Paharul fermecat
Visam privind în fundul paharului cu ceai
Și-n sticla străvezie, ca-ntr-o metempsichoză,
Eu m-am văzut pe gânduri ținând în mână-o roză,
Subt un portic de aur cu bolta de email.
Ca un turban albastru pe cerul roz de mai,
Pe-un cer mai roz ca roza care-o țineam în mână,
Un domn se profilează, și-acum văd o fântână,
Spre care o caretă se-ndrumă cu alai...
În zgomote de-alămuri și tropote de cai
A stat acum, și iute descinde o cadână,
Lumini multicolore s-aprind și-o albă mână
Desprinde-un văl de purpur de pe-un obraz bălai.
Scânteie doi ochi negri... și roza mea de mai
Miroas-așa de tare când i-o arunc... "Stăpână",
S-aude-un glas și iată că surugiul mână
Și nu mai văd careta... O! tu, cine erai?
Cine-ai fost tu...? răspunde, din ce metempsichoză,
Ai revenit spre mine în tropote de cai
Ca să dispari pe urmă cu roza mea de mai,
Cu cea mai de pe urmă și mai frumoasă roză?
poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre roz
- poezii despre superlative
- poezii despre păr blond
- poezii despre ochi negri
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
Citate similare
Cea mai...
Cea mai frumoasă moarte...
când văd lupii venind spre mine
în haită
Cea mai frumoasă viață...
când te văd pe tine plecând de tot
Cea mai frumoasă clipă...
a fost prea scurtă să o văd vreodată
Gargara o văd utilă ca scop
în rochie albă cu sare
să o scuip să nu o deochi spre cei răi
și frunza de pătrunjel
nu e tăiată de la gât
abia îi intrase în cont
un verde...
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre rochii, poezii despre moarte, poezii despre lupi, poezii despre frunze sau poezii despre alb
De mână cu marele orb
Îl duc de mână prin păduri.
Prin țară lăsăm în urma noastră ghicitori.
Din când în când ne odihnim în drum.
Din vânăta și mocirloasa iarbă
melci jilavi i se urcă-n barbă.
Zic: Tată, mersul sorilor a bun.
El tace - pentru că-i e frică de cuvinte.
El tace - fiindcă orice vorbă la el se schimbă-n faptă.
Subt bolta aspră de stejar
țânțari îi fac o aureolă peste cap.
Și iar plecăm.
De ce a tresărit?
Tată orb, fii liniștit, în jur nu e nimic.
Doar sus o stea
de cerul ei c-o lacrimă de aur se desparte.
Subt frunze nalte mergem mai departe, tot mai departe.
Dihănii negre
ne adulmecă din urmă
și blânde mâncă țărna
unde am călcat și unde-am stat.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țânțari, poezii despre tăcere, poezii despre tată, poezii despre stejari, poezii despre păduri, poezii despre promisiuni sau poezii despre odihnă
Sonetul 54
Cât de frumoasă pare frumusețea
Când adevărul o împodobește
Și roza își sporește mult mândrețea
Când dulcea aromă-n ea sălășluiește.
Măceșul are floarea colorată
Ca roza cea plăcut mirositoare
De briza verii e poznaș mișcată,
Ce scoate spinii din ascunzătoare.
Dar ea e doar o simplă amăgire
Nu e curtată și se ofilește
Murind, nu are parte de mărire
Ca roza ce-n parfumul fin trăiește.
La fel și ție-ți va veni scadența,
Dar versul meu ți-a distilat esența.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre poezie, poezii despre flori, poezii despre culori sau poezii despre briză
În râul roz
În râul roz ce curge
Ca o mătase dulce,
Ca o mătase scumpă,
Mătase de mister,
Fâșie dintr-o rochie
De bal a vrunei fee,
În râul roz dorm visuri
Și nori căzuți din cer.
Aici în înserarea
Pictată în pastel,
În înserarea tristă
Și roză și bolnavă
Mi-ascund adesea gândul
Pasionat și plâns,
Și plâng în crepusculul
Hipnotic de tristețe,
Și plâng cu aiurarea
Străinului învins.
Din casa mea înaltă
Privesc senina apă,
Și-n valurile-i calme
Povestea mi-o ascund,
Ah, valurile calme
Povestea mea o poartă,
Dar nu o-nghite valul,
Ah, valul n-o înghite!
Și-o văd povestea-mi tristă
Plutind în contra apei
În fața mea mereu.
poezie clasică de Eugen Ștefănescu-Est din Poeme (1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre plâns, poezii despre apă, poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre somn sau poezii despre seară
La urmă, cand n-a mai ramas nimic, să stai alături de femeia iubită și s-o ții de mână, e mai tare, mai extaziant decât orice delir sexual! Ea s-a culcat mai înainte și tu te așezi ușor, o iei de mână și ea simte, prin somn. Dragostea de tinerețe este ceva promițător și grațios, dar vine marea splendoare a cuplului bătrân, care se ține de mână.
citat clasic din Alexandru Paleologu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate de Alexandru Paleologu despre iubire
- citate despre tinerețe
- citate despre somn
- citate despre sex
- citate despre femei
- citate despre bătrânețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Frunze de iubire
Ai fost tu,
Singura roză
Din grădina mea,
Care a înflorit
În toate
Primăverile.
II
Ai fost tu,
Singura frunză,
Care primăvara
Ai strălucit mai frumos
Decât celelalte
Ca să fii atât de frumoasă.
III
Ești strălucire
Veusiană
Și încântătoare.
Pentru că florile
Din grădina mea,
Numai ele văd
Fața ta frumoasă.
IV
Ochii tăi frumoși,
Și profilul smead;
Atunci când
Te privesc
Lângă mine,
Nu-mi pot imagina
Că tu ești visul meu.
V
Nu sunt flori
În a mea grădină,
Nu sunt garoafe
În grădina mea,
Care să întreacă
Ochii tăi frumoși,
Privirea-ți delicată
Și măgulitoare,
Care-i cea mai frumosă
Și nu mai puțin
Privirea și zâmbetul tău.
P
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre zâmbet
Spectacol
În mână un buchet de flori din grădiniță,
Și-n ochi speranțe mari spre ziua ce-o să vină,
O văd cum iese-afară, frumoasă, în rochiță,
Trotuarul e o scenă iar ea e în lumină.
O văd cum stă pe bancă și-i tare fericită,
Și mă apropii iar împins încet de dor,
Apare alt actor și-i cântă, și-i recită,
Iar eu rămân în spate un simplu spectator.
În mână flori uscate așteaptă ziua care
A fost întârziată mai mult de zece ani,
Să fie-aceasta oare o noua încercare
Să le găsesc căminul acestor ochi orfani?
O văd pe-aceeași scenă în aceeași lumină,
Și mă îndrept spre ea timid și gânditor,
De unde-aveam să știu că el iar o să vină,
Și eu o sa rămân același spectator.
O mână de țărână așteaptă să sosească,
O zi de bucurie pe scena asta tristă,
Ochii îmi sunt bătrâni și-ncep să obosească,
Și totuși ei iubesc o singură artistă.
După atâția ani îi jur inimii mele,
C-această zi va fi lipsită de regrete,
Îngenunchez pe scenă, și lacrimile-s grele,
Căci la acest spectacol nu se mai dau bilete.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre timp, poezii despre muzică, poezii despre iubire sau poezii despre inimă
Cântec pentru tatăl meu
Colonele, va veni o zi
când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
râzând atât de mult
că până și zeii din Olimp
vor fi geloși pe veselia noastră
pe-nserat tu îmi vei spune povești
ca în copilăria mea multicoloră
precum un fluture exotic
dimineața îți vei pune uniforma albă și tresele
iar eu costumașul roz cu dungi, de la Lili
inelul cu perlă dăruit de mama
și vom lua vaporul spre primul port
marinarii ne vor aduce narghilea
iar eu îți voi povesti despre Orientul meu
despre dragii mei profesori
și despre cărțile sufletului meu
apoi ne vom aduce aminte
cum discutam noi cu vânzătorii de pepeni
cum ne uitam la desene animate
cu pisicuțele-n brațe
și cum, în fiecare vară
ne dădeam în mașinuțe ca doi copii
ne vom aminti de vacanțele la Sinaia
despre încântătoarele hoteluri și restaurantul
în care dansam împreună pe muzica lui Nicky
despre iubiții mei frumoși
și despre cum mă sunai tu în fiecare seară
pe când colindam pământul în lung și-n lat
nu-i așa, tată, că nimeni n-a mai râs ca noi
nu-i așa că pentru tine
eu sunt cea mai frumoasă fată de pe pământ
eu cred că eram cel mai fericit copil
din toate timpurile
mai ales în Noaptea de Sfânta Maria
cu toți prietenii noștri
pe scena aceea de poveste
ce frumoasă era viața pe atunci
tu erai împăratul meu
iar eu cea mai iubită prințesă de pe pământ
va veni o zi, tată, când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
ce frumoasă va fi lumea și atunci
poezie de Alina Beatrice Chesca (octombrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre copilărie, poezii despre vacanță sau poezii despre suflet
Cântec pentru tatăl meu (tatălui meu comandor ing. Constantin Cheșcă)
Colonele, va veni o zi
când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
râzând atât de mult
că până și zeii din Olimp
vor fi geloși pe veselia noastră
pe-nserat tu îmi vei spune povești
ca în copilăria mea multicoloră
precum un fluture exotic
dimineața îți vei pune uniforma albă și tresele
iar eu costumașul roz cu dungi, de la Lili
inelul cu perlă dăruit de mama
și vom lua vaporul spre primul port
marinarii ne vor aduce narghilea
iar eu îți voi povesti despre Orientul meu
despre dragii mei profesori
și despre cărțile sufletului meu
apoi ne vom aduce aminte
cum discutam noi cu vânzătorii de pepeni
cum ne uitam la desene animate
cu pisicuțele-n brațe
și cum, în fiecare vară
ne dădeam în mașinuțe ca doi copii
ne vom aminti de vacanțele la Sinaia
despre încântătoarele hoteluri și restaurantul
în care dansam împreună pe muzica lui Nicky
despre iubiții mei frumoși
și despre cum mă sunai tu în fiecare seară
pe când colindam pământul în lung și-n lat
nu-i așa, tată, că nimeni n-a mai râs ca noi
nu-i așa că pentru tine
eu sunt cea mai frumoasă fată de pe pământ
eu cred că eram cel mai fericit copil
din toate timpurile
mai ales în Noaptea de Sfânta Maria
cu toți prietenii noștri
pe scena aceea de poveste
CE FRUMOASĂ ERA VIAȚA PE ATUNCI
tu erai împăratul meu
iar eu cea mai iubită prințesă de pe pământ
va veni o zi, tată, când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
CE FRUMOASĂ VA FI LUMEA ȘI ATUNCI
poezie de Alina Beatrice Chesca (octombrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
I.O.R
m-am tot gândit dacă să te caut
instinctul mă ținea însă strâns de mână
îmi spunea să ne mai plimbăm un pic înainte
mă ademenea cu acadele și vată de zahăr
am prins un moment când nu era atent
și am fugit
m-am oprit după doi pași
mi-am dat seama că nu am unde fugi
m-am uitat în urmă și
erai acolo
lângă instinctul meu
îl țineai strâns de mână
poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre plimbare, poezii despre instinct sau poezii despre dulciuri
De mână cu Icar
Zburam mai sus de ceruri, prin haosul macabru,
Trecut-am de regatul clepsidrelor, nomad,
Aud neobosite grăunțele cum cad,
Deasupra se anină al vieții candelabru.
Vâslesc prin bolta goală, cu-acel străin nesaț,
Ce te împinge-n locul văzut întâia oară,
Prind lacrimi să îmi curgă din aripa de ceară,
Plutind spre candelabrul cu sorii prinși pe braț.
Îmi amintesc Icarul ce-n hău s-a prăbușit,
Și-mi caut drumu-n slavă, de care m-am pierdut,
Săgeți incendescente, dogoarea și-o ascut,
Clepsidrele-s în urmă și plâng necontenit.
Planetele se-nsiră ca lanțuri de mărgele,
Mă cheamă depărtarea cu mantia-i albastră
În care-si are cuibul o pasăre măiastră,
Ce zboară fantomatic în vidul dintre stele.
Mă cheamă infinitul în globu-i de cleștar,
Dar mai aștept o umbră, ce-n urmă a rămas
Si poate un miracol, s-apară un Pegas...
Plecat-am mai departe, de mână cu Icar!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stele, poezii despre păsări, poezii despre prăpăstii, poezii despre planete, poezii despre monarhie sau poezii despre infinit
Bucuria vădită mai poate fi în inimă trezită de o galbenă pisică ce are calde smaralde în priviri lângă o tufă de roz trandafiri într-o după-amiază însorită de mai, când un gând zboară pe ai imaginației bălai cai la un unghi de Rai.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre zbor, aforisme despre trandafiri, aforisme despre roz, aforisme despre religie, aforisme despre rai, aforisme despre păr blond, aforisme despre pisici, aforisme despre inimă sau aforisme despre imaginație
Cântec șoptit
Odată am ucis o vrabie,
Am tras cu praștia-n ea și am lovit-o.
Pe urmă, o zi
Și-o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o.
Nu m-a bătut mama, nu m-a certat,
În mână țineam o bucată de pâine.
Degeaba, mi-a spus,
Degeaba, mai plângi,
Ce-ai omorât, omorât rămâne!
Mai târziu, am crescut flăcăiandru
Și m-am îndrăgostit nebunește de-o fată,
Dar nu știu de ce
Într-o zi a murit
Și-n altă zi a fost îngropată.
Demult nu mai trag cu praștia-n vrăbii,
Demult nu mai merg la nici o-ngropare.
Când soarele-apune
După niste măguri
Și răsare în flăcări din mare.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre pâine, poezii despre noapte, poezii despre mamă, poezii despre foc sau poezii despre creștere
Cântec șoptit
Odată am ucis o vrabie
Am tras cu praștia-n ea și am lovit-o
Pe urmă o zi
Și-o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o
Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
În mână țineam o bucată de pâine
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plângi
Ce-ai omorât omorât rămâne
Mai târziu am crescut flăcăiandru
Și m-am îndrăgostit nebunește de-o fată
Dar nu știu de ce
Într-o zi a murit
Și-n altă zi a fost îngropată
Demult nu mai trag cu praștia-n vrăbii
Demult nu mai merg la nici o-ngropare
Când soarele-apune
După niște măguri
Și răsare în flăcări din mare.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca-n serai de mai
Într-o zi, spre sfârșitul lui mai,
Mă simțeam ca un pașă-n serai.
Ce-o fi fost, nici acum nu-nțeleg
Și aș vrea, că-i mister, să-l dezleg.
Oi fi fost sub o vraja de zână
Ori aveam mâncărime la mână
Când stăteam pe fotoliu-ntr-o rână
Și-atingeam câte-un șold de cadână.
Și-mi plăcea o, my God! ce-mi plăcea
Când, mai sus, mâna mea atingea
Rotunjimi dintr-o lume de vis!
Ce să mai! - un serai... paradis.
Oh, ce zi! Ce a fost, ce n-a fost,
Cred c-avea-n ziua-ceea un rost,
Că mi-a fost zi de dulce, nu post
Ca acum: robotind ca un prost.
Muncă, eu? Munca mea-i să gândesc
Și, cumva, chiar acum mi-amintesc
De o zi când prin juru-mi muncea,
Prin "serai", doar o singură... Ea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre rai, poezii despre prostie sau poezii despre muncă
Mână, birjar
Țiganii cântă romanța
Unei femei ce-am iubit
Trezind în mine speranța
De ea când mi-am amintit
S-o mai iubesc e zadarnic
Acum atâta doar vreau
Să uit de chinul meu amarnic
Să hoinăresc și să beau
Mână birjar
Și du-mă-n noapte
Cât mai departe
Oriunde-ai vrea
Iubirea mea
E-o nebunie
Nici în beție
N-o pot uita
As vrea în goană
Să uit ce-i suferința
Și vechea rană
Să vindec cu-n pahar
Mână birjar
Și du-mă-n noapte
Cât mai departe
Oriunde-ai vrea
Mână birjar
Și du-mă-n noapte
Cât mai departe
Oriunde-ai vrea
Mână birjar.
cântec interpretat de Jean Moscopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre nebunie sau poezii despre femei
Doar un izvor
Erai însetată pe-un drum în deșert
Pierdut printre dune, tăcut și pustiu,
Ascuns de nisipuri, flămând și incert,
Mergând spre iluzii ascunse-n neviu.
Erai rătăcită - morgană-n real -
Prin vise ciudate, prin prafuri de timp,
Credințe trecute prin ciur cerebral
În cioburi scăpate de zei din Olimp.
Erai mai frumoasă, pe calea-ți cea grea,
Decât tot ce-n lume vreodat-am știut,
Și-atunci, m-am gândit c-aș putea și aș vrea
Să-ți ies înainte pe-un drum nevăzut,
Să-ți stau la picioare-ntr-un nou început,
Să-ți văd chipul blând cum se-apleacă, ușor,
Sorbindu-mi iubirea cu-n zâmbet tăcut,
A oazei stăpână, iar eu... un izvor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre oaze sau poezii despre nisip
Îmbătrânim...!?
Îmbătrânim stimată doamnă
Dusă-ia noastră tinerețe,
Cu pași timizi, mergem prin toamnă
Ce crudă este roata vieții...
Parcă mai ieri noi ne plimbam
Prin parc, de mână amândoi
Și din nimic ne bucuram
Nu ne păsa de vânt, de ploi
Mă uit la tine, doamna mea
Și te văd parcă mai frumoasă
Să te cuprind în brațe aș vrea
De gura lumii, zău nu-mi pasă.
Pe drumul vieții am înfruntat
Și rău și bine, împrenă
Cu capul sus, și nu plecat
Mereu ținându-ne de mână.
"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
Îmbătrinim stimate domn
Și ne uităm tăcuți în urmă,
Pe umeri noi ani mulți purtăm
Și poate mulți or să ne-o spună...
Dar ce contează a lor părere
Când inima tânără este?
Nu vrea, nu poate să renunțe
Chiar dacă lumea se sfârșește...
Și știi de ce, stimate domn?
E încă tânără... IUBEȘTE!
Elena Bulancea în Personală
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre viață, citate despre tăcere, citate despre trecut, citate despre toamnă, citate despre timp, citate despre ploaie sau citate despre parcuri
Odă ochilor căprui
Iubita mea cu ochi de căprioară,
Parcă acum te văd întâia oară!
Parcă acum te văd cât ești tu de frumoasă,
Iubita mea cu ochii de brazdă-ntoarsă.
Iubita mea cu ochii căprii,
Castane-n mână de copii,
Așa frumoși cum sunt acum
Ochii tăi n-au fost nicicând!
Lumina lor când m-o-nveli,
Văd toamna coborând în vii
Cum face frunze ruginii...
La fel ca ochii tăi căprii.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre ochi căprui sau poezii despre căderea frunzelor
Doi bogați
M-a dus avarul să-mi arate
Întregul său tezaur,
Și mi-a deschis o ladă plină
Cu aur... aur... aur...
Privindu-mă cu ochi ironici
Mi-a zis: "Arată-mi mie
Și tu, acum, dacă se poate,
Atâta bogăție!"
Atuncia, ca să-mi sting în suflet
Sarcazmul și amarul,
Și să-i arăt că de cât mine
E mai sărac avarul;
L-am dus grăbit spre locuința,
Spre raiul dragei mele,
Și-am zis avarului: "Privește
Furiș printre perdele!"
El s-a uitat: pe-o pernă albă
Dormea iubita dusă,
Și-n jurul ei plutea un farmec
De liniște nespusă...
Ne-am dus în urmă fiecare
Spre scumpul său tezaur:
Eu la iubita mea, - Avarul
Spre lada lui cu aur...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre bogăție, poezii despre tezaur, poezii despre sărăcie, poezii despre religie sau poezii despre aur