Ascunsa iubire

Iubirea ei a fost o farsă,
Că îl "iubea" cu faţa-ntoarsă,
Şi el credea ce dă din gură,
Dar ochii ei săgetau ură...
Şi a sărit mai mult ca arsă,
Când el se prinse... de figură...

hexagramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparenţe

Se credea că are "stofă"...
Dar era de mult... "în cofă"...

distih de Constantin Enescu (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă am părăsit-o pe cea care
Inima mea cu patimă-o iubea,
Nu am făcut-o nici din nepăsare
Şi nici din neiubire pentru ea.
A săvârşit însă-o greşală mare,
Şi-acea greşală nu i-o pot ierta:
A vrut şi-un alt părtaş la desfătare,
La dragostea ce-mi prinse inima,
Când inima mea sângeră şi moare,
Şi minţile-mi se-aprind de-o ură grea,
Şi-n mine nu-i nimic să fie-n stare
Să ia părtaş lângă iubirea sa!

poezie din O mie şi una de nopţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrumuseţare

Când o vezi cu mască,
Rămâi "gură cască",
Dar când o dă jos...
Mască-i şi pe "dos"...

epigramă de Constantin Enescu (5 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spectacolul Un băiat iubea o fată

În sala supra încărcată,
Un băieţel iubea o fată.
Dar tot scâncea un spectator:
-Mai ţine mult iubirea lor?

epigramă de Gabriel Teodorescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea şi-a pus mărgele

Iubirea mea şi-a pus mărgele
Pe furiş.
Credea poate că aşa
N-o să se mai uite nimeni
Nepoftit
În ochii ei.
Mărgele verzi...

Iubirea mea şi-a pus mănuşi
De dantelă.
Credea poate că aşa
N-o să-i mai vadă nimeni
Nesilit
Mâinile-n tremur.
Mănuşi negre...

Iubirea mea s-a dat cu ruj
Colorat.
Credea poate că aşa
N-o să-i mai caute nimeni
Nedorit
Buzele pale.
Ruj roşu...

Iubirea mea s-a dat cu fard
De jenă.
Credea că poate aşa
N-o să-i mai prindă nimeni
Nefiresc
Obrajii moi.
Fard aprins...

Iubirea mea şi-a pus tăcere
Pe intenţii.
Credea că poate aşa
N-o să-i mai vândă nimeni
Nechemat
Cuvinte goale.
Tăcere adâncă...

poezie de Gabriela Chişcari (31 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmarul leneşului

Obosit de atâta stat,
A sărit ca "ars" din pat,
Că primise în vis poruncă
Să se apuce... de muncă...

epigramă de Constantin Enescu (10 februarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţarea norocului

Stăruind să sară"hopul"
Chiar de era prea "micuţ",
Ca să îşi atingă scopul...
A sărit... "din lac în puţ"...

epigramă de Constantin Enescu (27 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaptare periculoasă

A căzut din pom "maimuţa"
Şi a zis: ce bine-i om!...
Văzând "munca", miticuţa,
A sărit din nou... în pom...

epigramă de Constantin Enescu (4 decembrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câine rău

A ieşit rapid din cuşcă
Şi-am sărit cam speriat,
Am crezut că el mă muşcă,
Dar e maistru la lătrat!
În politică ai altă soartă
Cu magnifici lătrători,
Ei te muşcă apoi latră
Şi se dau drept salvatori!

fabulă de Constantin Enescu din Jungla modernă (7 aprilie 2017)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tusea şi junghiul

Un junghi se-ndrăgostise de o tuse
Şi o iubea, măi frate, nu ca pe-aia
De l-a vrăjit - c-aproape şi trecuse -
Dar a avut noroc. Un car. Cu droaia.

Că ea, o ascuţită de durere,
De şi-o luase, cum să zic, în cap,
Credea, pe lângă ea, că-i o plăcere
Un junghi, acolo, până-i dai un hap.

Dar ştiţi cum e, în viaţă, socoteala...
Şi ce-o fi fost ori... cum s-o fi făcut,
Sau, cu pastila, care-a fost greşeala,
Că... ea s-a dus. Pardon! – ea a trecut.

Dar n-a plecat uşor... a zis ceva:
"Hapciu!"... sau ce i-o fi venit la gură,
Şi a lăsat în urmă boală grea,
Cu tuse... fir'ar ea de acritură!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţ cu figură de înger

Îţi zici că n-ar putea să fure,
Dar mâna când şi-a-ntins să jure
Vrând parcă aerul să-mpungă,
Observi că e cu mult mai lungă.

epigramă de Elis Râpeanu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplări de amor ...

Cel îndrăgit de-alte femei
Iubea în taină ochii ei;
Frumoşii ochi, de-agat, căprui,
Dar nu spusese nimănui.

Iar ea pe altu-l îndrăgea,
Cu ochii mari de peruzea.
Şi-ades, frumoşii ochi căprui,
Plângeau vădit de dorul lui.

Atâtea întâmplări de-amor
Sfârşesc în flacăra de dor;
Chiar dragul tinerei dudui,
Iubea o fată cu pistrui...

Şi fata de care vă zic
Iubea un ditamai voinic.
Privise-n ochii lui verzui,
Când poposise sub gutui.

Dar el luase un răgaz,
Privind gropiţa din obraz
A fetei ce umbla haihui
Cu chipul trist, cu mers silhui.

În poarta inimii când baţi,
Prin labirinturi cum răzbaţi?!
Şi-un lacăt, cu rugina lui,
Cu câte chei poţi să-l descui?!

poezie de Mihaela Banu (25 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul era buhăit

Râul se credea îngrămădit
de malurile cu arini
Uscatul se credea împins
Şi asta-l scotea din ţâţâni

Cerul se credea umilit
de puzderia de zmeie

Eu eram mort
după tine

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Stratan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot şi în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Şi îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alţi îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl ştia de la tine
Şi întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viaţa şi culoare.
Doi ochi căprui şterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia şi aceluiaşi vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Şi el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimaţi
Şi o lume care s-a prăbuşit peste ei.
Sunt ochii ei azi trişti şi înneguraţi,
Înecaţi în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoşi
Cei care nu mai au lumină
Şi nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Şi plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins şi ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Şi că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Şi înalţă o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Şi pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminţi cei care tac
Şi plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găseşte
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineaţa până seara
Şi în visul tăcut din noapte.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homo politicus

N-a avut "acces"
La şcoală prea des...
Dar cu mult succes,
"Sus"... a fost ales...

epigramă de Constantin Enescu (septembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inexistenta Românie

Om trecut şi om prezent
ai în piept inima arsă
că românu-i accident
România doar o farsă

Ai în piept inima arsă
iar te-a viscolit pârjolul
ţara că n-ar fi acasă
pretutindeni viitorul

Iar te-a viscolit pârjolul
românul nu-i accident
nordul n-are aicea polul
om trecut şi om prezent

Ai o şansă-n ochii trişti
poate totuşi nu exişti

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Noi ne iubim de mult, şi fără ură,
Chiar de scăpăram vreo vorbă rea din gură;
Nu ne-am făcut mult bine, nici mult rău,
Şi totuşi parcă ne desparte-un râu.

Ce ne desparte nici nu ştim prea bine,
Dar ştim de undeva că răul vine,
Ca de sub sol un gaz otrăvicios -
Se ofileşte tot ce-a fost frumos.

Io-s vinovat ori tu eşti vinovată?
Viaţa toată-i pată lânga pată.
E prea târziu să ne mai despărţim.
Nu mai e tare mult, mai stai. Murim.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui visător

El credea în steaua lui;
Se uita pe cer s-o vadă,
Dar s-alese c-un cucui,
Lovind dur... un stâlp, pe stradă...

epigramă de Constantin Enescu
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrumuseţare exotică

Se credea prea elevată,
Că avea o buză lată,
Iar la nasul voinicel
Belciug purta, un cercel!

epigramă de Constantin Enescu (4 martie 2014)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate conjugală

Ea mai mulţi amanţi avea
Şi cinstită se credea...
Soţul "infidel", la scară,
Consola... o secretară...

epigramă de Constantin Enescu (6 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!