Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lamartine

Vița-de-vie

Vița-de-vie casa noastră
O-mbrățișa cu ramuri grele
De boabe ce, către fereastră,
Momeau un cer de păsărele.

Cu-nfrigurata-i mână albă
Mama o coardă ne-apleca:
Copiii se-nfruptau în grabă
Din viguroasa miere-a sa.

Azi păsări nu-s, mama e moartă;
Vița-de-vie-i doar un ciot;
Văl de păianjeni ușa poartă;
Eu plâng și mă gândesc la tot.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mama lui Sheldon: (către Leonard și Penny) Știți, voi doi faceți un cuplu drăguț.
Leonard: O, nu, nu suntem... un cuplu. Suntem liberi... ca... acele bucăți de brânză ambalate individual, dar așezate una lângă alta... ca... doar prieteni.
Mama lui Sheldon: (mai la o parte spre Howard) Am atins vreo coardă sensibilă?
Leonard: o da.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona StanescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trupul de iarbă

Pe o umbră de vis
Alunecă o barcă,
Sub valuri de pământ
E mama mea, țărancă.

Cu trupul ei hrănește
Ierburile din parc
Unde pe un soclu
Zâmbește Ioana D'Arc.

Nimeni nu privește,
Ochii au țărână,
Dumnezeu se plimbă
Cu o cruce-n mână.

Liniștea-i deplină,
Totu-i potrivire,
În gura amintirii
Ard boabe de iubire.

Așa-i mama, țăranca
Muncește sub pământ,
Din trupul ei de iarbă
Crește grâul sfânt!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât cer am strâns...?...

A mai trecut un an din viața noastră...
S-a mai topit un pas către zenit
Am mai pierdut un Timp și, cine știe...
Cel care va urma, va fi mai bun?

ne retragem azi, în propriul cuget...!
ne privim prelung în proprii ochi...!
Vom fi lăsat iubire-n urma noastră?!
În brațe, cât-avere am cuprins?

Să cântărim tot aurul din suflet
Să măsurăm cât cer am strâns în gând
Smeriți, să știm: când ușa se va-nchide
Vom fi aleși? În Cer vom fi primiți?

poezie de (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!
George Coșbuc

În seara de Crăciun

Afară ninge liniștit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.

E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar și dulce.

Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.

Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Și îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online la numai 10.00 lei.

Caii se trag în lumină

orbi
coamele grele
cară hoituri
pe drumul îngust

moartea plimbă somnul
din casă în casă
un cântec de leagăn

prinde mama
cățărată
în podul cu amintiri

praful intră adânc
sub unghiile lungi
vopsite
cu negru

pe ușa din spate
intră
tata
cu miros de alccol

ia de mână
orbește
și calul nechează
în ploaie

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mirela Nicoleta Toniță

Alb

Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 25 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Petre Gigea-Gorun

Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă

Simt nostalgia cum în piept -apasă
Iar gândul cum mă poartă spre părinți,
În casa noastră se-mpletesc dorinți...
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă...

Văd frunza verde, umbra lui cea deasă
Cu crengile-i bătrâne și cuminți
Copii flămânzi și grijulii părinți,
Stând laolaltă peste vremi, acasă.

Ca un străjer la casa părintească,
Eu tot bătrân îl știu precum a fost
Sub poala lui, copiii aveau să crească,

Fiind leagăn, ca și dulce-adăpost,
Cu prima vorbă spusă, românească,
Și unde mama ne-a învățat un rost...

poezie de din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Casa cu însemnul soarelui

Există o casă cu un soare pe poartă
În New Orleans, în orașul meu,
O casă care a ruinat mulți tineri sărmani
Și, Doamne, unul dintre aceștia sunt eu.

Mama era croitoreasă
În casa-nsemnată și-mi cosea jeans,
Tata dădea prea rar pe acasă,
Fiind unul dintre cei mai mari bețivi din New Orleans.

Un bețiv are o sticlă și-o valiză
Și o pereche de cărți de joc,
Nu-i fericit decât atunci când bea,
Când uită de timp și de noroc.

Mama are grijă de ceilalți copii,
nu facă ce am făcut eu,
Trăiește în casa cu însemul soarelui,
În păcate ce-o apasă greu.

Cu-n picior sunt aici pe peron,
Cu celălalt de-un tren agăț,
Mă-ntorc înapoi la New Orleans,
Cu cătușe și lanțuri, cu tot.

Mă întorc cu memoria la New Orleans,
Cu sufletul rupt, într-o casă
Cu însemnul soarelui sculptat pe poartă,
Unde nimeni nu mă așteaptă.

O casa cu un soare pe poartă,
În New Orleans, în orașul meu,
O casă care a ruinat mulți tineri sărmani
Și, Doamne, unul dintre aceștia sunt eu.

cântec interpretat de The Animals, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oh, mamă!

Mama e cânt de leagăn și-adiere,
Mama e pentru prunc eternul vis,
Mama e veșnic dulce mângâiere
Și sufletul îi este paradis.

În mama e frântură de iubire,
Frântură de dureri și adevăr,
În mama este zvon de mulțumire,
În mama este lacrimă și dor.

E poartă sfântă, cerului deschisă,
Iubire și lumină pe pământ,
La tâmple albă-adesea-n cărți descrisă,
Cu suflet mare și cu chipul blând.

E vad de lacrimi și de suferință,
Rugă și-ngenunchere și cuvânt,
Roua de pe beriș, de pe altiță,
Și murmurul... da, murmurul din crâng.

Mama-i pe veșnicie Catedrala
Unde cu ochii-n lacrimi ne rugăm...
Prin ea noi ne răscumpărăm greșala...
Mama e goana după adevăr.

Cu ea ni-i somnul limpeziri de ape
Și visul împlinire pe pământ,
De ea suntem mereu, mereu, aproape,
Căci mama este lucrul cel mai sfânt.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu ajunge să iubească cineva pe altul, ci trebuie să-l iubească mai mult decât pe sine. Mama își iubește copiii mai mult decât pe ea însuși. Rămâne flămândă pentru a-și hrăni copiii, dar simte o bucurie mai mare decât aceia. Copilașii se hrănesc trupește, iar mama duhovnicește. Aceia rămân cu gustul mâncării, în timp ce mama cu veselia duhovnicească.

în Viața de familie
Adăugat de Dan NicorescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Viata, slujba, paraclisul si acatistul Parintelui Paisie Aghioritul" de Paisie Aghioritul este disponibilă pentru comandă online la numai 6.00 lei.

Învățați-i pe copiii voștri ce i-am învățat pe ai noștri: că pământul este mama noastră. Tot ce i se întâmplă pământului, va ajunge să li se întâmple și copiilor acestui pământ.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Când, zilnic, mă gândesc la mama,
Răsare-n vis din veșnicii...
Ea e altarul la care închin
În zori, la prânz ș-adesea, în chindii...

A pus, în viața toată, temelii
Ce dăinuie și azi prin noi,
Ea e prezentă în păduri și-n vii,
Dar și-n eterna Cernă, și-n Zăvoi...

Cu-altarul ei durez eternitate,
Din zori de zi până târziu în noapte...
Biserica o reclădesc în mine,
ajute, atât la rău, cât și la bine...

poezie de din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jay: Ce s-a întâmplat!
Mitchell: Păi, știi, mama e în oraș.
Jay: Mama ta?
Mitchell: Nu, mama ta. S-a întors din mormânt. Da, tată, mama mea.
Jay: Dacă ar fi fost mama mea ar fi fost mai puțin înspăimântător.

replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta FlorescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama e icoana sfântă

Mama știe rostul casei.
Este prima dimineața.
Mama știe tâlcul farsei,
Știe cum începe viața.

Mama-i cântecul de seară
Când pe noi ne prinde somnul.
E ziua de primăvară
Care înflorește pomul.

Mama-i cea care veghează
S-avem viață liniștită.
La greu, mama lăcrimează,
La bine e fericită.

Mama e icoana sfântă
Către care-întindem mâna.
E ființa cea mai scumpă,
Mama-i mamă-întotdeauna.

poezie de (26 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Am sunat-o pe mama

Am sunat-o, azi, pe mama, s-o întreb de sănătate,
Se grăbea, era pe drum, cică... merge la cioban.
C-or venit oile-acasă, că sunt grase și că-s toate,
Și că tre' s-aduc-acasă... toată brânza, pe un an!
Mi-a mai zis că păpușoii... s-au făcut, că sunt destui,
Că fasolea-i sus, în pod, că și ceapa e destulă!
a pus la geam, mușcata și c-a pus niște gutui,
Că-s destule toate cele... hrană-n iarnă, pentru gură!
Da' cică-i, totuși, necăjită, că e casa singurea,
Că pe drum îs mai puțini, oamenii-s mai necăjiți.
Că ulițele-s mai triste, că-i prea mare liniștea,
Că vecinii-s tot mai rari... și-s pereții scorojiți.
Am sunat-o, azi, pe mama... ș-avea vocea obosită,
Cic-o doare iar în șale și pe tata-l dor genunchii.
Da' tot ea mi-a spus că: "Asta-i! Că-s din carne plămadită!"
Ș-a oftat a greutate... mi-a cutremurat rărunchii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caietul de desen al mamei

Când eram mică, mama purta legate de mână pensule –
câte una la fiecare deget, subțiri și mai întotdeauna murdare de culori,
și nici nu vă închipuiți ce frumoase culori...
Mama picta. Deschidea palma
și din palma ei izbucneau zboruri de fluturi. Mama
își apropia mâna făcută căuș de chipul meu, când îmi venea să strănut.
„Strănută în palmă”, îndemna zâmbind.
Strănutam albastrul pe cer, galbenul în lanurile de floarea-soarelui,
câteodată strănutam ploaia și mă ascundeam râzând și cu pletele ude,
și mama îmi cânta despre fericirea care trăiește într-o căsuță cu trei pitici,
mama picta
pe căsuță un horn,
pe masa piticilor – o bucată mare de ciocolată,
pe sufletul meu, liniște, liniște...

Mama picta. Tata ridica ziduri.
Cărămidă peste cărămidă, grindă peste grindă, altă grindă, alte cărămizi...

Eu mă țineam de zid să învăț mersul în două picioare,
mama, la câțiva pași înainte, îmi desena drumul pe lespede,
mama picta...

poezie de
Adăugat de Rodica MunteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
George Coșbuc

La paști

Prin pomi e ciripit și cânt,
Văzduhu-i plin de-un roșu soare,
Și salciile-n albă floare
E pace-n cer și pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.

Și cât e de frumos în sat!
Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: Hristos a înviat!
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Și-un vânt de-abia clătinitor
Șoptește din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Și pomii frunțile-și scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.

E liniște. Și din altar
Cântarea-n stihuri repetate
Departe până-n văi străbate
Și clopotele cântă rar:
Ah, Doamne! Să le-auzi din vale
Cum râd a drag și plâng a jale!

Biserica, pe deal mai sus,
E plină astăzi de lumină,
Că-ntreaga lume este plină
De-același gând, din cer adus:
În fapta noastră ni e soartea
Și viața este tot, nu moartea.

Pe deal se suie-ncetișor
Neveste tinere și fete,
Bătrâni cu iarna vieții-n plete;
Și-ncet, în urma tuturor,
Vezi șovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.

Ah, iar în minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu știu că și-n aceste zile
Tu plângi pe-al tău copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paștile! Nu plânge, mamă!

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cincinat Pavelescu

Cantilena

Iubita mea e moartă
Și-n păr cu-n trandafir
Încet, încet o poartă
Un dric spre cimitir.

Ea doarme albă, albă
Ca florile de crin
Purtând la gât - sub salbă
O cruce de rubin.

Adânc mormânt îi sapă
Gropar, pentru sicriu...
Ca doi în el să-ncapă:
O moartă și un viu!

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lamartine

Negrii

Nedreptățiți, din veacurile-amare,
Luptând, pășesc încrezători spre soare,
Dar, să nu uite vremurile grele,
Toți negrii-și poartă doliul pe... piele.

epigramă de din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viață de coșmar

Sunt o fiară tristă, prefăcută,
Sunt o pungă plină de amar,
Simt nevoia cupei de cucută,
Mama ei de viață de coșmar!

Am umblat prin paturi părăsite,
Am iubit, cu suflet, ființe de ghețar,
M-am legat la ochi cu fuste prea iubite,
Mama ei de viață de coșmar!

Cine crede, azi, în sentimente?
Preamărim hârtia de-un dolar,
Căci ne vindem ieftin și cuminte,
Mama ei de viață de coșmar!

Dusă-i vremea, anii-s la trecut,
Mă căiesc, Părinte, lasă-mi doar
Crezul în iubire, efemer pierdut,
Mama ei de viață, de coșmar!

poezie de din Templul Deveniri Noastre (2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Câte ramuri are un copac? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!