Epitalam
Anotimp de iubire al apelor lungi
sunând toropit și prozodic în maluri,
când plouă cu astre-ostenite de vârstă,
întoarse în mâluri primare de fluvii...
Bogatele trupuri de carne lichidă
cu vinele verzi - somnoroase tulpine de lintiți;
artere submerse - liane de nuferi clorotici;
nervoase vibrări de unde subțiri și foșnite,
imensă-ncordare de fibre foind:
iuți păstrăvi, plevușcă futilă, bibani melancolici,
și somnii placizi - acuaticii mușchi răscoliți;
crap matur, viclean - o, monstruos biceps al deltei!
Periodic răstimp al apelor calme,
cu mari înfloriri germinale de icre:
maci roșii și negre lalele - pretexte vitale;
și sălcii sumare-așteptând despletite
fecunda plecare-a polenului - ploaie
întoarsă în mâluri primare de fluviu...
Plastic și lin, căprioare-fecioare-ngenunche
să soarbă mult-nobilul filtru de dragoste.
Boncăluiesc lizierele codrilor umbrei:
cerbi rămuroși așteaptă ceremonia primitivă.
Omul coboară spre mare, delungind malul drept,
stârnind prelungi îmbrățișări de buruieni și de floare.
Femeia urcă spre izvoare, mângâind malul stâng,
sărutând prelung nupțiale verbine, și iarba, cu tălpile goale.
Izvoarele pleacă din munte spre marile golfuri,
adună - din plantele sterpe, din luturi fertile -
ostrovul, beat de miresme, ce-așteaptă
perechea pornită să-l caute.
Steaua polară e veșnic deasupra:
aceeași,
singură.
poezie clasică de Romulus Vulpescu (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre fluvii
- poezii despre vârstă
- poezii despre verde
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre păstrăvi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iubirile sunt căi ferate
Iubirile sunt căi ferate
accelerând spre orizont,
în gările de veri uitate
tăcerea-nchide timpul bont
În visul pietrelor de rouă
coboară fluturul ce-a fost
omida devorând în ouă
cuvântul scos din adăpost
Pe malul trupului, fecundă,
femeia-stup visează ploi,
acarii apelor, la pândă
surâd uscat din norii goi
Sfinți răstigniți în calendare
așteaptă trupuri de copil
dar Dumnezeu, în postul mare
se pregătește de exil.
poezie de Radu Ștefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre căile ferate
- poezii despre vară
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
Singurătate
Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în șiroaie
din șesuri depărtate și-n șuvoaie
urcă spre cerul plin și uriaș.
Și-abia din ceruri cade pe oraș.
Și plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
și trupuri ce și-au devenit străine
frustrați și triști stau seara să-i despartă;
și oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânși sunt împreună să se culce:
Atunci singurătatea-n fluvii curge...
poezie celebră de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre tristețe, poezii despre ore, poezii despre oraș sau poezii despre dimineață
Singurătatea
Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în șiroaie
din șesuri depărtate și-n șuvoaie
urcă spre cerul plin și uriaș.
Și-abia din ceruri cade pe oraș.
Și plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
și trupuri ce și-au devenit străine
frustrați și triști stau seara să-i despartă;
și oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânși sunt împreună să se culce:
Atunci singurătatea-n fluvii curge...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor (21 septembrie 1902, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța corbului
Pe țârmul nalt și drept
Hotarul, de unde-ncepe necuprinsul
Imperiu-al apelor albastre
Cu-atâtea felurimi de pete,
Al apelor ce dimineața sunt verzi,
Iar seara violete
Un corb a poposit spre seară,
Și-așa, cum stă pe malul mării,
Orbit de-albastrele noianuri,
Muiate-n purpura-nserării,
Parcă-i sositul care-așteaptă să vină și-alți întârziați...
Și-n seara-aceea-n care-apusul
Părea mai trist ca-n alte seri,
Iar soarele părea că pleacă să nu mai vină niciodată,
M-am dus să-mi plimb pe tărm urâtul
Și biata-mi inimă,-mbibată
De-amaru-otrăvilor sorbite din gura-amantelor de ieri...
Dar corbul mi-a ieșit in cale
......................................
Pe tărmul mării nalt și drept,
Ca și pe-o margine de groapă,
Veghea un cioclu-naripat,
Și cioclul m-a privit o clipă,
A dat din aripi
Și-a zburat...
Și parcă mi-a șoptit în treacăt:
Bine-ai venit... De când te-aștept!
poezie celebră de Ion Minulescu din Din volumul " Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre urâțenie, poezii despre trecut, poezii despre plimbare, poezii despre moarte sau poezii despre inimă
Femeia interioară
meteahna tristeții tale încape într-o poezie de ploaie
când îngerii mor deasupra mormintelor de apă
fântâni, invers, pe cer țin zeamă
în existența lichidă a tăcerii spre șoaptă,
de acolo spre strigăt
tu, femeie de casă-n odaia sufletului meu
îmi ștergi praful din umbră, de pe tăișul răcnetului,
o mică fărădelege-n albastru
seninul are lumina în cioburi,
picături din ruga ce plouă invers, spre cer
azi pe lacrima ta s-a strâns praful,
pe-afară ploaia a supraviețuit
cu apa clocotind de cădere
unde tu
ești cuvânt
și carne de-amintire,
pasărea are cântecul astupat
în sicriul târziu
în toate literele mele-i cuib de morminte,
nu știu a scrie
ce toți poeții au uitat să spună
despre tine, femeie
cu nimbul așezat, ca o pălărie pe creștetul lui Dumnezeu,
pe vis omenesc spre eternitate
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre lumină, poezii despre femei, poezii despre apă, poezii despre îngeri sau poezii despre tăcere
La malul tău
Ști ce mi șoptise cerul într o noapte?
Că voi sta la malul tău ancorat,
respirând universuri.
Iar TU, vei mângâia muzica,
norii, briza, spuma din valuri.
Când bântuit e cerul de versuri,
căzute în râuri de plete
și limpezite cu stropi de izvoare,
în ochii tăi, parte din mare.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre râuri, poezii despre păr, poezii despre ochi, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre briză
* * *
Târziu în noapte,
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii ușor printre file de gând...
măsoară-ti în mine în tihnă, intinderi de patimă și dor..
așterne iubirea încet peste sufletu-mi flamand..
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blanda candelă aprinsă...
tu, sălășluiești...
Și goala și tacuta fiind
îmbracă-mă în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund in mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru totdeauna...
Să ne împletim amândoi în aceeași tulpina...
ca un vrej fermecat ce urcă spre cer...
cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Ia-maă de mâna și poarta-mi lin pașii pe treptele spre zorii albei dimineti
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
si mă înveșmântezi in soare
Din lacrima, în psalm de iubire,
prefacându-mă...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre creștere
Iarba înaltă până la sărut
doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean
mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuiește noaptea
la geam
cu aripi subțiri
să nu plec
să nu pleci
cu toți copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă
te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porți
dezinvolt
ridicată deasupra apelor reci
peste coapse
atunci când calci desculță
pe frunze de aer
pe nisipul din mine
peste vara fierbinte
prin văzduh
prin iarba înaltă
până la sărut
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre sărut, poezii despre rochii, poezii despre prăpăstii sau poezii despre ocean
Calul: În înaltul cerului,
Văzduhul pământului;
Pe deasupra codrilor,
Peste vârful munților,
Prin ceața măgurilor,
Spre noianul mărilor,
La crăiasa zânelor,
Minunea minunilor,
Din ostrovul florilor.
replică celebră de Ion Creangă
Adăugat de Stefan Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păduri, citate de Ion Creangă despre păduri, citate despre munți, citate despre flori, citate despre cai sau citate de Ion Creangă despre cai
Cupa cu venin
Se rup tăcerile la margine de gânduri
părerile de rău din umbre se desprind
ajung izvoarele în albia din prunduri
când dorurile vin peste uitări doinind.
Iar pacea clipelor rămase fără ceasuri
se scurge-n liniștea decorului umbrit
de fagii care dorm în vechile popasuri
la margine de râu, sub malul povârnit.
Din Carul Mare duhul rătăcit al nopții
adună umbrele din codrii de stejar
când trec ursitele pe marginile sorții
să caute destine-n domul de cleștar.
Tăcut privesc spre ele cu îngrijorare
de temă că-mi vor hărăzi un alt destin
dar tu ajungi, venind-naintea lor călare,
să îmi aduci o cupă plină cu venin.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre păduri sau poezii despre pace
Cupa cu venin
Se rup tăcerile la margine de gânduri
părerile de rău din umbre se desprind
ajung izvoarele în albia din prunduri
când dorurile vin peste uitări doinind.
Iar pacea clipelor rămase fără ceasuri
se scurge-n liniștea decorului umbrit
de teii care dorm în vechile popasuri
la margine de râu, sub malul de granit.
Din Carul Mare duhul rătăcit al nopții
adună umbrele din codrii de stejar
când trec ursitele pe marginile sorții
să caute destine-n domul de cleștar.
Tăcut privesc spre ele cu îngrijorare
de temă că-mi vor hărăzi un alt destin
dar tu râzând ajungi-naintea lor călare
să îmi aduci o cupă plină cu venin.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin, Ed MATRIXROM, Bucureși, 2018 (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei
Muzica apelor
Stă să ningă
pe toate depărtările mele,
mă chem din alt anotimp
spre a pleca iar și iar
acoperit de zăpadă,
biciuit de sforile albite
ale destinului,
până la îngenuncherea
totală.
Sărut cristalele
din sângele meu
tăcut ca adâncul,
adâncului.
Călătoresc în mine
spre a mă întoarce
în apa
din care m-am născut.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sânge, poezii despre naștere, poezii despre anotimpuri sau poezii despre alb
Târziu în noapte...
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii, Iubirea mea, ușor, printre file de gând...
măsoară-ți în mine în tihnă, întinderi de suspine și dor...
așterne iubirea încet peste suflet-mi flămând...
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blândă candelă aprinsă...
tu sălășluiești...
Cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Și goală și tăcută fiind,
îmbracă-mă în tine... în tine... în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund în mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru veșnicie...
împletiți amândoi în aceeași tulpină...
ca un vrej fermecat de lumină sfântă ce urcă spre Cer...
Ia-mă de mânuță și poartă-mi lin pașii pe treptele spre înalt din Înaltul Iubirii...
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
să mă înveșmântezi în El,
cu cântări și psalmi de iubire,
prefăcând în Rai,
clipe de tăceri și nopți târzii de dor...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai
Ploaie cu parfum de femeie
Plânge cerul prin pletele tale,
Șuvoaie negre se împletesc furibund.
Stropii se strâng în mari cruciade
Care să fie primul pe sânul rotund.
Gelos pe ei îi sorb fără milă,
Coapsele albe se înfig în pământ.
Mătasa aleasă din trup de copilă
Aleargă prin soare ca un fir de argint.
Furtună am să fiu când se adapă norii
Din vadul cu ploi timpurii
Să înot fermecat de malul mării
Când mareea ți sărută nurii zglobii.
Ploaie ești tu sau parfum de femeie
Dulce beție cu stropii fierbinți?
Rămân veșnic îndrăgostitul de tine
Când plângi peste mine și mă alinți!
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre înot, poezii despre negru sau poezii despre gelozie
Vis... la malul mării...
Răsare-n ochi
speranța
unui zbor
în visul
nemuririi...
Cu degete subțiri
atingem versuri
înșirate-n
cărți eterne...
Și gândul
zboară
spre liniștea
cuvântului
șoptit
la malul mării...
poezie de Viviana Milivoievici (3 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre degete, poezii despre cărți sau poezii despre cuvinte
Întoarcerea apelor
în mine plouă torențial
apele mi-au ajuns la jumătatea ochilor
iarba e un animal adormit
îi simt respirația și tremurul umed
foamea ce fierbe în el
colții ascuțiți pe care stă o inimă
ca un trofeu
alerg spre un capăt de lume
să simt
să văd
să mai fiu
noi nu mai avem inimi
le-am schimbat pe creioane colorate
și tot desenăm un curcubeu ce să ne lege unul de altul
din goluri
ne cresc îngeri albaștri spre cer
și plouă în noi tot înaltul
cu mângâieri
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre schimbare sau poezii despre legi
Gânduri înaripate
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer
vesele, gureșe, emancipate
lasă-n urmă dâre de mister.
privesc manechine crispate
îmbracă haina toamnei în foaier
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer.
nopți de vise sunt preocupate
să strângă stelele în colier
mustul din butoaie destupate
împrăștie miresme în eter.
stoluri de gânduri înaripate
zboară din mine spre cer.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă, poezii despre must sau poezii despre modeling
Versuri puerile
sânge asurzind de flacără
în inima întrebuințată spre a fi,
între coapsele ei pruncul neființă așteaptă
propria dimineață
citind pe chipul tău poezia zâmbetului
lumina mi se dezbracă de trist,
îmi intră în scheletul viselor impudice
fac dragoste cu umbra
ce se revarsă din tine-n țărână
din pricini de soare ori lună
amor cu pământul ce se va deschide o singură dată
să intru însoțit de carne
duhul îmi va fugi cât va vedea cu ochii
&
până moartea ne va râde în luturi
tu ești genunea în care cad
în iubire
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre zâmbet
Căci, doamne, marile orașe
Căci, doamne, marile orașe
pierdute sunt și despletite;
Ca dintre flăcări fuge cel mai mare
și să-l aline nu e alinare,
și curg micile-i ore risipite.
Trăiesc acolo oameni, trăiesc greu și rău,
în case-adânci, și gestu-i înspăimântă,
speriați mai rău ca turma nou născută;
respiră-afară treaz pământul tău,
ei însă sunt și nu mai știu că sunt.
Acolo cresc copii pe lângă geamuri,
ascunse-n umbre veșnic cenușii,
și nu știu că afară, flori pe ramuri
cheamă spre zări, spre vânt, spre bucurii
și nu pot fi decât copii și-s triști copii.
Cresc fete-n floare spre necunoscut
și le e dor de calma lor copilărie,
dar nu-i acolo ceea ce-au cerut,
și tremurând se-nchid pentru vecie.
Și în ascunsele odăi, din fund,
au zilele maternității amăgite,
nopți lungi, cu scâncet fără voie izvorând,
ani fără lupte, reci, cu forțe vlăguite.
Și-n plină beznă stă al morții pat,
și-ncet ele-l doresc, cu-nfiorare,
și mor ca-n lanțuri, mor îndelungat,
și ies din casă ca o cerșetoare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie și moarte, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre sperieturi sau poezii despre spaimă
Cobor la malul mării
Dimineața cobor la malul mării
unde, după un anumit orar, valurile
se rostogolesc spre țărm sau spre larg.
Spun, oh, sunt atât de nefericită,
ce trebuie
ce-ar trebui să fac? Iar marea-mi răspunde
cu glasul ei fermecător:
Iartă-mă, am mulțime de treburi de făcut.
poezie de Mary Oliver din O mie de dimineți, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nefericire