O nouă primăvară
Am obosit numărând zilele de iarnă,
am obosit în nopțile impenetrabile
căutând fără rost silogismele uitate
printre ceața albă a drumurilor senile.
Toate par azi învelite în lumină nouă,
urletul lupilor a devenit o simfonie
pentru aducerea stropilor de rouă
pe un ghiocel alb plin de melancolie.
Îmbrățișat de o umbră mă trezesc,
o orgă parcă desfrunzește amintiri,
stelele renasc și fără ceață ne citesc
versul cald de primăvară din priviri.
Arborii sterpi își alungă singurătatea,
nasc freamătul mugurilor pe ramuri,
chiar și furtunile își scad intensitatea
când totul e o iubire adusă pe valuri.
Aștept ieburile mângâiate de vânt
o lumină pe lăstari, atâta am vrut,
dar doi îndrăgostiți îi văd trecând
vestind azi primăvara cu un sărut.
poezie de Constantin Rusu (martie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre alb
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
December
un sărut suspină-n ruginiu de toamnă
o cană se îmbracă cu roșu de struguri
amintiri strivesc buze din nopți de jăratec
rătăcită o rază spre noapte aleargă
spre apus cerul suspină încă lumină
un eu mă alergă spre iarnă
un ochi de lac închide gene printre raze
târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate
pe mine am dezbrăcate priviri
un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia
zarea dincolo de mine uită ziua trecută
o frântură de rouă se sparge înghețată
toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă
un strigăt de pasăre caută cerul ranită
fără priviri culori în cenușiu pictează zarea
vara trecută amăgește încă destine
năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța
în pumn am strânsă amintirea ta
mă doare
nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină
un copac zgribulit îmi oprește privirea
fără pași pierduți îmi caut încă cărarea
o mască albă îmbracă pământul
ascunde rănile și durerile toamnei din mine
timpurile trecute-mi plâng amăgirea
pădurea desfrunzită mă atrage în întuneric
colțul ierbii moare sub tristețea de sus căzută
gândul meu în alb îmbrăcat rătăcește privirea
imesitatea nu-i departe văd lacrimi în fulgi de suflet
dinspre December tu bați în geamul din mine
te aștept în durere
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre noapte, poezii despre durere, poezii despre amintiri, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă sau poezii despre visare
Umbre de lumină
Vânt și ploaie rece, gânduri sprijinite
Pe a mâinii umbră, rece-acum și ea,
Ochi din care scapă goale, umilite,
Umbre de lumină peste o podea.
Lacrimile ploii se lungesc pe geamuri
Și se-ntind spre margini, parcă ireal,
Lasă loc privirii să se-aștearnă-n ramuri
Goale, reci și ude-n timpul agonal.
A-nghețat privirea și coboară-n iarba
Care-și culcă vârfuri galbene, sub vânt,
Spre piticii care își apleacă barba
C-o figură tristă, fără un cuvânt.
Printre norii negri, nu-i rost să pătrunză
Raze de lumină... soarele... un pic,
Pe o bancă veche s-a lipit o frunză,
Singură în moarte, așteaptând... nimic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre tristețe, poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre lumină
Pașii versului...
Pașii rămân cu urmele postume,
deslușind cărările cu sens invers,
dar rămân învăluiți fără nume
dacă n-au itinerariile prin vers.
Poemul vindecă în amintiri
pasul nimicului din întuneric
cu liniștea caldă pusă în priviri
de curcubeul cu ecoul sferic.
Versul te învelește cu iubire,
schimbând lacrimile cu stropi de rouă,
iar prin pașii din omeneasca fire
mută drumurile pe-o cărare nouă.
Poemul nu vrea drumul rătăcit,
acum doar atâta aș mai spune,
în vers e comoara celui fericit
și este drumul către rugăciune.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre fericire, poezii despre curcubeu sau poezii despre comori
Pașii versului...
Pașii rămân cu urmele postume,
deslușind cărările cu sens invers,
dar rămân învăluiți fără nume
dacă n-au itinerariile prin vers.
Poemul vindecă în amintiri
pasul nimicului din întuneric
cu liniștea caldă pusă în priviri
de curcubeul cu ecoul sferic.
Versul te învelește cu iubire,
schimbând lacrimile cu stropi de rouă,
iar prin pașii din omeneasca fire
mută drumurile pe-o cărare nouă.
Poemul nu vrea drumul rătăcit,
acum doar atâta aș mai spune,
în vers e comoara celui fericit
și este drumul către rugăciune.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (volum de poezie) (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da! E primăvară
Da! E primăvară,
Iar eu te strig iubire a mia oară,
Vino și ascunde-te în suflet,
Să oprești cu dragoste-al meu urlet.
Vino, dă-mi, ce tu cândva mi-ai luat,
Când mugurilor floarea nu le-a dat,
Când și zăpezi mai erau așternute,
Ai venit și-ai luat glasul vorbirii mute.
Da! E primăvară,
Și lacrimile-n ochi încep să doară...
Și amintiri uitate azi revin,
Ca un blestem amar, ca și un chin.
La fel ca atunci când ne-am cunoscut,
- Acum e primăvara unui nou început!
Cu glasul inimii te chem iubire,
De mă auzi tu vino și adu-mi fericire.
poezie de Răzvan Isac (3 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre suflet, poezii despre prezent sau poezii despre muguri
Sub priviri exorcizate
cu blândețe își tremură aripile
banalele mori de vânt nu mai obiectează
de atâta rotire
se prefac în enigme roșii albe galbene mov
în tictacuri târzii
când nu-i privită o creangă
se despovărează brusc
zăpada fuge în spatele casei
trist cugetul tace parcă nimeni fiind
toți se grăbesc
pe ferestre lunecă faruri
lipiți de geam zori
intimidați întârzie dorințele de ieri
strânse cu bucurie avară în iarnă
de visători cu mâinile învelite în
fâșii de lumină
într-o beție de calde atingeri
curgătoare de pe acum ca un preludiu
sub priviri exorcizate și orice s-ar întâmpla
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre roșu
Primăvara
umbră
a trecutului
netrecută
orbecăire
prin viață
picături de lumină
pe pereții de întuneric
liniște
în neliniște
doar frunza își
aruncă verdele
peste privirea obosită
primăvara își leapădă
culorile
întunericul orb
izbindu-se
de ziduri de lumină
aștept fără să știu ce
făra să știu
de ce
stropi de soare pe
fereastră
plouă cu gânduri
îngândurată
culeg flori și
le presez
între pereții sufletului
cufundată în mine
privesc
dansul culorilor
beția primăverii.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre viață sau poezii despre verde
Zare de primavara
Misterul care unge primăvara
cu zăpezi deja pensionate
doar pentru câștiguri incolore,
vrea să facă din secundele pedestre
filamente întrerupte așezate
pe zarea agățată pe ochi uimiți.
Pomilor le este frică de frunze,
lacrimile-s pierdute-n aburi,
timpul vrea doar calendare,
se aruncă fotografiile șterse,
doar faruri taie noaptea adormită
și câmpia pustie răsună trist.
Un val pus pe tinerele cărări
e miniatură de poveste de iubire
a mugurilor din luminile de fulger
învelite cu oglinzi recuperate
din nopțile friguroase.
Un pictor sfânt aduce o icoană sfântă,
un poet mai spune o rugăciune cu rime,
clopotul împarte ecouri radiale
și o horă face iubirea să zâmbească
în universul plin de inimi fără aripi.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre zâmbet
Copaci în iarnă
Cernelurile umede ale zorilor se topesc în albastru.
Pe sugativa de ceață arborii
Par un desen botanic -
Amintiri crescând în cercuri concentrice
Noian de verighete.
Necunoscând avortul, nici murdăria înșelăciunii,
Mai sinceri ca femeile
Ei nasc fără chin!
Gustând doar vântul, nestatornicul vânt,
Îngropați până la brâu în istorie -
Împovărați de aripi și raza-celeilalte lumi
Sunt tot atâtea Leda.
O, mamă-a frunzelor și a blândeții
Cine-s aceste Pieta!
Umbrele porumbeilor sălbatici psalmodiind, dar fără alin.
poezie clasică de Sylvia Plath
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre verighete
- poezii despre sinceritate
- poezii despre porumbei
- poezii despre naștere
- poezii despre murdărie
- poezii despre istorie
- poezii despre iarnă
Alb cu lumina
Cu fața la răsărit și spatele către apus
îmi vedeam memoriile în tragic învelite,
din coincidențe puse pe un fulger am compus
iubirile cu semne de întrebare împletite.
Și am ținut în bancă anii mei de tinerețe,
în conturile legănate în eternitate,
ca să-i am dobândă la zilele de bătrânețe
presărate peste trotuarele asfaltate.
Și nu am înțeles cântecul ciocârliei triste,
deși săruturile fredonau doar o romanță.
Fereastră mi-a fost iubirea ce-o doream să existe
și albit de gânduri n-am căutat nici o vacanță.
Dar vine timpul gândului spre albul de mireasă,
chiar și pentru strălucirea sclipirii de zăpadă.
Imaculatul alb de lună, a nopții crăiasă,
își caută lumina pe a cerului estradă.
În viață emoțiile se scaldă-n amorțire,
spre lumină o albă rugăciune avem de spus
când am ajuns pe albele cărări de despărțire
cu spatele la răsărit și fața către apus.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre vacanță
Iubire fără granițe
Iubesc marea și al ei nisip,
Tot ce văd și ce simt.
Iubesc al cerului infinit
Si valurile mării,
Ce se scaldă-n răsărit.
Iubesc natura,
Munțîi cu a lor
Podoabă dalbă,
Codrul verde al cărei
Inimă mă cheamă
Iubesc cerul senin,
Soarele, stelele și luna,
Zilele și noptile
Pierdute una câte una.
Iubesc florile
Și a lor parfum,
Petalele cu rouă
Ce se scutură pe drum.
Iubesc azi,
Iubesc mâine,
Nu doar pentru o clipă,
Iubesc cu pasiune,
Tentat să fac risipă
Dar frumusețea din suflet
Nu are margini,
Nici frontiere,
Am iarnă și vară
Toamna și primavară
Le am pe toate,
Într-un singur loc,
În al meu suflet.
Nu am timp să astept,
Să renasc, să trăiesc,
Să transced,
Și să mă pierd
Într-un infinit deșert.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță sau poezii despre viitor
O lăcrămioară făra lacrimi
Anii trecuți îmi par arlechini pe ramuri,
ce stau agățați de crengi dar nu s-au copt.
Umbra unei statui se leagănă pe unda apei
și mă întreabă printr-un ecou de ce nu știu
că timpul este tăvălit prin evenimente?
Durerile universale vor să nască lacrimi,
pentru a porni afaceri cu seturi de batiste.
Marginile sunt fără margini, nu au nimic,
doar mireasma teiului aduce un zvon plăcut.
Sunt pribeag și calc frunzișul veșted al uitării,
aduc prin vers lumina din ramuri de neliniști,
liniștea albastră se-acoperă cu florile tăcerii
deși clepsidra nimicului pare fără priveliști.
Un murmur de dor devine o nouă simfonie,
am vrut să-mi fii un zâmbet într-o seară,
să schimbăm vacarmul într-o salbă-reverie,
iar tristețea nedumeririlor să nu mai doară.
Te aștept pe strălucirea stelelor de toamnă,
cu trilurile de privighetoare fără patimi,
surâsul blând al florilor îl are doar o doamnă
și vei rămâne veșnic o lăcrămioară fără lacrimi.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre crengi
Săracă fără tine
Orele par să fie eterne...
în spatele geamului închis,
tăcerea și noaptea așterne
visuri de-o zi pe ochiul închis.
Ceasul uitării în noapte aprinde
o candelă ce vrea să aștearnă
o umbră ce fruntea o cuprinde
în noaptea prea albă de iarnă.
Pe caldul mormânt răsar doar păianjeni
și gol de iubiri cândva desfrânate
în culori de iris și flori de stânjeni
ce te-au răpit în umbre uitate.
Boabe de rouă pe sâni se preling
spre adâncul alb de crinolină
și mâinile-ntinse parcă ning
chemări spre tavanul de tină.
Săracă sunt în nopți fără tine
și parcă uitată de toate și toți,
ajung să cerșesc la porțile divine
iubirea ce tu, să mi-o dai nu mai poți.
poezie de Dida Diana Cioponea (28 februarie 2017)
Adăugat de Dida Diana Cioponea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre sâni
o frunză aproape
o frunză aproape albă atinge
pleoapa fără intenție - «pardon»
și trece mai departe, aparent
grăbită
își privește ceasul
«cât e
» zic
«iarnă fără douăzeci și două de amurguri»
răspunde șoptit
un vânt așteptând pensionarea, tușind
își drege glasul și
«ești
în urmă, fato, zău
»
frasin curat de singur
nud
își întinde încheieturile
«bună dimi
, fum străin.» pardon
eu sunt ceața
Eu sunt
ceața
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre fum, poezii despre frunze, poezii despre curățenie sau poezii despre ceas
Scriu
iubirea mea care trece
prin poezie nu renunț
la nicio figură la niciun să
rut
vechi de împerechere a doi îndrăgostiți
trec totul pe hârtie
o
coală a4 albă drogată
de atâta alb care așteaptă
versul cuvântul sentimentul
să fie așternut așteaptă
penița trece peste hârtie
lasă
poezia de iubire un sărut
dulce amărui rămâne acolo
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre droguri, poezii despre depășire sau poezii despre cuvinte
Înger în lumea nouă
L-am căutat în jurul meu o vreme
Și nu era. Plecase. L-am pierdut!
Nu m-aș fi așteptat, n-aș fi crezut
Că va pleca și n-o să mă mai cheme,
Că aripile-i albe, ne-ntinate,
Își vor întinde umbra într-un zbor
Îndepărtat de vechiul călător
Pe care l-a-nsoțit, un timp, în toate.
Îl văd prin gânduri, dincolo de zare,
Prin ceața care-mi strigă în priviri,
În fulgerări de magice sclipiri,
Plutind spre-o altă lume, viitoare.
A fost, în mine, înger și lumină,
Iubire-n dans de aripi i-am fost eu,
Dar nu mai e, nu, nu mai e al meu,
Nici alb nu e în noua lui grădină.
E-un mugur ce așteaptă, plin de rouă,
Pe-o ramură-nflorită atârnând,
Cu veșnicia primăverii-n gând...
Un înger vechi pierdut în lumea nouă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre îngeri sau poezii despre dans
De azi...
De azi nu te mai caut, am lacrimile ploaie
Iar tomna își dezbracă copacii dintr-o dat'
Mai e puțin și pleacă, găsesc pe drum aleea
Și o pornesc în urma-i cu versu-mi sacadat.
De azi nu te mai caut, îmi strâng în pumn din doruri
Le-mprăștii în parfumul sfârșitului de zori,
În runde de lumină văd tolba de tăcere
Găsesc uitarea grea ce o culeg din nori.
De azi nu te mai caut, mi-e versul sec de gânduri
Ramâi obscur în minte fără un nume clar,
Magie scuturată pentru a rupe vraja
Balsamului din suflet... Ramâi un solitar.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre sfârșit
Țăranul român
În răcoarea dimineții,
Țăranul român
Dă binețe vieții
Și are gândul bun.
Pe față el se spală
Cu ploaia de lumină,
Care a dat năvală
Pe câmp și în grădină.
Bobițele de rouă
Setea îi adapă.
Se-așterne o zi nouă,
Munca stă să-ceapă.
În arșiță și-n vânt
Trudește ziua toată,
Să scoată din pământ
Recoltă mai bogată.
Apoi, pe seară,
Când luna îmbrățișează soarele,
Când glia își culcă ogoarele,
Obosit, părăsește răzoarele
Ca să-și odihnească mădularele.
El știe că noaptea e cel mai bun sfetnic,
Când ploaia de lumină se pierde-n întuneric.
poezie de Dumitru Delcă (12 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre superlative, poezii despre seară sau poezii despre sat
Printre ramurile sufletului
rătăcit și stingher într-o lume străină
între vene obturate și spasmele lumii
sub pietrele timpului și lacrima cuvântului nerostit
între speranțe reci, atât de seci
te caut între mare și cer
tu ești departe, eu aici
priviri, speranțe, uitate toate
tăcerea astăzi ne desparte
un cuvânt ce curge, nu ajunge să astupe rana din suflet
ce lungă este depărtarea dintre noi
doi tineri nebuni
ascunși sub țipătul gândului și pana cocorului
eu scriu, tu scrii
cuvântul ne desparte
rătăcim apoi între polii iubirii
iubirile curg, iubirile pier
fără trecut, fără viitor
ușor-ușor
ce trist tango în doi, dar fără noi
în ochi lumină străină
urlă tăcerea pașilor pierduți, țipă durerea
ce tristă este șoapta ultimului sărut
se scurge azi în abisul ireal
tu unde ești, mai ești, eu cine sunt
am întins privirea în zare
căutând adevărul, lumina și viața, în ochii tăi...
pe pajiștile pârjolite ale sufletului
în amurgul zilei și cântecul vântului
visam o clipă de iubire
pe verdele crud al ierbii cosite în ajun
făceam culcuș de flori
să te iubesc cu patimă în zori
focul privirii m-a cuprins, m-a atins
am ars în lanul de secară
gândul, pas cu pas, să vină
să stingă văpaia din suflet
pe trecătoarele poteci,
pe unde uneori mai vii, mai treci
un drum împletit, un drum în doi
printre ramuri despletite de dor
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau durere azi
Azi, nici o durere nu vreau și nu va fi,
Noaptea a trecut și-acum i-o nouă zi
Puterile-mi revin și las durerea toată,
Undeva în drum și nu-i deschid vreo poartă.
E-o zi cu veselie, dar nu-mi ridic privirea,
Nu vreau ca azi să cunosc amăgirea,
Aș vrea ca în lumină să fie al meu chip
Și zâmbetul să-mi spună că și eu particip.
Azi ziua e senină fără amintire,
Dar va fi și azi o nouă pregătire.
Încerc să duc la capăt toate ce am în gând,
Ca roadele să-mi vină din mine, curgând,
Să nu mai fie iară durere și mult vânt
Și lacrima mea să plece cu mult avant.
poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție