Sonetul 153

Stă Cupidon cu torţa în somnie
până ce iată, i-o răpi o zână
muind cu grabă gingaşa făclie
într-o fântână-a dragostei, fântână
cu pururea învăpăiat, potirul
şi-nfierbântat de flăcări dezmăţate
până ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei, torţa-şi ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
paşii, ndreptându-mi-i, să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon îşi împlineşte placul...

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de Cupidon

Săgeţi cucernice de Cupidon,
Scrutându-mi paşii,
Evadează din ochii tăi.

Ce adevăr e să simt prin constelaţii
Eposul lor, al ochilor,
Preschimbat în sublimă vecie.

Mă ademenesc himerele, furişate
În gheaţa spiritului, inocent,
Şi prea departe de spaţiul-pereche,
În care îmi vei dărui Miracolul zeiesc al definirii...

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupidon

Cupidon - un ţintaş din plutonul speranţei.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victimele lui Cupidon

Cupidon, copil ştrengar
Şi cam aiurit din fire,
Pune oamenii pe jar,
Răspândind, în jur, iubire.

Cine poate să-nţeleagă
Cum alege, la-ntâmplare,
Ajungând să-ţi fie dragă
O persoană oarecare?

Cu un arc şi c-o săgeată,
Reuşeşte să te fiarbă
Şi îţi schimbă viaţa toată,
Semn că dragostea e oarbă.

Însă Cupidon, arcaşul,
Nu e orb, el vede bine
Şi-ar putea gândi poznaşul
Când să tragă şi în cine!

poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluturaş

Am fost gonit de Cupidon
Eu fluturaşul din stomac
Sunt prea mic aş fi bufon
Că n-am săgeţi şi sunt sărac

Sunt îngerul iubirii ce dau fiori
Cupidon doar inima înţeapă
Iubirea o transform în flori
În stomac fluturii au treabă

Tu simţi că locu-ţi este gol
Primeşte-mă în corp la tine
În iubire şi în viaţă am un rol
Iubeşte şi mă susţii pe mine

Inimă mare un suflet fericit
Cupidon fiorul unui fluturaşi
Sunt fericit un om îndrăgostit
Un fluturaş suflet de îngeraşi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea vine la întâmplare: pe unii, Cupidon îi ucide cu săgeţi, iar pe alţii cu capcane.

citat celebru din piesa de teatru Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Parcă începe să meargă destul de bine..." gândi "Cupidon", întrezărind şansa reuşitei planului său, fără arc şi săgeţi. Lui "Cupidon" îi venea să sară-n sus de bucurie din ascunzişul său, zicându-şi: "A mers! A ţinut! Planul meu a funcţionat! Ce bine! Am ajutat la unirea unei perechi, nu la despărţire... Ah; şi acum ar trebui să se sărute! Oare ce mai aşteaptă?" Însă geneticianul "Cupidon" avu dreptate; nu dură mult până când cei doi trecură la sărut, un sărut plin de pasiune, după cum bănuia "Cupidon", deşi nu putea să vadă bine din ascunzătoarea lui, poate şi datorită întunericului. Bănuia însă, iar instinctul proaspăt format nu-l putea înşela... Îşi îndeplinise misiunea de Cupidon, fără arc şi tolba cu săgeţi, ba încă destul de bine, deci, în curând putea ieşi din ascunzătoare, fără a-i deranja pe cei doi îndrăgostiţi, aşa că momentul prielnic de a-şi face apariţia era doar după ce cei doi se sărutaseră... Alex ieşi, apropiindu-se de cei doi; acum nu mai erau body-guarzii săi, ci "victimele" planului său.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Helena: Iubirea vede nu cu ochii, ci cu dorul.
De-aceea Cupidon luându-şi zborul,
Precum un orb, aşa-i înfăţişat.
Copil nechibzuit, întraripat.
Aripa-i semn că graba îi dă ghes,
De-aceea se înşeală-atât de des.

replică celebră din piesa de teatru Visul unei nopţi de vară, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Dan Grigorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robin: Cupidon, pajul lipsit de scrupul, le face pe bietele femei s-o ia razna.

replică din piesa de teatru Visul unei nopţi de vară, Actul III, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeului Cupidon

Nu-ţi meriţi ramul de eucalipt
Că fata pentru care sufăr foarte
Deşi săgeata-n pieptu-i s-a înfipt
De mine văd c-o doare-n altă parte.

epigramă de George Petrone din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel este făcută săgeata primejdioasă a lui Cupidon încât poate străpunge fie şi numai din auzite.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pajul Cupidon...

Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rău şi alintat,
Cu copii se hârjoneşte,
Iar la dame doarme-n pat.

De lumină ca tâlharii
Se fereşte binişor,
Pe fereşti se suie noaptea
Dibuind încetişor;

Cordeluţe şi nimicuri,
Iată toate-a lui averi...
Darnic când nu vrei nici una
Şi zgârcit dacă le ceri.

În volumul ros de molii
Cauţi noaptea adevăr
Şi-ntâlneşti lipită-n file
Viţa-i galbănă de păr.

El dă gânduri nenţelese
Vrâstei crude şi necoapte,
Cu icoane luminoase
O îngână-ntreaga noapte.

Când de-o sete sufletească
E cuprinsă fata mică -
A dormit cu ea alături
Ca doi pui de turturică.

E sfios ca şi copiii,
Dar zâmbirea-i e vicleană;
Dară galeşi îi sunt ochii
Ca şi ochii de vădană.

Gât şi umere frumoase,
Sânuri albe şi rotunde
El le ţine-mbrăţişate
Şi cu mânile le-ascunde.

De te rogi frumos de dânsul,
Îndestul e de hain
Vălul alb de peste toate
Să-l înlăture puţin.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Cupidon?!... Sau cine eşti?!...

Sunt val de mare învolburată,
Sunt spuma mării neîntinată,
Cu învăluiri de braţe reci
Te-aduc spre ţărm să nu te îneci!

Te spăl de tină, de păcate
Şi de iubiri abandonate,
Te spăl de doruri, de ispite
Şi de iubiri neîmplinite...

Trecutul îţi îmbrac în giulgiu
Şi te salvez din naufragiu
Iar zorii zilei care vine
Ţi-i dau lumină pentru tine!

Tu mă cuprinzi sub clar de lună
Şi cu săgeţi îmi cânţi pe strună,
În spuma mării te-nveleşti...
Eşti Cupidon?!... Sau cine eşti?!...

Invoc şi îngerii din cer
Să nu mă rătăcesc să pier!
Că vei pleca, iubite, ştiu...
E doar furtună!... Şi-i târziu!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Reciprocitate"

Cupidon cu-a lui săgeată,
Bine a ţintit şi iată,
N-ai iubirii ce să-i faci:
Eu te plac şi tu... îmi placi.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anacreontică

Odată Cupidon printre bobocii de flori
Zburda, sorbind rozele cu miresmele lor.
Şi o roză-i plăcu, străluciri în culoare având.
Curios şi timid, vru s-o ştie-ndeajuns,
Însă floarea-l răni cu un ghimpe ascuns:
Cupidon îşi luă zborul plângând.
Peste deget îşi suflă, şi-l suge, şi-l apasă,
Dar zadarnic! Atunci la zeiţa frumoasă
Se duse, Bosumflat:- "Iubirea mea de flori s-a isprăvit!"
Şi Venus surâzând îi zise:-Te-mpotriveşti.
Copil frumos ca ele, tu însuţi chinuieşti,
Trimiţi săgeţi în inimi şi totuşi eşti iubit!"

poezie celebră de Iulia Hasdeu (septembrie 1885), traducere de Victoria Ana Tăuşan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Daia până la Baia

Din Banat până în Moldova
De la Baia până la Daia
Prin lume am vreo pereche?
Fiind cercel de vers in ureche!

Pe o tâmplă-ţi selenară
In ritm quasar seară de seară
Lebedă mereu-mi ascunsă
Pe faţa Lunii nepătrunsă

De vreo privire lumească
Unde stau-ngeri s-odinească
Inorogi cei înstelaţi
De tine, mie înseuaţi.

Şi de la Daia până-n Baia
Din Banat pâna la Tighina
Hai s-alungăm din ochi ploaia
Reunind Romania divină

Să ne pomenească nepoţii
Să ne stie de frică hoţii
De la Daia până la Baia
S-alungam din ochi ploaia

Cu horă sfântă mână-n mână
Fetele cu albă cunună
Feciorii cu bici de stână
Să renastem Naţia Română

De la Daia până la Baia
Să ne simtă-n ochii văpaia
Hotii, dusmani încărcaţi
In tren spre Siberii-mbarcaţî

Să ne luăm iar Regină
Una Sfântă nouă Muşatină
Să se audă de noi în lume
Cu armăsari plini-n spume

De la Daia până la Baia
De la Oraviţa-n Cernăuţi
Să fim iar recunoscuţi
Unind Mare iar România

De să ne cânte ciocârlia
Si in port la Cetatea Albă
Purtând mândri iie albă
SUS CU NAŢIA, JOS CORUPTIA

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubito
ascultă-mi iubirea
cum creşte în piept
inima stă pe un vraf de poezie
rănită de săgeata lui cupidon

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă!

Mai lasă-mă să cred în Iepuraş,
În zâne bune şi în feţi frumoşi,
În Moş Craciun, în Cupidon poznaş,
În ochii tăi cei mari şi luminoşi.
Mai lasă-mă să cred, încă,-n poveşti,
Că stelele se-aprind doar pentru mine,
Că florile prind glas când le şopteşti
Şi-ţi dau răspuns parfumul de suspine...
Să cred ca dimineaţa îmi zâmbeşte,
Că Luna mie-mi zice noapte bună,
Că-n ochii tăi speranţa înfloreşte
Şi dragostea nicicând n-o să apună.
Să cred că îngerii coboară pe pământ,
Că ochii lor nu mă privesc absent,
Mai lasă-mă să te cred pe cuvânt
Că-n viaţa mea ai să răspunzi prezent!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea lui Cupidon

Privită de sus lumea pare un puzzle perfect al iubirii,
o inimă gigantică în care freamătă la unison
miriade de picături izvorâte din miliarde de suflete,
o maree de vibraţii incandescente,
de valuri extaziate revărsându-se
pe ţărmurile bunei speranţe, în ţara de foc,
acolo unde azaleele nu plâng niciodată,
acolo unde anotimpurile se contopesc
într-un sărut necontenit.

Cupidon, cel care în generozitatea sa infantilă
dezleagă din tolbă zâmbete ascuţite cu aromă de vino-ncoa',
lăsându-le să zburde la întâmplare, du-te-vino,
nu ştie că jocurile se mai schimbă,
mai apar scrabble, cuvinte încrucişate,
combinându-se după legi de nimeni ştiute,
vrute-nevrute, văzute-nevăzute.

Iar el suferă, dărnicia sa este răsplătită cu: mai lasă-mă!
câteodată din nostalgie câte o săgeată mai aruncă departe,
cu ochii închişi, sperând ca oamenii să reînceapă visarea,
cu ochii orizont-deschişi,
cu plămânii zugrăvind fresce
în aerul încă umed al dimineţilor,
simfonia patetică în ritmuri crescendo
a răsăritului sorbit de la buzele mării.

El speră ca amorul să fie dezgolit
între oglinzi de apă şi cer,
adieri dulci valsând pe nori buimaci,
dezmierzându-i,
hrănind palmele secate de singurătate,
Numai că speranţa este captivă în colivia deşertăciunilor,
promisiuni făcute, jurăminte solemne,
stele căzătoare aşternându-se pe pleoape naive,
atingeri îngrămădite în ferestre mincinoase,
uşi ferecate în spatele perdelelor fermecătoare.

Săgeata se înfige,
predestinată să unească inimi, acum le frânge,
Cupidon a îmbătrânit aşteptând,
nu mai există patosul de altădată,
basmele în care oamenii se iubeau până la adânci bătrâneţi,
Altele sunt acum simbolurile fericirii...
(cât de relativă este fericirea când vine vorba de săgeţi)
Săgeţi otrăvite, iar cel străpuns va alerga
după himerele trecutului
pe care le va atinge cu vârful degetelor,
printre şoaptele lui Bachus, în crâşma cotidiană.
Este o victimă, ca o ultimă licornă
aşteptând taurul stacojiu, destinul neîmplinit,
să o elibereze în marele mister al necuprinderii celeste.

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am răsucit o hienă şi am făcut
o săgeată pe care am îndesat-o
în tibie. Am suflat! Cupidon e
într-o baltă de măduvă închegată...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare că visez

Cu vorbe aspre mă îndepărtezi,
în inimă le simt ca pe pumnale,
când te ascult îmi pare că visez
un carnaval din vremuri ancestrale:
eu Micul Cupidon îndrăgostit
de o paiaţă atârnată-n sârme,
venind în umbra ta necontenit
ruşinea să ţi-o şteargă de pe urme.

Nu mă-ntreba de ce te mai urmez
stând atârnat pe sârmă lângă tine,
chiar de mă minţi, îmi pare că visez,
mă pierd în unduirile-ţi feline.
Am renunţat la demnitatea mea,
sunt copleşit de magica-ţi tutelă –
nu mă gândesc nicicum că aş putea
să mă desprind de umbra ta rebelă.

Mă-mpac umil cu tragicul destin,
doar timpul poate vraja să-o desfacă,
aştept puteri, ca-n clipele ce vin
tot jocul tău să îl transform în joacă.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!