Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Neliniște

Nu vin în seara-asta să-ți birui trupul, fiară
În care-o gintă-și mână păcatul, nici să-asmut
În pletele-ți impure o patimă amară,
Plictisul incurabil ce-l vărs într-un sărut.

Cer patului tău somnul adânc și fără umbre
Plutind sub remușcarea cu pluș deconcertant,
Și-n care guști ecoul minciunii tale sumbre,
Tu care știi ca morții mai mult despre neant.

Căci Viciul, care-mi roade noblețea din vechime,
Mi-a pus ca ție semnul sterilității sale,
Ci-n timp ce sânu-ți rece ascunde protector

O inimă neatinsă de colții vreunei crime,
Eu fug sleit și palid, gonit de giulgiuri pale,
Și nu pot să dorm singur de spaimă că-am să mor.

sonet de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Angoasă

Nu vin la noapte, fiară, să-ți domin carnea unde
Obșteștile păcate băltesc, nici n-am să nasc
O jalnică furtună în pletele imunde
Pe care,-n sastisire, ți le sărut și casc:

Cer patului tău somnul cel fără vise,-n trâmbe
Plutind, a remușcare, sub mătăsosu-i cort,
Pe care-l dormi răpusă de jurăminte strâmbe,
Tu, ce cunoști neantul mai bine ca un mort.

Căci Viciul care-mi roade,-ntr-ascuns, noblețea primă,
Îmi dă, ca ție, stigma sterilității lui,
Pe când te bucuri, însă, de-o inimă ce nu-i

Mușcată,-n împietritul tău piept, de nici o crimă,
Eu, bântuit de giulgiu-mi, fug palid și insomn
Crezând, când mă culc singur, voi muri în somn.

sonet de din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Impodii

Impodii adulmecă gustul iubirii
Dar albia morții le ascunde lumina.
Săgetează din adâncuri
Colții de fiară...
Setea lor de sânge-i amară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te-am iubit... Femeie!

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai,
Să te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât ești de suavă înflorești mereu.
Puține știi de mine, dar... nu mă știu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ți nu mă ai.

Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet și-mi rătăcești prin gând.
La ce și amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.

Și... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
Să îmi citești terțina în văzul tuturor.
Ție să nu-ți mai pese, cum nici nu ți-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l știi? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat și ruga sărutului de dor.

Când soarta mă v-a duce pe drumul cel de veci,
Să vii totuș cu mine, sicriul să-mi petreci.
O lacrimă fierbinte să-mi laș la căpătâi,
Să-ți răscolească-n sufle iubirea cea dintâi.
Apoi... Să-ți cer iertare. Cu asta să rămâi.
Eu să-mi continui somnul între pereții reci.

poezie de (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Trupul tău

Trupul tău, a dor miroase,
Sau a ploaie-n asfințit,
A cireșe mari, pietroase
Și a lacrimi care mint.

Doua pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse-n palmele sfințite
De parfumul... unei muze.

Și mi-e bine... și mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Și mi-e foame de iubire,
Dulce, pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subțire
Ce se coace-n așternut.

Trupul tău, miroase-a mure,
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi te fure
Și-n adânc... îți coboare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Trupul tău

Trupul tău a dor miroase
Sau a ploaie-n asfințit,
A cireșe mari, pietroase,
Și a lacrimi care mint.

Două pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse -n palmele sfințite
De parfumul... unei muze.

Și mi-e bine și mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Și mi-e foame de iubire,
Dulce pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subțire,
Ce se coace -n așternut.

Trupul tău miroase-a mure
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi te fure
Și-n adânc să îți coboare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Ambulanța

Adorm adânc
Și somnul e tăcere
O ambulanță
Strigă într-un colț
Nu pot să o acuz
De întâmplare
De vină sunt acei
Ce noaptea nu au somn

O voce-i cheamă-n cer
O alta iîn urgentață
Încât nu știi nicicând
De este viu sau mort
Balanța se înclină...
Tăcerea își reintră
În drepturile sale
La cei ce noaptea dorm.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre cum se pleacă din lumea asta

ne-am hotărât râcâim pereții
-i reparăm dăm o mână de glet cum se spune
apoi -i vopsim cu vinarom de culoarea ambientului

am început cu peretele din spatele patului
ea dintr-un colț eu dintr-un colț
nu ne-a deranjat niciodată mizeria care ne intra pe sub unghii
mai târziu am adus mai multe găleți
pentru sângele care ni se scurgea din abundență

pe seară am fost gata
puteam privi stelele de foarte aproape
amintirile se transformaseră într-o răcoare
care ne strivea din toate părțile

îți mulțumesc ai fost cu mine
mi-a zis și a strâns la piept cu cioturile rămase
ultima păpușă de pluș făcută cadou

nici nu știu când a dispărut
poate a luat-o unul dintre sutele de copaci în scorbura lui
mi-a părut rău că nu am apucat îi zic măcar
mamă știi....

între timp noile degete m-au vindecat
pereții au crescut la locul lor de cinste
mă trezesc cred
din când în când din somn
ghemuit într-un colț
cu ghearele suflecate de treabă

poezie de
Adăugat de Ștefan CiobanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pisica. Inceput de igrasie" de Ștefan Ciobanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.
Cipriana Tanu

Mă voi plictisi dormind în paradisul alb

A fost de-ajuns oaste de îngeri din tine împingi
Spre-oceanul meu de patimi cu vulturele-n spațiu
Flămând cum trupul ierbii pământ sub unghii strângi
Chiar și așa alint pe gleznă pe loc îți e nesațiu

Căci pentru tine vântu-i prilej de bucurie
Să-mi zguduie mormântul tăcerii și să-l bată
Cu-aprinderi de lumine, tăieri în agonie,
Blestem pe neiubire, surghiun morții de-ndată

Te rup de orice zare cu bezne îmbrățișate
Te rup și-ți fur din coastă miracolul etern
Iar ție nu-ți rămâne decât de-ai fi în spate,
Prin măduvă de cer, etern pe mai departe.

Cuprinde-mi umerii și-îmbracă-i în căldură
Lasă tăcerile să-ți spună despre noi
Că ne iubim, și-n ceas aprins de ură
Prind rădăcini lumine în piept la amândoi.

Mă voi dormi în tine, chiar somnul tău voi fi
Egală-n adâncime cu vast străfulgerat
De clara-ți înălțime, spre-a nu mă fi uitat
Singură-n rai visând la fără tine, tristețe pe neant.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Pierdere de dragoste

Depărtări... Promisiune fastuoasă și banală.
În speranța de renume te-au gonit în altă țară.
Cețuri stranii - vrăji și vise ți-au înlănțuit privirea...
Nu ai mai crezut în mine! Ți-ai pierdut de-acum iubirea.

Altor umbre dedicată, pleaoapa-nchisă ai lăsat
Și iubirii noastre pure numai eu m-am dedicat.
Te întreb de știi cum doare toată viața asta care
Ai pierdut-o fiind orbită de o mână de parale.

Eu eram supus tăcerii și te așteptam acasă.
Credeam încă în iubire... Mai credeam în viața noastră.
Mi-ai lăsat în piept o rană, tu, o inimă de stâncă...
Știi cât lacrima mă doare?! Cât mi-i rana de adâncă?!

Oh, rămâi! Rămâi cu bine! Cum te mai pot iubi
Când în așternuturi fine altui trup vei oferi
Dragostea firesc de simplă și neînțeles de pură...
Cum să-ți dau sărut de roză, cum, iubita mea nebună?!

Cum să-ți spun:"rămâi cu mine!"? Cum, când tu te-ai dus departe?!
Căci poteca de iubire, adâncită e în noapte...
Pleoapa-nchisă ai lăsat-o, te-a orbit dorința care
Ca o inimă de gheață te-a sorbit în depărtare.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nostalgie

Înfășoară-mă cald în toate culorile regretelor tale,
Cântă-mi râsetele de la prima întâlnite
Și plânsul meu de atunci când ai plecat,
Spune-mi în cuvinte tot ce buzele noastre împreunate și-au șoptit,
Tot ce trupurile noastre lipite au strigat,
Tot ce n-am înțeles și mai era de înțeles.
Dar n-ai mai stat.
Pictează-ți liniștea și durere-mi într-un singur tablou
Și agață-l deasupra patului,
pot să te privesc în timp ce dormi,
știi că voi veghea.
Aruncă un ochi prin mine fără să clipești
Fără să-ți strângi pleoapele de teama,
Printre ruine și flăcări mistuitoare,
Printre concerte de Bach și țipete,
Printre doruri amare și furtuna de lacrimi sărate
Se mai află încă o inimă care zvâcnește.
Uscată.
Veștejită.
Putrezită.
Sfârșită.
A mea.
Pentru tine.

poezie de
Adăugat de Denisa-Maria IlieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

E atât de frig

m-aș putea ascunde
între palmele tale
fără să știu câte zile au trecut
și câte nopți am strigat
mă arunci
până la marginea lumii
ca pe un adevăr
de care te împiedici mereu

și până la urmă
până la urmă
eu m-aș vindeca de tine
și toată nebunia asta trăită
ar rămâne îngropată adânc
în sufletul meu
în sufletul tău
nu-i așa
spune tu
nu-i așa
m-aș putea ascunde
între palmele tale
fără să-mi rostești numele
doar guști
și să-ți placă
nu-i așa
spune tu
nu-i așa

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petrarca

Amor m-a pus ca țintă de mult săgeții sale

Amor m-a pus ca țintă de mult săgeții sale;
Și-s ca zăpada-n soare; ca ceara-n foc; și sunt
Ca norul care fuge pe cer bătut de vânt...
Și în zadar, Madonă, cer sprijin milei tale.

Din ochii-ți lovitura porni ucigătoare,
nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Și numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în astă nefericită stare.

Obrazul tău mi-i soare; gândirile-s săgeata;
Dorința – foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Să-mi ia vederea, mă aprindă și străpungă.

Iar îngerescul cântec și dulcile-ți cuvinte
Cu gingașul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fără milă ce viața mi-o alungă.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.95- 26.36 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu voie sau de nevoie

întotdeauna omul nîndreptățit
se ascunde cu totul în sine însuși
își adăpostește durerea care-l roade în trup

uneori își ascunde visul de văzul, auzul și mirosul lumii
se preface într-o apă liniștită și întinsă
pe care nici nu știi când te înhață vârtejul morții

sub tălpile sale pământul e nesigur, alunecă
pașii trebuie măsurați și făcuți cu atenție
gândurile nu trebuie spuse mai degrabă simulate
tot ce mișcă conține mai multă primejdie
noi vedem doar aparența lucrurilor
însăși viața e un fel de închisoare
în care ești pus în lanțurile situațiilor posibile

numai moartea îți dă libertatea deplină
când poti pleca singur, repede unde vrei
și toți te iartă pentru greșelile comise
cu voie sau de nevoie.

poezie de (1 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Pictăm, cu pensule de suflet, scrisori pe cer...
Scrisori eterne pe care nici timpul și nici distanța nu le vor șterge...
Tu scrii poezii cu tăceri și șoapte în visele mele, alin al nopților reci fiindu-mi...
Visând, mă ascund de lume și le citesc de mii de ori...
Îmi scrii poezii pe pânză de suflet...
cu cele mai calde și vii culori,
cu flacăra inimii tale...
Mâna-mi de țărână zvâcnindă se odihnește în palmele tale...
fiindu-mi raiul în care îngenunchează demonii din carnea mea...
Îmbrățișez visul ăsta care mă trimite până pe marginea prăpastiei...
însă mă ridic și zbor în tremurul unui vers, scriindu-te lin...
Semăn cu flacăra unei lumânări care arde uneori timid, alteori în văpaie...
luminând o coală de pergament...
pe care curge numele tău...
În mine arde parcă focul înmănuncheat a două suflete,
care pășesc pe pământ însetate de raiul iubirii...
Toate hainele sufletului meu sunt scuturate de țărână și luminate de inima ta...
Tu ai miros de cer...
fiindu-mi ca un sanctuar în care-mi îngenunchez lutul și-mi înalț sufletul...
O ploaie de stele care-mi ascunde lacrima...
o muzică cerească...
și păcatul meu divin, binecuvântat...
Păcatul de-a te atinge cu cântul meu... cu iubirea mea...
și de-a alerga prin lume, cântându-te...
singurul cântec care-mi dă aripi
și mă ajută zbor,
între țărână și Cer...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune

Nu-mi cere fiu alta decât sunt,
Nu pot ca sfinții ajung deodată,
Tu știi că-s doar o mână de pământ
Țărâna ce se cere modelată.
Să-mi dai putere, mă-nveți Îți cer,
nu mă lași rătăcesc pe Cale,
Ești Dumnezeu și pe pământ și-n cer,
Făpturile sunt toate ale Tale.

Tu poți faci din mine ce voiești,
Mă poți purta în slava sau în moarte
Și dacă nu știu bine Cine ești
Nu mă împinge, Doamne, mai de-o parte.

Tu m-ai adus la Tine mă-nchin,
N-a fost ușor și, Doamne, știi prea bine
Cu câtă noapte ai luptat să vin
Ca -Ți slujesc, Te slujesc pe Tine.

Chiar dacă numai o clipita-a fost,
Din viața mea e jumătate dusă,
Tu care-mi știi viața pe de rost,
Tu dă-mi puteri să pot să-Ți fiu supusă.

Sunt încă mică pe cărarea Ta
Și poate încă-n suflet sunt bolnavă,
Întinde-Ț mâna, mângâie cu ea
Și-ajută-mă de vrei fiu în slavă...

Amin!

rugăciune de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Negustorul de usturoi și ceapă

Noi, plictisul de a merge
'N vizită,-l scurtăm cu ai.
Elegia 'n plâns emerge
Niște ceapă dacă tai.

poezie de din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mie singur printre umbre

băiete,
nu lăsa gurii tale de celuloză
rostirea degeaba,
îți va geme urletul
cuvintelor interioare
udând cu cerneală de clipă
nefericirea unui timp zăvorât,
când s-or zidi toate la singur Dumnezeu Tatăl,
tată,
sunt bătrân, sărutmâna dumitale
mama are osteoporoză
nu mai poate ridica să-ți verse voma
din ligheanul cu ebrietate
sângele cristului te așază pe crucea beției
tot mai des,
invers
făceai o beție cruntă
cu laptele mamei tale,
ironic decedată de inimă
când de fapt îi urla
un cancer nu știu de care prin carne
superlativ,
Dumnezeu a ținut-o încă două decenii jumate
și a încetat din pricini de inimă,
pur și simplu i-au plesnit aortele
ca niște artificii de an nou,
din anul acela mi-a început și mie
să nu mai plâng la morminte
mai mult decât o singură dată

poezie de
Adăugat de EgoistulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Undeva, cândva

lumina s-a sfărâmat în bulgări de timp
prea devreme, prea târziu
cine mai știe
și de știe e acum pulbere în vânt
privesc indiferența gândului
trece incoerent peste timp
schimb nu pot sau nu mai pot
nici gândul, nici timpul, nici viața.
nu mai e mult
sfârșitul a început demult
astăzi e altfel decât ieri
mâine va fi la fel ca nicăieri
într-un perpetuu joc
al vieții și al morții
de ce îmi ceri atunci să vin
e imposibil a spune "da" în lumea asta
bună, rea
ce oare pot să fac
să o joc la joc
în viața asta fără de noroc
dau de pământ cu ea
ei, o vrea cineva...
o soluție imaginară voi da
în încongruența faptelor descrise de un emanat
despre efectul benefic al bâtelor
în țara în care m-am născut demult
în care unii urcă
toți coboară fără să bage de seamă
au pierit demult
orbi în timp sau rătăciți în răstimp
la lumina unui lămpi
apusă, de mult petrecută
un tânăr schizofrenic aleargă fericit
prin astă tristă lume
în veșmântul sărac al sufletului
a evadat din ireal
în țara care nu mai este

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

* * *

nu
te pot
ține de mână
dar te țin în
inimă, nu pot să-ți sărut
buzele dar îți sărut sufletul frumos
nu te pot strânge în brațe dar
te strâng în gândurile mele
cu toată dragostea mea
de care sunt
în stare
amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook