Singuri și toți
Sfârșim mizeria, începem criza,
Puteam trăi și noi cum se cuvine,
Și omenirii-ntregi nu-i este bine,
Petrodolari plătesc pe Mona Lisa,
Ne-am dus mizeria cu demnitate,
Fără mașini, fără curent la prize,
N-aveam nimic cînd lumea avea de toate,
Azi suportăm cu ea aceleași crize.
Ne pregătim de douăzeci de veacuri,
De fericirea unui veșnic mâine,
N-am cunoscut fraterne ajutoare,
La boala noastră n-avea nimeni leacuri.
Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pâine,
Iar la durere tot pe noi ne doare.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre criză
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- poezii despre pace
- poezii despre medicină
Citate similare
Niciodată
Un cântec nu-i nimic în lumea asta
Mai bine să-l zdrobești și apoi să taci
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.
Destul cu-atâtea găști aristocrate
Ce caută și-n cântece câștig
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig.
Niciodată, niciodată
Să nu uităm de cei mai triști ca noi.
Dezmoșteniții-și caută o cale
Nenorociții trec cu pașii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând ușor abstracție de ei.
Mizeria există până-n oase
Popoare mor și indivizi decad
Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă
A foc, a nădușeală și a iad.
Și dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt și chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci și fără șanse
Suntem mereu datori să facem tot.
Măcar atât din toate să rămână
Din tot ce-am pătimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimïc.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre foc
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărăcie
- poezii despre superlative
- poezii despre spovedanie
- poezii despre religie
Te-aș trăi
Cum n-am trăit cu nimeni, te-aș trăi.
În tine-ar înflori buchete-ntregi
De frumuseți ce nu s-ar ofili
Și ai avea mereu ce să culegi.
În spate, am lăsa doar veșnicii
A vieții poezie ne-ar fi sacră
Și mulți care din urmă ar veni,
Iubirea și-ar urca-n a noastră arcă.
Te-aș învăța-mplinirea pe de rost
Și ai abandona bătrâna-ți haină.
N-ar mai conta nimic din ce a fost,
N-am mai lăsa să scape nicio taină.
Și zilnic am vâna noi nemuriri,
Lumi noi am cuceri cu-a noastră vrajă.
Am fi esența-aceleiași trăiri
Și-n suflet, fericirea, ne-ar fi strajă.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânătoare, poezii despre vestimentație, poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mizeria tranziției
Ne îmbătăm cu apă rece,
Zicând: - Tranziția va trece!
Când, bine știm, la noi în țară,
Mizeria e... seculară!
epigramă de Traian Conciatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre apă
Cerere de recurs
În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului și absolut stăpân.
Noi dacă pe aici ne mai târâm,
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.
Nu vom putea trăi cu frica-n sân,
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veșnic România Mare,
Ce numai sieși își va fi stăpân.
Îl cheamă, după țara care-l doare,
Ion Antonescu, Mareșal Român.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adrian Păunescu despre viață, poezii despre România, citate de Adrian Păunescu despre România, poezii despre țări, citate de Adrian Păunescu despre țări, poezii despre monumente, poezii despre graniță, citate de Adrian Păunescu despre graniță sau poezii despre Ion
Fără El, Crăciunul nu ar exista și nu ar avea niciun motiv să existe!..
Omule, rupe o bucățică de pâine din bucata ta de pâinea,
șiîmparte-o cu cei rătăciți și departe de casă.
Și când de Crăciun ne veselim în numele Lui,
ne facem cadouri unul altuia,
Amintește-ți că El ne-a dăruit cerul înstelat,
soarele,
luna,
pământul cu pădurile,
munții și oceanele lui
și toți cei care trăiesc și trec prin ele.
El ne-a dat toate pajiștile verzi
și tot ce înflorește pe ele și dă roade.
Și S-a pogorât pe pământ și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi.
Este timpul ca omenirea să realizeze că Iisus Hristos
nu este stăpânul sau slujitorul nostru;
Este conștiința noastră.
Hristos este inima noastră.
Fără El, Crăciunul nu ar exista
și nu ar avea niciun motiv să existe!
Acesta este Crăciunul sfânt!
poezie de Camelia Oprița din WordPress, Condeiul de Aur (25 decembrie 2005), traducere de Ioan Tudor Tudoran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre creștinism, poezii despre cadouri, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre Crăciun sau poezii despre verde
Democrație
Să crezi că democrația va veni
Azi, în acest an
Sau vreodată
Prin compromis sau teamă, ar fi în van.
Am aceleași drepturi
Să stau
Pe picioarele mele două
Și să-mi stăpânesc pământul,
La fel cum și-alții au.
Am obosit să tot aud oamenii spunând, știi,
Lasă lucrurile să-și urmeze singure cursul.
Mâine este o altă zi.
Mort n-am nevoie de libertate, nici de pâine,
Nu pot trăi cu hrana zilei de mâine.
Libertatea
E o sămânță potentă ca un șuvoi
De ape de munte, semănată
În solul unei intense nevoi.
Trăiesc aici și eu, vezi bine,
Și vreau libertate.
La fel ca și tine.
poezie de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre democrație, poezii despre picioare sau poezii despre munți
Noi doi ne-am închipuit că ne putem sustrage controlului, judecății. Nu ne-am gândit niciodată că un singur om ajunge pentru alcătuirea unui tribunal. Nimeni n-a știut de legătura noastră, deci nimeni n-a putut să ne-o-nvenineze cu nimic din afară.
Ileana Vulpescu în Candidații la fericire, Scrisoare către un cunoscut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre justiție sau citate de Ileana Vulpescu despre justiție
Aceasta-i tema
Aceasta-i tema noastră la română,
Cum poate omul, de spinare frânt,
Să-și fie, însuși, rob la îndemână
Și cum să-și piardă urma pe pământ.
Aceasta-i tema noastră la citire,
Să scriem nu, să se citească da,
Și cum plămânu-nvață să respire,
Nu aer, ci un fel de mucava.
Aceasta-i tema noastră la franceză,
Să fim considerați niște țigani,
Când frații noștri urcă în viteză.
La noi, pe umeri, de atâția ani.
Aceasta-i tema noastră la uitare,
Să ștergem de pe banda minții tot
Și ce ne bucură și ce ne doare,
Să fim un neam aproape idiot.
Aceasta-i tema noastră pentru-acasă,
Să viețuim și să murin în spini
Și, între timp, în vremea friguroasă,
Să fim, la noi în patrie, străini.
Aceasta-i tema noastră pentru soartă,
C-un scris umil, din ce în ce mai mic,
Să facem numai artă pentru artă,
Convinși că suntem nimeni și nimic.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre uitare, poezii despre sclavie, poezii despre patrie, poezii despre bucurie, poezii despre artă sau poezii despre aer
Sinopsis
Partea proastă e că murim încet,
nu dintr-odată, fără tribulații,
fără spasmele descoperirii unui alt sine.
Prin fața noastră
trec mașini și tancuri, și avioane, și morți;
caii bat din copite,
cabrați se întorc cu spatele spre nicăieri.
Și noi aici am rămas
să ne uităm la ceas
cum mâine se transformă azi în ieri.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre trecut, poezii despre prostie, poezii despre descoperiri, poezii despre ceas, poezii despre cai sau poezii despre aviație
La ieșirea din criza financiară
După ce ne-a dat târcoale
Criza, aducând suspine,
Noi avem azi carduri goale
Iar aleșii noștri... pline.
epigramă de Mihai Haivas din Festivalul "Umor la... Gura Humorului" (2011)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prezent, epigrame despre criză, epigrame despre card sau epigrame despre bani
Dacă n-ai fi tu, femeie...
Dacă n-ai fi tu, femeie, n-ar mai exista poeți;
Nimeni n-ar mai vrea în viață șansa unei alte vieți.
N-am mai ști ce e frumosul, am lua totul drept infern.
Poate însuși Domnul nostru, n-ar mai vrea a fi etern.
Dacă n-ai fi tu, femeie, ne-ar fi inima de sloi
N-am mai ști ce este teama, de atâta moarte-n noi...
Ne-am urî că existăm, am visa numai pieirea.
Deși, încă mă întreb, care ne-ar fi fost menirea?!
Dacă n-ai fi tu, femeie, am trăi într-un război
Cu creația Divină și ne-am duce la gunoi
Sufletul, de bună voie. Cine-ar mai râvni trăirea
Plânsului ce-ar inunda, contopit cu nemurirea?
Dacă n-ai fi tu, femeie, ar fi ca și cum n-am fi.
Dar exiști și lumea noastră are pentru ce trăi.
Tu ești viață, ești iubire, ești un rost superior...
Fără tine, omenirea ar fi fără viitor.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre război sau poezii despre plâns
Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"
E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.
E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...
Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.
Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.
Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Și-l pierd, într-un week end, pe Adrian.
Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce să mai întâmple
Să merite mai mult de-nalt de Păunescu.
Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... și Prut și Adrian.
Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.
Țineți-vă să nu rămâneți van
Cum sunteți azi doar simpli impostori
De nu veți recunoaște-n timp valori
Continuând să renegați un Adrian.
Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.
Și nu uitați c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el, popor nemuritor...
Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...
PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veșnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vioară, poezii despre valoare sau poezii despre trup și suflet
Basorelief cu îndrăgostiți
Iar nu mai suntem noi înșine,
nu mai știm de unde să începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând din noi, anume,
numai jumătățile-n mișcare
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
numai în sprancene, numai în bărbie,
numai în brațul întins și atât,
restul încetând să mai fie.
Iar suntem înscriși într-un cerc,
și nu mai știm de unde începem și unde
ne sfârșim, în spațiul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre timp, poezii despre secunde, citate de Nichita Stănescu despre secunde, poezii despre mișcare, citate de Nichita Stănescu despre mișcare sau citate de Nichita Stănescu despre iubire
Cei care-am fost la Troia
I
Această dragoste,
această lumină care nu mă cruță
care mă obligă să-mi aduc totul aminte
și cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.
Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sîngele nostru
și cînd tăceau valurile
nu se auzeau decît vorbele noastre trufașe
atît eram de convinși că înțelepciunea e un cuvînt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopți în care lumina
era un fel de amintire ciudată
și printre păsări albe care zburau
între noi și greșelile noastre
și nu ne mai separa de zei decît moartea.
De ce trebuia să fiu vinovat
cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios?
Uneori vîntul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,
cînd eram stînjeniți amîndoi
și nu mai știam ce să spunem,
dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre și zei
îmi amintesc că acesta sunt și nu altul,
aceștia suntem și nu alții,
noi care-am fost împreună
și singuri la Troia.
II
Am lăsat în urmă atîtea mări și greșeli
încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remușcări pentru a învăța să iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate să fim mai întîi vinovați
pentru a învăța să iubim.
Trebuia să greșim
pentru a cunoaște sfîrșitul greșelii
și poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună
că știu totul despre iubire și țărm.
Nimeni nu va cunoaște vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o și n-a visat-o ca noi. Pentru că
nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decît noi
cu speranța că-ntr-o zi vom striga: iată țărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătății
luminîndu-ne mîinile
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte mai bine.
Și iarăși cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
și mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra
decît iubind și mai mult țărmul
pe care stau și visez că voi ajunge într-o zi?
Și mai ales de ce suntem noi vinovați că toate acestea au fost?
Cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios.
Cînd noi n-am vrut decît să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.
III
Dar eu știu că moartea există
și există și țărmul,
există în zori plaja goală
și există urmele care ne fac vinovați,
există corăbiile care ne-au dus la Troia
și există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,
există amintirile
și există pescărușii țipînd,
există nisipul de care mă lipeam gol la amiază
și există locul gol de lîngă mine,
exsită toate, numai tinerețea s-a dus
în acest prea lung asediu al Troiei,
în acestă eroare spre care ne-am dus liniștiți.
O, gustul ucigaș al plecării.
IV
Am cutreierat ani în șir mările
și cînd ne-am întors ne-am dat seama
cît de puțin ne îndepărtasem de țărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo și iubeam aceleași lucruri
numai că eram mai bătrîni
și ne venea greu să surîdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a asurîde ușor.
Și iubim altfle, mai trist.
În rest, suntem aceiași și iubim aceleași lucruri,
iubim...
V
Suntem obosiți
și nu ne mai separă de zei decît moartea.
Am văzut cum se golește clepsidra
și cineva dintre noi spunea că și mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborît să le umple, și poate așa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toată lumea.
Suntem obosiți, dar acum știm ceea ce știu și zeii.
Și poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înșine
lucrul cel mai important pe care trebuie să-l știe un om.
Această dragoste,
această lumină și vîntul care nu ne cruță.
care ne obligă să ne-aducem totul aminte...
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre păsări, poezii despre marină, poezii despre lumină, poezii despre vinovăție sau poezii despre amintiri
Să fie pace în lume!
Să fie pâine pe masă
Și toți ai casei acasă
Și grâu-n brazdă să iasă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Și ale lumii guverne
Să știe bine-a discerne
Nevoia vieții eterne,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Să fie-o blândă lumină,
Și nu rachete-n grădină,
Doar vești frumoase să vină,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Ca focul rău să nu ardă,
Cât viața-n noi nu e moartă,
Să stăm cu toții de gardă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Sub zbuciumatele astre,
Destul cu-atâtea dezastre,
O cer durerile noastre,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Destul cu traiul de câine,
Spre dezvoltare și pâine
Și pentru ziua de mâine,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
De-o pace dreaptă mi-e sete,
Plenară-ntregii planete,
A hotărât ce se vede,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ
Miniștrii lumii să n-asculte
De interese oculte,
Ci de voințele multe,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre miniștri sau poezii despre ministere
În Isus întreaga dragoste a lui Dumnezeu vine la noi, în mizeria noastră, în păcatul nostru, în necurăția noastră, în boala noastră! Isus e Cuvântul lui Dumnezeu devenit Om!
Wilhelm Busch în Isus destinul nostru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre medicină, citate despre iubire, citate despre devenire, citate despre cuvinte, citate despre creștinism, citate despre boală, citate despre Iisus Hristos sau citate despre Dumnezeu
Dumnezeu ne-a dat cuvântul
Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat și gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.
Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Și ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.
Dumnezeu ne-a făcut și cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înțeles misterul
Și l-am închis ca pe o fereastră.
Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naștem și să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.
Dumnezeu ne-a dat de toate
Și putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.
poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vorbire, poezii despre naștere, poezii despre gânduri sau poezii despre cuvinte
Blestem
Lifte rele, pofticioase, cu nesaț mușcați din viață-
Viața mea și-a celor singuri, fără mâine și speranță!
Dați de-averi pe dinafară, saci de bani vă strică somnul,
Dar-ar sfinții să vi-i fure, să vă pedepsească Domnul!
Să rămâneți fără casă, fără toată-agoniseala,
Să trăiți ca cerșetorii, să vă răscolească boala,
Să n-aveți un leu de pâine, căuta-r-ați prin gunoaie
Și din nopți să faceți ziuă, să dormiți pe pat de paie!
Să vă plângă-n zori copiii, pentr-un simplu colț de pâine,
Să vă înghiontească cizma, ce pe-un vagabond de câine,
Să umblați din ușă-n ușă, nimeni să nu vă deschidă
Și pe rând, bogații lumii, porțile să vă închidă!
Să vedeți și voi cum este, și cum sărăcia doare,
Să trăiești de azi pe mâine, în genunchi, nu în picioare,
Cum îți vine să faci crimă și apoi să-ți curmi și viața.
La ce bun s-aștepți să vină-, disperare, dimineața?
Când nimic nu se zărește, orizontu-i umbra morții,
Cine-i vinovat de toate, cine-nvârte roata sorții?
Doar o mână de lichele, care suge toată țara
Făr' să-i pese de poporul ce-și amanetează vara.
Și să vă ferească sfântul, roata sorții să se-ntoarcă!
Exilați veți fi pe-oceanul sărăciei într-o barcă,
Fără vâsle, fără pânze, bestemați de-o țară-ntreagă.
Duce-v-ați, ciocoi slugarnici, nimeni n-o să vă-nțeleagă
Viclenia, nepăsarea, dușmănia, egoismul,
Ce-a-ntrecut în duritate Inchiziția, Fascismul.
Niște monștri fără seamăn, fără suflet, tinichele
De-aruncat în gropa morții,- n veci, să nu mai dăm de ele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre încălțăminte sau poezii despre vagabondaj
Nimic nu se va face fără noi. Și nu va fi progres obștesc, dacă noi nu-l asigurăm cu propriul nostru progres, cu puterea noastră de caracter și de pricepere. Se cade ca noi să prevedem și să pregătim viitorul: el va consta în ceea ce noi vom fi făcut.
citat din Alfred Fouillee
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor sau citate despre asigurări
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre dor, poezii despre îngeri sau poezii despre sărut