Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mateiu Caragiale

Dregătorul

Smerit stă, dar privirea-i drăcească, ațintită,
Trăiește chiar pe pânza ce-l poartă-ntruchipat,
Iar grijile și truda adânc îi au brăzdat
De cute fața stinsă, firavă, ofilită.

Cu duhul său cel ager, cu mintea-i iscusită
El multe uneltit-a și câte-a și-ndurat,
Ca-ncet, treptat, s-ajungă, slăvit și tămâiat,
Șă ție țara-ntreagă sub gheara-i răstignită.

De jale și de groază cumplit semănător,
Atotputernicia-i de mare dregător,
Încununat de faimă fu fără țărmurire,

Așa că astăzi lumea se-ntreabă în zadar
Ce patimă ascunsă sau ce dezamăgire
Se-oglindă peste veacuri în zâmbetu-i amar?

poezie de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Craii de Curtea-Veche" de Mateiu Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.

Citate similare

Sfântul Ioan Gură de Aur

Astăzi îmbrăcat cu profir, iar mâine dus la mormânt. Astăzi în multe avuții, iar mâine în coșciug. Astăzi cu cei ce-l lingușesc, iar mâine cu viermii. Astăzi este, iar mâine nu mai este. Astăzi se mândrește, iar peste puțin se tânguie. Nesuferit când este fericit și nemângâiat in nenorociri. Nu se cunoaște pe sine, dar cercetează pe cele peste puterile lui. Nu știe cele de față, dar cugetă la cele viitoare. Prin fire muritor, dar cu firea lui cea semeață se socoate că-i veșnic. Supus la tot felul de boli, locaș lesne de străbătut de orice fel de patimă, locuință bine primitoare a oricărei supărări.

în Omilia: În deșert se tulbură tot muritorul
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Credinta nadejdea dragostea Cuvinte de aur Vol. 1" de Sfântul Ioan Gură de Aur este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.00- 15.99 lei.

În zadar îi este truda

Omul face treabă bună,
dar și mult greșește.
Cât trăiește tot adună,
dar și risipește.

Adună lucruri fel de fel.
Adună și fapte bune.
Dar nimic nu ia cu el,
când pleacă din astă lume.

În zadar îi este truda.
În zadar a adunat.
Când își bagă coada Iuda,
timpul lui a expirat,

poezie de (12 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mateiu Caragiale

Aspra

Nimic nu o-mblânzește, nimic nu o-ncovoaie,
Ani are peste sută și multe-a pătimit:
Tot neamu-i, soțul, fiii, de sabie-au pierit,
Dar n-a putut durerea s-o frângă, nici s-o-nmoaie.

Și fără preget luptă, împilă și jupoaie;
Ea taie-n carne vie și sufletu-i cernit
Cu toată răzbunarea e tot nemulțumit -
Așa cumplit o arde năprasnica văpaie

A urii. Iar când noaptea l-a candelii lumină
Bătrâna ce veghează, stingheră și haină,
Trecutul răscolește, din ochi îi dau scântei.

Nu plânge, dar veninul o-nnăbușe, greu geme,
Afară urlă vântul și peste capul ei
Pogoară stoluri negre de groaznice blesteme.

sonet de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În tine

vezi drumul tău azi îl apuc
dar peste mine stă un nuc
Și-asează moartea peste vii
În timpuri vechi, timpuri târzii
Peste pământ, peste copii
Și-aș vrea cu mine tu să fii
Dar tu nu vii.

În viață n-am avut femei
Nici foc în suflet... nici scântei
Mi-a fost iubirea în zadar
Atunci când eu ți-am dat-o-n dar
Ai spart-o ca pe un pahar
Păreri de rău nu ai măcar
Of, ce amar!

În viață n-am avut noroc
Dar te-am iubit cu mare foc
nu am știut să te pătrund
am preferat să mă ascund
mi-e mintea lac fără de fund
Și mai adânc eu mă afund
și repătrund
în tine.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 18 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Moșneagul

Sufletul îi este obosit
și corpul cocoșat
de munca grea pe care
a prestat-o,
fără prea multă
tragere de inimă,
de asprimea
anilor adunați în
această lume.
Privirea-i este tristă,
obrazul adânc brăzdat
de vremile trecute.
Se intristează e iarnă,
stă retras într-un colțișor
al casei, deapană amintiri
și ne dă povețe.

poezie de (2010), traducere de Friciu ioan
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

La Tine vin, Doamne Psalm 71

La Tine vin, Doamne și-mi caut scăparea
Și-n veci de rușine eu n-o să rămân
Păzește-mă, Doamne, păzește-mi cărarea
În viața mea, Doamne, fii veșnic stăpân.
Fii stânca la care să fug totdeauna,
Cetatea în care să scap de cel rău
De când eram tânăr cu Tine-am fost una,
Din pântecul mamei știam că-s al Tău.

Pe Tine Te laud, o, laudă Ție
Și ca o minune-am ajuns pentru toți
Slăvit să fii, Tată, slăvit pe vecie,
Iubește-mă, Doamne, de vrei și socoți.

Că poate sunt vrednic; iar când bătrânețea
Mi-a frânge puterea cu aripa sa
Să nu mă lași, Doamne, alungă-mi tristețea,
De fața Ta sfântă Tu nu mă lăsa.

Căci, iată, vrăjmașii vorbesc despre mine
Și cei ce-mi vor viața vorbesc între ei
Zicându-și: pierdut e și Domnul nu vine
Să-l scape, deci haideți, loviți cu temei!

O, vino degrabă, adu-mi ajutorul
La Tine strig, Doamne, mă rog și mă-nchin
De Numele-Ți mare va ști tot poporul
Și cei care-s astăzi și cei care vin.

Și chiar bătrânețea căruntă și lungă
Să vie, cu Tine eu nu voi pieri
Dreptatea Ta, Doamne, în cer o s-ajungă
Nu-i nimeni ca Tine și nici nu va fi.

Prin multe necazuri trecut-am, dar iară
Speranța și viața ne-ai dat-o-napoi,
Adânc de pământuri de-ar vrea să ne ceară
Tu stai împotrivă, Tu stai lângă noi.

Înalță-mi mărimea, întoarce-Te, pune
Pe fruntea mea mâna Ta blânda și eu
Cu harfa și gura la toți le voi spune
Tu, Sfinte-a lui Iacov, Tu ești Dumnezeu!

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolior Tăi, pe Acela Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoiește nouă, celor ce ne rugăm Ție... Încă aducem Ție această sfântă slujbă duhovnicească și fără de sânge, și Te chemăm, Te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. Și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, cinstit Sângele Hristosului Tău. Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt, Amin, Amin, Amin.

în Rugăciunea Epiclezei
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Veronica Micle

În cenușă

În cenușă stă ascunsă
Foarte-adese o scânteie
Și-o iubire nepătrunsă
Într-un suflet de femeie.

Și de patimă e arsă
Inima ce ți-am dat ție,
Dar iubirea-n ea neștearsă
A rămas pentru vecie.

poezie celebră de din Convorbiri literare (1883)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Ție, Doamne...

Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Singur și bolnav în casă
Cu o lumânare pe masă
Și în suflet cu-o-ntrebare
Mai are el astăzi iertare,
Mai are doruri de înălțare,
Iubire, zbor printre petale?

Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
La vreme de seară și neputință
Redobândind propria credință
Spre un tărâm lyric imaginar
Îndulcind amarul din amar
Plind de incert de fals ideal
Evadând mereu din al său real?

Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Pritre dimensiuni oarbe înalte
Implorând miez de sănătate
Lacrimi vindecând trup de vânt
Aerul în erezia sufletului arzând...
Mi-e drag să nu fie astăzi eu înfrânt,
Mi-e drag de lume, de lumină, de cuvânt!

poezie de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiecare minte...

Fiecare minte...

Fiecare minte-și duce înainte sărăcia
Sau își poartă peste veacuri cu tărie bogăția,
Fiecare minte tinde să-și extindă bucuria
Și de fiecare minte stă legată nebunia.
Fiecare minte-și toarce într-un fel nimicnicia,
Într-un fel își pregătește fiecare veșnicia.
Fiecare minte-și pune pe a vieții masă starea
Făcând sufletul ori duhul să își guste bunăstarea.
Fiecare minte absoarbe din Divin iluminarea
Sau Îi pune stăvilare, mărindu-și întunecarea.
Fiecare minte are o putere veșnic vie,
Fiecare minte are o chemare-n veșnicie
Dar și dreptul de-a alege ce vrea sau nu vrea să fie.

Dulcea ta obișnuință de nu-i coaptă pe altar
Îți crează o constanță de durere și amar
Dulcele tău tabiet dezvoltă-un amar fierbinte
Care duhul ți-l sufocă și-ți ea cerul dinainte.
Dacă nu păstrezi cu drag, Domn, pe Dumnezeu în minte
Nu-ți pierzi numai bunăstarea ci viața, ia aminte!

poezie de din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Ana BolodeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mateiu Caragiale

Sihastrul și umbra

Minunea Sfântului Grigore Papa
De furia furtunii au nu te temi, străine
Cu searbăd chip, ce singur, prin ceață, treci gemând,
De te vei pierde-n codri amar va fi de tine,
Nu vezi cum fierb nori negri la zare fulgerând?
Ascultă vântul rece în apriga-i mânie
Ce sumbru vaier smulge stejarilor trufași,
Stă gata să pornească năprasnica urgie
Cerească, și mai pregeți? – oprește ai tăi pași!
Chiar pasărea de noapte ce-a cobe-n selbă țipă
La cuibu-i se întoarce în turnul părăsit
Să-și oploșească puii și, tremurând, în pripă,
Tot ce e viu s-ascunde de spaimă năpădit.
Hai, dar, în sihăstria din vechile ruine
De te adăpostește și tu, rămâi la mine.

- Nu, nu pot, îmi răspunse cernitul călător,
De buna ta primire sorțit sunt să n-am parte,
Pleca-voi înainte, în noapte, sunt dator
Să merg fără-ncetare și fără țel, departe,
Și nu știi de odihnă ce sete mi-e, ce dor...
- Rămâi, și locuința-mi tu ia-o drept a ta,
Ca și cum tu stăpânul ai fi, iar eu străinul,
Găsi-vom înăuntru cu ce ne ospăta,
Vom împărți frățește azima, mierea, vinul,
Apoi la vatra caldă, pândi-vom blânda clipă,
Când Somnul, fiu al Trudei, trecând și pe la noi,
Ne va atinge geana, cu molcoma-i aripă,
Și-nfiorați de vise, dormi-vom amândoi,
În vreme ce afară, în bezna fulgerată
Va chinui pădurea furtuna-nverșunată.
- Nu, suspinând îmi zise ciudatul călător,
Prin negură-nainte, porni-voi... sunt dator!

Mișcat de graiu-i dulce, sunând abia, sfios
Eu îl privii mai bine. O nobilă tristețe
Adânc întipărită pe chipu-i mult duios,
Îi adumbrea de farmec semeața frumusețe.
Privirea sa cea neagră în taina-i oglindită,
Purta sfâșietoare o jale nesfârșită.

Urmai a-i spune totuși: Nu stăruiesc, străine,
Dar nu pot nici pricepe de ce oare-nfruntând
Primejdia furtunii sălbatice, haine,
Tu fără țel în noapte mergi singur lăcrămând,
Ce poate să te-ndemne, ce poate să te-mbie
A rătăci prin beznă sub crunta vigelie?

- Vai, îmi răspunse dânsul, așa sunt osândit
A-mi ispăși păcatul, altmintreli nu pot face,
Mă leagă pe vecie un vechi blestem cumplit,
Odihnă să nu aflu, nici liniște, nici pace,
În mantă mohorâtă de tainic călător
Prin oarba-ntunecime un blând rătăcitor.
Nu sunt om viu, ci umbră, aievea-ntruchipată
În boiul ce pe lume avut-am altădată,
Când paloșul și cuca domnească am purtat;
Dar patima mă-mpinse la grea nelegiuire...


De-atunci trecut-au veacuri și tot n-am fost iertat.
Eu ziua dorm, în raclă, în arsa mănăstire,
Sub lespedea pe care-mi stă numele săpat,
Și mă deștept cu groază ca iar să plec plângând,
Când lin s-așterne noaptea din slavă pogorând.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fara tine ce-i poetul...

ascunsă în poezie,
printre rime, printre versuri,
printr-o mare armonie,
cu atât de multe sensuri

ascunsă dar și privită
de poeții ăstor vremuri,
tu, femeie prigonită
și speranța multor ceruri

ochii tăi pe mulți vrăjiră,
părul tău, culori de munte,
pielea moale ca de ceară,
buzele de coapte fructe

ascunsă în poezie,
dar și muza din iubire,
și a lui și-apoi o mie,
darul tău dintr-o răpire

și te-am scris în multe rânduri,
aranjate, ticluite,
chinurile și frământuri,
până-n zorii dinspre noapte

ascunsă în poezie,
tu minune, tu femeie,
ce mai dar să-ți fiu eu ție,
să mă scapi de nebunie

fără tine ce-i poetul,
nopțile ce-s fără tine,
florile și-apoi versetul,
fără tine nu au rime

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mateiu Caragiale

Înțeleptul

El de măriri deșerte, de faimă, nu visează,
Domnia n-o râvnește, de curte stă străin.
Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,
Pe toți îi miluiește, cunună, creștinează.

Dar armele iubește și caii, des vânează,
Și-mbelșugata-i viață își toarce firul lin,
Mărinimos și darnic, cu cugetul senin,
El tot mereu petrece și bea și ospătează.

Așa un veac trăit-a, voios și înțelept,
Și când l-au dus în raclă cu mâinile pe piept,
L-a plâns ca pe-un părinte mulțimea-ndurerată;

Și dacă cronicarii uitării-l hărăzesc,
În cântece-amintirea-i e de popor păstrată,
Și tainic pe mormântu-i bătrânii ulmi șoptesc.

poezie clasică de (1909)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale. Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

în Rugăciune la Miezonoptica pentru toate zilele
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Diviza

Dezamăgire

Atacat de infractori,
Strigă unul: "Ajutor!"
Toți aleargă: "În zadar!
Nu-i din cel umanitar".

epigramă de (2004)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În zadar străluce luna

În zadar străluce luna pentru cine doarme dus
În zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus
Și-n zadar se află omul când e timpul prea târziu
Și-n zadar cânți pocăință la un capăt da sicriu.
În zadar îți sună glasul către surdul înrăit
În zadar arați lumina către orbul cel voit
În zadar spui de iertare celor care n-o doresc
Și-n zadar arunci iubirea celor ce-o disprețuiesc.

În zadar te crezi mai mare când zidești pe cei nedrepți
Vine repede și pumnul ce ți se va pune-n piept
Și-n zadar te crezi puternic împotriva lui Hristos
Chiar 'napoia ta-i acela ce-o să te trântească jos.

În zadar s-a dat pe cruce prețul sângelui divin
Pentru cei ce ce-L tot alungă, pentru cei ce tot nu vin
Și-n zadar vor plânge veșnic în adânc cei ce-au ajuns
Cui nu i-a răspuns la Domnul, nici El nu-i va da răspuns.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Byron

Totul pentru dragoste

O, nu-mi vorbiți de oameni faimoși prin fapte mari!
Ni-i faimă tinerețea cu dulcele ei jar,
Căci iederea și mirtul zilele-i de aur
Sunt mai presus ca toate cununile de laur.

Ghirlandele pe-o frunte pleșuve ce sunt, oare,
Decât o-nrourată dar ofilită floare?
De ce să-mi încunune, deci, tâmpla o podoabă
Ce nu-i e decât faimei prea-trecătoarea roabă?

O, faimă! De vreodată lăsatu-m-am vrăjit
De laudele tale, tu nu m-ai amețit
Mai mult ca ochii dragei, căci ei mi-au dat răspuns
Că nu-mi resping iubirea de care m-am pătruns.

Te-am căutat acolo și te-am găsit în ei.
Ți-a împletit privirea-i cunune de scântei.
Aflat-am, în privirile-i de foc,
Și faimă și iubire,-la un loc.

poezie celebră de , traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Mateiu Caragiale

După un surghiun de doi ani revedeam Berlinul. Am de Berlin mare slăbiciune; nici împrejurări foarte triste nu m-au împiedicat să-l revăd cu plăcere. L-am regăsit cum îl lăsasem: tot numai flori. Așa frumos chiar ca în acel început de iunie nu-mi păruse totuși niciodată.

în Remember (1913)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Heinrich Heine

Intermezzo liric

I

M-au chinuit, adesea
Amar, necruțător,
Cu dragostea lor, unii,
Ceilalți cu ura lor.

Mi-au pus venin pe pâine,
Venin și în urcior,
Cu dragostea lor unii,
Ceilalți cu ura lor.

Dar dintre toți, iubita
M-a frânt cel mai cumplit:
Nu m-a urât vreodată,
Dar nici nu m-a iubit.

II

Băiatul iubește o fată,
Ea pe-altu-l alege din toți.
Acela iubește o alta
Și iată-i soție și soț.

De multă mâhnire, ea, fata
Cu-ntâiul ce soarta i-a scos
În drum se mărită - și gata.
Băiatul? De jale e ros...

Ce veche e-această poveste!
Dar nouă rămâne oricând.
Iar cel ce trăiește povestea,
Rămâne cu sufletul frânt.

poezie celebră de , traducere de Mihai Beniuc
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Ioan Slavici

Hei! dar multe se petrec în lume, și dintre multe, multe bune și rele multe! S-a întâmplat adică, ca feciorul de împărat să aibă și o mamă vitregă, iară asta, o fată mare în păr, pe care a fost adus-o cu sine, având-o de la cel dintâi bărbat. Și apoi, vai și amar de acela ce cade în asemenea cuscrii! După gândul vitregei era să fie ca fiica sa s-ajungă soție de împărat și stăpână peste împărăție, iară nu Lăptița, fata cea de păcurar. Și acuma sărmana Lăptița avea să sufere pentru n-a fost pe gândul vitrigei, ci după voința lui Dumnezeu. Vezi! așa e lumea: chiar și acolo e rea unde o poartă gândul cel bun. Era acuma în gândul vitrigei ca întâmplându-se după cum a fost zis Lăptița, să facă pe lume să creadă și să creadă feciorul de împărat nu e precum este și precum s-a zis. Nu putea însă face nimic, fiindcă feciorul de împărat stătea de-a pururea, zi și noapte, lângă soția lui. Își puse dar de gând ca, cu una, cu două, cu vorbe și iscusințe, să-l urnească pe acesta, iară după aceea, rămânând Lăptița în grija ei, a ei să fie grija. Știa nu-i va fi greu să afle cale și chip.

în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook