Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Emil Cioran

După ce ai frecventat o vreme budismul e cu neputință să mai revii la dulcegăriile creștine.

în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Citate similare

Emil Cioran

Budismul numește mânia "murdărie a sufletului"; maniheismul, "rădăcină a arborelui morții". Știu. Dar la ce-mi folosește asta?

în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Pentru un tânăr ambițios, nu există nenorocire mai mare decât frecventarea unor buni cunoscători ai firii omenești. Eu însumi am frecventat trei sau patru: la douăzeci de ani, eram terminat.

în Silogismele amărăciunii, La izvoarele vidului (1952)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Emil Cioran

Compatrioții mei au geniul superlativului. Îți trântesc un compliment de pe urma căruia nu-ți mai revii...

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Emil Cioran

Hermetismul, în literatură, e uneori semn de subtilitate, și aproape totdeauna de neputință (și de șarlatanism).

în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Multă vreme am frecventat tribunale cu unicul scop de a-i contempla pe recidiviști, superioritatea lor față de legi, grăbita lor râvnă de a decădea. Și, totuși, ei sunt niște prăpădiți în comparație cu târfele, atât de dezinvolte în fața instanței. Detașarea lor e deconcertantă; n-au deloc amor propriu; nu le rănește nicio ocară, nu le jignește niciun adjectiv. Cinismul e forma pe care o îmbracă, la ele, cinstea. O fată de șaptesprezece ani, măreț de oribilă, îi răspunde judecătorului care încearcă -i smulgă făgăduiala de a nu mai bate trotuarul: "Nu pot vă promit, domnule judecător."

în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Ca -mi aranjez fularul, mă privesc în oglindă. Brusc, o spaimă cumplită: cine e omul ăsta? Cu neputință să mă recunosc.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Există isprăvi pe care fiecare om le îngăduie numai sieși: dacă și i-ar închipui pe alții în momentul culminant al unui anumit geamăt, i-ar fi cu neputință să le mai întindă mâna vreodată.

în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Dacă m-aș retrage în cel mai groaznic deșert, dacă aș renunța la tot și n-aș mai cunoaște decât singurătatea absolută, niciodată n-aș mai avea îndrăzneala de a disprețui plăcerea și pe oamenii care o împărtășesc. În orice condamnare există multă invidie. Budismul și creștinismul sunt o răzbunare și o invidie a suferinzilor. Gândul renunțării este atât de amar, încât este de mirare cum omul a ajuns -l conceapă.

în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Atâta vreme cât ne mai agățăm de deznădejdi și de iluzii, suntem iremediabil oameni.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de nikoleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Țuțea
Cioran, Emil
Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.

definiție clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Emil Cioran

Câtă vreme suntem sănătoși, nu existăm. Mai exact nu știm că existăm. Bolnavul suspină după neantul sănătății, după ignioranța de a fi; clipă de clipă, el este exasperat de conștiința că are tot universul în față, fără nicio posibilitate de a face parte din el, ori de a se risipi în el. "Nu mai pot întreprinde nimic pornind de la mine însumi. Mai degrabă pleznesc ori dispar decât continui astfel," își spune el.

în Eseuri
Adăugat de Violeta JumatateSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

De atâta amar de vreme de când se moare, viul a căpătat probabil obișnuința de a muri; fără de care nu s-ar explica de ce o insectă sau o rozătoare și chiar omul, ajung, după câteva sclifoseli, crape atât de demn.

citat celebru din
Adăugat de SimonaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan
Cioran, Emil
Emil Cioran: amarul în implozie națională.

definiție aforistică de din Definiții eretice (20 octombrie 2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Emil Cioran

Oricare i-ar fi meritele, un om sănătos ne dezamăgește întotdeauna. E cu neputință să-i acorzi cea mai mică încredere, vezi în spusele lui altceva decât pretexte sau acrobații verbale. Experiența chinului, singura care conferă o anumită greutate cuvintelor noastre, îi lipsește, după cum îi lipsește și imaginația nefericirii, fără de care nimeni nu poate comunica cu aceste ființe separate: bolnavii; este adevărat că dacă ar poseda-o, n-ar mai fi sănătos.

în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

De vreme ce decadențele cele mai pricepute într-ale elocinței nu ne lămuresc mai bine asupra nefericirii noastre decât bâiguielile unui păstor, de vreme ce, la urma urmei, există mai multă înțelepciune în rânjetul unui idiot decât în cercetările laboratoarelor - nu-i oare curată nebunie urmărești adevărul pe cărările timpului sau în cărți?

în Tratat de descompunere (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Realul e o feerie de aparente ce te incanta, cata vreme cantecul tau sprijina ritmul lor.

în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de EllaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

E mai bine -ți vizitezi mormântul înainte de moarte decât după.

în conversație cu Friedgard Thoma
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

După anumite nopți ar trebui ne schimbăm numele, căci cu adevărat nu mai suntem aceiași.

în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graalSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Emil Cioran

Nu există negativist care nu tânjească după un Da catastrofal.

în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de andreea86Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Emil Cioran

Cine n-a frecventat poeții nu știe ce e iresponsabilitatea și nici dezmățul spiritului. De câte ori îți pierzi vremea cu poeții, de atâtea ori simți că totul e permis, căci ei îți inspiră regrete absurde și monstruoase... Nedând socoteală de nimic, fiindcă nu se adresează nimănui (decât lui însuși), poetul se identifică ondulațiilor lui sufletești. Iubesc poeții, fiindcă nu ajung și nu vor ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicăieri. Atâta inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i înțelege. Înveți prin ei nu mai ai ce pierde.

în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook