Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Charles Baudelaire

Alegorie

Frumoasă e și mândră cu gâtul ei bogat
Și-n vin își lasă părul să stea dezordonat,
Iar ghearele iubirii și-al viciului stigmat
Alunecă pe pielea ei dură de bazalt.
De Moarte ea își râde, Dezmățul îl sfidează,
Monștri al căror braț despică și retează,
Dar ochiul lor fatal mereu a respectat
A corpului ținută și nudul ei sculptat.
Ca o zeiță merge și stă ca o sultană,
Iar în plăcere crede precum o musulmană
Și-n brațele deschise la pieptu-i vrea să strângă
Toți oamenii pe care cu ochii nu-i alungă.
Ea crede și ea știe, fecioară contra firii,
Ce-i necesară totuși în mersul omenirii
Că trupul cel frumos e-un dar neprețuit
Ce-ascunde urâciunea oricărui fapt oprit.
Ea Iadul îl ignoră, precum și Purgatoriul,
Iar când veni-va timpul s-acopere lințoliul
Și Moartea va privi-o în față și senin,
Ca un copil, lipsindu-i al remușcării chin.

poezie celebră de , traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

Citate similare

Dorina Omota

Adormirea Maicii Domnului...

(2)

E moartea, învierea și slăvirea
Această zi de mare sărbătoare.
Maicuta sfântă și-a 'mplinit menirea
Și va pleca la Cel ce moarte n-are.

Deși sfârșitul i-e atât de-aproape
Zâmbește, nu-și arată suferința
Iar chipul ei scăldat în tulburi ape
E alb, însă senin precum credința.

Miraculos Apostolii sosiră
Ca să îi facă moartea mai ușoară,
Dar toate grijile se risipiră
Când Ea le aminti așa 'ntr-o doară:

Să știți că moartea nu-i o tragedie
Și nu regret că mor, nu niciodată,
Când am în gând doar munti de bucurie
Iar ușa fericirii-i descuiată.

Fiti liniștiți și nu-mi plângeți de milă
Acum când Fiul meu la El mă duce,
Sunt pregatită și aștept umilă
Să merg cât mai degrabă-n Raiul dulce!

Apoi ca orice ființă
Măicuța adormi pentru vecie,
Dar îngeri albi în mantie Cerească
O duseră în zbor spre Veșnicie.

Plângeau tăcut izvoarele și vântul
Iar norii parcă prevesteau furtună,
Dar sus pe Cer o Stea își lua avântul
Și lumina precum o noua lună!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce frumos e...

Ce frumos e muntele!
Când și-arată semeția,
Ascunzându-și bogăția,
Sfidând toate zările.

Ce frumos e dealul!
Când și-arată neamul
Și toate podoabele
Încă fără lacăte.

Ce frumoasă e câmpia!
Când împarte florăria
Și sfințește armonia,
În toată gospodăria.

Ce frumos e cerul!
Când alungă gerul
Și umple de bucurie
Tot ce primăvara învie.

Ce frumoasă e marea!
Când sfidează zarea,
Schimbându-și culoarea
Ca și omul starea.

Ce frumos e omul!
Când îl ajunge dorul
Și iubirea cu drag o sfânțește,
Iar înțelepciunea bine stăpânește.

Ce frumoasă e noblețea!
Care alungă urâciunea
Și înalță frumusețea,
Speranța și tinerețea.

Ce frumoasă e știința!
Împăcată cu credința,
Când n-a părăsit ființa
Și învinge suferința.

Ce frumoase sunt darurile toate!
Pe pământ lăsate,
Când iubirea e pace și dreptate,
De Dumnezeu binecuvântate.

poezie de (11 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Cele două surori

Orgia și Moartea sunt două bune fete,
Prea darnice-n săruturi, cu trup de vlagă plin,
Al căror pântec veșnic virgin, drapat în zdrențe,
N-a cunoscut vreodată al nașterilor chin.

Poetul crunt, dușmanul vieții familiare,
Favorit al gheenei, curtean cam scăpătat,
Găsește în morminte precum și-n lupanare
Un pat de remușcare în veci necercetat.

Și racla și alcovul, adânc blestămătoare,
Ne dau pe rând, ca două amabile surori,
Plăceri îngrozitoare și gingașe orori.

Când mă îngropi, Orgie cu brațele murdare?
O, Moarte, când veni-vei și tu -ți altoiești
Pe mirții ei scârbelnici chiparoșii funești?

sonet de din Florile răului (1857), traducere de Al.Philippide
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Ne suntem frați

Nu-i suntem mândrei noastre Românii
Ce-au fost, spre cinstea lor, înaintașii ;
La pieptu-i ne lipim ca niște fii
Dar laptele i-l sug numai pungașii.

E poate vina lor sau poate nu
Că-i punem mai presus de noi s-ajungă
La sfârcul generos, iar eu și tu
Privim nedumeriți că-i gol în pungă

Și, Doamne, cum spui că nu-s eroi
Acei care adorm cu burta goală
Și-n zori își fac iar lista de nevoi
Privind la ceasul rece care-i scoală?

Noi toți ne suntem frați, așa știi,
Mai mult decât atât nici nu se poate,
Iar trupul bunei mame Românii
Mai sângeră din pieptu-i zer, nu lapte.

Cu imnuri tricolore încotro
Ne ducem pașii fără de cadență?
Deșteapră-te române, mot-a-mot,
Căci somnul tău letargic e demență!

poezie de (21 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne suntem frați

Nu-i suntem mândrei noastre Românii
Ce-au fost, spre cinstea lor, înaintașii ;
La pieptu-i ne lipim ca niște fii
Dar laptele i-l sug numai pungașii.

E poate vina lor sau poate nu
Că-i punem mai presus de noi s-ajungă
La sfârcul generos, iar eu și tu
Privim nedumeriți că-i gol în pungă

Și, Doamne, cum spui că nu-s eroi
Acei care adorm cu burta goală
Și-n zori își fac iar lista de nevoi
Privind la ceasul rece care-i scoală?

Noi toți ne suntem frați, așa știi,
Mai mult decât atât nici nu se poate,
Iar trupul bunei mame Românii
Mai sângeră din pieptu-i zer, nu lapte.

Cu imnuri tricolore încotro
Ne ducem pașii fără de cadență?
Deșteaptă-te, române, mot-a-mot,
Căci somnul tău letargic e demență!

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mestecenii

Blânde ierni, născute dintr-un soare albastru, ați rodit pe ramuri reci muguri de flori –
Diamante albe căzute din astrul ce-și ascunde ochiul sub marea de nori;
Primăveri dorite vor fi mai frumoase, flori se vor deschide din muguri dorminzi,
Din privirea caldă ce-n sine-și descoase lung albul fir al iernii din vis!...
Privește și nu te-ntreba nimic din ce ochiul nu poate vede, nu te mira că toate-s așa,
Inima ta știe și crede, ea singură te poate-nvăța
norii sunt lacrimile strânse în taina luminii, străpunse de toate durerile lumii întregi,
Iar ție, acum, în ochii tăi mari și albaștri, își lasă doar purpura trandafirilor coroanelor regi;
Cei puternici, cu adevărat, au stat drepți, doar în genunchi, și cu inima doar în taina aleasă
Din cuvântul, ce i-a strâns pe toți în mănunchi, dându-le, în trupuri, strălucirea neștearsă;
Privește dar și lasă-ți ochii deschiși larg spre cer, și crede tot visul iernii sfârșite,
Pe brațele lor te vor purta iar în aer, ascultându-le inimile în cor, infinite.

poezie de (29 noiembrie 2020)
Adăugat de D. MoldovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joc fără de sumă

Se joacă soarta lumii pe-o dungă de ulucă,
Sau pe torente repezi ce curg prea mult în sus,
Când Estul bate palma cu-același vechi Apus
Și toată lumea crede în șansa ei uitucă.

Dar vremea-împăciuirii de umbra ei se teme,
În lumea asta mare sunt lumi de interese,
Din care cel ce intră nu poate mai iese,
Iar gândul bun la toate se stinge prea devreme.

Se iau în coarne zmeii, se bate tare-n scuturi,
Se dă un nou spectacol și lumea-i iar uimită,
Ce-a fost bătut în cuie-i doar tablă ruginită,
Iar marii boși ai lumii se iau din nou la șuturi.

Își zângănesc atomii, se bat în molecule,
Din țări create-n grabă, mai iau câte o halcă,
Și-n spațiul de ruptură ce alte spații-încalcă,
Își fac un arc voltaic ce-orbește minți credule.

E-un joc cu sumă nulă, sau alt război de gheață!?
S-or fi-înțeles ca frații, negociindu-și mama,
Și nimeni, niciodată, nu poate să-și dea seama
De fața lor ascunsă, de planul lor de piață...

... Tu faci ce poți la tine, eu fac ce vreau la mine,
Dar, vezi, să nu-întinzi coarda, că poți s-o dai în bară,
Să batem iarăși palma, n-o facem prima oară,
Dar regula de aur e "cine contra cine"...

Dar astea-s vorbe goale; atunci când cad pilonii,
Se strică șandramaua și totul se dărâmă,
Castele și palate devin din nou țărână
Și mor pe jar tăciunii, în flăcări iluzorii.

Dar, poate că pilonii mai joacă iar berbunca,
Își cară pumni de vorbe, de fapt, se țin de mână,
Iar gloata-înspăimântată îi crede piază bună
Și le acceptă jocul, că asta-i, azi, porunca.

Dar s-ar putea și altfel, ca greii se certe,
Să-și umfle iarăși mușchii și chiar se se-încolțească,
Să-și care pumni cu biții și-n sfori se-îngrădească,
Să treacă Rubiconul pe-un pod de voci incerte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miez de noapte

Scriu versuri și atât.

Să dorm nu pot deloc

și-aș vrea să mai visez,

-mi amintesc primul sărut,

când timpul s-a oprit în loc.

Să-l recreez...

.

Noaptea m-acoperă

Iar eu mă pierd în vers

precum într-un abis.

Privirea- i ca o negură

și mă apuc de șters,

căci nu-i nimic de zis.

.

E prea mult haos.

Mă-nvârt în jurul meu

și tot nu mă găsesc...

Va fi și mai frumos,

dar nu chiar curcubeu.

Oricum, de pot, zâmbesc.

.

Să fii tu bine, cititor!

Dorința va rămâne

mereu la fel.

Voi încerca zbor

și să culeg doar bine,

ne-nfruptăm din el...

.

Devine tot mai rece,

iar trupul cade greu,

alunecând spre sol.

vrea să pot petrece,

dar ăsta sunt doar eu

pierzându-mă în gol.

.

Ascult doar pianul.

Mă bucură de dor

și mă-nțelege.

Tristețea - straniul

sentiment. Un nor

ce nu mai merge...

.

Dar ne veghează luna

pe amândoi deodată.

E noapte iar.

Puternică-i lumina

ce zice – niciodată,

nimic, nu-i în zadar.

.

Nici dragostea pustie,

nici sufletul pătat

cu întuneric.

Căzături tot fie.

În timp am învățat

mă ridic...

poezie de din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș FlorianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Precum în cer

În orice legendă există sămânța
Viitorului, is not?
Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului.
Iar mormântul meu așteaptă la margine,
aproape de gard, de mersul tramvaielor.
Într-o noapte cimitirul dispăru, se spune
ar fi zburat la cer. Mormântul meu – ioc.
Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă,
Carte de rugăciuni, deși nu am deschis-o
Până acum. Parcă nimeni numai crede în moarte.
Toți vor ajungă în cer vii și nevătămați.
Cică un sfârșit tot există, cam ascuns,
Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar
Nu ne anunță la timp despre moarte,
De n-am fi atât de autonomi, eu cred
nimeni nu ar muri, din solidaritate,
Suntem toți o materie și un spirit,
Ce atâta autonomie trupească,
O bătrână în cârje, alaltăieri
s-a prefăcut într-un înger cu aripi,
acum zboară pe sus, unii chiar au zărit-o.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Moartea

"Moartea este originea unei alte vieți."
Montaigne

Cel ce moare cade în viață
Viața privește-o ca un vis
Iar moartea trezirea ce-i în față
Origine înspre infern ori paradis.

E o despărțire a materiei de viață
Triumful sufletului, aceasta este ea
Obișnuiește-te cu gândul ce-i în față
Moartea-i un bine când te va lua.

Fieștecare zi a vieții noastre spun
E un pas făcut înspre trezire
E-o mângâiere dacă mori cu nume bun
Când îți rămâne pe pământ o vie amintire.

Mulți fug de moarte, dar aleargă după ea
Un muritor nu știe el cât va trăi
Nici nu ști pe ce cale moartea i să-l ea
Nu-i sigur că în altă zi că n-o sfârși.

Nici un muritor nu își cunoaște ceasul
Așteaptă moartea oriunde, oricând
Refugiu este când mizerabilii dau glasul
Deci nu trăi cu îngrozitorul gând.

Să-ți fie moartea pe măsura vieții tale
Atâta doar pe lumea asta dorești
Căci nu-ți ia daruri moartea când apare
Dar nu-i totuna câine de sfârșești.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Furiile

Nimic nu stăvilește cortegiul stigian
Al furiilor care, cu mii de șerpi în plete,
Se-mprăștie prin lume, gândirilor încete
Să le așeze-n față un dureros ecran.

La mesele bogate, unde domnesc tiranii,
Mereu le strică cheful aceste doamne stranii,
Șoptindu-le când lumea mai dulce li se pare
Că nu-i decât un nimeni și-un tartor fiecare.

Iar celor ce izvoare se cred, de-nțelepciune,
Numindu-se ei înșiși a lumilor minune,
Frumoasele din Hades haotic se desfată,
Când goliciunea minții cu degetul le-arată.

Cine frumos se crede, își va cunoaște negul,
Cine curat se vede, își va vedea și jegul,
Pentru că fără milă mânia lor lovește
În cine sub perdele de soare se ferește.

O, încercați prindeți pe fetele aceste,
Cu șerpi în a lor plete și zâmbete funeste,
Căci în orașul nostru iar au venit și-arată
Semne obscene celor ce-i știm fără de pată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ionescu

Filosofică

Floarea STĂ în apă,
Apa STĂ în vază,
Vaza STĂ pe masă,
Masa STĂ în casă,
Casa STĂ pe Terra,
Dar Terra se află
De la origină,
În dublă MIȘCARE
Și-n EXPANSIUNE,
Cu Calea Lactee
Și cu Universul,
Odată cu casa,
Iar casa cu masa
Și masa cu vaza
Și vaza cu apa,
Iar apa cu floarea,
Care nu mai STAU,
Ci STAU în MIȘCARE,
MIȘCAREA-n REPAOS,
REPAOSU-n MIȘCARE,
Deci... TOTUL SE MIȘCĂ,
Atuncea când STĂ
Și STĂ când se MIȘCĂ,
Dar noi nu simțim.
La fel și în lume,
La fel și în viață,
Tăcerea-i... Vorbire,
Vorbirea-i... Tăcere,
Mersul e... ședere,
Șederea e... mers,
Mâncatu-i... răbdare,
Răbdatu-i... mâncare,
Căderea-i... urcare,
Urcarea-i... cădere,
Curgerea e... stare,
Statu-i... curgere,
Moartea e... trăire,
Trăirea e... moarte.
Astfel putem spune
Că în Univers,
E ceva și nu e,
Omul nu percepe,
Dar s-o lămuri
Când va STA... MIȘCAREA.

poezie de din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E primăvară iar

E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Și am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Și câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viața mi se trece.
E primăvară iar,
Șivrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajiști
Verzi și de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Și-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Și mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Și în sufletul meu?!

poezie de (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
George Coșbuc

Vântul

De fete mari e lunca plină,
Iar vântul, răsfățat copil,
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colină.
Și fetele cu drag suspină:
O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!

Pe umeri blondele lui plete
Tresar și sar încetinel.
El e frumos și tinerel,
Dar e sfios când e cu fete.
Iar ele râd și râd șirete
Și pe furiș privesc la el.

El umblă ca la el acasă
Și-ascultă fetele ce zic;
Mai rupe-n palme câte-un spic
Și răsfățat apoi își lasă
Pe spate capul și nu-i pasă
De fete și de câmp nimic.

Și printre spice el șoptește,
Vorbind aiurea și-alintat!
Și, cum se plimbă-n lung și-n lat,
Cu fetele -mprietenește
Și din copil sfiios el crește
Flăcău întreg de sărutat.

Apoi ca-n glumă el le prinde
De mânecă, și-aprins de dor,
Își face joc prin părul lor,
În urmă brațul și-l întinde,
Pe cea mai dragă o cuprinde
Și-o strânge către el ușor.

Tot mai aprins, tot mai aproape:
Să te sărut, drăguțo, vrei?
Ce ochi frumoși ai, viorei,
Ca un întins adânc de ape.
De el nu-i nici un chip scape
Și-atâta lucru-n urmă ce-i?

Ea stă la pieptul lui pierdută,
Dintâi cu ochii la pământ.
El zice-așa câte-un cuvânt,
Ea zice trei și-l tot ajută,
Și uite-l, uite-l c-o sărută
Ei, vezi tu, fetele cum sânt!

El a crezut că nu se poate,
Și iacă poți! Dar să te ții!
E greu dai de căpătâi
Dar dacă dai, merg strună toate;
Și fata mult nu se socoate,
Când pierde mintea cea dintâi.

El o sărut-acum pe salbă,
Și fetele-mprejur se strâng!
Dar e prea mult! Am mă plâng
La toți vlădicii, dau jalbă!
Auzi, duci tu lume albă
P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng!

Ba ele-și mai desfac și sânul,
Și-n sân el li se joac-acum
Îl prind odată și-l sugrum,
prea s-obrăznici românul,
Auzi, dar cine-i el, păgânul,
Ca să-mi sărute fete-n drum?

Nu știe nimeni de-unde vine,
Și capu-i stă la sărutat!
De-ar fi măcar de-aici din sat
Voi, câți sunteți flăcăi ca mine,
Să-mi spuneți voi acum, e bine
Să faci ca vântul, nu-i păcat?

Adică stăi! Ce fată moare
Dac-o săruți puțin? Da zeu!
Cum aș voi fiu mereu
Un vânt și eu, în zi cu soare,
De-ar fi numai secerătoare
O fată pe care-o știu eu!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Întoarcerea acasă

În sunetul roților vechiului tren
ce lasă în urmă al dalelor chin,
privești, visătoare, spre cerul senin,
iar drumul îți pare desprins din Eden.

Departe, prin nori, amintiri de demult
apar și se pierd, dar se deapănă-n șir,
aduse din timpul în care, ca bir,
mai lasă din cele păstrate prea mult.

Schițezi câte-un zâmbet la cele ce-au fost
trăite frumos într-o vreme când tu
credeai că iubirea nu-și are un rost.

Atunci, ai plecat într-o lume ce nu
știai că e dură cu tine și cu
cel care-a ales al rămânerii cost.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Nu mă ignora niciodată

mă-asculți, inimă, și nu mă crezi
îți spun taci și tu nu mă aștepți
și-mi spui mereu să nu uit, să nu gândesc
dar eu mereu te cert și-ți spun că nu-i îngheț
că chiar dacă mi-e vântul cerul norul și trecutul
rană-n tot și tu încă-mi vrei -mi spui cu gândul
că eu și ea nu suntem timp ce zboară-n vultur
iar cuibul nostru-nchis în sufletul iubirii, celei dintâi
nu-i vis încă de nebunii, te-nșeli tu, inimă, cea dintâi
iar dacă lacrima-mi de-i singură într-o pungă goală
de-i trup ce clipa vrea s-o țină în fulg și-n palmă
iar steaua roșie -mi fie oglindă-n mac de roșu
îți spun că la asfințit și-n răsărit, și-n nopți cu rouă
iubirea-mi este acolo-n ochii tăi, ce văd că plouă
și este încă-n pleoape și-n lacrimi ce privesc albastru steaua
iar știi că până când praful uitării va fi întors din timpuri
cortina eu încet o trag din infinituri, adorm încet și-n pleoape
simt un vis în care te vreau vii la mine, încă odată, tu, iubito

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai plâns și tu vreodată

Ai plâns și tu vreodată?
Eu, zău, nu pot cred,
Căci lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd!

Un ochi, care vreodată
A plâns de dor și chin,
crede: nu degrabă
Devine iar senin!

Un ce fără de nume
Rămâne-n el ascuns;
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot cred c-ai plâns...

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu luna-n chip

Prin case singură se plimbă
o umbră dragă de sidef
și bate-n geamurile ude
cu-n suflet slab, surzit de frunză.

Se lasă un petec gol de craniu
pe mâna dură ca un lut
și umblă simpla, alba, lună
ca o regină printre muți.

Ridică-o mână și strigă-albastru
spre pământenii arși de atomi
și umbrelor le poruncește aspru
plimbarea lor sub mal de scrum

Sunt pictori toți și-au o culoare
ce-o venerează blând și laș
iar pacea setei se desprinde
din ochiul simplu și închis.

Închis e totul. Nu e glumă
și nu-i nimic de necrezut
se-mbulzește o-ntreagă lume
vadă umbra din amurg.

O liră roză și-apoi un soare
ca un necat murind în mare
și un stilet mâncat de ger
se rupe-n două, ca o mură

Ce lasă roșu-n urma ei,
apus nebun de rege negru
iar umbra veche, aude-acum
plânsul copilului ce crede

C-aievea va trăi pe stele
iar verdele de pe pământ
îi va fi pat, iar luna miere
și va zâmbi, înfometeat.

Dar ziua crește și umbra crește
iat ochii mari sunt tot închiși
și zboară doar aripi ce-n veste
duc norii triști la alt copil.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Fericirile

Motto: "N-ai cum să te pierzi, și nici să greșești
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primești"...

Fericit omul bun, și frumos, și curat
Iisus Hristos și pentru el S-a rugat

Pe Muntele Măslinilor și pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viață
Avere, trufie măreaț㠖

Dar nu și credința în Domnul Iisus
Care pe toți ne iubește nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul și sufletul și-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

Fericiți sunt acei care dau la sărmani
Un blid de mâncare, o haină sau bani.

Nu-i lăsați cu mâna întinsă și goală
Ei vă judecă aspru, cu lacrimi și boală.

Nimic nu vă costă faceți un bine
Înmuiați-vă inima, nu vă fie rușine.

Iisus nu vrea jertfă, ci milă ne cere
Iar mila e-un veșnic izvor de putere.

Fericiți cei ce se roagă la pronia cerească
Nu ceară ceva, ci mulțumească.

Tatăl Ceresc nu primește petiții
Ca un funcționar la ghișeu, vanitos și ros de ambiții.

El știe prea bine ce ne lipsește
Nici o viață nu se termină în coadă de pește.

Totul e limpede pentru Judecătorul Suprem
Eu știu cum lucrează, mă smeresc și mă tem.

Fericit cel ce-n zori de zi se trezește
Și păsările cerului, cu mâna lui, le hrănește.

Își împarte cu animalele pita
Căci ochiul stăpânului îngrașă vita.

Le adapă, le vorbește cu drag
Cheamă și-un doctor, de-i vreun câine beteag.

Apărați vietățile firii de rele
Poarta Raiului or vi-o deschidă doar ele.

Acei ce ucid, sau torturează animale
În lumea de apoi vor avea parte de chinuri infernale.

Fericiți și acei care zilnic cinstesc
Pe mama și pe tatăl lor pământesc.

Nici pe dinainte să nu le treacă
Din chipurile lor – icoane facă.

Să-și iubească și copiii dați de Dumnezeu Sfântul
Pentru a se înmulți și a umple Pământul.

Fericiți și de-a pururi binecuvântați
Fie aceia care sunt oameni adevărați.

Cei care au bun-simț și onoare
Cei cu caracter nobil și tare.

Fugiți de lichele, ocoliți pe nebuni
Nu stați cu gura căscată la moara lor de minciuni.

Iar dacă vrăjmașul încă nu se dă dus
Puneți mâna pe bici, la fel ca Iisus.

Nu-i contra Bibliei, sau dacă-i păcat
Vi se iartă, că mult ați răbdat.

Fericiți chiar și cei nefericiți
Fiindcă Domnul așa ne încearcă, știți.

Iar după o grea întristare
Negreșit, vine răsplata cea mare.

Fericiți cei ce mor și se duc la cei dragi
Călăuziți de o stea, precum biblicii Magi.

Atunci, ca-ntr-o pictură renascentistă
Vor înțelege că moartea, de fapt, nu există.

lumea în care intrăm e mai bună
Și-n ea nu e loc de păcat și minciună.

Ferice de cei care cred cu ardoare
Dumnezeu nu a făcut nimic la-ntâmplare.

Aceste cuvinte le citiți
Duminica, după ce la biserică vă spovediți.

Când clopote plouă cu aur de sus
Bucurați-vă! – spune Domnul Iisus.

poezie celebră de (2 mai 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noianul

sunt toate încurcate ca un nod
legat solemn la gâtul vieții mele
-călău urcănd încet pe eșafod
noian adânc de căzătoare stele

și timpul stă oprit din mersul său
și spațiul e iar un punct pe "i"
mai cade-o stea aleasă de călău
și hăul prinde iarăși a roti...

poezie de (20 noiembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook