demoni...
Demoni de apă
Demoni de vânt
Demoni din flăcări și din pământ
Demoni de suflet
Demoni cu gând
Demoni din ochi mereu sărutând
Demoni din mine
Demoni din tine
Demoni cu grijă aleși din vitrine
Demoni cu aripi
Demoni de sânge
Demoni ce inima-n tine o frânge
Demoni serafici
Demoni din minți
Demoni născuți din ai noștrii părinți
Demoni și oameni
Demoni din fire
Demoni ce știu să lege iubire...
poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre minciună, poezii despre legi, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Sonet XXX
Când în gândurile mele rechem din întunericul tăcerii,
Atât de des, amintirea altor vremuri, de demult trecute,*
Suspin după lucruri de dincolo de pânzele vederii,
Din doruri vechi curg lacrimi noi pentru cele-n veci pierdute.
Apoi, cu ochi uscați de plâns, arunc o privire
În fiecare vis spre prietenii răpiți de mâna vitregă a sorții
Și tânjesc din nou după aceeași imposibilă iubire,
Și-mi este dor de toți cei ascunși de neagra noapte-a morții:
Mă întristez pentru toate florile durerilor neofilite
De-altădată, la nenorocirile trecute mă-ntorc iarăși
Jelind niște păcate care-au mai fost cândva jelite
Și, deși plătite, le mai plătesc o dată. Am fost tovarăși.
Dar de câte ori mă gândesc la tine, prieten drag, toate
Pierderile mele parcă nici n-au fost, iar regretele-s uitate.
*** Vers cunoscut cititorului Marcel Proust, 192; la recherche du temps perdu.
Adevărul este că Shakespeare însuși preia o frază din Biblie Vechiul Testament,
Cartea înțelepciunii lui Solomon: "O îndoită obidă a căzut asupra lor și-un lung suspin
în amintirea lucrurile trecute."
poezie de William Shakespeare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre plată, poezii despre dor, poezii despre creștinism, poezii despre înțelepciune, poezii despre întuneric, poezii despre visare sau poezii despre uitare
Și nu pot opri
Zborul timpului sălbatic,
dansul vântului năvalnic,
la amiază, un soare apatic,
surâsul tău, atât șăgalnic.
Mă înfioară mândră, galbenă luna,
cu lumina palidă, dar bună,
valuri ce marea noastră le adună,
albe, agitate și pline de spumă.
Zor de fluturi vii spre nicăieri,
ploile schimbate în albe ninsori,
râuri neînfricate, ape în vâltori,
dansul frunzelor în vânt de ieri.
Călătoria spre sud a rândunelelor,
joacă bărcilor în valuri, zborul velelor,
nisipul purtat în deșert de furtună,
sau scurgerea vremii nebună!
poezie de Gabriela Maria Ionescu (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre râuri, poezii despre rândunele sau poezii despre ploaie
Povestea uitării la marginea mării
Răsărise luna și murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.
Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine țărmuri părăsindu-și malul
Și-o credea nisipul pe iubita sa.
Răsărise luna și murise marea
Și plângea nisipul sărutat mereu
Îți ador sărutul și-ți urmez chemarea
Și te cred iubito ca pe Dumnezeu...
S-a sfârșit povestea și ne-am dat uitării
Mai puteam o viață să trăim în doi
Ce păcat iubito că la țărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre tăcere sau poezii despre religie
Un gând
Mii și mii de valuri vin din larg mereu
Pân'ajunge marea de adapă malul;
Nu-ntreba nisipul cine poartă valul,
Că ar fi în stare să-ți răspundă: - Eu!
epigramă de Elena Farago din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre nisip, epigrame despre gânduri sau citate de Elena Farago despre gânduri
Marea
Flori albastre acopar marea
Si ii dau a ei culoare.
Soarele, ce straluceste,
Se-oglindeste printre valuri.
Nisipul alb, ce scanteiaza,
Se saruta lung cu marea.
Pescarusi inoata-n valuri,
Par ca-si cauta cararea.
Norii trec incet pe apa,
Si se scalda-n unda lina.
Vantul pare ca se joaca
Si pe plaja, el suspina.
poezie de Mihaela Baci (februarie 2015)
Adăugat de Mihaela Baci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre jocuri, poezii despre flori, poezii despre apă, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Marea Azurie
Pe marea azurie
De culoarea bucuriei,
Stoluri mari de pescăruși
Se întrec... sunt jucăuși.
Nisipul cald și moale
Încălzit, bătut de soare,
Ne primește, ne-nveselește
Peste auria pulbere noi creștem.
Iar în valurile mării
Ne scăldăm, săltăm voioși,
Peștii tresaltă-n apă
Printre pietre se strecoară.
În larg se vede-o barcă
De pe-o insulă-i plecată,
În jurul ei rechinii dau târcoale
În ea doi tineri se prăjesc la soare.
poezie de Edmond Ioan Siladie (23 aprilie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre culori, poezii despre creștere, poezii despre bărci sau poezii despre bucurie
Marea
De-odată, văd fotografia ta și mă inspiră
Îmi doresc să fiu scafandrul ce te explorează.
Scufundat în marea ce se oglindește în ochii tăi
În căutarea perlelor negre...
Aș vrea să fiu nisipul ce-ți încălzește trupul dezvelit,
Ieșit din marea vieții învolburată.
Așvrea săa fiu chiar palmierul plajei tale,
Să-ti desfăt corpul cu umbra mea,
Protejându-te de căldura razelor de soare!
Aș vrea să fiu chiar frumusețea ta
Și să mă simt privit și iubit întocmai ție, femeie.
Off! Natura, cu atâtea frumuseți în jurul meu!
Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu, aș vrea să fiu...
Dar tu? Tu, ce ai vrea să fii?
- Vreau sa fiu Marea!
De vrei sa fiu a ta,
Cuprinde-mă cu brațele-ți vânjoase și uită că ești om...
Transformă-te în țărmul meu!
Așteapă-mă să fiu și fluxul și refluxul tău.
Mareea ta, mireasa ta de valuri,
Să-mpărtășim dureri și idealuri,
Îmbrțăișază-mă!
Să fim mereu așa,
Călătorind un val, prin alte valuri...
Apoi îmbrățișază-mi tăcerea ce m-a însoțit!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre perle, poezii despre ochi, poezii despre nuntă sau poezii despre negru
Praf stelar
Printre degetele mele te-ai strecurat
Și te-am scăpat, cum scap pe jos nisipul
Și vântul te-a învolburat și ridicat,
Mi te-a furat, lăsându-mi slobod tot abisul.
Ai fost purtat către o altă zare,
Către un alt destin, cu alte flori,
Rămasă, mă plâng valuri de mare,
Mă-nvață să mă zbat din țărm în țărm.
Mă strânge cerul cu a lui culoare
Și sus și jos albastrul lui de neoprit,
Stropește cerul și cu marea, lacrimi care,
Se-amestecă cu lăcrima-mi spre infinit.
Se lasă trupul meu și-acoperă nisipul,
Cu pumnii strâng fărâmele de praf stelar,
Îl simt cum scapă alegându-și sensul,
Rămân cu pumnii goi, i-ascund în buzunar.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre prăpăstii sau poezii despre degete