Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zi de toamnă

Doamne: e vremea. Vara a fost mare.
Coboară-ți umbra peste ornice solare,
și pe ogoare lasă vântu-n voie.

Pline tu cere ultimelor fructe să devie;
doar două zile mai de sud le dăruiește,
dă-le îndemn spre împlinire și gonește
în vinul greu dulceața cea târzie.

Cine acum nu are casă nu-și mai face,
cine e singur, multă vreme o să fie,
el va veghea, citi și lungi scrisori va scrie,
și pe alei, încolo și încoace,
neliniștit va rătăci, când frunze-adie.

poezie clasică de din Poezia austriacă modernă (1970), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 6 februarie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Citate similare

Zi de toamnă

Doamne, e timpul. Vara a fost mare.
Așterne-ți umbra pe cadranele solare,
și pe ogoare lasă vântu-n voie,

Și poruncește fructelor să-și țină rodul plin;
mai dă-le două zile lungi mediterane
ca alunge gusturi diafane
din struguri dulci în greul vin.

Cine acum casă nu are, nu-și mai face,
cine acum e singur, singur o să fie,
va sta veghind, citind, scrisori va scrie
și pe alei va rătăci fără de pace
pe când neliniștite frunze adie.

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Zi de toamnă

Doamne, e timpul. Vara a fost mare.
Așterne-ți umbra pe cadranele solare,
și pe ogoare lasă vântu-n voie,

Și poruncește fructelor să-și țină rodul plin;
mai dă-le două zile lungi mediterane
ca alunge gusturi diafane
din struguri dulci în greul vin.

Cine acum casă nu are, nu-și mai face,
cine acum e singur, singur o să fie,
va sta veghind, citind, scrisori va scrie
și pe alei va rătăci fără de pace
pe când neliniștite frunze adie.

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Zi de toamnă

E vremea, Doamne! Vara a fost lungă.
Aruncă-ți umbra peste cadranele solare
și vânturile pe câmpii le-alungă.

Dă fructelor din urmă porunci să fie pline;
mai dă-le două zile de la sud,
îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,
și toarnă dulce suc în vinul crud.

De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lungă,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
și prin alei mereu va rătăci, neliniștit,
când frunzele s-alungă.

poezie de din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cea mai strânsă legătură care există între două ființe este atunci când fiecare e paznicul singurătății celeilalte.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Lorelai (răspunde la telefonul mobil): Alo?
Emily: Vino încoace imediat!
Lorelai: Cine e la telefon?
Emily: Tu, peste douăzeci de ani de acum încolo! Auzi, tu, "Cine e la telefon?"!

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am frați în sud, am mulți și în sutane

Am frați în sud, am mulți și în sutane,
în mânăstiri în care laur crește.
Știu, ei zugrăvesc madone omenește,
visez adesea despre tineri tiziani,
prin care domnul în văpăi gonește.

Dar când am gândurile-n sinea mea plecate,
e sumbru domnul meu, o-mpletitură
de rădăcini, fără de zgomot bând.
Atâta știu, că dintr-a lui căldură
eu mă înalț, căci ramurile-mi toate

poezie de din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Franz Kafka

Iubită Milena, atât de nestăpânit, atât de azvârlit încolo și încoace pe o mare, care doar din răutate nu mă înghite! În ultima vreme te-am rugat să nu-mi mai scrii zilnic, eram sincer, mi-era frică de scrisori; când odată nu sosea nici una, eram mai liniștit; când vedeam una pe masă, trebuia -mi adun toate puterile și nu-mi mai ajungeau nici de departe – și astăzi aș fi fost nefericit dacă n-ar fi sosit ilustratele astea. Mulțumesc.

în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Castle" de Franz Kafka este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -51.00- 23.99 lei.

Căci, doamne, marile orașe

Căci, doamne, marile orașe
pierdute sunt și despletite;
Ca dintre flăcări fuge cel mai mare –
și să-l aline nu e alinare,
și curg micile-i ore risipite.

Trăiesc acolo oameni, trăiesc greu și rău,
în case-adânci, și gestu-i înspăimântă,
speriați mai rău ca turma nou născută;
respiră-afară treaz pământul tău,
ei însă sunt și nu mai știu că sunt.

Acolo cresc copii pe lângă geamuri,
ascunse-n umbre veșnic cenușii,
și nu știu că afară, flori pe ramuri
cheamă spre zări, spre vânt, spre bucurii –
și nu pot fi decât copii și-s triști copii.

Cresc fete-n floare spre necunoscut
și le e dor de calma lor copilărie,
dar nu-i acolo ceea ce-au cerut,
și tremurând se-nchid pentru vecie.

Și în ascunsele odăi, din fund,
au zilele maternității amăgite,
nopți lungi, cu scâncet fără voie izvorând,
ani fără lupte, reci, cu forțe vlăguite.
Și-n plină beznă stă al morții pat,
și-ncet ele-l doresc, cu-nfiorare,
și mor ca-n lanțuri, mor îndelungat,
și ies din casă ca o cerșetoare.

poezie de din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie și moarte, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Când aproape ca-n inimă poți auzi

Când aproape ca-n inimă poți auzi
ceasuri bătând fără grabă,
și când cu voce slabă,
lucrurile se-ntreabă:
ești aci? –:

Atunci nu-s acel ce-n zori se trezește,
noaptea un nume îmi dăruiește,
pe care, ziua, oricui l-aș spune,
temeri adânci i-ar stârni –

Orice ușă
De-a mea se supune...

Și atunci știu că nimic nu moare,
nici o rugă și nici o mișcare,
(pentru asta, orice lucru-i prea greu)
copilăria-mi întreagă și mare
este veșnic în jurul meu.
Singur nu-s niciodată.
Mulți din cei ce cândva,
departe de mine, trăind, s-au zbătut,
au țesut,
au țesut,
existența mea.

Și de m-așez lângă tine
Și-ți spun încet: am suferit –
Auzi tu?

Cine știe cine
mă-ngână șoptit.

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Voi veghea asupra (Psalm 39)

Voi veghea asupra drumurilor mele -
Îmi ziceam - și ca să nu păcătuiesc
Voi închide gura la cuvinte rele,
Limbii îi voi pune frâul s-o strunesc.
Mut am stat măcar că sufeream întruna,
De durere multă inima-mi ardea,
Ca durerea asta nu era nici una
Și un foc lăuntric tot mă mistuia.

Nu știu când mi-e dusă vremea și nici unde,
Care e sfârșitul vieții mele-am zis,
Care mi-e măsura zilelor, răspunde,
Spune-mi Doamne, câte zile mi-ai fost scris?

Care e lungimea zilelor aceste? -
Cât un lat de palmă-s, singur pe pământ
O suflare, omul, o suflare este
Cum o umbră umblă și se pierde-n vânt.

Se frământă, Doamne, uită și de Tine,
Pentru el nu este noapte și nici zi,
Avuții adună și nu știe cine
Le-a lua și-n lume le va risipi.

Acum spune-mi, Doamne, care mi-e măsura?
Eu mă-ncred în Tine și nădăjduiesc
Nu-ndrăznesc cuvinte rostesc cu gura,
Ca un mut stau, Doamne, ca să nu greșesc.

Tu lucrezi și mâna Ta mă mântuiește -
Un pribeag cum fost-au și părinții viu
Să Te rog: la mine, Doamne, Tu privește
Până nu m-oi duce ca să nu mai fiu...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonetul II

Precum măiestrului o foaie-aproape
chip drept îl prinde-n zbor, întâmplătoare,
ades cuprinde-oglinda,-n sfinte pleoape
prelins, surâsul singur al fecioarei

când zorile le-încearcă-însingurată,
ori sfeșnicul când rob sclipiri așterne;
apoi în chipuri vii, întârziată,
răsfrânta umbră doar în suflu cerne...

În stins jăratic pier prelung mijite,
bir înnegritelor cămine,
privirile vieții, irosite...

Ce pierde țărna, poate spune cine?
Doar cel ce peste stăvili preaslăvește
și inima, cântându-și, o-împlinește.

poezie de din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cine?

Cine-ți mai dezgheață amintirea,
Cine îți mai poate da ce ai pierdut,
Cine îți va mai încălzi cu șoapte
Viața ce de iarnă s-a umplut?

Cine te va mai întreba - ești bine?
Cine te va căuta - când te simți dus,
Cine va mai medita vreodată
La atâtea vorbe care-ai spus?

Cine îți va mângâia privirea?
Când în gol te uiți fiindcă ți-i greu
Cine te va ajuta când împotrivă-ți este lumea
Dacă nu el singur, Dumnezeu?

poezie de
Adăugat de Dănuț CepoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă pentru nebuni și pentru ocnași

Voi, de la cari existența
ușor și-a ferit
chipul ei mare: unul,
ce poate există, spune șoptit

afară, în libertate,
încet, în noapte, o rugă:
pentru voi vremea să fugă,
căci aveți vreme.

Acum când v-ați amintit,
treceți mâna prin păr, duios.
Totul e risipit,
tot ce a fost.

O, liniștiți de ați sta,
când inima-i veche și tristă;
nici o mamă de nu ar afla
că asta există.

Sus, luna acum e suită,
unde creanga deoparte se ,
și ca de voi locuită,
singură stă.

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Lebede sălbatice

Mi-am privit inima,-n timp ce lebede treceau spre sud,
Și ce-am văzut din ce nu mai văzusem – un străin?
Doar o întrebare în plus și una mai puțin:
Nimic pe măsura acelui zbor spre-o altă zare.
Inimă-obosită, pâlpâind ca o lumânare,
Casă fără aer, ușa-ți închid și plec spre alt destin.
Iar voi, lebede, treceți din nou peste oraș spre sud,
O, zburați din nou peste oraș, în lungi stoluri călătoare!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În cumpănă cine n-a stat în fața inimii sale?

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Seară

Seara își schimbă încet-încet veșmântul,
i-l țin copaci la poale de ponor;
iată: acum s-a despărțit pământul
într-unul ce se-nalță și altul căzător;

ești al niciunuia de-a-ntregul când te lasă,
nici chiar întunecat precum o casă,
nici invocând nemărginirea toată
precum o stea în noapte avântat㠖

și-ți lasă,-nfricoșată viața ta,
nelămurită, spre-mpliniri crescând;
când mărginită, când înțelegând,
în tine când o piatră, când o stea.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cel ce citește

Citeam de mult. Din după-masa ceea
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoșteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiți în oameni,
în oamenii întunecați de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
și-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam și totuși curg
cuvintele și șiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăștiate...
Acuma știu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolțile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Și-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
și de departe ca și cum ar crește
nimicul întâmplat se deslușește.
Și dac-acum ridic din carte ochii,
nimic nu mi-e străin și totul mare.
aici trăiesc ce se petrece afară
și peste tot nimic n-are hotare;
dar mă-mpletesc și mai adânc în linii
când ochii mei pe lucruri se coboară,
pe simplitatea gravă a mulțimii;
atunci încet pământul se revarsă.
Și bolta-ntreagă-ncearcă s-o cuprindă:
întâia stea e cea din urmă casă.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 1 iulie 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Pietà

Acum mi se-mplinește restriștea, și fără de grai s-o spun
mă umple tot. Sunt împietrită, cum miezul stâncii-mpietrește.
De piatră cum sunt, știu numai una:
Te-ai făcut mare
... și te-ai făcut mare,
ca o prea mare durere,
peste puterea inimii mele
stai în afară de ea.
Acum, îmi zaci cruciș în poală,
acum eu n-aș putea
te mai nasc.

poezie de din Viața Mariei, traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?

Ce-ai te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îți sunt urcior).
Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt).
Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt,
cu mine rostul tău dispare.

În urma mea nu mai ai casă-n care
te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ți picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.

Mantaua ta cea mare se desprinde.
Privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică,
va rătăci-ndelungă vreme după mine –
și-n asfințit de soare se va-ntinde în poala rece-a pietrelor străine.

Ce-ai te faci, Doamne? Mi-e frică.

poezie de din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cina cea de taină

S-au strâns în juru-i tulburi și mirați,
iar el se-nchide ca-nțelepții; iată-l
cum dintr-ai lui se smulge, dintre frați,
și ca un fluviu curge-nstrăinatul.
Îl năpădește vechea-nsingurare,
cea care l-a crescut spre fapte-adânci;
iar va umbla printre măslini,
și-atunci îl vor lăsa cei ce-l iubesc mai tare.

La cea din urmă cină i-a chemat
și (cum alungă-mpușcături un stol
din lan) cuvântu-i de pe pâini a alungat
mâinile lor: spre el, neliniștit
se-ndreaptă-n zbor și mesei dau ocol
și caută scăpare. Însă el
e pretutindeni ca un asfințit.

poezie de din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care a fost cea mai mare avalanșă din lume? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!