Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Învățați de la ei...

În iarna "81 în... Latina se numea
În lagăr de fugiți "profughi stranieri" stăteam
Cehi, albanezi și ruși, maghiari, poloni eram
Blestemuri de popoare... cu comunistă stea

Nu cunoșteam nici limbă, nici cum să cer înduplec
Prin semne, simpatie... ne înțelegeam oricum.
Din toți aveam prieten pe acel debut de drum
Un fost circar polon, un clown... cu mare suflet.

El m-a învățat credința, mai mult decât aveam
M-a ajutat în limbă să o cunosc mai bine
Mi-a explicat istorii de leși, de ruși... de mine
M-a dus la Vaticanul... Papă polon de neam.

Plecați apoi aiurea peste oceane... mări
Ne-am regăsit pe plaiuri de-o țară uriașă
Primiți ca regi... gândeam, dar doar valori în fașă
Ni se dădea normalul, la martori de... orori.

În numele durerii, al vieții... de-a fi demn
Popor ce nu acceptă nicicând exemplul lor
Lăsați false adevăruri sau crezuri de-autor
Vă conjur prețuire... poporului Chopin!

poezie de (18 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

La final

Când mi-am pierdut întâia carte
și m-am ascuns în cea de-a doua
găsindu-mi siguranța în a treia,
în cea de-a doua mi-am pierdut
du doar speranța... -

Uitat de fiecare frază
scuipat de literele șchioape
m-am pus pe drum sa-mi caut o lume
în care nici păcatul cărții
nici pierderile nu sunt otrăvite.

Așa ajuns în țara anilor din urmă
în țara orelor în care m-am născut
m-am regăsit un pui de om în fașă
și fericit și plin de siguranță.

Dar a venit tata și când m-a văzut
m-a strâns în prima carte ce-a găsit-o,
apoi s-a dus acasă luându-și arma
și a împușcat cu două gloanțe barza
ce m-a adus sub aripi cu trei cărți.

poezie de din Elegii Coliconeze, III (2001)
Adăugat de Gheorghe PapucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urleta, sat

Aveam doar consonanța din copil, de aproape
De loc natal, de câmpinean ce și-a iubit bunică,
Ce mi-a descris un loc, de la Doftana în jos, de ape...
Când era totul mare și nu mă-ncumetam plec la drum de frică.

Apoi, îmi spusese tata, că trecea 'nspre Mislea ades
Și avea la Schelă oameni pricepuți, din sat,
Buni gospodari, ca parcă din tărâm ales...
Un colț de țarnă, în sus de la șosea, peste pământ arat.

A trecut timpul peste mine, peste loc, 'n hazard,
Mi-a dat la rându-mi noi prieteni, buni din neștiuți,
De-un sat curat ca lacrima, sălaș de bard...
Doar contempli, admiri, îți faci cunoscuți.

Oricum, ei te salută toți, bărbați, copii, femei,
De-un alt bun-simț, de odată, ce s-ar fi dus, pierdut.
E-un loc unde nu ți se cere, dacă n-ai, de vrei
Orice... și e mult zâmbet, parcă o poartă de sărut.

Poate-i și ciot uscat, ca-n orice deasă pădurice
Și face rană de te apleci s-atingi, curgi din tine,
Așa că timp m-a învățat să iert, las răzlețe alice...
Să plec, -mi iau cu mine amintirile... ce mintea mi le ține.

E doar regret, de o idilă c-un pământ, unde se poartă... bine.

poezie de (8 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

John Ballard

În vara puterii mele
L-am înjurat pe Dumnezeu, dar el nu mi-a dat nici o atenție:
La fel de binefi putut înjura stelele.
În timpul ultimei mele boli eram în agonie, dar neschimbat,
Și l-am înjurat pe Dumnezeu pentru suferințele mele;
Oricum, nu mi-a dat nici o atenție,
M-a lăsat de capul meu, cum, de altfel, a făcut-o întotdeauna.
fi putut, la fel, înjur Edificiul Presbiterian.
Apoi, cum începusem -mi pierd puterile, m-a cuprins groaza:
Poate îl alungasem pe Dumnezeu cu înjurăturile mele.
Într-o zi Lydia Humphrey mi-a adus un buchet de flori
Și mi-a trecut prin minte c-aș putea mă apropii de Dumnezeu,
Așa că am încercat mă fac prieten cu El;
Dar la fel de binefi putut încerca mă împrietenesc cu buchetul.
Acum eram deja aproape de secret,
Pentru că chiar aș fi putut mă împrietenesc cu buchetul
Aducând tot mai aproape de mine dragostea pentru buchet –
Și astfel mă apropiasem mult de secret, dar....

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Trecere

A trecut insesizabilul noroc al vieții mele
definitiv
și m-a prins pe piciorul greșit
al neputinței fac cale întoarsă,
pe care n-o mai știu oricum,
căci urmele lăsate s-au tot șters,
s-au depus în semne,
pe mine însumi, adunate
de nespălat...
eternitate,
eternitatea mea...
cu numele etate!...

poezie de (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Julio Cortazar

Cei mai mulți dintre colegii mei de clasă nu aveau simțul fantasticului. Luau lucrurile așa cum erau... Asta este o plantă, acela este un fotoliu. Dar, pentru mine, lucrurile nu erau atât de bine definite. Mama mea, care încă trăiește și care este o femeie plină de imaginație, m-a încurajat. În loc spună: "Nu, nu, ar trebui fii serios!", era încântată că aveam imaginație. Când m-am îndreptat către lumea fantasticului, m-a ajutat dându-mi cărți citesc. Am citit pentru prima oară Edgar Allan Poe când aveam doar nouă ani. Am furat cartea ca s-o citesc, pentru că mama nu voia să o citesc; credea că eram prea mic, și avea dreptate. Cartea m-a speriat și am fost bolnav timp de trei luni, pentru că am crezut în ea... dur comme fer, cum spun francezii. Pentru mine, fantasticul era perfect natural; nu aveam îndoieli deloc. Așa erau lucrurile. Când le dădeam prietenilor mei genul acesta de cărți, spuneau: Dar nu, noi preferăm citim povești despre cowboy. Cowboy-i erau extrem de populari în acea perioadă. Eu nu înțelegeam asta. Eu preferam lumea supranaturalului, a fantasticului.

în The Paris Review
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "62. Model de asamblare" de Julio Cortazar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 24.05 lei.
Silvia Goteanschii

Cel mai frumos lucru de azi

Nu a fost ploaia mică și lungă
dintr-un nor imprudent
foarte bine ascuns
în inima golului,
nu au fost nici cozile de ceapă verde
din grădina de fum,

nu a fost reflecția ta
în ochii mei,
nici reflecția mea în ochii contemplării
și nici contemplarea
în ochii mișcării,

nu a fost limba de ceas stricată
care m-a salvat
de mai multe ori de la moarte,
cum nu a fost nici strigătul
propriului meu
eu
din inima pădurii
ca din interiorul durerii,

cum nici plapuma mamei,
așezată grijuliu
peste trupul meu obosit de arte,
nu a fost și nu au fost
nici ochelarii prin care am văzut
o dimineață Electră*,

ci un polițist care m-a oprit la semafor
cu un semn de carte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Cioran

Bestialitatea vieții m-a călcat și m-a apăsat, mi-a tăiat aripile în plin zbor și mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul.

în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Pe culmile disperării" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -25.00- 18.99 lei.

Stupoare

Acum stau pe alt tărâm, atât de zdrențuit,
De mult, de când doar știu, că încă nu eram...
De alții, ziși de-ai mei, ce tot l-au ciopârțit
Tăind! L-au tot vândut, la oca, ori la gram!

Și-l vând și-acum la ster, sau florile de mină,
Cu aerul, un gaz, ce încă îl mai are...
Nu precum alții o fac, în țara lor vecină,
Punând la loc, la toți, aceeași bună-stare?!...

E doar la noi proverbul, c-o capră, de căciulă,
-Ce nici pe ea n-o avem, de-atât de mult furat-
Și tragic luăm în râs- suntem bancul cu Bulă-
Iar vânzători-s toți, pe străzi... nu-n internat!?!

Aveam și Nistru odată și leși aveam vecini
Și aur am avut... făcuse cloșca pui!
Am fost regal regat! L-am renegat; "Streini..."?!?
Vânduți, la răsărit... oriunde și oricui!!!

În basorelief case aveam, sfinte locuri,
Și odată preoți caști, cu minți mântuitoare...
Am îngropat vestigii în stâncile de blocuri!?!
Vitralii-s termopanele, în biserici... Ce stupoare!

Măcar, de-am distrus locuri, reînviem... Onoare!

poezie de (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilul mi-a schimbat prioritățile vieții, m-a învățat să dau valoarea pe care o merită fiecărei întâmplări din viața mea și m-a ajutat să fiu mult mai ordonată, disciplinată, riguroasă. Ca la armată! Cu program bine stabilit, cu grijă pentru toate minutele și pentru toate poftele, pentru că acum sunt mult mai atentă la alimentația mea.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prima mea învățătoare

-Știți voi, cine mi-a fost oare
Prima mea învățătoare?
spun sincer, a fost ea-
Scumpa bunicuță a mea!

Ea m-a învățat prima dată
Să rostesc o poezie.
,, Vine rața de la baltă''
Și cu,, Moșul de la vie''.

Și tot când eram micuță
Îmi povestea despre Guguță.
Cum încăpeau sub cușma lui
Toți copiii satului.

De la ea am auzit
De cuvintele de aur.
Căci sunt de neprețuit
Pe pământ-ele-s tezaur!

M-a învățat cu bunătate
Să salut bătrâni, copii...
Să fac numai bune fapte,
Să aduc lumii bucurii!

Dar când am crescut oleacă
Mai în glumă, mai în șagă-
M-a învățat bunica dragă
A bucătăriei artă!

Cum se cerne făinuța,
Cum se face măliguța.
Cum se frământă aluatul
Și cum se coace cozonacul.

Plăcintele cum se prepar
Și cu bostan, și cu mărar.
Cum se împletește un colac
Și biscuiții cum se fac.

Tot ea mi-a pus cârligul în mână
Și m-a învățat să împletesc
Colțuni din cei mai groși de lână
Ca iarna, nu cumva îngheț!

Priveam cu drag la a mea bunicuță
Cum țesea la covoare.
Apoi cosea în,, cruciuliță''
Perne și ștergare.

Mai croșeta ea horboțele
Ca neaua albe și frumoase.
Apoi înfrumusețea cu ele
Prosoapele din casă.

Harnică era bunica,
Precum albina și furnica.
Tot aduna -mi facă zestre...
Dar s-au pierdut toate fără veste!

Bunica multe m-a învățat,
Dar vremurile s-au schimbat.
Cândva ce s-a numit valoare,
Cu an ce trece tot dispare!

Dar amintirile pe care le am eu
Le port în suflet, ca într-un muzeu,
Căci cu regret și, din păcate,
Se pierd tradițiile toate!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urechiușă?

Am luat o lecție de la un câine,
O cățea, în fond o umanitate-
Despre credința oarbă, de sinceritate
Fără de margini, peste orice mâine.

Am cunoscut-o suflet de gigant
Într-un sublim de-nțelepciune, stoic
Nespus nicicând, doar demonstrat eroic
Zilnic fără recompense, fără epatant.

În veci nu o să știu c-avea dorințe;
De pentru câine e cumva vreo fericire?!?...
Nu mi s-a spus nicicând de câinii au iubire
Sau e o simplă chestie de preferințe.

Am chipu-i de urs alb cu priviri calde
Din doi ochi bruni și c-un năsuc maro;
Parcă eram eu însumi credincios, un alter ego
Și mă vedeam culcat iubitei 'n lanț de salbe.

I-am fost la rându-mi bunul curator
Și-am întremat-o-n nou dintr-o epavă;
Știa de-atunci că i-a fost soarta gravă
Și-n veci nu m-a mai părăsit... Un slujitor.

Mi-a arătat copii ce și-i făcea-n ascuns,
Venea mă invite -i văd, mândră...
Au fost și morți deja când se uita-ntrebândă
De sunt frumoși și i-a-ngrijit 'ndeajuns.

În fond fusese veșnic o hoinară
Ce supraviețuia în mii de circumstanțe;
Era o enciclopedie d-experiențe, relevanțe
Și mă ierta de câte ori plecam... O-ntreagă vară...

Nu știu precis de doar a îmbătrânit
Sau brusc a dovedit-o suferința
Căci niciodată nu și-a exprimat voința
De-a vrea mai mult... decât stăpânul prorocit.

Oh câte rugi am înălțat la cer
Să vină primăvara cum ne promisese
Căci tremura din noapte-n zi printre accese
Cu ochii duși, mai duși, suflet stingher.

Ne-am separat o seară oarecare
Crezând că i-am tratat și suflet și angoase,
Dar dimineața crudă o-nghețase...
Murise Urechiușă, ca o binecuvântare...

poezie de (16 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Găman

Vreme de iubit...

Oare ați auzit???
Cineva a povestit
Intr-o limbă pe un grai scâncit
Doar ce m-a privit

Și am fost cucerit
A lui blană m-a încălzit
A lui privire m-a vrăjit
Și m-am îndrăgostit

Frigul afara a venit
Eu in casa mea l-am primit
El mai bine s-a simțit
Și iubire mi-a oferit

Voi îl știu de frig ferit
Vrea o vreme mă facă fericit
Îl ofer in dar pe el la cine știe de iubit
Și mă simt deosebit de nemaipomenit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Radu Beligan

Cel mai important om cu care am jucat a fost Ion Iancovescu, un actor nemaipomenit. De la el am învățat mult. M-a luat cu el peste tot și făceam turnee, deoarece el nu avea familie. Așa că m-a luat ca un fel de om al lui. Mi-a oferit niște lecții inimaginabile pe care nu le făcusem la Conservator. El mi-a arătat mai mult decâtfi putut învăța.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intre acte" de Radu Beligan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.90- 23.99 lei.
Juan Calero Rodriguez

Porci

La ceasul când mama mea era în dureri
au înconjurat casa și cartierul, toată țara
a fost arsă în foc, cum arde febra.
M-au urcat într-un camion ca pe atâția alții
dezbrăcați de viitor. N-am mai fost strigat niciodată
pe numele meu, nimeni nu m-a mai chemat,
aveam doar un număr lung, precum drumul
pe care mergeam, sau mai degrabă,
pe care eram duși: noi eram porci
cu un număr tatuat,
pe un drum întunecat în mijlocul nopții.

poezie de , traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când aveam 25 kg în plus, ceea ce m-a salvat și m-a pus pe drumul cel bun a fostm-am acceptat. Am zis: "Pera, duci o luptă grea și felicitări că nu te lași bătut. Ai niște slăbiciuni și faptul că știi care sunt acestea este un mare pas spre rezolvarea lor. Acceptă că a fost foarte greu până acum, dar de acum vei face schimbările necesare pentru că vrei fii permanent un om mai bun". Adică mi-am oferit singur compasiune și am vorbit frumos cu mine, dar nu am rămas cu 25 kg în plus, ci am început fac sport și să mănânc diferit. Să te accepți pe tine nu înseamnă rămâi așa cum ești, ci înseamnă să nu te pedepsești pentru ce te-a dus în situații urâte de viață și să îți iei angajamentul că vei munci pentru schimbare. Repetă după mine: "Mă accept în acest moment și îmi iau angajamentul fiu mai bine."

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Haz de necaz (tare-i rău să fii singur, când ești bolnav!)

M-a pălit o gripă dură
Cu dureri de cap și gât
Și o tuse de-anvergură
La pământ m-a doborât.
Nu mi-a trebuit mâncare,
Nici țigare, nici cafea
Și aveam și febră mare
Și spinarea mă durea.
Singură, ca vai de mine
Mi-am dorit mor subit.
Mi-ar fi fost cu mult mai bine
Moartea dac-ar fi venit.
Dar, mi-era de poezie
Și de Cookie, că le las
Și mi-am tras una-n chelie
Și azi am făcut un pas.
Mai târâș, în patru labe
M-am urnit și-am scos-o-afar'
Cum oi fi ajuns în casă,
Nu prea știu și n-am habar.
Am mîncat și o lămâie,
nu pot mânc nimic
Și din cap până-n călcâie
Mă zgâlțâie-un drac de frig.
Sper să nu mă duc de-acuma
La loc cu verdeață, zic.
Pentru lume e totuna,
De mai sunt sau nu-s nimic.
Da' mai vreau s-apuc o vară,
Să mă mut lângă copil.
Și să mai trag o țigară
Și s-ajung și la azil...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când mă culcam seara, niciodată nu aveam chef de somn. Stăteam întins în pat cu ochii deschiși și ascultam sunetele îndepărtate ale unei sonate beethoveniene ce ajungeau la mine de la câteva încăperi distanță. Mamei îi plăceau sonatele din volumul I. Apoi veneau mazurcile, preludiile și valsurile lui Chopin, iar câteodată Liszt. Compozitorii ruși preferați de mama erau Ceaikovski și Rubinstein. Anton Rubinstein era la apogeul faimei sale și mama îl considera un fenomen mai mare chiar decât Ceaikovski. Un portret al său atârna deasupra pianului.

în Memorii
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joey: Pacey, am vrut -l văd pe Dawson în seara asta nu pentru că pentru patru luni a fost iubitul meu, ci pentru că mi-a fost prieten aproape toată viața. Și ca prieten, l-am rănit foarte mult și nu m-am simțit mai puțin vinovată în aceste trei luni. Așa că da, am fost preocupată, m-a făcut -mi pierd șirul gândurilor, dar inima mea? E de nestrămutat. Trei luni în care am cutreierat mări și oceane nu au reușit să o zdruncine și nici nu o să las nesiguranța ta facă asta. Inima mea nu a plecat niciodată de pe barcă. Nu te-a părăsit niciodată. Și din câte observ nici nu o să se întâmple asta prea curând.

replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Am o țară, o limbă, un neam

Am o țară, o limbă, un neam
Și mai am un picior de plai,
O gură de rai, lăsat Dumnezeu,
Am un pământ sfânt al meu.

Am o țară cu oameni muncitori,
Unde sunt grădini cu flori,
Unde sunt și câmpii, coline înverzite
Și cuptoare pline de pite.

Aici eu am o țară, o limbă, un neam!

poezie de din Pe o ramură de grai (11 noiembrie 2002)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adancul necurmat al iubirii

Am incercat mereu sa aflu pacea,
Am cautat-o inlauntrul meu,
Am rascolit prin amintiri si vise
Si am gasit doar cerul meu, mereu...

Doar cerul meu. Albastru infinit,
Si dincolo de-albastru, Dumnezeu.
De-acolo pan-aici, intr-o secunda
Nici o distanta;numai cer si eu...

Pe aripa de suflet ma inalt,
Iubind ce-mi este dat, fara oprire,
Iubindu-L mai intai pe Dumnezeu
Ce m-a vegheat mereu de la sosire...

A fost cu mine cand eram copil,
Cand, tanara, iubire-am intalnit,
Cand greu mi-a fost pe cale deseori,
EL niciodata nu m-a parasit.

poezie de (27 iunie 2011)
Adăugat de Iulia ComaniciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există vreo limbă în care verbul "a fi" este regulat? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Vrei să ajuți Citatepedia să se transforme? Doar în decembrie, la donația ta se pot adăuga 1500 euro de la Bursa Binelui. Află detalii!