Azi vreau să-ți scriu, iubito...
Azi vreau să-ți scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristețe, iluzii și blestem,
Căci tot mai hâd e veacul, meschin și furios
Și-aș vrea să-mi sting tristețea gândindu-te frumos.
Știu c-ar putea să-ți sune banal și prea lumesc
Aceste vorbe simple: "Frumoaso, te iubesc!"
Dar prea puțin, în lumea aceasta, de granit,
Se-aud vorbiri de suflet, de dor și de iubit,
Și știu că sunt poetul ce pare că-i căzut
Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,
Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet,
Iubirea pentru tine, în tainic alfabet
Și zâmbete în juru-i stârnind, cu înțeles,
Sau râsete-nfundate, venind din gând pervers...
Dar vine vremea-n care, doar gândul diafan,
Va scoate omenirea din hăuri la liman.
Tu mă privești, iubito, cu ochii strălucind
Și simți în piept o caldă mirare, tresăltând...
Știu, cam ciudat și palid îți par, adeseori
Și cam prea des lunatic, pierdut cu capu-n nori;
Dar vreau să știi că-aceasta înseamnă să iubești
Și, singură, iubirea, din cele omenești
Ne scoate din tristețe, durere și gând rău
Și, sigur, ea ne face, vecini cu Dumnezeu.
... Am vrut să-ți scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristețe, iluzii și blestem
Dar, parcă, stins mi-e glasul, prea trist și răgușit
În lumea asta sumbră și dură de granit...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tristețe
- poezii despre poezie
- poezii despre gânduri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vecini
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Peisaj de iarnă
Ascultă-mă, iubito: în gerul de afară
Văd vrăbii zgribulite, ce stau gata să moară
Și oameni în paltoane, grozav înfofoliți
Dar, parcă, mai degrabă, de gânduri gârboviți.
Stau chiciurile grele pe pomi ca în povești
Și despre sărăcie se-aud prea multe vești...
În aste vremuri tulburi, iubirile îngheață
Dar, dacă mai există ele ne țin în viață.
Tu ce mai faci, iubito, căci eu te-am cam uitat...
Fiindcă ținutu-n care trăiești e îndepărtat
Și, parcă, gerul aspru ți-a cam intrat în piept
Dar eu, plin de răbdare, să te dezgheți aștept.
Și poate că atuncea, când noua primăvară,
Sosi-va - a-mea răbdare nu va voi să moară;
Dar cum nimic nu-i sigur în vremi pline de ger
Eu nu știu cum va fi dar îndrăznesc să sper
Că gerul iernii aspre, în sufletu-mi cernit,
Nu va intra... căci, totuși, mă simt prea obosit.
De va intra, iubito, eu știu că va rămâne
Dar toate astea-s gânduri, ce trec de azi pe mâine.
... Cum îți spuneam, iubito, vrăbii - gata să moară,
Stau triste și-nghețate în gerul de afară...
Că nu-i o vrăbioară al tău suflet mai sper -
Și că nu va pătrunde în al meu suflet ger...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre ger, poezii despre viață, poezii despre iarnă, poezii despre vrăbii, poezii despre viitor, poezii despre uitare sau poezii despre sărăcie
Prea târziu
Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ți ajung
Anii tăi tineri, făr-de-păcat
În mine iluzii absurde se zbat.
Iluzii absurde cum că-ntre noi
Bâzâie dragostea ca și un roi
De-albine de aur, dulce-nțepând,
Despre iubire și ură-ngânând.
Sentimental știu sigur că nu-s
Anii de aur mi s-au cam dus
Și sufletul meu e tot mai sărac
Și-s tot mai cinic și tot mai posac.
Căci deși trupul mi-e încă bun
Sufletul meu e doar moș nebun
Vreau să te-ating dar simt că-s impur
Și rău mă mai doare privirea-ți de azur.
Puștoaică dragă, cu gura de foc
Sunt plin de tristețe și de nenoroc
Tu poți, eu nu pot deloc să-ți ofer
Dragostea-aceea ce duce la Cer.
Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ți ajung
Anii tăi tineri căci, vai! Anii mei
Trecut-au aiurea, făr-de-temei.
Puștoaică dragă, cu părul bălai,
Cu ochii de azur, ce duc către Rai
Știu din privirea-ți că ne iubim -
Dar eu-s pe calea spre țintirim.
Știu că iubirea nu-i un păcat
Dar sufletul tău în tandrețe bogat
Și sufletul meu moșneagul nebun
Sunt ca și acul în carul cu fân.
Puștoaică dragă, cu suflet candid
Atâtea iluzii în mine ucid...
La marginea zării croncăne-un corb
Iubirea e oarbă eu nu sunt orb.
... Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu regrete pot să te ajung
Aproape, departe sunt, par anii mei
Ce-n fugă zburat-au făr-de-temei.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre tinerețe sau poezii despre rai
În fața neputinței
Lacom îmi este gândul, să nu mai zic de poftă...
Dar, din păcate, tu nici măcar n-ai habar
Că-n inimă și suflet eu ți-am făcut altar,
Unde mereu mă rog, să mi te am în faptă!
Râvnesc ca un nebun la tot ceea ce-nsemni,
Dar, din păcate, teama mă ține la distanță...
De câte ori n-am vrut să îți spun totu'-n față,
Să fac să se grăbească acele rugăciuni...
Dar parcă-i un blestem, nu pot să nu mă tem
Că ai putea să-mi spui: "Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva, îmi pare rău, dar eu
Nu aș putea să-ți fiu mai mult decât poem!"
Nenorocită teamă, parcă n-ar fi de-ajuns
Că, pe nepusă masă, în suflet mi-ai pătruns...
Acum, mai port și grija cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea nu-l poate ține ascuns.
Și nu e de mirare, căci ar fi mult mai rău
Să se întâmple astfel, să pleci din visul meu,
Să știu că tu și eu, tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putință. Singur mi-aș fi călău.
E visul prea frumos, pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el speranțe investesc...
Atâția ani de când din el mă tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn de cântul unui bard!
Păcat că nu e nimeni, care să mă-nțeleagă...
Să-mi înțeleagă lupta și cât de grea e ea,
Ce-nseamnă să iubești fără să poți avea
În fața neputinței nici cea mai mică vlagă.
Acesta-s eu, iubito... Nu mă joc de-a iubirea.
Și tocmai de aceea n-aș vrea s-o risipesc:
Pentru că știu ce am în dar să-ți dăruiesc!
N-aș vrea să-mi irosesc, zadarnic nemurirea.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (11 martie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre visare, poezii despre superlative sau poezii despre poftă
Dor de noi...
Ca niciodată azi mi-e dor de tine,
Și-atât de mult aș vrea să îți vorbesc,
Iar zâmbetu-ți candid să-l țin pentru mine,
Ca-n zilele ce vor veni... să pot să trăiesc.
Ca niciodată azi am vrut să-ți scriu,
Dar cuvintele în neant au dispărut,
Chinul inimii am crezut că pot să-l descriu,
Dar e prea dureros, iar tocul mi-e mut.
Ca niciodată azi am vrut să-ți șoptesc
Vorbe dulci, să râd cu lacrimi de fericire,
Chiar și ochii frumoși voiam să ți privesc,
Să simți că am nevoie de tine, de-a ta iubire.
Ca niciodată azi mi-am dorit să te-mbrățișez,
Să te ating, să-mi poți simți inima cum bate,
Dar nu ești lângă mine, iar eu mă dezintegrez,
Nici gândul nu te ajunge, ești mult prea departe.
Ca niciodată azi inima-mi tristă mi-a plâns,
Lacrimi de argint pe obraz curgând puhoi,
Chiar și sufletul de tristețe mi-a fost învins
Și mi-e atât de dor de tine, mi-e dor de noi...
poezie de Daciana Lazăr (22 ianuarie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre încălțăminte, poezii despre zile, poezii despre vorbire sau poezii despre râs

Să vreau...
Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.
Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.
Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.
Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre dor
Și, știi, iubito...
Și, știi, iubito, nu am timp de lume
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.
Te uită, a trecut și primăvara
S-a dus și floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.
E secetă, câmpiile sunt arse
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse
Aștept ceva dar nu știu ce aștept:
Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.
Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Și teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare
Aș vrea, din nou, să mă topesc de dor.
Dar nu mai am putere, nici voință
Să te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorință
Eu nu sunt eu tu ești altcineva.
... Și, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva și știu ce-anume
Ceva în care nu cred și nu crezi...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre primăvară, poezii despre plâns sau poezii despre oraș

Gândul pierdut
Sunt gândul ce vine spre tine când dormi,
pe urma luminii ascunsă în noapte,
din vastul neant, pe-armăsarii informi
ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.
M-atrage puternic seninul ce-l ai,
șuvița ce-atârnă și vorba ta dulce
pe buzele roșii, lumina ce-o dai
când stelele-jad se ascund, să se culce.
Eu nu te-am văzut, dar te simt și te știu
din vremuri străvechi, dintr-o viață-mpreună
pe care-am uitat-o, și-aș vrea iar să fiu,
din nou, cel ce-a vrut, cald, "iubito" să-ți spună.
M-apropii de tine, spre-un nou început,
aș vrea ca și tu să mă poți recunoaște,
te caut de mult, eram "Gândul pierdut",
îți intru în vis, iar iubirea renaște.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre somn, poezii despre roșu, poezii despre noapte sau poezii despre lactate

Iubirea vine de la Dumnezeu și se întoarce tot la Dumnezeu. În rest, când vreau să zbor, mă apuc și scriu. Nu știu dacă scriu bine, dar, în general, textele mi le scriu singură. Nu știu dacă sunt poezii, dar puțin fior poetic, acolo, tot au! Îmi place și fac asta cu toată ființa mea. De fapt, în momentul în care nu voi mai putea face asta, înseamnă că voi muri.
citat din Dida Drăgan
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre poezie, citate despre religie, citate despre moarte, citate despre iubire sau citate despre Dumnezeu
Sfârșit
Iubirii noastre i-ai pus gard
Tu, cea cu chip ca de păpușă...
În timp ce-n flacără eu ard
La tine-n suflet e cenușă.
Din tot ce simt eu pentru tine
Nimic, nimic nu te-a mișcat
Mai mult mi-e rău decât mi-e bine
Și de tristețe mă simt beat.
Ai fost un vis frumos, pesemne
Un vis ce eu l-am întețit...
De cicatrici și rele semne
Mi-e sufletul prea mult ciuntit.
Cântarul dragostei spre tine
Arar prea rar s-a înclinat,
Ce-ai însemnat tu pentru mine
Cam niciodată n-a contat.
Eu ți-am pus sufletul în palmă
Tu cu cruzime l-ai strivit
Mi-e inima numai sudalmă
Și ceva-n mine a murit.
Rămâi, urări numai de bine
Nu, n-am de gând ca să-ți rostesc...
Vei fi cu cine te simți bine
Eu nu mai pot să te iubesc...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre sfârșit sau poezii despre păpuși
* * *
iubito, nu mai adormi pe telefon
doar știi că n-o să sune
știi prea bine
că nici un tril nu va mai sparge orizont
în zările plecatului din mine
iubito, nu mai picura pe canapea
cu vise și iluzii zbucumate
căci lumea unde sunt
nu-i numai lumea mea
și-s interzise-n ea
iubiri telefonate....
poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre iubire, citate de Iurie Osoianu despre visare, poezii despre telefon sau citate de Iurie Osoianu despre somn
Final
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Chiar dacă-n suflet port doar ninsoare
Și-n inimă sloiuri de vânătă gheață
Dar merge-nainte banala mea viață.
Știu: profețesc doar iluzii și vise
De-oricine dorite de nimeni atinse.
Iubirea e țelul spre care țintim
Dar cel mai adesea în ură sfârșim.
Cad stele din ceruri, comete se sting,
Tristeți și depresii într-una mă ning.
Urzit-am iluzii, fără vreun rost
Începuse bine s-a sfârșit prost.
Când unul iubește și altul mimează
Iubirea... în suflet nimic nu vibrează.
Și asta se simte din vorbe, din fapte
Și false sunt, astăzi, suavele-ți șoapte.
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Ninsoare-i pe tâmple în suflet ninsoare;
În ochi port tristețe și-o umedă ceață
Și inima-i toată o vânătă gheață...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre prostie sau poezii despre prezent
Pacey (la interfon): Audrey, eu sunt. Nu știu dacă mă auzi, dar dacă da, te rog să nu te urci în avion, te rog. Sau știi ce, dacă te urci în avion, e în ordine pentru că o să mă faci să conduc și să traversez țara asta și să stau în fața vilei părinților tăi în Beverley Hills până când o să-mi vorbești. Pentru că trebuie să-ți spun că îmi pare tare rău pentru tot și pentru că nu am fost sincer cu tine întru totul și îmi pare rău pentru înclinația mea pentru femeile mai în vârstă. Doar că a fost un an foarte ciudat pentru mine deoarece în timp ce voi toți plecați la colegiu, eu mă chinuiam să mă mențin pe linia de plutire. Și crede-mă, nimeni nu îți dă hărți pentru drumurile mai puțin umblate. Trebuie să mergi înainte și să pornești la drum. Dar în cele din urmă singurul lucru pe care o să-l iau cu mine, singurul lucru pe care o să mi-l amintesc din acest an ești tu. Ești o persoană uimitoare, Audrey. Și ai apărut atunci când credeam că nu o să mai iubesc niciodată și mi-ai animat viața. Știu că noi doi nu ne cunoaștem prea bine, dar, deși sunt sigur că aș putea trăi fără tine, totuși nu sunt sigur că vreau asta. Așa că asta e.
replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre țări
- citate despre vârstă
- citate despre vorbire
- citate despre timp
- citate despre sinceritate
- citate despre hărți
- citate despre femei
Din dragoste...
Din dragoste...
... cu drag eu ți-aș vorbi
Să-ți spun ce tu nu cred că ști,
Sau știi și nu dorești să spui
Pierdut în ochii tăi căprui...
Din dragoste cu stimă-ți scriu
C-aș vrea un crucifix să-ți fiu,
Și să mă porți la piep mereu
Să simt...
... că am atins un apogeu...
Din dragoste...
... cu dragoste mă suflec
În urma ta...
... ce pașnic ți-o adulmec,
Și-am să te las să hotărăști
De mă iubești sau mă urăști...
Din dragoste cu-alint îți spun
Că sufletul mi-e cam nebun,
Să-l țin în frâu nu știu cât pot,
Căci te iubește mult de tot!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (24 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate de Vasile Zamolxeanu despre iubire, citate de Vasile Zamolxeanu despre suflet, poezii despre ochi căprui, poezii despre ochi, citate de Vasile Zamolxeanu despre ochi, poezii despre nebunie sau citate de Vasile Zamolxeanu despre dorințe
Dor și doare
Neștiutoare sunt, nu știu ce e iubirea
Atâta dor ascund, și să te am aș vrea,
Să îți sărut buzele, și să te alint
Cât dor ascund în mine, și cât te vreau de mult.
Și te chem în șoaptă, îți mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec să o ascult,
Mă cheamă de-auzi ale mele șoapte
Am să-ți hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.
Cât dor ascund în mine, și cât îți vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poți tu ce este fericirea
Să știu dacă din cer un înger a coborât
Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Și ce este iubire la soartă așteptăm,
Cuvintele sunt puține, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.
autor. Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sărut, poezii despre obstacole, poezii despre muzică sau poezii despre ignoranță
Prozaică
Există o tristețe și-un fel de nebunie...
De unde-mi vin în minte oare cine știe?
Să fie amarul lumii ce strâns mă înfășoară,
Să fie doar viața-mi, pustie și amară?
Privesc în jur la semeni: ce veseli toți îmi par!
Deși, le simt tristețea și știu că râd amar.
Suntem zdrobiți de vremuri, minciună și nevoi
Și prea multă durere purtăm, adesea-n noi...
Unii visează-n taină alții chiar fac averi
Dar cei mai mulți sunt singuri catâri plini de poveri
Cu susu-n jos e lumea și, parcă, fără rost
Și banul te ridică, oricât ai fi de prost.
O! Cine-a spus minciuna că banul nu contează,
Când până și copiii tot la bănuți visează?!
Ce-i drept, prea mult-avere, ades nenorocește
Dar, parcă, sărăcia vreodată fericește?
Păcat e că virtutea stă, astăzi, doar în ban
Deși, ades, acela ce-l are-i un mârlan.
Lipsit de orice scrupul, de sus pe toți privind
În timp ce-n juru-i gloata câștig-un ban trudind.
Prea multă nedreptate e sub albastrul cer
De ce e nedreptate de veacuri-i un mister...
Toți filozofii lumii au căutat răspunsul
Și toți calicii zilei își dau cu presupusul.
Dar, poate-n lumea aceea, de care toți se tem
Scăpa-vom de-ntrebare, scăpa-vom de blestem...
Și vom afla acolo de ce e plâns prea mult
În lumea asta rece dar plină de tumult...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre filozofie sau poezii despre bani

Scriu, iubito, scriu
e o vreme cam ciudată!...
stranie, consistentă, deplasată
și pe zgomotul efemerului lunecând înapoi,
mereu pe variații de apus...
chiar am devenit un spectator ideal
sumbrului concert prin instincte trecut.
gânduri de rasă la ferești tot urc
și când nu mai am ce face,
mă îmbrâncesc în mine
și izgonesc veghea emoției
spre o verde excitare.
scriu iubito, scriu!
de prezență prins pierdut.
suflarea mi-e dată în dans încet
parcă așa mi l-ai simțit și tu,
dans ce-n hora păcatelor la rându-i cuprins.
de aici până-n vitrina ochiului tău
mi-e teamă că m-oi expira fără voie
traversându-ți dantela surâsului tău,
ce l-ai reactivat,
prea deodată și prea neîmblânzit.
eu răsturnat în gând la vedere
și aflându-mă într-un vernisaj de uitare,
caut neagra lumină menită să-mi aprindă
mâna debarasată de timp
cu care scriu iubito, scriu!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre negru sau poezii despre mâini
Tu, Doamna mea frumoasă...
Tu, Doamna mea frumoasă și veșnic fetișcană
Și-n inima-mi fierbinte, mereu, deschisă rană,
Oare-mi mai simți dorința, neostoitul dor
Și mai simți, câteodată, un neînțeles fior?
E gândul meu, ce-nfrânge prea-ndepărtate zări
Șin stare să te afle chiar peste mări și țări,
Sub cerul plin de stele sau de măreț azur,
Tu întruchipezi iubirea în sensul cel mai pur.
Căci, derbedeul care, îți scrie rânduri vagi,
Flămând este de gura ta cu miros de fragi,
De trupul tău-vioară, căruia fin arcuș,
Aș vrea să-i fiu pe-al vieții, bolovănos urcuș.
Azi, vreau să las în urmă trecutul meu neclar
Și să-ți zidesc palate din gânduri de cleștar
Sau măcar o căsuță, dar nu din piatră rece
Ci doar din dor de tine, care nicicum nu trece.
Ce vorbe-ți scriu, de parcă, în veacul decadent
S-ar zice că sunt tânăr, mereu adolescent! -
Dar nu sunt decât, numai, un biet îndrăgostit,
Ce vrea să lase-n urmă trecutul său smintit.
Și din căderi prea dese, aproape de neant,
Să salte, să-și ridice, privirea spre înalt
Și aprins să te iubească, duios și-nverșunat
Iubirea-i măreție nu-i, nicidecum, păcat.
Din viața mea, preaplină de falsuri și de ceață,
Tu-mi ești o-nrourată, curată dimineață,
Cu care îmi spăl ochii, mereu aprinși de dor,
Când simt că-i prea fierbinte, de alean, privirea lor.
... Tu, Doamna mea frumoasă, tu veșnic fetișcană
Pe care-o port în suflet, deschis-arzândă rană,
Mi-e dor de ochii-ți tandri, de scânteierea lor
De gura ta mi-e sete s-o sorb ca pe-un izvor...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre țări sau poezii despre înălțime
Iubito - nesfârșit blestem
Iubito, nesfârșit blestem,
Îmi ești coșmar și zare-albastră...
Când vreau să te alung te chem,
Împins de-o zodie nefastă.
Ba mă rănești până la sânge
Ba zbori cu mine-n absolut...
Când sufletu-mi rănile-și linge
O luăm din nou, de la-nceput.
Poți fi liman și zână bună
Poți fi scorpia din povești...
Ba ești, de dragoste, nebună -
Ba nici nu știi de mă iubești.
Eu te alint, cu dulci cuvinte,
Și te iubesc, adânc, duios...
Apoi, ca un ieșit din minte,
Te blestem când sunt furios.
E-o comedie nesărată
Acest tumult, trăit în doi,
Sau dragoste nemăsurată
Ce ne zdrobește pe-amândoi?
Cum mă privești fără sfială,
În timp ce trupul ți-l frământ!
Iubita mea, dulce petală,
Îmi ești și cer și-mi ești mormânt.
Când pătimaș îți sorb nectarul,
Din finul buzelor-ți contur,
Uitând mânia și calvarul
Iubire veșnică îți jur.
Apoi, reîncepe nebunia
Ești năzuroasă sunt hain...
Amarnic ne vărsăm furia
Asta-i iubire, sau e chin?
Înveninați de neagră ură,
Un nod ni se așează-n gât...
Cuvinte reci ne ies pe gură
Îmi ești urâtă îți sunt urât.
Dar, nu știu cum mereu se-ntâmplă,
Fără să vrem, fără să știm,
Ne trezim tâmplă lângă tâmplă
Deodată... iarăși ne iubim.
Mă arde această nebunie,
Să nu te pierd, mereu mă tem...
Îmi ești când iad, când bucurie
Iubito nesfârșit blestem...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre furie, poezii despre zbor, poezii despre sânge sau poezii despre promisiuni
Aș vrea să-ți scriu, dar ce să-ți scriu?
La tine-n gând, e prea târziu,
La mine-n suflet, prea de noapte
Și-atâta vreme ne desparte...
catren de Gabriela Georgeta Ciucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubito
Iubito!... nu pot a dormi,
Mi-e gândul într-una la tine,
Aș vrea să te-nvăț... a iubi,
Topindu-te-n vise carmine.
Iubito!... iubirea ți-e soartă,
Adâncul deschide-ți să curg
Și-aruncă păcatele-n poartă
Din goana calului murg
Iubito!... sunt încă în tine,
Mă storci de putere... și dor,
Balansu-i mișcarea ce vine
În susur nebun... de izvor.
Iubito!... dă-mi ochii și gura,
Dă-mi trupul... plăcerile toate
Și stinge-mi în taină arsura,
Știu bine că vrei... și se poate.
Iubito!... nu pot a dormi,
Trezit-ai bărbatul din mine,
Aș vrea să mă-nveți... a iubi,
Când intru serafic în tine.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre mișcare sau poezii despre gură