Vița-de-vie
Vița-de-vie casa noastră
O-mbrățișa cu ramuri grele
De boabe ce, către fereastră,
Momeau un cer de păsărele.
Cu-nfrigurata-i mână albă
Mama o coardă ne-apleca:
Copiii se-nfruptau în grabă
Din viguroasa miere-a sa.
Azi păsări nu-s, mama e moartă;
Vița-de-vie-i doar un ciot;
Văl de păianjeni ușa poartă;
Eu plâng și mă gândesc la tot.
poezie celebră de Lamartine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre păianjeni
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre crengi
- poezii despre copilărie
- poezii despre alb
Citate similare
Doi ochi, boabe de mărgăritar
Doi ochi, boabe de mărgăritar
îi împodobesc obrazul.
Când îi ofer flori în dar,
mama uită tot necazul.
Pe la tâmple, ghiocei
îi amintesc de primăvară.
S-au amintesc de anii grei
când viața i-a fost amară.
A trecut timp peste mama,
dar tot frumoasă a rămas.
Încă mai poartă marama,
tot mai dă la cântec glas.
Ce caldă este mâna ei!
Ce față blândă are!
Când eu plâng de dorul ei,
mama îmi dă alinare.
Lângă mama îmi este bine.
Ea cu drag mă încălzește.
Îmi face zile senine,
mama mere mă iubește.
Trandafirul ce-înflorește
mamei îl ofer cu drag.
Ea e stea ce strălucește
și-mi dă zborul către larg.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre primăvară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mama
Când eu am venit pe lume,
nu aveam încă un nume.
Cineva ma luat în brațe.
Mai târziu eu am aflat
că aceea era mama.
Când e lângă mine,
totul e ușor.
Știu, pot să visez.
Pot chiar și să zbor.
Îmi imaginez
că plutesc pe-un nor.
Într-o seară, mama m-a luat de mână.
M-a dus la fereastră, s-a uitat la mine
și mi-a spus zâmbind:
-Vezi Steaua Albastră?... Este Steaua noastră.
Chiar dacă în viață sunt momente grele,
tu, copilul meu, vei găsi ușor
drumul către stele.
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre visare, poezii despre seară, poezii despre imaginație sau poezii despre albastru
Mama lui Sheldon: (către Leonard și Penny) Știți, voi doi faceți un cuplu drăguț.
Leonard: O, nu, nu suntem... un cuplu. Suntem liberi... ca... acele bucăți de brânză ambalate individual, dar așezate una lângă alta... ca... doar prieteni.
Mama lui Sheldon: (mai la o parte spre Howard) Am atins vreo coardă sensibilă?
Leonard: o da.
replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre prietenie, citate despre mamă, citate despre libertate, citate despre lactate sau citate despre brânzeturi
Știu
Știu ce simte mama, când copiii cresc,
Știu ce simte pomul, când mugurii plesnesc.
Știu ce simte mama, când copilul plânge,
Știu ce simte pomul, când coroana-și frânge.
Când copiii cresc, mama, mult se bucură.
Când muguri plesnesc, pomul, roada-și scutură.
Când copilul plânge, mama îl alintă,
Când creanga se frânge, păsări în pom cântă.
poezie de Dumitru Delcă (15 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri, poezii despre copaci, poezii despre muzică sau poezii despre creștere
Pedeapsa mamei
Mi-a dat mama peste mână,
Mama mea mi-a dat,
Să las oala cu smântână,
Că nu-s Împărat!
Că în mânurile mele
Stă Împărăția,
Care-n oale și ulcele-și
Ține avuția!
Însă pân-la avuție,
Stirpea cu sămânța
A întors țărâna gropii,
Să hrănească ființa!
Mama mea, din pleazna ta,
Rotită peste suflet,
Carnea mea și umbra mea
Au învățat să umble!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre suflet sau poezii despre lactate
Inima de mama
Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre dor, poezii despre vamă, poezii despre toamnă, poezii despre tată, poezii despre păduri sau poezii despre ploaie
Mama
Mama e cuvântul ce-nseamnă viață
E izvorul de alinare,
E cărarea de îndrumare,
E a sufletului vindecare,
Mama e cuvântul ce-nsemană viață.
Mama e un glas în tăcere ascuns,
E o șoaptă și-un veșnic răspuns,
La-ntrebări nedezlegate -
Mama le cuprinde pe toate!
Mama e un murmur și-o gingașă floare,
Mama e albina ce zboară în soare,
Mama e furnica ce veșnic adună
Cu toții pe noi îmnpreună.
Mama e al cerului nour pribeag,
Mama e un mare de lacrimi șirag,
Vărsat pentru noi în necazuri -
Pe a vieții înalte talazuri.
Mama e un cîntec străvechi,
Este numele fără perechi,
Mama este dorul din sufletul tău
Chemând-o mereu și mereu!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tăcere, poezii despre furnici sau poezii despre flori
Un copil așteaptă-n poartă
În ograda părăsită, cu iarbă acoperită,
casa stă gata să cadă, gardu-i dărâmat în stradă.
Așteptând să vină tata, un copil sprijină poarta.
De mmama lui îi este dor, că a plecat din casa lor.
În zadar privește-n zare, tatăl dus, nu mai apare.
Nici mama nu-i pe cărare. Deznădejdea lui e mare.
Lacrimi îi curg pe obraz, el tot singur a rămas.
Însă lui gândul îi spune, că nu e singur pe lume.
În singurătatea lui, mereu, îi stă alături Dumnezeu.
Cu speranță, încă așteaptă și nu pleacă de la poartă.
Poate cândva, mama, tata vor sprijini din nou poarta
și-împreună iar vor fi, nimic nu-i va mai despărți.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre singurătate, poezii despre religie, poezii despre gânduri sau poezii despre Dumnezeu
Trupul de iarbă
Pe o umbră de vis
Alunecă o barcă,
Sub valuri de pământ
E mama mea, țărancă.
Cu trupul ei hrănește
Ierburile din parc
Unde pe un soclu
Zâmbește Ioana D'Arc.
Nimeni nu privește,
Ochii au țărână,
Dumnezeu se plimbă
Cu o cruce-n mână.
Liniștea-i deplină,
Totu-i potrivire,
În gura amintirii
Ard boabe de iubire.
Așa-i mama, țăranca
Muncește sub pământ,
Din trupul ei de iarbă
Crește grâul sfânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre sat, poezii despre zâmbet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plimbare sau poezii despre parcuri
El mă înjură
de mamă îi spun
că mama e moartă,-l înjur
și eu de mama lui vie
tate încă-n activitate (?!) el se
face că suge, ca în
copilărie
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât cer am strâns...?...
A mai trecut un an din viața noastră...
S-a mai topit un pas către zenit
Am mai pierdut un Timp și, cine știe...
Cel care va urma, va fi mai bun?
Să ne retragem azi, în propriul cuget...!
Să ne privim prelung în proprii ochi...!
Vom fi lăsat iubire-n urma noastră?!
În brațe, cât-avere am cuprins?
Să cântărim tot aurul din suflet
Să măsurăm cât cer am strâns în gând
Smeriți, să știm: când ușa se va-nchide
Vom fi aleși? În Cer vom fi primiți?
poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre aur
Numele ei în limba maternă, mama
ascultând cum îi bate inima
azi am sărutat-o
pe obraz
locuia într-un timp în care
am locuit și eu pentru o vreme
înainte de a mă reîntoarce
la mine însumi
am strigat-o
în limba maternă
mama mama mama...
m-a privit apoi a ales tăcerea
mi-am pus inima în palme
și i-am dăruit-o ca
pe un mugure de lumină
La mulți ani, mama!
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre limba maternă sau poezii despre inimă
În seara de Crăciun
Afară ninge liniștit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar și dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Și îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre Crăciun, poezii despre îngeri, poezii despre sărăcie, poezii despre ninsoare sau poezii despre naștere
Crăciunul fiului risipitor
Aș porni să colind, peste dealuri, hai-hui,
Aș deschide cu grijă și poarta și tinda,
Dar în satul natal tata nu-i, mama nu-i,
N-are cine, la geam, să-mi asculte colinda.
Tata nu-i să-mi mai pună o dată-n pahar,
Mama nu-i să mă-mbie, din nou, cu sarmale,
Este gol, prăbușit și bătrânul hambar,
Iar ograda pustie m-ar umple de jale.
Nu sunt vaci, nu sunt oi, nu sunt porci, nici găini,
În cuptor n-are cine o pâine să facă,
Gardu-i rupt, podu-i rupt și vecinii străini,
Chiar fântâna din curte, de-o vreme, e seacă.
Nici în pod, peste grinzi, nu atârnă cârnați,
Către pivniță scara cea veche-i oloagă,
Nu-s în vasele-adânci castraveții murați,
Din butoaiele vechi a rămas doar o doagă.
Nici zăpadă nu-i azi prin grădini și pe drum,
Nu-s copiii cu sănii pe deal să exulte,
Aș porni cu colindul spre casă, acum,
Dar acum e târziu, n-are cine s-asculte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vecini, poezii despre vaci, poezii despre săniuș sau poezii despre pâine
Caii se trag în lumină
orbi
coamele grele
cară hoituri
pe drumul îngust
moartea plimbă somnul
din casă în casă
un cântec de leagăn
mă prinde mama
cățărată
în podul cu amintiri
praful intră adânc
sub unghiile lungi
vopsite
cu negru
pe ușa din spate
intră
tata
cu miros de alccol
mă ia de mână
orbește
și calul nechează
în ploaie
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre somn, poezii despre poduri sau poezii despre negru
Când mănâncă copiii, se satură mama, spunea mama.
aforism de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 ianuarie 2004)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre mâncare, aforisme despre mamă sau aforisme despre copilărie
Poarta înspre mama...
Poarta înspre mama
câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarța lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ținea strâns de mână și parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere -
singura poartă înspre mama
fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
***
(Premiul revistei FEREASTRA la concursul organizat de LITERATURITATE, (2015) text 21 Poarta înspre mama de Teodor Dume,)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre premii sau poezii despre durere
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă
Simt nostalgia cum în piept mă-apasă
Iar gândul cum mă poartă spre părinți,
În casa noastră se-mpletesc dorinți...
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă...
Văd frunza verde, umbra lui cea deasă
Cu crengile-i bătrâne și cuminți
Copii flămânzi și grijulii părinți,
Stând laolaltă peste vremi, acasă.
Ca un străjer la casa părintească,
Eu tot bătrân îl știu precum a fost
Sub poala lui, copiii aveau să crească,
Fiind leagăn, ca și dulce-adăpost,
Cu prima vorbă spusă, românească,
Și unde mama ne-a învățat un rost...
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre verde sau poezii despre frunze
Mama lui Iisus
Când Iisus a fost pe cruce răstignit
Mama lui a plâns cu lacrimi de durere.
Nu pentru că fiul ei a murit,
Dar pentru păcatele noastre grele.
Când Iisus la cer s-a înălțat
Ea a plâns cu lacrimi de bucurie.
Nu pentru că fiul ei din morți a înviat,
Dar pentru a noastră veselie.
Și cât a mai trăit ea pe pământ
A fost de Dumnezeu binecuvântată,
Să fie un om fericit!
Și să nu plângă niciodată.
poezie de Vladimir Potlog (20 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce
Pe la Bogata
am fost pe acasă la Bogata
dar nu e nimeni e pustiu
goală-i casa și e gata
și pentru mine e târziu
eu însumi am îmbătrânit
și-a mea viață-i spre apus
iar trupu-mi este azi slăbit
așa de zvelt eu astăzi nu-s
plecară ai mei cu toți în șir
și casa iată e pustie
doar al amintirii astăzi mir
pe-ai mei se luptă să-i învie
și plin ocolu e de iarbă
și nicio piatră nu mai e
de parcă totu-n mare grabă
ca focu-i stins asemene
ca focu iată din fiteu
ce nu mai arde prea demult
de-ai casei iată-s numai eu
tăcerea când eu o ascult
dar e pustiu și e închis
pe aripa vremii pierdute
de parc-a fost numai un vis
lăsat la cine vrea să asculte
de parcă nu a fost o vreme
în care acolo-am locuit
cu atâtea umblete și semne
părinții unde m-au primit
de parcă nici tata bătrân
n-a fost acolo vreodată
când ne jucam copii-n fân
în joaca cea nevinovată
și parcă n-a fost la cuptor
chiar dânsu ptita să o facă
cum n-a fost alta așa cu spor
cuptorul nostru să o coacă
și parcă tata n-a umblat
făcând atâtea pe afară
să fie totul așezat
din zori de zi până în seară
și parcă acolo n-au crescut
copii ca florile de primăvară
dar azi e trist și de urât
și mai urât ar vrea să-mi pară
mi-aduc aminte cum în blide
topala mama o punea
și noi copiii înainte
ne înfruptam atunci din ea
plină casa de viață
era atunci chiar și-n ocol
simțeai spre ceruri cum se-nalță
și nu era nimica gol
acum nimica nu e viu
și iarba parcă este moartă
ocolu-i sarbăd și pustiu
și nimeni nu mai e la poartă
lipsește mama tata nu-i
și nici o vorbă nu se aude
nici pașii azi ai nimănui
auzul nu ți-l mai pătrunde
căci toți s-au dus și ne-au lăsat
sunt așezați iată-n mormânt
de e pustiu și al meu sat
de-ai mei aproape când nu sânt
se coc plăcinte-n atmosferă
căci iată totul a murit
și casa parcă-i o himeră
viața unde mi-am trăit
căci fără viață este tot
ocol fântână cohe șură
copil să fiu eu nu mai pot
căci toate iată se pierdură
și nu e nimenea să urce
iar pe fân în podu șurii
și din mere să îmbuce
mângâindu-i cerul gurii
nu e mama nicăieri
și nici tata iată nu-i
de nu mai am în duh puteri
să dau veste nimănui
ca și atunci când toți copiii
pe afară-n șiruri se jucau
dând prinosul bucurii
plini de viață când fugeau
dar acum când iar privesc
atmosfera casei noastre
în chinuri mă prăpădesc
de ce văd că avem parte
iarba a umplut ocolul
nici un pas că nu se așterne
de străluce-n goluri golul
de nimic nu este vreme
totul este năruit
fără viață și mișcare
casa unde am trăit
nicio față parcă n-are
poezie de Ioan Daniel Bălan (31 iulie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe