Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Paul Verlaine

Marionete

Pulcinellà și Scaramouche
Complici la un proiect ghiduș,
Fac gesturi negre pe sub lună

În timp ce-un doctor excelent
Culege ierburi, foarte lent,
Ierburi de leac prin iarba brună.

În fața lui, cu ochi rotunzi,
Prin căprinișuri, pe ascuns,
Se-avântă, goală și hoțește,

După-un pirat iubit nespus
Pe care-o pasăre, de sus,
Cântând, de dor îl potolește.

poezie clasică de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ileana Nana Filip

Bani de ierburi

Pe la case facem schimburi
Și nu găsim nici în scorburi
Banii puși în negre romburi,
Pentru diversele ierburi.

epigramă de din Polițiști pe tocuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Haștagmișcarea

trece prin ierburi cu gesturi puternice
pe asfalt mai mult lunecă - ea
e haștagfemeia cu gesturi energice: poate
ieși în piață să protesteze și nu
vei ști exact cum - oare cum? - se deplasează
cu sugarii aproape îngemănați în
preajma sutienului vag metalic. trece
chiar și în tabăra adversă (?!) dar nu
mai pentru a-mpărți lovituri cu poșeta
posesoare de sentimente și mușamale
desfigurate prin repetiție

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camelia Buzatu

Țiganca

Miroase a pustiu și a cenușă
Jurând credință lunii, trece șatra,
Tot de la lună aprinzându-și vatra,
Șerpoaică aurie jucăușă.

Pe câmpurile unduind mătase,
Pasc murgii suri demult neodihniți,
Cu boarea libertății dăruiți,
Pe drumuri de rugină și de oase.

Crâmpei furat din flori și curcubeie
Dansează țigăncușa ca un pește,
Se răstignesc pe negre cozi, hoțește,
Bănuți cuminți în plete de femeie.

Cu degetele triste răscolind
Prin jaru-n care-i se răsfrânge chipul,
Cu incantații mai gonește lupul
De prin păduri, miresme adumbrind.

Ce negri ochi arzând ca două stele!
Ca două veri plesnind de poame,
Pe sânii de fetiță visu-adoarme
Sub grele coviltire de nuiele.

În legănarea trupului frumos,
Mustind de-atâta viață și beție,
Vezi pârgul lanului cu ciocârlie
Vărsând din ierburi cântecu-i duios.

Auzi surghiunul sângelui foșnind
În bocetul chemând pustietatea,
Cu ghiocul condamnând eternitatea
Strămoșilor din luturi înflorind.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Al verii ultim trandafir

Al verii ultim trandafir
Ce-aduce cu un fin potir,
Sfios, mi l-ai întins la geam,
Când nici în vise nu speram.

Știind că-ntre petale-ai pus
Și gândul inimii nespus,
Zăresc pe gingașe stamine,
Doi ochi îndrăgostiți de mine.

Și gura-ți văd, ce-un sfert de veac,
Visând la șoapte dulci de leac,
Cuprinsă pare de-un delir,
Gustând din roșul elixir...

Cu gura mea pe buza ta,
Săruturi ne-om împrumuta.
Cât mai iubit acum o știu;
Să fie oare prea târziu?!

Corola, ramă de tablou,
Închide-n ea nestins ecou
Al unui strigăt încă viu
Ce-a rătăcit în plin pustiu.

În glastră, roza ce-ai adus,
Mai are-un ultim dor nespus:
Să nu se vestejească-n van,
An după an, an după an...

poezie de din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune

Cum să nu umblu trist prin grădini?...
Din coastele tatei cresc rădăcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înălțat, străvezii, și-au căzut...

Printre amurguri cânt și cosesc.
Sub care iarbă o să-l găsesc?
Mai multă rouă... Doamne, te-ndură,
Să-i înflorească trifoiul pe gură...

Toate aceste minuni împlinește-le,
Că el te-ar lăuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidă nu poate,
Nici pumnul, nici toporul, nici cleștele.

Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerșetori cu împărații vecini.
Fructe în pârg. Rădăcini.
Cine n-are părinți prin grădini?

rugăciune de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -6.50- 4.99 lei.
Paul Verlaine

Colocviu sentimental

Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Trecură două umbre adinioarea, chiar.

Ochii le erau morți și buzele muiate,
Și abia li se-auzeau cuvintele schimbate.

Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Nălucile-nviară din nou trecutul iar.

- Îți amintești extazul iubirii noastre vii?
- Să mi-l mai amintesc acum, de ce mai ții?

- Dar inima-ți mai bate, gândind la mine? Tu,
În visurile tale, mereu mă mai vezi? – Nu.

- Ah! Zilele frumoase și fericite, toate,
Când, gură-n gură stam înlănțuiți! - Se poate.

- Ce-albastru era cerul speranței, luminat!
- Speranța a fugit spre ceru-ntunecat.

Și ei mergeau așa, prin ierburi răscolite.
Și noaptea doar ghicea cuvintele șoptite.

poezie clasică de , traducere de Mihail Cruceanu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Prin ierburi brumă
Melancolice versuri
Prin buzunare

haiku de (16 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Șarpele iubirii ținut de subsiori

M-am făcut șarpe de umbre și lumină,
M-am strecurat prin ierburi și prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.

Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut și ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Și pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.

M-am pitit cu tact în inima-ți vioaie
Și-am rămas uimit cât de frumoasă ești,
M-ai descântat și am ieșit din ploaie
Iubire minunată, pictată în povești.

Nu mă mai strecor prin umbre și lumină,
Prin ierburi din fânețe și prin flori,
Sunt jumătatea ta din veșnica sulfină,
Sunt șarpele iubirii ținut de subsiori!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Aurora Luchian

Mă dor toamnele când mor

Gem pădurile de dor,
Când frunzișu-n zarafir,
Pleacă-n foșnet, plutitor,
Peste sol ca musafir.

Și mă-ntreb de cedor
Toți ciulinii smulși de vânt,
Ierburi, volbure, mohor,
Suspinând peste pământ.

Și mă doare-n orice an,
Când o toamnă în rugini,
Mă stropește inuman
Cu ploi dese și stropi fini.

Iau clepsidra ce s-a spart
Și-a pierdut nisipul lent,
Și de timpuri mă despart
Într-un hohot opulent.

Mă frământ de cedor
Toate toamnele când mor?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

Pe o șoaptă de zefir

Zorii vin, aduc răcoare
Pe o șoaptă de zefir.
Roua spală fir cu fir,
Și din ierburi, fețișoare.

De prin cuiburi călduroase,
Păsările se trezesc,
Și în versuri își vorbesc,
Vioaie și zgomotoase.

Mim, un gândăcel cu fală,
Zvăpăiat, frumos nespus,
Într-un lighenaș și-a pus
Apă, și încet se spală.

Ies și muștele murdare
Pe lăbuțe subțiri,
S-au clătit și de sluțiri,
Năvălind într-o căldare.

Cu urme pe mutra mică,
C-a dormit cu josu-n sus,
Pe doi ochi ce parcă nu-s;
S-a spălat și o furnică.

Aurora ne surâde
În splendoarea-i de culori;
Astru, moale, în palori,
A clipit ștrengar și râde.

Pe o șoaptă de zefir,
Zorilă e musafir...

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elegia nașterii

Născut pentru a fi regele Câmpiei
în zodia singurătății în cer atunci
era un singur pește într-un singur ocean
ori poate fi o tăcere mai mare?
Și turme de fecioare mărșăluiau
prin ierburi spre apus și turme
de case mărșăluiau pe drumuri spre apus.
Jale mai mare nu e, naștere mai ciudată
nu. Se mai văd și acum
în locul unde m-am născut colinele
lungi care nu sunt decât picioarele mamei
înlemnite ca în ceasul nașterii mele
hățișul de ierburi dintre ele de unde
am ieșit de-a bușilea țipând,
țâțele enorme rămase de atunci
ca niște movile și cărarea bătută
în tălpile mele spre durerosul amurg.
Prin pântecul mamei țiuie cuvântul
pe mare se-ndulcește harul până-n țărmuri
unde eu de la începutul Câmpiei
mele stau tolănit cântând.

poezie de din Câmpia eternă (1984)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anamaria Iliescu

Leac de dor...

Gânduri, vise, sentimente,
Dor nespus de suflet spus.
In nestemate se adună,
Uneori din lacrimi fură,
Alteori furtuni provoacă
Și echilibrul ți-l răstoarnă,
Dar, dintr-odată îți oferă și o cupă de iubire
Umplută cu clipe de fericire dulce-amăruie
Care leac de tristețe și de dor, cu siguranță o să-ți fie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șoapte parfumate de iunie cu miros de crini și flori de tei, cu cireșe la urechi pășind cu tălpile goale prin ierburi înalte sau prin aurul topit al grânelor, însângerate de maci pe alocuri.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Mi-e dor

Mi-e dor de părul tău frumos,
Mi-e dor nespus de fața ta,
Mi-e dor de glasul tău duios,
Mi-e dor de frumusețea ta.

Mi-e dor de felul tău copilăresc,
Mi-e dor de lacrima sărată a ta,
Mi-e dor de râsul drăgăstos,
Mi-e dor de gingășia ta.

Mi-e dor nespus de tine, draga mea,
Mi-e dor de sărutul tău duios,
Mi-e dor de veselia ta.
Mi-e dor de tot ce-a fost frumos.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prin ierburi 'nalte
Ca niște arcuri saltă
Lăcustele verzi

haiku de (25 februarie 2013)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chem stelele...

Merg prin ploaia seacă,
picăturile îmi ating fața uscată,
lângă castanii liniștiți,
ce îngână un cântec
pentru sufletul meu
și simt cum cad castanele,
ca un mic tunet, iar norii
trec cu viteză prin fața lunii,
iar eu simt un gol în inimă mea.
Pentru tine iubire chem stelele,
să-ți vindece durerile
și să-mi dea de știre,
despre leacuri și ierburi,
înmiresmate cu iubire
să pot cânta din nou,
în astă noapte lungă.

poezie de (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prin împărăția de ierburi
îl văd pe tata tînăr
grăbit dimineața
înspre
o nouă zi de coasă

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Agățată
prin ierburi
pielea unui șarpe.
Chiar și reptilele
pot înflori!

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis II

Să mă trezesc din somn
la început de lume,
lucrurilor din jur
să știu să le pun nume

Cuvinte de lumină
să stea înscrise-n piatră,
să pot să aflu astfel
pământul ce mi-e vatră

Și soarele de sus
să-mi lumineze-n creștet
gândul ce-l am de spus,
chipul să nu-l am veșted

Să am credință-n mine
cum n-am avut vreodată,
să pot trece ca Moise
prin marea despicată

Ca Eva să iubesc
cele ce nu cuvântă,
să simt iubirea-n piept
din plin cum se avântă

Prin mâna mea să treacă
pornire de fior
când le ating pe creștet,
să-mi crească-n suflet dor

Un dor de Tine, Doamne,
când Îți cobori Duh Sfânt
pe ierburi și pe poame,
pe oameni și pământ.

poezie de din Năstrapa nevăzută (26 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra DiaconuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am înțeles și eu

că ies în lumea asta mare
iubind cu îngrijorare femeia
care mă îmbrățișează și fața
e strivită de oglinda unde
se pudrează dimineața destul
aș vrea să strig ce-am învățat
abia de reușesc să deschid gura
și vorbele se târâie prin ierburi
asamblez pistoale în gând
și le încarc cu poezii ce mângâie

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook