Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pablo Neruda

Albină (VIII)

Albină, ți-ai aruncat zumzetul în sufletul meu,
îmbătată de miere, și zborul ți-l purtai în dulci spirale de fum.

Eu sunt cel fără speranță, cuvântul fără ecou,
și cel care a avut totul, pierzând totul.

Ultima legătură, în tine scârțâie ultima-mi năzuință.
În ținutul meu searbăd tu ești ultima roză.

O, tu care ești tăcută!

Lasă-ți privirea adâncă să se închidă. Acolo noaptea se zbate.
O, trupul tău dezgolit, o statuie temătoare.

Tu ai privirea adâncă, în care noaptea lovește.
Liniștite brațe de flori și veșmânt de roză

Sânii tăi aduc a melci albi.
Un fluture de umbră s-a aplecat în pântecele tău
să se odihnească.

O, tu care ești tăcută!

În mine răsare singurătatea, cuprinsă de absența ta.
Plouă. Briza mării chinuie pescăruși rătăcitori.

Apa pășește, desculță, pe străzile deja străbătute.
Din acel copac, frunzele se plâng ca și când ar fi bolnave.

Albină, chiar și când nu ești aici îți arunci zumzetul în sufletul meu.
Din nou, exiști în timp, zveltă și tăcută.

O, tu care ești tăcută!

poezie celebră de din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27- 37.99 lei.

Citate similare

Negru ca noaptea și tăcută ca un ecou...

pe patul meu de flori, în lumină, Dumnezeu
l-am văzut cum îmi iubea sufletul
atomi de viață pluteau ca nisipul
într-un mănunchi de lumină lină
o lacrimă s-a format scufundându-se
în adâncul inimii, o îndoială albastră...
gânduri fără imagini, pierdute în ruină
am văzut, iubite, tulburându-se amurgul
și ultima suflare a stelelor fără de vină...

apă sărată mi se scurgea printre degete
părul meu saturnian se prelingea în întuneric
asemenea unei meduze ude de la lacrima de stea
nimeni nu oprea timpul care se prelingea
nici măcar rana sau măcar umbra mea
camera se rotea în jurul unor muște
Dumnezeu era din nou singur și plângea
colora cu pigmenți din carne și sânge de zeu
eu muream în timpul unei hierofanii...
----------------------------------------------
negru ca noaptea și tăcută ca un ecou...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Umbra

Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Și-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu

Fiori prin mine umblă
Și nu am trebuință
Te rog pe tine umbră
Să redevii ființă

Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-și dezleagă
Mă satur cu-o umbră și-atât
Mă satur cu-o umbră și-atât

Și sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborât
Tu umbră tăcută și dragă
Așează-ți fularul la gât
Așează-ți fularul la gât

O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atâta de rău că e bine
E-atâta de mult da că e nu

Bacovia-și iese din sine
Și râde în "a" și în "u"
O umbră în viață mă ține
Și umbra aceea ești tu
Și umbra aceea ești tu

poezie celebră de (1 ianuarie 2008)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 iulie 2017.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Când te simți pierdut, privește în jurul tău. Îndoiește-te că ce vezi e adevărat, și șterge toul, să-ți rămână apoi o singură certitudine: că tu exiști. Exiști pentru că ai un trup, trupul tău. Ești chiar tu! Trupul tău e tot spațiul pe care l-ai străbătut ca să ajungi unde ești, e și timpul care a făcut din tine ceea ce ești acum, timpul pe care tu îl porți scris în tine, ale cărui cicatrici sunt amintirile tale, iar amintirile sunt gânduri; și gândurile ești tu...

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Mr Vertigo" de Paul Auster este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -56.00- 24.99 lei.

Surâsul tău

Surâsul tău îmi face bine,
Cristalele îți prind din zbor,
Trec dinspre tine înspre mine,
Ca apa rece le ador.

Ești un izvor de sănătate
Mă vindeci cu privirea ta,
Îmi ești frumosul dintre toate
Cele ce-au fost în viața mea.

Îmi ești ca setea dimineața,
Îmi ești ca roua pentru flori,
Îmi ești în cartea mea, prefața,
Îmi ești cea vie din culori.

Ești pasul meu spre fericire,
Ești gândul nopții și-l cuprind,
Ești visul spre o împlinire,
Și mâna ta vreau să o strâng.

Surâsul tău trăiește-n rime
În fiecare zi îl chem,
Alungă nopțile nebune
Singurătatea ce-o blestem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești Domnul meu

Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.

Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.

Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.

Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita mea

Ești răsăritul meu de soare
Ce-mi încălzește sufletul.
Cea mai strălucitoare stea
Ce îmi aduce cerul mai aproape.
Doream te cunosc, când încă te visam
Acum însă, nici nu mai știu ce ești...
Ești timpul... ești gândul meu matur...
Sau ești dorința copilului din mine!
Știu cine ești!
Ești calea ce-o urmez orbește
Ești ființa de care am nevoie.
Când mi-am jurat ca nu mai vreau iubire
Tu mi-ai zâmbit și ai știut ca să mă schimbi
Ai depășit chiar orice bariere.
M-ai cucerit cu vorbe dulci ca mierea,
Nu cu amarul frunzei de pelin!
Mi-aprinzi gândirea și focul dragostei
Se aprinde în al meu suflet
Când mă gândesc la tine.
Ești viața însăți...
Dar ce spun... ești nemurirea!
Tu ești icoana sfântă
Ce-mi luminează noaptea
Și ziua îmi încântă gândul și privirea.
Ești mai presus de toate
Ești dor, ești bucurie, destin și nemurire
Un înger ce până ieri,
Îl întâlneam decât în rugăciuni
Și totul e real, nu este vis
Eu lângă tine, mă simt în paradis.
De asta te iubesc,
Femeie cu suflet tandru,
Înger cu suflet blând
Ești tot ce mi-am dorit.
Doar tu ai dat aripi speranței
Și șansă unei vieți... în doi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă vezi Dumnezeu

Puternic și sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Și sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Ești inima mea
Ești viața din ea
Ești tot ce-mi doresc
Pentru mine
Și sufletul meu
Ți-l dau Dumnezeu
Și nu mai trăiesc
Fără Tine
Știi bine.

Cu pleoape de dor
Mă mângâi ușor
Privirea Ți-o-ndrepți
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi și m-aștepți
Lângă Tine
Pe mine.

Asculți, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă știi Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Ești Tu și sunt eu...

poezie de (30 martie 2004)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
femeie

Definiția femeii

Femeia e o lume de mister!
Născută din iubire și dorință,
În care mă încred, puternic sper!
Eu suportând adesea consecință.

Nu aș putea trăi fără de tine!
Tu mă ridică dară și coboară!
La tine mă închin de-mi este bine
Și tot la tine dacă mă doboară.

O viață ce nu este tocmai roză
Plină de griji dar și peripeții.
De intri-n comă fără timp de poză!
Și fără argumente, inepții.

Ești universul ce mi l-am dorit
Cuvântul tău răsună ca ecou.
Un pansament atunci când sunt rănit
Și-n care eu mă simt ca un erou!

Tu ai făcut posibilă aceasta
Drept pentru care eu îți mulțumesc.
Chiar dacă pentru mine ești năpasta
Pe-acest pământ pe care eu trăiesc.

Am fost o umbră în trecutul tău
Dară acuma nu sunt o himeră.
Îmi ești chiar sprijin de îmi este greu.
Și astea toate nu în premieră!

Las amintiri zacă-n așteptare
Fiindcă demult, în timp eu te-am piedut.
Atunci eu am comis o eroare
De care nu prea sunt satisfăcut.

Pe tine te privesc ca pe-o străină!
Chiar dacă-n ele tu mi te-ai ascuns.
Iubirea care zace în ruină
Nu este lucru chiar de nepătruns.

Te-ntrebi mereu cum am ajuns la tine?!
Nu știi că-mi ești o blândă adiere.
Secretul meu ascuns atât de bine!
Și-n viața mea, eternă mângâiere.

Ești steaua mea ce luminează-n noapte
Un drum ce nu a fost deloc ușor.
Trudit din greu și-n câteva etape!
Dar pân' la urmă eu avut-am spor.

Să te găsesc așa cum ești de fapt!
O nimfă de i se-nchină chiar și zeii.
Dorință și speranță în neant
Aceasta-i... definiția femeii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îngerul meu

Ești vocea
ce-mi va însoți
zborul, lent,
peste efemer.

Ești lumina,
aprinsa în suflet,
ce va străluci
printre stelele apuse.
Ești mângâierea iubirii,
din vocea mea tăcută,
ce-mi va purta visele
dincolo de apus.

Ești Îngerul meu
ce va cânta din vioară,
peste câmpiile înverzite,
anunțând:
scufundarea mea în noapte!

poezie de (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, Doamne, ești totul

Tu, Doamne, ești totul în inima mea
Pe Tine Te laud, te chem cu credință
Din tot ce am astăzi nimic n-aș avea
De n-ai fi Tu, Doamne, să-mi dai biruință.
Și viața din mine și sufletul meu,
Lumina din rugul ce-mi arde-nainte,
În toate acestea ești Tu, Dumnezeu
În toate acestea ești Tu, Doamne Sfinte.

Și-atât ești de mare și-atunci când mă cerți
Când stau cu durerea și vina în pleoape
Și-atâta mă mângâi și-atâta mă ierți
Și-atâta-n necazuri Te simt de aproape.

Și-atâta ești Doamne în sufletul meu
nu mai încape nimica în mine
Tu, Doamne, Tu, Sfinte ce ești Dumnezeu
Ajuta-mă, ia-mă și du-mă la Tine!...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pablo Neruda

Poemul VI

Mi te amintesc așa cum erai astă toamnă.
Erai pălăria cenușie și inima liniștită.
În ochii tăi flăcările apusului purtau o luptă.
Și frunzele cădeau în bălțile din sufletul tău.

Întinzându-mi brațele ca o plantă cățărătoare,
frunzele îți împânzeau vocea, calmă și împăcată.
Artificii de venerație în care setea-mi ardea.
Zambilă dulce și albastră răsucită pe sufletul meu.

Îți simt privirea călătorind, și toamna se îndepărtează:
pălărie cenușie, cântec de pasăre, inimă-cămin
către care dorurile-mi adânci au migrat
și săruturile mele s-au răsturnat, fericite ca jarul.

Cer dintr-o corabie. Lot din întinsuri:
amintirea ta se-ncheagă în lumină, în fum, în ape liniștite!
Dincolo de ochii tăi, în depărtare, serile ardeau.
Frunze uscate de toamnă se învârteau în sufletul tău.

poezie clasică de din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Frunze de iubire

Ai fost tu,
Singura roză
Din grădina mea,
Care a înflorit
În toate
Primăverile.
II
Ai fost tu,
Singura frunză,
Care primăvara
Ai strălucit mai frumos
Decât celelalte
Ca fii atât de frumoasă.
III
Ești strălucire
Veusiană
Și încântătoare.
Pentru că florile
Din grădina mea,
Numai ele văd
Fața ta frumoasă.
IV
Ochii tăi frumoși,
Și profilul smead;
Atunci când
Te privesc
Lângă mine,
Nu-mi pot imagina
tu ești visul meu.
V
Nu sunt flori
În a mea grădină,
Nu sunt garoafe
În grădina mea,
Care întreacă
Ochii tăi frumoși,
Privirea-ți delicată
Și măgulitoare,
Care-i cea mai frumosă
Și nu mai puțin
Privirea și zâmbetul tău.


P

poezie de (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Dulce și frumoasă afrodită

Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă că ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți
și speri, într-o viață fericită.
Tu ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă afrodită.
Ești ființa care iubește fără motiv,
fără încercări și fără așteptări.
Ești ființa care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.

poezie de (mai 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dulce și frumoasă Afrodita

Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere,
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă când ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți și speri,
că vei învinge ispita,
Ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă Afrodita.
Ești zeița care dăruiește
fără încercări, fără așteptări.
Ești fata care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.

poezie de (mai 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vii către mine tăcută ca ploaia care stă să înceapă

Vii către mine tăcută ca ploaia care stă înceapă,
temătoare că te-ai putea pierde de tine însăți.
Rochia veche, de șapte veri, descheiată
în amintirea dragostei, mai degajă căldură, mirosul băieților
și al ierbii înalte de atunci.
Dar noi suntem mai reticenți; magia primei iubiri
nu mai este aici. Vii către mine
liniștită ca bulbii care încă nu s-au spart
pentru-a ieși la lumina soarelui.

Frica pe care o văd pe chipul tău
Alunecă-n mirare când mâinile mele se întind
spre tine asemeni unor ramuri. Rochia
nu cade ușor, nici trupul tău
nu mai cântă melodia lui. Ceea ce iubirea a adăugat
unei simple forme a încetat mai fie un miracol.
Vii către mine cu vârsta înfășurată-n scuze,
temătoare de propria-i tăcere.

Din paradisul vieților tale mai tinere ți-ai făcut camera și-acest pat,
unde s-a strecurat lumea – și toate întrebările ei;
acele forme astăzi ne înspăimântă cel mai mult,
căci ni le amintesc pe-ale noastre. Fiind mai lesne-acum
ne verificăm bagajele și sentimentele,
pretindem că nu ne pasă prea mult,
privești de-a lungul anilor și vii către mine tăcută,
asemeni ultimelor noastre sentimente care se retrag închizând ușa.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Relativitate...

Pornind din punctul cel mai mic,
Din apa mării ridicând talazuri,
Te superi din totul, zâmbind la nimic
Produci reacții, bucurii și uneori necazuri.

Urcând pe culmi deasupra tuturor
Relativă-ți este stăpânirea absolută,
Scrutezi o clipă zarea și vezi în viitor
Și cuprinsă de sfială, tu rămâi tăcută.

Când ești la înălțimea care sunt și eu
Pieptul îți pulsează în ritm vioi.
Îmi spui, sunt fericită și mereu
Fericiți aș vrea fim amândoi.

Dar taci în fața feluritelor păreri,
Trecând neobservată și nepăsătoare.
Ești prea puțin atentă la dureri
De ce? Căci ești încântătoare.

Filozofând pe teme încă ne găsite
Abstracte uneori dar și reale
Cuvintele ce par atât de ponosite
Devin deodată ținte ideale.

Sunt încă mic în fața ta ca și a tuturor
Nu pot cresc, ca fumul de explozii
Și nu m-aș pierde-n studiul rimelor,
Pentru a nu mă critica rapsozii.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionel Teodoreanu

Numele tău e dulce și încântător. Vine din Spania femeilor cu păr negru. Tu ești din Zlataust. De unde l-ai furat? Nu, nu l-ai furat, e-al tău, cum aroma unui fruct e a lui. Numele tău e brun, cu obraji albi, ochi negrii și buze roșii, ca și tine. Numele tău e mlădios ca și trupul tău, creanga mea de alun. Numele tău e tânăr ca și tine, izvorul meu și-al caprioarelor. Numele tău ești tu; și tu ești pe buzele mele ca un cântec. Îl spun, și-mi vine să plâng.

în Fata din Zlataust
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
Pablo Neruda

Poemul 1 (Trup de femeie)

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
ești asemenea unei lumi, așternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
și face o sămânță răsară în adâncul pământului.

Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
și noaptea m-a doborât cu invazia ei copleșitoare.
Să pot supraviețui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.

Dar vremea răzbunării a apus, și te iubesc!
Trup din piele, din mușchi, din lapte însetat și ferm.
Și cupele sânilor tăi! Și ochii tăi plini de absență!
Și rozele pubisului tău! Și vocea ta tristă și blajină!

Trupul femeii mele, voi continua dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuință, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
și truda alături de ea, și durerea fără de țărm.

poezie celebră de din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Bonsai

Sufletul meu în fața ta e un copac mic,
E un bonsai pe care îl poți aprinde cu bricheta,
Aprinde-l, aprinde-l, lumineze în noaptea de cuarț,
se vadă până departe. Atât mai sunt din tot ce am fost,
Acest arbore strivit într-o cutie. Nu îl părăsi, nu îl uita,
Odinioară îl țineai pe fereastră și el îți lumina nopțile friguroase,
Cu ochii lui fosforescenți, care te priveau în tăcere.
Bonsai, bonsai, sufletul meu te caută și acum în cumplita depărtare,
Cu micul far te caută pe țărmul mării sau pe poteca de munte,
Unde ești, unde ești? Eram arborele tău și îți țineam de cald,
Îți povesteam amintiri din Țara-Soarelui-Răsare
Și îți scriam pe boabe de orez povestea mikado-ului,
Care-și lăsa bonsaiul fetelor lui, zestre pentru trei sute de ani.
Sunt bonsaiul tău; nu îl arunca, nu îl uita în cămara părăsită,
El e atât de mic și orice adiere de vânt îl pune în pericol,
Mai bine lasă-l moștenire fetei tale
Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă
Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui, amestecată cu lacrimi,
Bonsai, bonsai; sufletul meu plânge după tine.

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tristan Tzara

Inscripție pe un mormânt

Și simțeam sufletul tău curat și trist
Cum simți luna care plutește tăcută
După perdelele trase.
Și simțeam sufletul tău sărman și sfios,
Ca un cerșetor, cu mâna-ntinsă-n fața porții,
Neîndrăznind bată și să intre,
Și simțeam sufletul tău plăpând și umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Și simțeam sufletul tău strâns și umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ține
Cu nevăzute degete de fantasmă.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 16 septembrie 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Sapte manifeste DADA. Lampisterii - Omul aproximativ" de Tristan Tzara este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.95- 27.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!