Cerbii negri

Apele şuşotesc la urechea cerului.
Cerbilor, voi aţi sărit spaţiul milenar,
Tenebrele stâncii la mângâierile văzduhului.

Vânătorul ce v-a doborât, geniul ce v-a văzut,
Ca eu să le iubesc pasiunea, de pe largul meu ţărm!
Şi dacă aş fi avut ochii lor, deodată la ce aş spera?

poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ceva ce a existat în fiecare. V-a îmbolnăvit, v-a picurat otrava în gânduri şi v-a însingurat... Aţi devenit propriile voastre falsuri, atât de bine realizate, că le-aţi autentificat... De la o vreme a început să vă sperie demascarea. Se profila incomodă... Un singur sentiment al Discordiei este capabil să genereze aceste efect: Suspiciunea.

Teodor Parapiru în Suspiciunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor ce au îndurerat dulcea Românie

Popa a greşit când v-a botezat
Şi v-a îmbrăcat în haină nouă.
De trei ori la rând el v-a scufundat.
Bun era să vă fi scos... de două.

epigramă de Valeria Moroşan (martie 2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu..

... eu ştiu că v-a veni o zi de toamnă, poate
sau zi de primăvară timpurie
şi-n mine totul v-a cădea în toate
şi vor porni încet spre veşnicie

şi-ncă mai ştiu că-n ziua sorocită
tot biologicul din mine, instabil
v-a curge cum curg apele prin sită
şi prin dârmoane cânepa, tiptil

mai ştiu c-am să revin iar la esenţă
şi-ncă mai ştiu că iar voi fi trimis
prin alte lumi să scot din decadentă
subtilul rătăcit şi compromis...

poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceţi următorul test mental: amintiţi-vă de cineva, care v-a înşelat odată şi v-a făcut mult rău. Închipuiţi-vă acum că eu vin şi vă spun că acelei persoane i s-a întâmplat ceva minunat. Dacă vă simţiţi cuprins de furie, înseamnă că nu l-aţi iertat şi că ura încă mai mocneşte în voi.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fete

Tu şi casa fără poartă
(De la capul străzii scurte)
Aţi avut o crudă soartă:
Nimeni nu v-a făcut curte.

epigramă de Marin Sorescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă dumneavoastră continuaţi să iubiţi un om care v-a trădat şi v-a jignit, înseamnă că dumneavoastră iubiţi în el pe Dumnezeu.

Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă de moment

voi aţi văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoi
plutind pe mările de flăcări din munţii zilei de apoi?!
dar lupi, voi aţi văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerile
c-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!
voi luna aţi simţit, ciudata, cum sughiţa cu gelozie
când raze te legau de poartă unui gărduţ de fantezie?!
copaci voi aţi udat vreodată cu rădăcina până-n cer
cu apele de piatră sacă, cu ciur integru şi de fier?!
şi dacă da, să ştiţi c-odată vă veţi trezi din somnolenţă
nu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesenţă.

poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi...

Cine sunteţi voi pentru mine?
Crezut-am că sunteţi copiii mei,
Aşteptam Lumina, să o aşez pe fruntea voastră!
Dar timpul v-a schimbat,
Aţi devenit hiene
Şi pe fruntea voastră smoala s-a aşezat!
Păcat, copii, că aţi fost şantajaţi
De o persoană crudă, ce tot va regreta,
Târziu şi fărʼ de rost, ruşii vor pierde tot!
Cu voi odată, copii ai nimănui ce sunteţi!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset galactic

sunt absolut indeferent de geniul lui Mozart
de energii întunecate şi de strune
nici spaţiul în mii de ani- lumină nu-l împart
şi nici că Te iubesc nu ştiu a spune
sunt pur şi simplu ca un vierme orb
şi surd sunt ca Beethoven şi ursuz
trăiesc mult mai puţin decât un corb
şi cât trăiesc la fel e un abuz
şi numai sufletul păstrează un secret
încredinţat drept talisman cândva de Tine
şi când v-a părăsi umilul meu schelet
şi lumea asta cu moravuri libertine
el o să poată să străbată galaxii
Localul Grup şi mai apoi Laniakea
să soarbă din divine energii
şi să revină înapoi pe Geea...

poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pragul spre uitare

Priveşte-i ochii şi ascultă
Durerea din tăcerea lor:
E prea adâncă şi prea multă
Uitare-n tulbure izvor.

Aceiaşi ochi priveau odată,
Atât de ageri şi curaţi,
C-o dragoste nemăsurată,
Spre tine şi spre cei doi fraţi.

Şi v-a crescut privirea-ceea.
Creşteaţi frumos, creşteaţi cu ea,
V-a fost un far în odiseea
Ce-n viaţă vi se aşternea.

S-a ofilit când, fiecare,
Din faţa ei a dispărut
Şi-o uşă-n pragul de uitare
I s-a deschis. Voi, n-aţi ştiut.

Privirea ei nu vă mai ştie:
E goală, dusă-n lumea sa
Şi vă-ntrebaţi: cum o să fie
Căsuţa-i veche... fără ea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi ghicit, internetul are şi defecte: v-a arătat că sunt bun!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (8 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestitorii primăverii

Dintr-alte ţări, de soare pline,
Pe unde-aţi fost şi voi străine,
Veniţi, dragi păsări, înapoi
Veniţi cu bine!
De frunze şi de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiţi de voi.

În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor
De ţara voastră?
N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?

Voi aţi cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-aţi adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-aţi spus
Că doine ca a noastre nu-s?

Şi-acum veniţi cu drag în ţară!
Voi revedeţi câmpia iară,
Şi cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aş vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!

Cu voi vin florile-n câmpie
Şi nopţile cu poezie
Şi vânturi line, calde ploi
Şi veselie.
Voi toate le luaţi cu voi
Şi iar le-aduceţi înapoi!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul-pasăre mort şi bizonul trăgând să moară

Lung corp care întruchipase entuziasmul exigent,
În prezent perpendicular pe rănitul Brut.

O, răpusule fără măruntaie!
Doborât de cel ce fusese mahăr şi care, împăcat, moare;
El, dansatorul abisului, duh, mereu gata de-a naşte,
Pasăre şi fruct perverse de magii cu cruzime salvate.

poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surioarelor mele păsări, voi sunteţi foarte îndatorate Dumnezeului nostru creator, şi mereu şi oriunde trebuie să îi aduceţi laudă, pentru că v-a dat libertatea de a zbura în orice loc; şi v-a dat şi veşmânt dublu şi triplu; şi în plus, pentru că v-a păstrat neamul în arca lui Noe, în aşa fel încât seminţia voastră să nu se împuţineze în lume. Şi mai mult decât atât, voi nu semănaţi şi nu seceraţi, şi Dumnezeu vă hrăneşte şi vă dă râurile şi fântânile ca să puteţi bea, vă dă munţii şi văile ca să aveţi unde să vă adăpostiţi, şi arbori înalţi ca să aveţi unde să vă faceţi cuiburile. Şi de asta voi nu trebuie să ştiţi să toarceţi sau să coaseţi. Dumnezeu vă îmbracă pe voi şi pe puii voştri. De unde se vede cât de mult vă iubeşte Creatorul, pentru că el vă dă atâtea lucruri; şi de aceea păziţi-vă, surioarele mele, de păcatul nerecunoştinţei, şi întotdeauna străduiţi-vă să-l iubiţi pe Dumnezeu.

Sfântul Francisc de Assisi în Predica adresată păsărilor
Adăugat de zinadorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa stâncii de bazalt

Să nu mă întrebaţi nicicând
Cum am trăit –
Căci n-am să spun,
Nu veţi afla
Trăirea mea
Şi, neştiind, nu veţi putea trăi aşa
O viaţă-ntreagă
De trăit
Şi fericit.

Cum am iubit?
Nu spun şi nimeni nu va şti
Că am iubit neîncetat
Şi am privit, în nopţi senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun şi nimeni
Nu va şti.

Nu cred că aţi putea şi voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistaţi necontenit
Şi nemişcaţi
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Şi vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le daţi
Şi n-aţi voit
Să le cedaţi
Dar nu, nu cred că aţi putea

Să fiţi voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Şi s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.

N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Aşa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce credeţi că aţi dobândit de la această lume, de fapt mahamaya v-a dat pentru a vă face pe viaţă prizonierii ei şi ai fantomei CORP-MINTE. Cu adevărat vă spun, VOI NU AŢI FOST NĂSCUŢI VREODATĂ! Când îl vei pierde pe cel care-l caută pe DUMNEZEU, DUMNEZEU VA RĂMÂNE UNICUL CE NU POATE FI PIERDUT SAU GĂSIT şi îl veţi recunoaşte ca fiind propria voastră Inima care de fapt e Inima LUI!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă vouă v-a fost mereu clar de ce v-a iubit un bărbat, dar ştiu că orice relaţie e o luptă, nu numai un dans. O fi iubirea plină de poezie şi sublim la începuturi, dar relaţia dintre un bărbat şi o femeie necesită strategie şi devotament, creativitate şi ritm, şi încă nişte abilităţi pe care le preţuim, dar le ţinem închise în dormitorul relaţiei. Şi nu mă refer la vise.

Mihaela Rădulescu în Cum iubesc bărbaţii (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi devenit fiinţe conduse de o conştiinţă a turmei şi aţi creat o societate a tiparelor de gândire şi credinţe. Vă este frică de război şi de iminenţa unui război. Vă e teamă de conflicte. Vă e teamă de neconsacrare. Vă e frică să priviţi în ochii celui sau celei pe care o iubiţi, dar tânjiţi cu disperare după un strop de afecţiune. Puneţi sub semnul întrebării fiecare lucru bun care vi se întâmplă în viaţă şi vă îndoiţi de faptul că vi se va mai repetea vreodată. Vă umiliţi pentru a obţine succes, faimă şi aur, sau chiar fericire. Aţi acţionat din disperare până ce aţi devenit nişte oameni disperaţi. Aţi gândit că nu sunteţi vrednici până ce aţi devenit nevrednici. V-a fost frică de nereuşită până ce aţi devenit nişte rataţi. V-aţi gândit la boală până ce aţi devenit bolnavi. V-aţi gândit la moarte până ce aţi devenit nişte cadavre. De ce aţi ajuns aşa?

Ramtha în Cartea Albă
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne zbatem între aviditatea de a cunoaşte şi disperarea de a fi cunoscuţi.

citat celebru din Rene Char
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprema protecţie

Suprema protecţie vine de sus
În altă parte n-o căutaţi!
Amintiţi-vă ce Tatăl v-a spus
Niciodată El nu v-a exclus
În suflet, mereu, să-L purtaţi.

În orice zi ajutor aţi primit
‘Nălţaţi glorii cu multă ardoare
Când L-aţi chemat nu a glumit
Ci aţi cunoscut şi aţi simţit
C-aduce, oricând, uşurare.

Primejdii vin c-aşa e aici
Dar, sub aripa Lui vă păstrează
De vin îngrijorări mari sau mici
Sau sentimente izvorâte din frici
Gusta-veţi din părinteasca-I pază.

Priviţi în urmă: ce constataţi?
Nu v-a dezamăgit niciodată
Faptul acesta să nu-l uitaţi
În zbucium adânc, voioşi, să cântaţi:
Ce mare eşti Stăpâne, Tată!"

Prin lungi labirinturi trecând iar
Avântul din voi să nu dispară
Veţi vedea clar cum stele apar
Să vă ghideze spre cerescul Hotar
Unde-ntotdeauna e primăvară.

Furtuni vor veni să lovească în vas,
Să-l ducă-n adânc, să-l distrugă
Dar El a spus: "Eu nu vă las
Veghez orice gest şi-orice pas
Ascult cu atenţie orice rugă."

Din nou uriaşi declanşa-vor război
Fiind siguri că vă doboară
Dar şi-atunci Stăpânu-i cu voi
Să vă îndrume spre viaţa de-apoi
Triumfuri din Rai, mereu, se coboară.

Suprema protecţie e darul ceresc
Îşi are izvorul în iubirea-I sublimă
Făgăduinţele Lui, deplin, se-mplinesc
C-aşa, negreşit, speranţele cresc
Şi spre Ţara promisă v-animă.

poezie de George Cornici (15 mai 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!