Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Zeii (Olimpienii)

Zeii din Antichitate
Împărțeau pace, dreptate,
Bunăstare, bogăție,
Bunătate, omenie.

Frumusețe și iubire,
Sănătate, fericire.
Curaj și inteligență,
Istețime și prudență.

Libertate, prietenie,
Pricepere, veselie,
Cântece și bucurie,
Cunoaștere, poezie...

Dar și ură și războaie,
Nedreptate și gunoaie.
Răutate și prostie,
Invidie, dușmănie...

În Olimp sălășluiau,
Mai marii lumii erau,
Făceau tot ce își doreau,
Foarte bine o duceau.

Zeus era încoronat
Peste lume împărat,
Întreg cerul guverna,
Misterele-i cunoștea.

Era zeul cel mai mare,
Rege fără asemănare.
O egidă drept scut avea,
De orice rele-l ferea.

Hera era a sa soție,
Iubitoare, grijulie,
Dar și foarte agresivă,
Geloasă și posesivă.

Poseidon domnea peste mări,
Tridentul ca sceptru-l avea,
Nu avea nici munți, nici țări,
Însă Atlantida-i aparținea.

Hades domnea în subsol,
Al Infernului domnitor,
Era nemilos și puternic,
Pe Cerber l-avea drept paznic.

În a sa împărăție
Persefona-i era soție,
Partenera sa, domniță,
A Infernului zeiță.

Tot acolo barcagiu
Era luntrașul Charon,
Un bătrân pustnic geniu,
Ce lua drept plată un obol...

Celor ce îi conducea
În Lumea Umbrelor,
Ducându-i cu barca sa
Pe acest tărâm neprimitor.

Zeul Soarelui – Apollo,
Strălucitor, măreț, frumos,
Avea și el un rost acolo,
Să fie lumii de folos.

Artemis, zeița Lunii,
Era frumusețea nopții,
O prezență-ncântătoare,
Pe cer mereu strălucitoare.

Hermes – hoț și negustor,
Mândru și înșelător,
Cu sandale-naripate,
Mesager la divinitate.

Afrodita – frumoasă și iubitoare,
O zeiță provocatoare
De multe patimi și suspine,
Putea "răpune" pe oricine.

Demetra Pământul iubea,
A cărui zeiță era,
De invadatori îl apăra
Și pentru oameni îl păstra.

Ares roșu, sângeros,
Un războinic curajos,
Mereu, mereu pus pe harță,
Viclean și plin de cutezanță.

Fiind al războiului zeu,
Era aprig, mânios,
Mai puternic ca un leu
Și foarte, foarte nemilos.

El ca parteneri avea
Discordia, Teroarea, Spaima,
La fărădelegi l-ajuta,
Răspândind în jur doar Teama.

Atena cea înțeleaptă
Pornea la vânătoare dreaptă,
Capitala Greciei câștigase,
De la Poseidon o luase.

Heracles – erou grec legendar,
Neînfricat semizeu,
Învingea fără habar
Orice monstru paraleu.

Hidre, Giganți, Hecatonhiri,
Ciclopi, Gorgone cu priviri
Pietrificatoare, reci,
Învinse de erou pe veci...

Hefaistos – meșter mare
Din lumea acestor zei,
Făurea pentru oricare
Arme, scuturi; ce-și doreau ei...

Andromeda și Perseu,
Acesta tot un semizeu,
Pe Pegas a-ncălecat,
Capul Medusei l-a tăiat.

Aceasta era o Gorgonă,
Ce de Perseu a fost învinsă,
Fără ca el să fie accidentat,
Fiind de marii zei protejat.

Pentru Adonis s-au certat
Persefona și Afrodita,
Cu greu ele s-au împăcat,
Căci nu-și puteau reține ispita.

Iară Elena i-a-nvrăjbit
Pe greci contra troienilor,
La luptă aceștia au pornit,
Să facă cinste zeilor.

Frumosul Paris luptând contra lui
Agamemnon, conducătorul grecilor,
Ce-l avea pe Ahile-n armata lui,
Și se credea de la-nceput învingător.

La troieni și Hector lupta,
Ce frate cu Paris era,
Ambii fii ai lui Priam,
Ultimul rege troian.

Tot în tabăra troienilor
Lupta alt erou – Enea,
Cruțat din mila zeilor,
Pentru că dușman nu le era.

Cetatea Troia a căzut
Din cauza unui cal troian,
Ca pradă de război apărut,
De greci trimis în mod viclean.

Ganimede – frumos băiat,
Paharnic tânăr al zeilor,
Servea acestora nectar
Și ambrozie, ca hrana lor.

Pandora o cutie avea
Plină de foarte multe rele,
Din curiozitate de-o deschidea,
Doar Speranța rămânea din ele.

Discordia avea de aur un măr
Promis ca dar câștigător,
Dintre cele trei zeițe uneia:
Hera, Afrodita, Atena.

Nouă Muze inspirau
Toți poeții din vechime,
La frumos îi îndemnau
Să viseze, să se-nchine.

Mereu cu zâmbetul pe buze
Și priviri languroase,
Ele erau nouă Muze,
Ale artelor frumoase.

Cam aceștia erau zeii
Principali, Olimpienii,
În Antichitate, la greci,
Zei nemuritori și reci...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Viața îi cizelase totuși în mod frumos caracterul, deși era timid și tăcut, deloc îndrăzneț, cum ar fi trebuit. Nu-și cunoștea propria valoare și nici nu-și putea da seama de ce putea fi în stare. Îi plăcea când profesorii îl lăudau, îi plăcea când primea numai note mari, premii... Îi plăcea participe la concursurile școlare, unde avea, la fel, rezultate foarte bune. Se făcea remarcat. Și era politicos. Avea multe calități, care-l recomandau ele singure drept o persoană deosebită. Dar nu se impunea; stătea cuminte la locul lui, așteptând parcă pe cineva, care să-l scoată din anonimat. Însă cine să facă toate acestea pentru el, în locul lui?! Evident, nimeni! Era o altă lecție, una de viață, pe care Dan se vedea nevoit s-o învețe.

în Destine împletite
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu era un om obișnuit, ce-i drept, foarte plăcut și charismatic, dar om era. Și era și foarte discret. Nu era nici «sifiliticul» sau «nebunul», așa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harță în versuri și înnebunit din dragoste, așa cum îl prezintă eronat unii, dar nici sfânt cum îl vor alții. Era un om cu defectele, calitățile și patimile lui.

citat din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian era pe culoar, cu directorul și încă se întreba de ce acesta se interesa atât de mult de soarta lui. Ce-l interesa pe acest om dacă lui îi era bine sau nu? Directorul... Îl cunoștea încă de când avea 6 ani, de când se înscrisese la școală, la Institut; și atunci tot dânsul era director, în ciuda vârstei fragede; era foarte tânăr pe atunci – avea doar vreo 24 de ani (cam cât Alex) – și totuși era directorul Institutului, funcție pe care o deținea și acum, după vreo 15 ani (aproape perioada misiunii lor). Incredibil! Și acum era tot tânăr, n-avea decât 39 de ani. Lucian îl privi discret și descoperi un domn distins, frumos; întotdeauna îl admirase! I se părea un om perfect, în tot ceea ce făcea... Merse tăcut alături de dânsul; își aminti că-n toți acești ani, 15, îi crease o sumedenie de necazuri, dar dânsul nu se supărase niciodată, ba chiar îl scotea basma curată de fiecare dată. Acum se îndreptase spre biroul dânsului, același de 15 ani. Ușa se deschise; domnișoarele secretare erau încă în interior. Tresăriră ușor și se ridicară; nu terminaseră cu documentele și credeau vor fi mustruluite serios.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Duke: Era o iubire nepotrivită. El era un băiat de la țară, ea era de la oraș. Avea lumea la picioarele ei, pe când el nu avea un leu.

replică din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca BuharSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nava, de curând finisată, nu prea avea nevoie de o pregătire pentru plecare, doar totul era foarte bine pus la punct, acesta fiind motivul construcției sale, însă, pentru orice eventualitate, cei trei tineri, conștiincioși, trecură la o nouă verificare amănunțită, aruncând cu atenție o privire generală asupra întregii nave, chiar dacă știau destul de bine că totul era în stare perfectă, din toate punctele de vedere, însă dacă directorul le spusese trebuie să se ocupe de verificări, exact asta și făceau, pentru a nu se expune nici unui risc. Desigur, nava albastră era gata încă din momentul în care construcția ei fusese desăvârșită.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Era odată un vrăjitor răutăcios, care a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos și bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede și chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase priveliști în oglindă parcă erau spanac fiert și cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioși sau ședeau cu capu-n jos. Fețele lor erau așa de schimonosite că nu le puteai cunoaște și dacă, de pildă, cineva, care avea o alunică pe obraz, se uita în oglindă, alunica creștea și îi acoperea tot obrazul ca o pată neagră.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.
Hans Christian Andersen

Era un ciob mărunt din oglinda cea fermecată care schimonosea și urâțea tot ce era frumos și bun, iar tot ce era rău și urât se oglindea în ea pe de-a-ntregul, așa cum era, și orice cusur ieșea la iveală. Bietului Karl îi intrase în inimă un ciob și, în curând, inima lui avea să fie ca un bulgăre de gheață. Acuma nu-l mai durea, dar ciobul rămăsese în inimă.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
Cornelia Georgescu

Acceptase fără a protesta și fără a-și mai da cu părerea, mașina aleasă de fiul său și nu regreta deloc. O privi și îi plăcu; fiul lui era foarte priceput, avea gusturi alese. Cât despre performanțele vehiculului, era foarte mulțumit și de acestea. Era într-adevăr o mașină nouă, de culoare gri metalizat, modernă, elegentă, performantă, nepoluantă; putea concura cu a directorului, chiar și în privința aspectului exterior; ce să mai, într-un cuvânt, era pe placul blondului. Normal; cum putea oare fiul său să-l dezamăgească? Era un băiat inteligent, se pricepea la asemenea lucruri...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Un împărat puternic avea o fată atât de frumoasă, , de când era copilă, veneau să o vadă oamenii din apropiere și din depărtări. Și cine avea vreo durere era ușurat, cine era bolnav se însănătoșea, privind la fata cea frumoasă.

în Fata din grădina de aur
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Hans Christian Andersen

Toate jucăriile erau drăgălașe, dar cea mai drăgălașă era o fetiță care stătea în ușa castelului; era făcută și ea din hârtie, însă avea haine frumoase și pe umeri o panglică subțire și albastră, chiar ca o broboadă. Pe broboadă, drept la mijloc, era o stea strălucitoare, cât fața ei de mare. Fetița stătea cu brațele ridicate, fiindcă era dansatoare și își ridicase și un picior, dar așa de sus încât departe soldatul de plumb nu vedea unde-i și credea că fata are ca și el numai un picior.

în Soldățelul de plumb
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
Cornelia Georgescu

Înaintau, fără a se grăbi, sperând vor găsi un alt drum, o altă cale spre ieșirea din această peșteră; de abia acum luau seama la aspectul ei interior... Avea galeriile foarte largi și înalte, deci, nu erau deloc nevoiți să se aplece în timp ce mergeau, ceea ce era în favoarea lor, altfel înaintarea le-ar fi fost cu mult îngreunată. Ca aspect, semăna mult cu peșterile din munții de pe Terra; lipseau, evident, orice urmă de vegetație, fie ea reprezentată doar de mușchi și licheni, cât și animalele sau umezeala specifică peșterilor, altfel era destul de frumos, de plăcut. Însă aspectul peșterii nu era prioritar în acel moment; nici nu-i atrăgea, nici nu-i impresiona, altceva interesându-i pe ei, anume cum ajungă mai repede afară de acolo. Ce bine că totuși nu se aflau într-un loc strâmtorat, galeriile fiind înalte și largi, foarte spațioase.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sistemul solar

Pământul gravitează
Și Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se așează
Pe-a nopții undă dulce...

Soarele și nouă planete,
Mulți sateliți și comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.

Iată, cam așa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.

În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic – Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Și căldură și lumină,
Cele nouă planete să le "țină"
În jurul său adunate,
În sistemul solar aranjate.

Prima planetă-i Mercur,
Negustor, hoț, trubadur,
Hermes la greci se numea,
Fiu al marelui Zeus el era.
Nici un satelit nu are,
Fiind prea aproape de Soare,
E veșnic mult prea încălzit,
Încins de raze, opărit...

A doua planetă Venus
Și ea fiică a lui Zeus,
Afrodita la greci numită,
A frumuseții zeiță renumită,
Primăvară și iubire,
Luceafăr, strălucire...
Nici ea sateliți nu are,
E singură pe albastra zare...

Terra-i planeta albastră,
Al treilea astru de la Soare,
E lumea noastră cea măiastră,
Nicăieri seamăn nu are.
Singura de viață plină
Și de mistere, de lumină,
De bucurii și de tristeți,
De dulci nopți și dimineți...
Satelitul ei e Luna,
O însoțește dintotdeauna;
Diana, Artemis, Astarte,
Următoarea oprire: Marte.

Al războiului zeu sângeros,
Ares cel roșu, nemilos,
Cu doi sateliți diformi și reci,
Prăfuiți, scobiți și mici;
Phobos și Deimos se numesc,
Spaimă și Teroare în jur răspândesc,
Fiind chiar fiii zeului Marte,
De acesta nu ajung departe...

Calea spre planeta cea mai mare
De un obstacol e barată:
Centura de asteroizi, care
Între Marte și Jupiter e plasată,
Din fărâme de planete fiind formată.

Iată acum un colos,
Regele planetelor,
Mare, falnic și frumos,
E și regele zeilor.
Se numește Zeus sau Jupiter,
C-un inel și "atmosferă",
Cu 16 sateliți pe al său "cer"
Și o pată mare cât întreaga "Terră".

Urmează al doilea colos:
Saturn – "Timpul" inelat,
Cronos – și el tot gazos,
Cu 18 sateliți la "numărat"!

Uranus vine acum la rând,
Simbolul grec al Cerului,
Albastru, gazos, inelat fiind,
Cu 15 sateliți în jurul lui.

Neptun – albastru, mare, gazos,
E Poseidon cel faimos,
Puternicul zeu al mărilor,
Incontestabilul domn al apelor.
Cu Tridentul la-ndemână
Și 6 sateliți la număr.

Pluto – ultima planetă,
Micuță și înghețată,
Însoțită de Charon,
Al lui Hades slujitor,
Ambii fiind în Infern,
Pe tărâmul cel etern,
Unul domn, celălalt slugă,
Un satelit – să-i ajungă,
Ultimii să fie la hotar,
Încheind sistemul solar.

Iar acum, în încheiere,
Iat-o scurtă recapitulare:

Într-un colț din Univers
Se-nvârtesc și se rotesc,
Nouă planete și niște comete,
Se-nvârtesc în jurul unui astru mare,
Astru care-i denumit Soare.
Când Soarele-și aruncă raza,
Atunci pe loc se schimbă faza;
Se schimbă faza de răcire
Într-o fază de-ncălzire
A celor nouă planete,
Înconjurate de comete
Și ce și azi se învârtesc
Și neîncetat se tot rotesc
În jurul unui astru mare,
Incandescentul nostru Soare...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Pentru cea aflată la extrema opusă în privința înălțimii, domnișoara cea blondă, era foarte greu să se despartă, nu doar de părinți, ci și de toate acele plante și animale în mijlocul cărora crescuse. Pentru domnișoara consilier, era dificilă despărțirea de Magda și Dora, cât și de motănașul ei gri, tare răsfățat; bineînțeles, fără a-i mai pune la socoteală și pe părinți. Mezinul echipajului renunțase fără a avea remușcări la impresionanta sa carieră sportivă; îl aștepta o alta, cel puțin la fel de palpitantă, de astronaut. Doctorița nu avea de ce să regrete faptul că nu va avea mulți pacienți; oricum, în următorii ani, va fi nu doar unicul medic pentru colegii ei, ci chiar unicul cadru medical, ceea ce era o provocare destul de îndrăzneață pentru un medic atât de tânăr ca ea. Decanul de vârstă al echipajului era mulțumit că se înțelesese cu domnișoara body-guard Petra Nețoiu și că o ajutase studieze genetica în Institut. Cât despre comandantul misiunii, acesta era mulțumit că din echipaj făcea parte și domnișoara... Barbie și că scăpa acum de fetele din jur, de "faima" lui de mare Don Juan; era însă ușor contrariat de atitudinea directorului, iar unica nemulțumire îi era provocată de cuvintele pe care i le adresase mamei sale, pe care el nu le putea uita. Acum, momentul plecării se apropia, și le amintea din ce în ce mai des, în mod chinuitor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cei trei intrară pe rând în cabinetul directorului, unde erau așteptați de instructorul lor șef, domnul profesor Eugen Manea. Acesta avea o figură la fel de impunătoare ca și a directorului. Profesor de astronomie și astronautică, instructor de zbor, Eugen Manea era un om cinstit, care întrunea multe calități, un om inteligent, capabil, cu spirit inventiv, întreprinzător și descurcăreț, dar și de o politețe rară, excesivă, aproape bolnăvicioasă, care nu prea era necesară unui om cu talentul, calitățile și experiența sa profesională, mai ales în anumite împrejurări. Ca și directorul, avea o fire destul de voioasă și era foarte prietenos. El nu era numai un simplu instructor de zbor al unui echipaj pentru o navă spațială, ci și un important om de știință al Institutului Astronomic, o piesă de bază a acestuia, care era de neînlocuit.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Frații Grimm

Cu mult timp în urmă, trăia un rege vestit pentru înțelepciunea sa pe cuprinsul întregului pământ. Nimic nu îi era ascuns și chiar și cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca și cum i-ar fi fost șoptite de vânt. Avea însă un obicei ciudat. În fiecare zi, la sfârșitul prânzului, după ce masa era strânsă și nu mai era nimeni în preajma lui, un servitor de încredere îi aducea încă o farfurie. Aceasta era acoperită cu un capac, așa că nici servitorul său și nimeni altcineva nu știa ce era în ea, pentru că regele nu o descoperea decât în momentul când rămânea singur cuc.

începutul de la Șarpele alb de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cele mai frumoase povesti de fratii Grimm" de Frații Grimm este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.90- 24.99 lei.
Jules Verne

Plăcerea cea mai mare a băiețelului era să-l prefacă pe Dingo într-un "cal" tare focos. Iar Jack avea toate motivele să fie încântat de "calul" său, care era, bineînțeles, mai bun decât un patruped de carton, fie el chiar cu rotițe la picioare. Jack îl galopa pe deșelate pe Dingo, iar acesta era bucuros să se lase călărit; la drept vorbind, Jack nu era mai greu pentru câine decât a fi fost o jumătate de jocheu pentru un cal de curse. Dar și provizia de zahăr din cămară scădea pe fiecare zi!

în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Around the World in 80 Days & Five Weeks in a Balloon" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 6.99 lei.
Gabriel Garcia Marquez

Examinarea sa a scos la iveală că el nu avea nici un fel de febra, nici o durere vreo undeva, și că singurul lui simțământ real era o dorința arzătoare de a muri. Tot ce era nevoie era o chestionare perspicace... pentru a concluziona iarăși simptomele dragostei erau aceleași ca și ale holerei.

citat celebru din romanul Dragostea în vremea holerei de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Chronicle of a Death Foretold" de Gabriel Garcia Marquez este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.00- 24.99 lei.

Anti-DADA

Un cal s-a mutat într-o casă frumoasă,
Avea o culoare deschisă, dar ștearsă ( calul),
Soarele nostru privea numai calul,
Precum un șoarece – cașacavalul.
N-o să mă credeți, greabănul, crupa
Păreau din vremea lui Chandragupta,
Fapt e că tot acest trup prea solid
Nu avea ce să caute. Spun sheet.
În timpul acesta noi ne iubeam
În fânul uitat de celebrul cal.

Căpitanul Kieckeritz
Avea scris frumos, din pix,
El citea cu interes
Din Le Monde și din Express.
Capul său era înfipt
Într-un vârf de eucalipt.
Ce citea era secret,
Avea grade, fiind deștept,
Iar alături se-nvârtea
Personal iubita sa.
Kieckeritz, ah, Kieckeritz,
Nu bea votcă după șpriț,
Că alcoolul nu e bun
Fără versuri și tutun.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Simplamente...

Pe când nu era nimic, iar nimicul era tot,
Pe când rană nu era, dar era durerea-n cot,
Nu era atunci cuvânt, dar era ceva de zis,
Nu erau expedieri, înspre drac sau paradis,
Pe când nici nu exista, niciodată și mereu,
Exista în consecință, fără z un simplu Eu!...

poezie de (15 februarie 2017)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dreptul la nemurire

Uneori
îmi vine cred ceața
e-o intrare în lumea de la-nceput
în care toate lucrurile sălășluiau împreună
fără ca ele să fi știut

Ce minunat trebuie fi fost
-ți schimbi în fiecare clipă identitatea!
ca într-o mare călătorie prin lumi
și-apoi nimic să nu mai știi pe de rost

Nimic nu era
mare
nici mic
nici sunet
nici culoare
Totul era
numai ură și dragoste
Totul era
nedumerire

Pentru memoria
care-n curând avea să ne ia
dreptul la nemurire.

poezie de din Dreptul la nemurire (2 februarie 1990)
Adăugat de Olga Alexandra DiaconuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook