Unui licean

Întrebat abil, cu rost:
Eminescu, cine-a fost?
A răspuns, cam pus pe sfadă:
E în Bucureşti... o stradă...

epigramă de Constantin Enescu (11 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere

Un copil în "decădere",
Întrebat despre "Putere",
A răspuns: acelaşi drac,
Lipsă de... aurolac...

epigramă de Constantin Enescu (26 februarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pocăinţă înainte de alegeri

Lipicios ca o ventuză,
Transparent ca o meduză,
De ce-a "fost", abil se scuză...
Votul... îl arde la buză...

epigramă de Constantin Enescu (14 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lectură bahică

Întrebat ce mai citeşte,
Ce carte mai frunzăreşte,
A răspuns încet, cu teamă:
- "Sting" budanele... la cramă...

epigramă de Constantin Enescu (1 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii spun lucruri "trăsnite"...

Un copil isteţ şi tare,
Întrebat de educatoare
"Cine ne conduce oare?",
A răspuns cu înverşunare:
"Un băiat, la grupa mare,
Ce ne fură... din mâncare..."

hexagramă de Constantin Enescu (2 martie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primarului Videanu

Videanu-a pus borduri grămadă,
În Bucureşti nu–i liber un locşor,
Acum că nu mai are nicio stradă,
Le-ar pune şi la bloc în ascensor.

epigramă de Paul Constantin (25 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-a zis

Cine-a zis dorului dor,
A fost om păciutor,
A trăit a sa fiinţă
Multe griji şi suferinţă.

Cine-a zis doru-i iubire,
Aduna în zămislire,
Şi în ziuă, şi în noapte
Dulce şoapte, mândre fapte.

Cine-a zis dorul e greu,
Nu a fost un nătărău,
Închega urme pe mare
Într-o lume şi un soare.

Cine-a zis doru-i amor,
Nu i-a fost deloc uşor
Să înveţe a iubi,
Dorul lui a plămădi.

De-a zis dor, de-a zis iubire,
Se gândea la fericire.
Cine-a zis că doru-i mut,
A fost om nepriceput.

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţul datoriei

Vecina mea născu tripleţi
Şi a pornit o mare sfadă:
În vizită veniră beţi,
Cam toţi bărbaţii de pe stradă...

epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bănuieli inutile

Suspiciunea n-are rost,
Totu-i perfect în căsnicie
Căci el nu ştie cine-a fost,
Iar ea nu ştie cine-i scrie.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erou al revoluţiei

El a fost pe "baricadă",
Dar nu a ieşit în stradă...
A baricadat... doar uşa...
Şi le-a aruncat mănuşa...

epigramă de Constantin Enescu (22 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aflat misterul

Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.

Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.

Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.

Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înţeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.

În măr se rumenesc mere,
Pe boltă se aprind stele.
Aşadar, mărul şi cerul
Mi-au dezvăluit misterul.

Mărul, colier cu mărgele
Numai bune de mâncat.
Cerul, policandru cu stele,
Lumânări de luminat

poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui "general" civil

În politică abil,
Pentru fapte de edil,
Ai luat, cu multă "artă",
Grade grele... în armată...

epigramă de Constantin Enescu (9 martie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbind cu Eminescu

Pe o stradă largă-ngustă,
Se ducea un om venind,
Spunea Eminescu-n glumă
Şi mă pomenesc zâmbind.

Cum aşa, un om să plece
Şi să vină totuşi el?
Ca şi cum un om ce trece
Stă pe loc fără de-apel.

Este aici o controversă
Ce nu poţi ca s-o atingi,
Ca o flacără intensă
Ce arde dacă o stingi.

Ca o toamnă'n miez de vară,
Ca Anul Nou în zi de Paşti,
Sau cum ar fi, bunăoară,
Când să mori, atunci te naşti...

Eminescu a scris această
Mică glumă fără sens,
Într-o zi ce-i fu nefastă...
Şi-a lăsat un gol imens.

Eminescu-a fost un astru
Şi prea unic el ne-a fost,
A fost zeul Zaroastru
Într-o lume fără rost.

Şi cu fruntea lui augustă
Ce n-o mai vedem nicicând,
Pe o stradă largă-ngustă
El sosea încet, plecând.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gunoaiele

Nu sunt nici rău, nici pus pe sfadă,
Şi nici nu fac vrun compliment:
Prefer gunoaiele din stradă,
Acelor ce-s... în Parlament.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (13 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rana revoluţiei

El a "ochit" prin cătare
Şi a tras la întâmplare,
Glonţul a cam ricoşat
Şi-n "prostie"... la-mpuşcat...
Dar nu a fost în zadar,
Azi e... revoluţionar...

hexagramă de Constantin Enescu (21 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul Victor Ponta către un jurnalist de la Realitatea TV pe 03.10.2013: "Să ÎMI plătiţi taxele!"

Pus mereu pe circ şi sfadă,
Contestat deschis în stradă,
Victor Ponta, detestatul,
Crede, biet', că EL e Statul.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (4 octombrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nebunia telefoniei mobile, oamenii vorbesc singuri pe stradă.

aforism de Constantin Enescu (30 octombrie 2013)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleşii ţării

A fost odată ca-n poveşti,
Dar e şi-acum în Bucureşti,
Un parlament cam mic în fapte
Şi un guvern cam papă-lapte.

epigramă de Ion Bindea din Alte epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat ...

M-am întrebat ades dom' senator
Dac-ai uitat, plecând dintre popor,
Stând la tribuna plenului, băţos,
De votul meu e unul de prisos.
Ades m-am întrebat dom'le ministru,
De om eşti, sau un orator sinistru,
Trecând abil prin multele guverne,
Stând mândru, plin de ifose, pe perne.
M-am întrebat ades dom' deputat
Dacă ai fost sau eşti bărbat de stat,
Neruşinat, când dormi în parlament,
Nevrând sau nefiind preopinent.
M-am întrebat d-le guvernator,
De ce în buzunare n-am un chior,
În timp ce grangurii din parlament,
Învârt la miliarde cu talent.
Ades m-am întrebat dom' preşedinte:
Încremenit-ai între jurăminte?!
Nu mai mă-ntreb deloc, că văd eu bine,
Politica de stat nu-i pentru mine.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine dragostea

Te-am întrebat, iubito,
De unde vine dragostea,
Şi tu nu mi-ai răspuns
Şi eu m-am uita în ochii tăi
Trişti şi de lacrimi uzi.
Am întrebat un bătrân cu părul cărunt
Şi el a zis că nu ştie,
Că dragostea lui a murit de mult.
Am întrebat un copil cu ochii albaştrii
Şi el spus că nu ştie,
Că este prea mic.
Atuci am întrebat cerul şi pământul,
Sufletul şi gândul.
Ei tot nu mi-au răspuns.
Şi numai mama mi-a spus
Că dragostea vine din inima ta
Şi de la Dumnezeu de sus.

poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cine-a ucis?

Dar cine-a ucis primăvara din noi,
De nu mai surâdem unui pom înflorit
Şi mergem pe stradă ca nişte strigoi,
Izolaţi în tăcere, cu pasul grăbit?

Dar cine-a ucis bucuria din noi
Când râsul ne este doar tristă povară,
Iar lacrima cade în searbăd noroi
Pe geana zdrobită de tristeţea amară?

Dar cine-a ucis copilul din noi
Ce nu mai ştie prin parcuri s-alerge,
Dorindu-şi ca râsul să i-l dăm înapoi,
Ne-nţelegând a dezastrului lege?

Dar cine-a ucis bătrânul din noi
Aşteptând ca un suflet să-i bată în poartă,
Nepricepând absurdul război
La care-l condamnă inumana lui soartă?

Dar cine-a ucis iubirea din noi,
Lăsând loc speranţei să mai pâlpâie blând,
Şoptind că va-nvinge furtună şi ploi
Dar tot se va-ntoarce la tine curând?

Dar cine-a ucis frumosul din noi,
Răbdarea, credinţa în ziua de mâine,
Că am ajuns, dominaţi de nevoi,
Să ne urâm pentru colţul de pâine?

Cine-a greşit şi cine plăteşte
Naturii distruse cu patima crudă?
Călău a fost Omul, dar tot el pătimeşte,
Cu dobândă plătind răutatea absurdă.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!