Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Odă toamnei

De ce oare ulmii
Își sfâșie veșmintele
Și dau din brațe
Cuprinși de teamă nebună?
I-a părăsit
Pacea de aur a verii.
Risipite-s cheile,
Florile-chei ale fericirii,
În iarba cenușie,
Și de acum uitate,
Jurămintele dragostei
Răsună-n abis.

Mărețul rege
Straniul atotștiutor,
Stăpân al pădurii,
Renunță la lupta
Cu norii
Și lasă să-i cadă
Sceptrul ruginit,
Mărul înțelepciunii,
Și-n putregai să se destrame
Giuvaerurile coroanei.
Printre foșnitoarele ramuri
Ale caprifoiului uscat
Pulsează teama dihorului
Și deasupra iazului
Libelula se sparge
Ca o sticlă sonoră.

Numai centaurii
Cu bărbi roșii
Aleargă fericiți
Cu scântei la copite,
Coboară colina,
Și urmele lor de foc
În mușchi se sting.

Frunzele se desprind
De pe trunchiuri,
Mâini planând,
Și ele se aștern dedesubt
Criptă de aramă
Păsărilor moarte.

Și-n ruinele donjonului păsăresc
Mai locuiește și acum
Bufnița noctură
Ai cărei ochi imenși
Luminează destinul.

poezie clasică de din Noul Orfeu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pablo Neruda

Poemul IV

În inima verii
dimineața este cuprinsă de furtună.

Norii trec ca batiste albe de "adio";
vântul călătorind, îi flutură în mâinile sale.

Inima infinită a vântului
pulsând deasupra iubirii noastre tandre.

Orchestral și divin, răsunătoare printre copaci
ca o limbă bogată în războaie și cântece.

Vânt ce înlătură frunzele moarte cu o atingere rapidă
și îndoaie săgețile pulsânde ale păsărilor.

Vânt ce-o răstoarnă pe ea în valul fără de stropi
și-n substanța fără de povară, și-n flăcări aplecate...

Din abundență, săruturile ei sparg și afundă,
asaltate la porțile vântului de vară.

poezie celebră de din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27- 37.99 lei.
Georg Trakl

Cântec de soare-apune

O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Și pline de umilință urmau sălbăticiunea roșie, floarea verde
Și izvorul gângăvind. O, străvechiul țârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.

O, voi cruciade și aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioși apostoli,
Oșteni acum, trezindu-se din răni și vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopții.

O, voi vremi ale tihnei și ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări pașnici storceam struguri de purpură
Și-n jurul nostru sclipeau colina și pădurea.
O, voi vânători și castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Și-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,
Când în ape negre priveam un chip de piatră.
Dar cu strălucire își înalță îndrăgostiții pleoapele de argint:
O seminție. Din perne trandafirii se revarsă fum de tămâie
Și dulcele cântec al celor ridicați din morminte.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 24 februarie 2017.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.
Georg Trakl

În apropierea morții

O, Seara, ce-n întunecatele sate ale copilăriei merge.
Iazul de sub sălcii
Se umple cu suspinele murdare ale melancoliei.

O, pădurea ce coboară silențios ochii căprui
Din singuraticele mâini osoase
Violetul zilelor se prăbușește în extaz

O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea asta se desprind pe călduțe perne,
Îngălbenite de tămâie, fragedele brațe ale îndrăgostiților.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Panta rhei

împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roșii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada și fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuși
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-și iasă din solzi
și zbaterea asta o simțea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o mințea
toate se sting cândva
îi spunea

își amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiță cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roșii se vârau tremurător în zăpadă
acum o să mă bată toți, gândea
doar nu făcuse nici un bănuț toată ziua
cât își dorea un vrej de zăpadă pe care să se cațere spre lună
s-ar fi urcat până acolo cu ultimele puteri
să-i smulgă măcar un solz de aur
sau mai bine adoarmă pe leagănul ei
era la picioarele unei lumi întregi
cumva
zăpada îi era unicul prieten dintre dușmani
doar ea o simțea
glasu-i părintește
urechea-i bătea
totul se topește
cândva

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 19 ianuarie 2019.
Distribuie
D.H. Lawrence

Puterea mării

Vezi cum marea se sparge-n bucățele lovind
insulelele,
dar în necuprinsul ei rămâne intactă?

Am prins eu vreodată din mare
cu brațele mele mareea
care se strecoară prin golfurile de la încheieturile mâinilor
și curge
pe întinsul palmelor mele ca valurile printre stâncile
realității?

Oare tamburii mării
coboară pe coapsele mele
către insulițele subacvatice ale genunchilor
cu toată puterea lor,
puterea mării,
pentru a se sparge apoi, ajunse la fund,
în recurente talazuri la picioarele mele?

Și oare este oceanul trupului meu – ocean
a cărui forță aleargă spre țărmuri de-a lungul brațelor mele
pentru a se sparge în palme înspumate – puterea care coboară
și se îndreptă spre valurile albe ale celor două tălpi de sare?

Eu sunt marea, eu sunt marea!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fii si indragostiti" de D.H. Lawrence este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -34.90- 17.99 lei.

Pornire

Vezi, soarele se suie acum pe bicicletă
Și hoinărește pe șoselele Europei
Deschide lumea ochii ca -l vadă
Și păsările limpezi
Prin sate dau de veste
Lăptarii sună clopotele prin orașe
Iarba adulmecă mireasma violetelor
Și simte cum i se urcă la cap
Dar mai înainte plece la mare
Râulețele mele trandafirii
În spatele căpșunilor se duc facă pipi.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Dan A. Lăzărescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima țigară a șarpelui de casă

Primise ultima țigară și nu știa
dacă trebuie să o savureze sau doar încerca
respire, ca un vulcan pricăjit.

Lăcusta i se așezase pe solzi, din greșeală.
Ulmii înfipți în baltă urcau, cu fereală.
Era un joc de culori. Negreșit.

Nu demult, șerpuind, iarba foșnea.
Nu demult vânase o broască în balta ca o balama
între câmpie și deal.

Nu demult venise băiatul cu julituri la genunchi,
ca un vânător nemișcat, ca un mănunchi
de mușchi încordați în asemenea hal

încât părea un lemn neted, un lemn nemișcat.
Apoi, ca un strănut din senin, ca un viscol uscat,
linia a fost întreruptă.

Atunci a plutit peste câmpia abruptă,
a mușcat din bucata de cârpă murdară și ruptă
(așa a rămas fără dinți),

apoi a mușcat, știrb, robinetul ruginit.
I s-a umflat burta de apă. Apoi, răstignit,
a scuipat broasca. L-a durut (de parcă ar fi avut zimți).

Apoi a mușcat din ultima țigară, cu ciudă,
a respirat știrb ca printr-un tub, parcă vrând audă.
Dar limba despicată n-a mai pipăit pe aici.

Acum se aude pielea șarpelui dată cu sare și uscată.
Acum șuieră, când bate vântul. Acum e pătată.
Acum cade printre lemne. Acum e drum de furnici.

poezie de din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doi ochi pierduți

Vor fi de lacrimi plini și grei
Doi ochi ce te vedeau odată,
Ca pe-o zeiță între zei,
A stelelor frumoasă fată.

Și nimeni nu va fi vadă
Cum se vor stinge ochii mei,
Și-n întuneric or să cadă,
Căci eu te-am vrut, tu nu mă vrei.

Cui o să-i pese atunci de mine,
Și cine o să-mi ducă dorul?
Eu mă înec în reci suspine
Și plâng că am pierdut amorul.

Nimeni nu-și va aduce aminte,
În gânduri nimeni nu mă poartă,
Nici de-ale mele oseminte
Ce zac pustii în lumea moartă.

Doi ochi pierduți în bezna morții
Au fost cândva strălucitori,
Acum cuprinși de gheara sorții
În moarte sunt rătăcitori.

poezie de (5 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Amintirile sunt ca frunzele din copacul vieții. Se desprind, plutesc pe aripile de visuri și iluzii ale sufletului, apoi se aștern pe aleea deznădejdii, așteptând pașii grei și nemiloși ai morții.

aforism de din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Any Drăgoianu

De vorbă cu pădurea

De la fereastra casei mele se vede pădurea;
Și când bate vântul copacii-mi vorbesc.
Ieri, de exemplu mi-au spus că suferă de sete,
Eu trebuia să-i înțeleg mai bine ca oricine.

O pasăre mică a ciripit lângă mine,
Îmi aducea vești
Despre frunzele arțarului din colț,
Că erau certate și s-au împăcat.

Oare ulmul și-a curățat crengile uscate?

Pe stejar nu l-am mai ascultat demult
și-a pierdut frunzele
Și nu știu cum se face,
Dar nu-i mai dau altele în loc.
E mai bătrân decât mine,
Însă el nu se sperie
i-a crăpat coaja
Și-i plin de putregai.

Eu mă tem de fiecare rid
Ce-mi tulbură expresia feței
Și mă schimonosește-n fel și chip.
De-ar crește și-n mine curajul
Ca-ntr-un copac!

poezie de din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Urmele iubirilor uitate

Oamenii mor întotdeauna, dar rămân urmașii lor,
eu sunt un urmaș care lasă urmași
cum fiecare rădăcină a neamului omenesc.

Nu mă desprind de trăsăturile comune
oricât de multe ar fi ramurile în arborele vieții,
mi-e greu nu recunosc sângele
care vine ca un râu fără sfârșit,
nu mă plâng de nimic,
dar nici nu mă laud.

sunt născut din filonul care străbate timpul,
urmele iubirilor uitate nu dispar
chiar dacă se pierd legăturile directe
și uneori destinul mai joacă feste.

Încerc mă despart de cei fără cinste
pentru a nu moșteni nicio fibră otrăvită,
întunericul nu mă poate trage înapoi.

Lumina și substanța ce se transmit
mă rup de îmbolnăviri rostogolite,
păstrez cuvântul și sintaxa poetică
ca pe o comoară pe care n-o dau nimănui
și din adâncuri scot flăcări pe nări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bucurie de Florii

Osana, e Rege! Se-aude-n mulțime,
Hristos e Mesia, al nostru-mpărat!
Tresalte pământul, răsune cântarea,
Să-I dăm astăzi slavă, mereu, ne-ncetat!

Și-n drum se așterne a pomilor frunze...
Măslini și finici, apoi hainele moi;
Mulțimea tresaltă și cântă-nainte:
Osana, e Rege, Cel Sfânt e cu noi!

Isus îi privește, coboară pe cale,
Călare pe-asin, blândul Rege Slăvit
Cunoaște mulțimea, El știe și ura...
Pe cei ce-L vor pierde, pe Domnul iubit...

Privește de-asemeni... privește copiii
Și-un zâmbet pe buze-nflorește frumos;
Osana ei cântă, o Rege-al Măririi,
Slăvit fii de-a pururi, Iubite Hristos!

Stăpân fi-ne Doamne, acum și-n vecie,
Tresalte tot cerul și-ntregul pământ;
Osana, Isuse, Ți-aducem doar Ție,
Ne binecuvântă, o Doamne Preasfânt!

Amin!

poezie de (27 martie 2018)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arhitectul mării

Ghidrinu-n apa lui credulă
Ce coboară pân' la Notre-Dame

Își face-un cuib de alge-n unda
Curgătoare-a inimilor noastre

Cu acul verde-al trupului își coase
Zidurile strașnicei lui case

Și devine-albastru și-auriu și roș de fericire
Devorând cărnurile nopții.

poezie celebră de din Les Georgiques Parisiennes (1951), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în franceză.

Noah 7

Numărat, judecat, pedepsit,
Înot pe spate, voios,
O durere din adânc,...
Din care adânc?
Nu suntem oare, frunze
Sau trestii gânditoare?
Adânc este doar Oceanul,
Spun, "quia absurdum est",
Un protest, dar ce folos?
Mă apropii de mal,
Doamne ce nuferi, ce nalbe?
Plutim de la un mal la altul.
Aceasta e trecerea?

Disprețuim noi trupul,
Lui nici nu-i pasă, ucigașul e firav,
nu are minte, așa vorbea și soacra mea Zarathustra,
cea cu zacusca, predicatorii sunt morți,
moartea predică singură,
în piața publică muștele își scriu memoriile,
copilul veni cu oglinda,
se scutură grinda de atâți spânzurați,
vânt de sare și soare îl biciuiește.
Se plimbă gol pe malul abrupt.
Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează.
Inamicul este însuși oceanul, dar este și salvarea.
Cine îi șterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile?
Norii se depărtează imperiali.
Dacă nu vrei, nu ai decât nu te uiți.
Barba se ia ca o cenușă pe degete,
goluri de timp, goluri de memorie,
cine scrie despre lacrimi nu știe ce este transparența.
Erau dureri cândva, s-au dus cu norii,
străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul
cum plutește cu vioara sub bărbie,
stelele îi cântă-n strună,
el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva.
De ce oare vulturii își leapădă veșmintele
și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Lalele

Lalele cu dor de iubit,
În brațe mă strâng copleșit,
Privirea lor caldă de mai
Sărutul tău aprig mai vor mi-l dai...
Lalele fierbinți ale nopților tei,
Cu buze de rouă-mi aprind dulci scântei,
Mai fură-mi iubite, acum dacă vrei
Mireasma, parfumul, tăcutelor seri,
Du-mă de brațe tăcut, nu-mi vorbi,
Mai dulce-i o șoaptă, acum de-ai rosti,
Lasă-mă-n gând și du-ma departe,
Lalelele știu ale noastre cântece toate,
Du-mă cu tine prin nori fără ploi,
Ascunde-mi tristețea, fuga de noi,
Te vreau lângă mine, mai mult decât azi
Te vreau sărutări -mi mai scrii pe obraz
Hai, vino-acum până stelele dorm,
Vino și fugi cu al meu freamăt de dor,
Seară de seară la poarta de cer
Cocorii s-asculte tacutul mister,
Lalele s-aprindă scântei curcubeu!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori sub gheață

M-am dus în priveghi la un mort;
și mortul nu era altcineva,
decât eu.
Am murit într-o iarnă
când totul a înghețat în mine...
A început -mi înghețe voința
și-ncet, încet, toate simțurile au cedat,
Gheața mi-a atrofiat orice mușchi
și nu mă mai puteam mișca;
Acum îmi îngheață ochii...
Doar ei au mai rămas vii,
Însă acum se sting în negura gheții,
pentru a nu mai vedea mortul
pe care am început
-l priveghez cum se descompune
într-o iarnă...
Se ofilea
de nepăsare și durere.

Am chemat bocitoarele,
ca nu-mi înghețe ochii;
Ele au luat banul,
au bocit,
au cârcotit în fața nebuniei
și au plecat.

A venit o babă
-mi dezlege mâinile și picioarele
dar baba a vrut -mi acopere ochii
cu niște monede vechi...
Babele sunt rele;
Acoperă orice scânteie de viață...

Mă priveghez pe mine cum dorm...
Oare cât va mai ține iarna?
Lumânarea e pe terminate
și mi-e teamă
de noapte.
Mi-e somn
și mi-e teamă să nu-mi pierd ochii...
Am ajuns priveghez
un mort,
într-o iarnă amară
și neputința
mi-a furat ochii.

Acum aștept,
aștept izbucnească vulcanul
ce a mocnit sub gheață,
deschidă drumul stelei,
deschidă ochii mortului
și să-i dezlege simțurile;
Cei care au scânteie
înfloresc și sub gheață,
topesc totul în jur;
Iar mortul... își scutură vălul
și aleargă;
Aleargă spre infinit.

poezie de
Adăugat de Ana-Cristina PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Furtuna seara

O roșiile ore de seară!
În tremur se-nclină la geam în profund
Frunze de viță într-o albastră clară,
Înăuntru stafii de frică se-ascund.

Praful dansează-n putoarea de stradă.
Vântu-n fereastră cu zgomot lovea
Un cortegiu de roze venea în grămadă
Fulger orbitor norii gonea,

Cu zgomot se sparge a iazului oglindă.
Pescărușii țipă-n a geamului ramă.
Călăreții de foc sar prindă
Codrul în flăcări zdrobit de aramă.

Bolnavii țipă prin spitale.
Albastră a nopții aripi zboară.
Deodată strălucind letale
Ploile pe streșini coboară.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acum și ele femei au ajuns

Acum și ele femei au ajuns.
Copii și visuri multe au pierdut,
și copii au născut,
și copii au născut,
și ele știu: pe-acest prag tăcut,
încărunți-vom toate-n chin și-n plâns.

Tot ce-i al lor încape în casă.
Numai când Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnătate,
și-ncep obosite, la poartă iasă.

Și când drumurile cresc și tot cresc,
și suflă vântul Campagnei pustii,
de zâmbetul cel vechi își amintesc,
ca de străvechi melodii...

poezie clasică de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Morți din prea multă dragoste

se împăcase-n vis cu bărbatul,
doar în imaginar,
pe trupurile lor odinioară înflorite
în care nu mai pulsa acum viul-organic,
se dezmierdau diminețile aureolate
atinse de ochii fluturilor magici și de păcate.
se spărseseră-n incendiul barbar și el și ea
când trecuseră din dragoste în moarte
și apoi în metanoia.
pielea ei nu mai răspândea acum mirosul
de carne tăvălită prin jarul bărbatului.
pictorii pictaseră pe oglinzi imaginare
trupurile lor goale
(prizoniere ale fluturilor-monarh)
porniți într-o migrație fascinantă
pigmenteze cu portocaliu cerul senin
și să-i acopere ca o pătură vie
pe îndrăgostiții morți din prea multă dragoste.
roiurile își băteau grațios aripile catifelate
combinând portocaliul intens cu negrul jocului de linii,
pe deasupra lor, respira greu universul
învelindu-i cu o dantelă nobilă.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecouri strivite

... Port în sufletul meu
Limbile de foc ale dragonului azuriu
Încolăcindu-se în ritmul păsării Phoenix.
Incandescente, fluvii fumegânde,
Mă cuprind sadic, storcându-mi vlaga din mine.

Simt ucigaș trăirea fizică prin exterior,
Ca pe o povară, incomensurabilă
Cu sentimentul libertății absolute,
Și numai în aceste momente,
Spațiile imaginației mele
Se strâng vijelios într-o sferă fără granițe,
Dar insignifiantă față de măreția veșnică a gheții...
......................................................

Cobor acum, printr-o supremă sforțare
În adâncurile vulcanului,
Și mă ustură lacrimile de foc
Ale destinului.
Nu, nu voi putea lupta cu el,
E prea mare și mândru,
Acest dragon de aburi și flăcări...

În lumina irișilor lui azurii,
Puterile mele se topesc nebunatic
Și-n vânt se destramă vijelioase
Acoperind întinsuri fără de margini...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!