Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Apocalips

Soarele urca pe cer, ca să dea țâță vieții.

O, vis eroic, în care se făcea că-s dus tinerește de iapa mea de vânt, prin nedreapta cumpănă a veacurilor, ca să culeg diademele, să sfărâm țeste, să rup măști, să zdrobesc boașe, să topesc terezii, să dobor idoli; apoi, în nenorocita prăpastie în care nu catadicsește să privească ochiul trufaș, să sun din trâmbița vestitoare, să zgâlțâi prostia neamurilor înrobite, să retez inelele de la glezne, să înalț frunțile, să cioplesc un chip omenesc în fiece tufă de păr și de barbă, să slobozesc roșcata ciocârlie închisă în colivia dinților, și să clădesc din juguri o scară, pentru ca, pe splendida catastrofă a tiranilor turtiți ca niște broscoi-martiri, care până atunci trudiseră icnind aidoma unor vite de povară, să surâdă, sub aripile de vultur crescute pe umerii lor, în beatitudinea unui soare nou!

Bate cineva la ușă.
Deschid.
În prag, oribila Realitate îmi aruncă în obraz râgâielile ei batjocoritoare.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Goethe

De câte ori n-am dorit ajung la țărmul mării nemăsurate, cu aripile unui cocor care zbura deasupra mea, beau din pocalul înspumat al infinitului voluptatea covârșitoare a vieții și să simt numai o clipă, în vlaga încătușată a pieptului meu, o picătură din beatitudinea ființei în care și prin care iau naștere toate.

citat celebru din
Adăugat de Stetco Tamara LigiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Vladimir Potlog

Luna

Pe cer răsare luna
Și sufletul mi-i împăcat
Căci în viața mea ești doar una,
Cu chip frumos și păr bogat!
Ești ca luceafărul care răsare nopți dea rândul,
Care îmi luminează sufletul și găndul,
Gândul care zboară pe aripi de vânt,
Să-ți spună un cuvânt:
Că te iubesc de la Lună până la Pământ.

poezie de (15 septembrie 2015)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Iubirea

Ne spunem cuvinte frumoase în fiecare zi
Și ne mințim duios în noapte
Până în ziua în care ne vom ridica privirea
Spre alte zări și mări în care ne vom pierde
Și vom visa un vis al unui copil prea devreme dus la școală
E seara în care vom simți înghețăm timpul
Când aripile de îngeri ne stau pe umerii împovărați de griji
Lumină din lumină....
Foc din cer se deschide asemenea unei călimări nefolosite
Ce se grăbește aștearnă pe hârtie iubirea....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis I

Pentru veșnicie, poartă nezăvorâtă,
ușă prin care să intri
pot -Ți fiu,
vatră în care scânteia Ta
devine flacără,
foc nevăzut
care se-nalță întors
fără ardă,
cumpănă între Pământ și Cer
având drept trunchi, Arborele Vieții
în care sălășluiește Spiritul Tău –
liniștea s-o pot simți, pacea sfântă
care nuntește Pământul cu Cerul.

poezie de din Năstrapa nevăzută (24 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra DiaconuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Incertitudini... (odă Limbii Române)

Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porți in vânt,
Și pentru care lumi incerte
Ești intrebare și cuvânt?

Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Și pentru care munți de vină
Ești poarta Cerului cel drag?

Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Și pentru care ev demiurg
Ești timpul ce la poartă bate?

Prin care vieți de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Și pentru care sărbători uitate
Ești steaua ce atârnă-n brad?

Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ți-e pieirea,
Și pentru care albe file
Iți este scrisă nemurirea?

poezie de din revista "Armonii Culturale" din Adjud (5 august 2014)
Adăugat de Gheorghe A. StroiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cununia

în suflet, printre-atîtea noțiuni
sa furișat și asta, a speranței
și arde, împroșcând protuberanțe
precum un soare. Începând de luni

iar marțea ploi aștept ca opțiuni
și vânt puternic îndoind rafale
când de zenit și când de coardele vocale
cu care leg o șoaptă de genuni

pe la o miercuri țes un soare din minuni
pe cerul așternut covor pe zare
și care râde, saltă și treasare
când trece cardinale joncțiuni

și iar în suflet rup dimensiuni
și trag din ele linii albe, drepte
ca joia să-și ridice niște trepte
la foișorul plăzmuit încă de luni

și Sfânta Vineri își aduce rugăciuni
le respire pe-o Golgota la răscruce
spre care ea păcatele își duce
mai negre ca carbonul din cărbuni

la ușă bate cineva pe porțiuni
uitasem -i ajunul învierii
-o sâmbătă de vis și bijuterii
și "cineva" sunt bunii noștri nuni

veniți din noțiuni, furtuni, jenuni
țină împlinirilor deșarte
și ție și alesei tale moarte
la cununie coronițe de goruni...

poezie de (25 iulie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ottilia Ardeleanu

În această culoare de moarte

alb în jurul meu ca o ninsoare blând așezată
acul din braț mă conduce spre o altfel de lume
pleoapele mi se unesc sub ele circulă un vis cu viteză redusă
mi se pare intri prin orificiul făcut
în piele îmi organizezi orele care vor mai vină undeva în timp
spațiul se contractă se face așa de mic până dispare
cineva îmi pune o pungă de aer la nas mă aud gâfâind alerg
spre tine un punct în depărtare arde în pumnul unui soare torid
marea se întoarce spre țărm răzvrătită își cheamă oamenii
atâtea femei de nisip călcate în picioare de singurătate
se expun vieții în colimator trupuri scanate de acest soare imprudent
frământate de uitare ca într-o ilustrată îngălbenită

mi se pare înoți prin venele mele ca și când m-ai căuta
-mi spui ceva ce doar inima simte prin sinusoidele aparatului
prin somnul care vrea mă îndepărteze
prin mirosul sufocant de fluide de resuscitare
printre chipuri de îngeri lumini de sărbătoare
n-am văzut lumea mai strălucitoare ca acum
când deasupra mea este un cer cât o lampă chirurgicală

clipocesc vocile sângele meu face loc unor străini
umble prin el ca prin biblie afle adevărul
ochii lor niște stele aprinse vestească
eu par fiu îngropată în acest alb de var de halat de zăpadă
tu ai ajuns în sfârșit în inima mea și îmi lași un răvaș de iubire
până în timpan îmi strigi sunt aici nu vreau te pierd

marea aduce marinarii pentru toate femeile de nisip uitate
la țărm cineva îmi face respirație gură la gură

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Ploaia bate la ușă. Cu milioanele-i de pumnișori, ea bate din toate picăturile ca să vadă dacă suntem acasă. Da, suntem. Îi deschidem și o întâmpinăm în prag. Ridicăm privirea către Cer. Cum începem -i privim, pumnii ploii se și transformă și se deschid ca niște ochi. Picăturile ne fixează, mai întâi mirate de anatomia noastră, încântate pe urmă, ne fac cu ochiul în semn de complicitate. Copleșiți de emoție, o luăm la goană. Dar ploaia ne urmărește. Ea știe suntem nestatornici; ne petrecem toată viața fugind de libertate, de singurătate, de moarte.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "M-am hotarat sa devin prost" de Martin Page este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.00- 16.99 lei.
Pușkin

Limba scrisă se împrospătează în fiece clipă prin expresii care se nasc din procesul vorbirii curente, dar ea nu trebuie renunțe în niciun chip la ceea ce a acumulat în cursul veacurilor.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAcest citat a fost selectat Citatul zilei pe 5 februarie 2017.
Distribuie

Marșul îngerilor

nu toți îngerii au aripile crescute
sunt îngeri care nu mai zboară
și-s îngeri ce-au uitat că-s îngeri

din zborul îngerilor nasc aducerile-aminte
și aripile lor în freamăt bat s-alunge-întunecimea
dar nu toți zboară în tărie și-s îngeri care-și pierd copilăria

tristeți umane săpa-n carnea de lumină
și trupul li se umple de cenușă
privești prin ei și vezi în depărtare, o altă lume dincolo de ușă

pământul s-ar sfârși în chinuri
de n-ar fi pașii lor să îi aline carnea
noi umplem zărea de cenușă, ei înverzesc cu un surâs cărarea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Închisă în tăcere

Am coborat încet pe o scară
Tristețe si sufltul îmi plange
Să sărut raza de soare afară
Sufletul înflorească iară

Închisă într o iarnă infernală
A timpului rece ce a trecut
Eu am fugit de o grea povară
Lumina pe pămînt a coborât

Picuri din lacrimi reci de iubire
Ajung pe pleoapele si ochii goi
Eliberează mă si da mi putere
Te voi găsi iubire fim amîndoi

Nu pot sa fiu închisă în cupolă
Gerul singurătăți ce mă înghite
Voi sta în ploaia a cerului capelă
Sufletul vibrează în aer de placere

Imi trece n păr un vânt singuratic
Si mi numără suvite ninse răvășite
Imi fluieră un cântec mai romantic
Îmi amintește serele cu noi iubite

Tu timpule stai si mi lăsa mie visul
Să mai trăiesc în libertate încă un an
Lumina soarelui lasă mi tu surîsul
Să pot fi închisă in tăcerea ce o am

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

De-aș avea nou început...

De-aș putea -ntorc clepsidra m-aș întoarce apoi în timp
Să iau totul de la capăt, cursul vieții să mi-l schimb...
Aș lua din cer azurul și l-aș pune-n ochii mei
Iar prin păr mi-aș pune aur presărat din flori de tei

Din zăpadă parfumată o pomadă aș vrea -mi fac
Și mi-aș colora obrajii-n roșul florilor de mac
De la brazi aș lua povață cum înalț ca ei
Și-aș urca până la stele pe o muchie de stei

Iar din florile de câmp aș reface curcubeul
Și-aș zidi din el cupolă înlocuiesc planșeul
De la stânci aș lua tăria rezistenței la furtuni
Și aș cerne dintre vorbe adevărul de minciuni

De-aș simți iubirea-n pieptu-mi ca o magmă de vulcan
N-aș închide-o-n carapace, n-aș mai ține-o sub ecran
Zbateri de aripi de fluturi de-aș simți ca-n luna mai
Aș striga de fericire: hai iubire, vino,... stai!

Aș schimba parcursul vieții de-aș avea nou început
Însă știu toate astea sunt un vis acum pierdut....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Adrian Porojnicu

De pe la noi

La noi, p-aci, prin Bănie,
Oltenii se strâng ciopor,
Ca plece, măi bădie,
Pe drumul minerilor!

I-a chemat Dragnea, pe toți,
La Guvern, în prag de seară
Că paraditorii-s hoți
Și e musai dispară!

Eu le-aș da ș-un kil de vin,
Zăibărel, din cota mea,
Dacă i-ar lustra puțin,
Da' legal, ce pana mea!

Ete așa, pe cinstea mea,
Pregătit, cu pixu-n mână,
Jur scriu și pun colea,
Olteniada română!

Scăpăm, duce-s-ar de hoți,
-Să trag după dânșii apa -
Unde a-nțărcat prostia,
Sau, unde a dus mutu' iapa!

(Unde a dus-o?
Las' stii:
Mutu' a dus iapa
La...... ski! )

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Cândva

destinul bate la ușă
din pietrele negre

sunt prinsă-n coarda viței-de-vie
ce înflorește a sărbătoare

nu pot -i deschid lui

încerc -ndrept raza luminii
pe strâmba cale a legii
venită din genuni
pentru povestea lumii

destinul bate insistent
ca iarba-n unduiri de vis
la ușa mea

când vânturile tac ponosite
la poarta dintre rai și iad

îi deschid sau nu?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Închisă in tăcere

Am coborat încet pe o scară
Tristețe si sufltul îmi plange
Să sărut raza de soare afară
Sufletul înflorească iară

Închisă într-o iarnă infernală
A timpului rece ce a trecut
Eu am fugit de o grea povară
Lumina pe pămînt a coborât

Picuri din lacrimi reci de iubire
Ajung pe pleoapele si ochii goi
Eliberează-mă si dă-mi putere
Te voi găsi iubire fim amîndoi

Nu pot sa fiu închisă în cupolă
Gerul singurătăți ce mă înghite
Voi sta în ploaia a cerului capelă
Sufletul vibrează în aer de placere

Imi trece-n păr un vânt singuratic
Si mi numără suvite ninse răvășite
Imi fluieră un cântec mai romantic
Îmi amintește serele cu noi iubite

Tu timpule stai si-mi lăsa mie visul
Să mai trăiesc în libertate încă un an
Lumina soarelui lasă mi tu surîsul
Să pot fi închisă in tăcerea ce o am

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Voi fi adierea de vânt - replică la poemul "Pentru o clipă veșnică" de Lorin Cimponeriu

Am deschid brațele larg spre tine
Când soarele ne va fi alinare
Când norii vor dispărea și eu te voi striga
Pentru a împleti cu drag lumina.
Vorbește-mi în limbi necunoscute
Eu voi înțelege lumea ta, cu limbajul inimii
Voi ridica privirea spre frumusețea din jur
Voi dezmierda pruncii prin cuvinte de alint
Pe care mai târziu mi le vor spune...
Când eu voi fi doar o adiere de vânt
Pe un obraz al unui adolescent grăbit...
Printr-o lume ireal de frumoasă...
Printr-o poveste de iarna cu soarele, răsărind.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

În lumea lui Heraclit

Produs al aerului soarele ar fi
al vremuirii, joc al unor pământești stihii,
așa credea-nțeleptul din Efes.
S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi,
din aburii fosforescenți care din mare ies.
Știu iubita mea-i așa, pe care o slăvesc.
Mereu e alta, alta e, tot alta,
ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți.
S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți,
se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc.

Făptură fără ieri, întruchipată iar și iar,
în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți
îmi este dat, până la capătul acestei vieți,
în fiecare zi din nou s-o cuceresc.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Ceea ce spun (2)

Ceea ce spun vreau semene cu un nor,
bine ar fi semene cu un nor;
atunci s-ar asemui și cu o ploaie vestitoare de rod
și cu un curcubeu arcuit între aripile ciocârliei
și rădăcina somnoroasă a florii soarelui,
iar aerul și-ar trece palma ocrotitoare peste fresce uitate,
eliberandu-le din lanțul de veacuri al fumului.

Ceea ce vreau spun vreau semene cu un prag,
bine ar fi semene cu un prag;
atunci s-ar asemui și cu un țărm
pentru întoarceri îndelung așteptate
și cu o streașină și cu fotografia părinților
înrămată în vechi răsărituri de soare

poezie de din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Piatra filosofală

Eu pot orice, îmi spuse piatra,
Ai început cumva -mi semeni,
Sfărâm, ucid, clădesc, nici Cleopatra
În măreția-i, nu-mi era asemeni,

Eu pot orice, îmi spuse lutul,
Chiar neștiind de unde am venit,
Moartea mimează începutul,
Șerpii s-așază în poziția infinit,

Eu pot orice, îmi spusei tu
Uitări peste sărut, mort peste viu
Aș vrea uit, tu antidotul meu la nu,
Eu pot orice, chiar să nu fiu...

Îmi spuse, pot orice, eu piatră seacă,
Eternitatea, necioplită am legat-o
De aripile păsărilor care pleacă...
Și cineva, atunci, a ridicat-o.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Inima ta e ram

Inima mea- frunză ce bate
Prin vântul toamnei, de-al vieții dor;
Mă strânge-n piept că nu mai poate
Respir cu teamă n-o dobor.

Inima ta e ram desfrunzit
Prin vântul iernii bătând la geam
Și-apoi la ușă. Mi-o fi venit
Cum am rugat-o pe când cădeam.

Inima bate-n piept sau ea la ușă
Cu degete de vânt și de cenușă?

poezie de din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!