Şi valea sfârşită cu iazul zis al Mitropolitului, aşa de poetic, aşa de plăcut în sălbătăcia lui, aşa de melancolic în asfinţit, când razele tremurătoare ale soarelui îşi sting în el ultimele lor focuri!

Alecu Russo în Iaşii şi locuitorii săi în 1840
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de dragoste, la malul mării

Povestea lor a început năvalnic,
La asfinţit, când stânca supărată
Fu-mbrăţişată de un val zburdalnic,
Aşa cum nu fusese niciodată.

Nu ştiu de-a fost o simplă întâmplare
Că valul s-a lovit atunci de ea,
Erau şi alte stânci la mal de mare,
Dar poate soarta a ales aşa.

Vijelios, formându-se-n adânca
Întindere albastră, mândrul val
Venea grăbit să-mbrăţişeze stânca
Ce-l aştepta fierbinte, lângă mal.

Apoi, o vreme, nu a mai venit,
S-o fi lovit de alte stânci hoinarul,
Iar stânca-ndurerată,-n asfinţit,
Îşi plânge în singurătate-amarul.

Când se gândeşte la idila lor,
Să înţeleagă, tare mult ar vrea,
Cum valului ei drag nu-i este dor,
De parcă-ar fi de piatră el, nu ea.

Am auzit că-l mai aşteaptă, încă,
Dar valul, rătăcind, în larg, haihui,
N-a revenit de-atunci şi biata stâncă,
Sfârşită, s-a uscat de dorul lui!

poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc aşa cum valea iubeşte râul

Eu te iubesc aşa cum valea
Iubeşte râul ce-o străbate
Şi-aşa cum nota muzicală
Iubeşte-acordurile toate.
Şi te doresc aşa cum luna
Aşteaptă a soarelui lumină
Sau ca un suflet care speră
C-a sa credinţă-o să-l susţină
Fiindcă tu eşti parte din mine
Cum pajiştile-s pe Pământ
Cum cântecul răsună-n suflet,
Iar sufletul devine sfânt.
Eu te iubesc aşa cum şoimul
Iubeşte vântul ce-l susţine
Şi cum un val sărută ţărmul...
Dar tu, tu mă iubeşti pe mine?

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhimede a fost grec de neam şi a murit aşa de barbari de fascişti hitlerişti. Asta când el studia în palatul său din Grecia. Şi cum el studia a intrat un soldat şi a zis "damio". Şi a zis Arhimede că nu es. Aşa a zis hitleristu nu esi şi a băgat baioneta în el. Dar multe principi de fizică a rămas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

perlă din examen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa simpli

Aşa de simpli, aşa de goi
Aşa mă ştiu pe mine
Cununa apelor din ploi
O simt în piept la mine

Aşa de aspru, aşa de stins
Te văd din depărtare,
Căci timpul ne e de prisos
Şi ancora dispare.

Aşa de goi în văzul lor
Când inima ţi-e casă
Te-aş strânge strâns
La pieptul meu,
Tu pasăre măiastră.

Aşa de simplu parcă-mi eşti
Tu odă a bucuriei
Suspină roua printre flori
Şi sufletul din mine.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa a fost, aşa va fi

Aşa a fost, aşa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Viaţa nu-i decât un timp
pe care îl poţi trăi,
anotimp cu anotimp.

Aşa a fost, aşa va fi.
Lăstarul va creşte pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cât pământul se roteşte,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârşeşte.

Aşa a fost, aşa va fi.
Unul naşte altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârşit de mare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veşnic răsare.

Aşa a fost, aşa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.

Aşa a fost, aşa va fi.
Toate îşi au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veşnic curgător.

Aşa a fost, aşa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate şti
care ne e viitorul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viaţa curge mai departe.
........................
Aşa a fost, nu va mai fi
când sfârşitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ţine.

poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ni-i imaginăm pe marii compozitori sub forma unui lanţ de munţi, atunci Bach îşi înalţă culmea departe, deasupra norilor, unde toate razele arzătoare ale soarelui alunecă pe suprafaţa de o albeaţă orbitoare a învelişului ei de gheaţă. Aşa este Bach, limpede şi strălucitor ca si cristalul.

citat clasic din Maxim Gorki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un aşa zis poet

Ţi-am potrivit la piept săgeata,
Nu să te rănesc, ci aşa să ştii,
Una-i să reciţi de-a gata,
Alta-i să reciţi ce scrii.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum zorile vestesc răsăritul soarelui, tot aşa, sinceritatea, altruismul, puritatea şi perseverenţa preced graţia lui Dumnezeu.

citat din Sri Ramakrishna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi mai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate lesne şi degrabă pe români de la vechile lor datini.

citat clasic din Alecu Russo
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare cu cât ceasurile, zilele şi anii se înmulţesc asupra lui, cu atâta mai mult omul se uită în urma sa, şi din căutătură în căutătură se opreşte cu plăcere la cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte ale tinereţii şi ale copilăriei?

Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

La epoci apropiate, trei focuri grozave au distrus Iaşii. Ar fi putut fi reclădit pe un plan nou şi regulat, dar nimeni nu s-a sinchisit, şi după a noastră părere foarte bine s-a făcut.

Alecu Russo în Iaşii şi locuitorii săi în 1840
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un adevărat poet nu se deranjează în a fi poetic, aşa cum un grădinar nu îşi adulmecă trandafirii.

citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temistocle: (Dem Rădulescu) Cum! Aşa urât te-a "primit" ingrata?!
Alecu A. Alecu: (Sebastian Papaiani) O, da! Noroc c-am fost calm, că altfel mă "demolau" băieţii!...

replici celebre de Ion Băieşu, după filmul: Astă seară dansăm în familie -1971
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

poetic

Nu reprezentarea ca atare, ci imaginaţia artistică este aceea care face ca un conţinut oarecare să fie poetic, anume când imaginaţia îl prinde pe acesta în aşa fel, încât, în loc să se înfăţişeze în figură arhitectonică, sculptural plastică ori picturală sau să răsune ca ton muzical, el se lasă comunicat în vorbire, în cuvinte şi în potrivirea lor laolaltă, potrivire frumoasă ca expresie vorbită.

definiţie celebră de Hegel în Despre artă şi poezie, Poezia (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele cuvinte ale lui Brâncuşi trebuiau să fie aforistice, monumentale, pe măsura existenţei sale. Dar el a plecat simplu, aşa cum a creat, îndemnându-se olteneşte: "haide bă, haide bă!"

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avântă-te. Fii îndrăzneţ. Fii tu însuţi. Fii bun. Pune-ţi rotiţele la treabă. Şi nu mai bea aşa de mult. Sunt prea puţini ficaţi disponibili pentru transplant, aşa că în ritmul ăsta, nu ajungi prea departe.

citat din Richard Russo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa exist

Aşa răsar...
O umbră,
Aprinsă de rouă,
Aşa mă înalţ,
Speranţă şi fruct,
În zboruri suave,
De colibrii,
Aşa simt setea
Pădurii de streaşini,
Înflorindu-mă în ploaie,
Aşa exist...
Sevă,
Din floarea de colţ!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thogrul şi străjerul

Odată, când, pe-o noapte furtunoasă,
Thogrul trecea pe lâng-un biet străjer
Şi la văzut în bunda-i zdrenţeroasă
Cum zgribura, învineţit de ger,
Îi zise, căci era milos din fire:
— Am să-ţi trimit pe loc o haină groasă.
Zicând aşa, cu inima-mpăcată
Intră-n palatu-i plin de strălucire:
Acolo însă-i răsări în prag
Soţia lui, făptură minunată,
Care-l primi zâmbind cu-atâta drag,
Încât uită făgăduiala dată
Precum uită şi pe străjer şi gerul.

Dar ia aminte tu ce-a zis străjerul:
A zis: — O, rege, tu m-ai dat uitării,
Căci ai dormit în raiul desfătării,
Ai dus-o noaptea într-un vis plăcut,
Ce-ţi pasă noaptea mea cum a trecut!

Ce-i pasă caravanei care scapă
De-aceia ce-n nisip îşi află groapă!
Un blând noroc te leagănă în somn,
Ai călăuză bună şi eşti domn,
Nu te opreşte dealul, valea, nu.
La cei rămaşi gândeşti vreodată tu?...
De pe cămila-naltă cât un munte,
Simţi tu ce-i valea grijilor mărunte?
Voi, cari, sub cald poclit, trăiţi ca-n cer,
Gândiţi la cei ce-n frig şi foame pier.

poezie de Saadi, traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecă-i pe alţii la fel ca pe tine însuti. Căci ei sunt tu. Şi de aceea fii îngăduitor cu faptele lor rele, aşa cum ai fost si eşti cu tine. Şi tot astfel doreşte căinţa si îndreptarea păcatelor lor, aşa cum nădăjduiesti sa ţi se ierte ale tale.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani (13 februarie 1907)
Adăugat de Alexandru Samuel Bala
Comentează! | Votează! | Copiază!