Neil Perry: Era o noapte întunecoasă şi ploioasă, iar această bătrână, care avea o pasiune pentru puzzle, stătea singură în casa ei, la masă, pentru a termina un nou puzzle. Dar pe măsură ce aşeza piesele, îşi dădea seama, spre uimirea ei, că imaginea care se forma era cea a propriei sale camere. Iar persoana din centrul puzzle-ului, pe măsură ce îl termina, era ea însăşi. Şi cu mâinile tremurânde, a aşezat ultimele patru piese şi a privit fix chipul unui nebun de la fereastră. Ultimul lucru pe care l-a auzit această bătrânică a fost zgomotul geamului spart.

replică din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul e o piesă de puzzle. Fata e o piesă de puzzle. Puzzle-ul este format doar din două piese. Dacă şi o piesă şi alta sunt la fel, cum pot ele să fie împreună? Pentru a se potrivi, nu trebuie să fie la fel!

citat din Maria Dimian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematica a început să pară prea mult ca rezolvarea unui puzzle. Fizica este rezolvarea unui puzzle, de asemenea, dar un puzzle creat de natură, nu de mintea omului.

citat din Maria Goeppert-Mayer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este ca un puzzle, cu deosebirea că nu aveţi imaginea pe capacul cutiei pentru a vă ajuta să asamblaţi piesele. Pe lângă aceasta, nu sunteţi sigur că aveţi toate fragmentele.

citat din Roger von Oech
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dexter: Cel mai dificil lucru în realizarea unui puzzle este să descoperi că sunt piese lipsă. S-a întors şi a lăsat doar un mesaj în urmă: vino să mă găseşti, şi eu o voi face. Nu există secrete în viaţă, ci doar adevăruri ascunse, care se găsesc în spatele aparenţelor.

replici din filmul serial Dexter
Adăugat de Stefania-Ana Chermăneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii – piesele de puzzle pe care destinul nu le numără vreodată.

aforism de Ionuţ Caragea
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un cizmar care, fără vina sa, sărăcise într-atât, încât nu mai avea decât o bucată de piele din care să facă o singură pereche de pantofi. Într-o noapte îi croi, cu intenţia de a-i coase şi termina a doua zi. Şi, având conştiinţa împăcată se aşeză în pat liniştit şi, după ce îşi făcu rugăciunea, adormi.

începutul de la Spiriduşii cizmari de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: Hansel i-a spus lui Gretel: hai să aruncăm firimiturile astea pe jos, ca să găsim drumul spre casă. Pentru că ar fi cel mai îngrozitor lucru să ne rătăcim. Anul ăsta m-am rătăcit.
Nathan: Eşti ghinionist dacă te rătăceşti într-o călătorie. Dar să-ţi pierzi motivul pentru care ai plecat la drum... e ceva cu mult mai crud.
Peyton: Călătoria mea a ţinut opt luni. Uneori am călătorit singură. Alteori alţii au fost cei care au stat la volan în locul meu... şi au plecat cu inima mea. Dar când am ajuns la destinaţie, nu am fost eu cea care a ajuns. Nu am fost eu deloc.
Brooke: Odată ce te rătăceşti, ai două variante: fie găseşti persoana care erai, fie o pierzi pe vecie.
Mouth: Pentru că uneori trebuie să ieşi din cel care ai fost şi să-ţi aminteşti de cel care ai fost destinat să devii. Persoana care ai vrut să fii. Persoana care eşti.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neil Perry: Doar ce am vorbit cu tatăl meu. Mă obligă să renunţ la piesa de la Henley Hall. Actoria este totul pentru mine. Eu... Dar el nu ştie! El... Îi înţeleg punctul de vedere; nu suntem o familie bogată, ca a lui Charlie. Noi... Dar îmi planifică restul vieţii în locul meu, şi eu... Niciodată nu m-a întrebat ce-mi doresc!
John Keating: I-ai spus vreodată tatălui tău ce mi-ai spus mie acum? Despre pasiunea ta pentru actorie? I-ai arătat vreodată?
Neil Perry: Nu pot.
John Keating: De ce nu?
Neil Perry: Nu pot să vorbesc cu el aşa.
John Keating: Înseamnă că joci şi pentru el. Joci rolul fiului ascultător. Ştiu că sună imposibil, dar trebuie să vorbeşti cu el. Trebuie să-i arăţi cine eşti, ce ai în suflet!
Neil Perry: Ştiu ce ar spune! Mi-ar spune că actoria este un capriciu şi că ar trebui s-o dau uitării. Ei contează pe mine; mi-ar spune să-mi scot asta din cap pentru binele meu.
John Keating: Nu eşti un servitor legat printr-un contract! Nu este un capriciu pentru tine, dovedeşte-i prin convingerea şi pasiunea ta! Arată-i asta, şi dacă tot nu te crede – ei bine, până atunci, vei fi terminat şcoala şi vei putea face orice vrei.
Neil Perry: Nu. Cum rămâne cu piesa? Spectacolul este mâine seară!
John Keating: Atunci trebuie să discuţi cu el până mâine seară.
Neil Perry: Nu există o cale mai uşoară?
John Keating: Nu.
Neil Perry (râde): Sunt prins în capcană!
John Keating: Ba nu eşti.

replici din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Keating: Limba a fost dezvoltată pentru un singur scop, şi acela este... domnule Anderson? Haide, eşti bărbat sau amibă? (Linişte.) Domnule Perry?
Neil: Pentru a comunica.
John Keating: Nu! Pentru a curta femeile!

replici din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hawkeye: Maţele ăstuia arată ca un puzzle din care se pare că lipsesc câteva piese.

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echitatea este un lucru ticălos: pentru lege avem o măsură, ştim în ce să ne încredem; echitatea este conform conştiinţei celui care este cancelar şi, pe măsură ce aceasta este mai mare sau mai îngustă, la fel este şi echitatea. Totul este de parcă ar trebui să facă standardul pentru măsura pe care o numim picior, picior de cancelar; ce măsură incertă ar fi aceasta? Un cancelar are un picior lung, altul un picior scurt, al treilea un picior indiferent: este acelaşi lucru în conştiinţa unui cancelar.

citat din John Selden
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii viaţa e ca mersul melcilor băloşi

stătea cu faţa la perete
degetele ei încercau un contur al unei inimi descompuse
în piese de puzzle
era atât de aproape de perete
(pusă la zid de însăşi viaţa)
încât se întreba dacă nu cumva acela îi va fi locul de veci
simţea aerul nerespirabil, iar frigul îi intrase în oase
precum un chiriaş în odaia cea de toate zilele
norii îşi făcuseră culcuş pe bucata ei de cer,
iar ploaia îi schingiuia trupul
pe unicul zid pe care îl ştia urcau şi coborau
la infinit
melci băloşi
anticipând un sfârşit
înnămolit şi rece
rece ca moartea

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a mirat întotdeauna felul în care se combină lucrurile mici, ca să ne influenţeze cursul vieţii. Nimeni nu vede piesele de puzzle care se asamblează inevitabil şi conduc la o răsturnare de situaţie.

Marc Levy în Prima zi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce facem cu restul de iubire?

să nu fumăm toate ţigările
să nu bem tot vinul
să nu mâncăm tot ce avem pe masă
să mai lăsăm şi pentru mâine
vom fi din nou fericiţi

dar cu iubirea ce facem
cu această nevoie de a ne dărui
până la ultima respiraţie
până la ultimul strop de plăcere
până la ultima firimitură de carne

cum putem lăsa iubirea pentru mâine
dacă de atâtea ori
ceilalţi nu-şi mai amintesc de noi
ne părăsesc ne lasă goi
şi nu mai privesc niciodată înapoi

ce facem cu această iubire
rămasă singură la masa tăcerii
oftând plângând
strângând în palmă lacrimile
ca pe o ultimă comoară

ce facem cu această iubire
cui să o dăruim când nimeni
nu se mai hrăneşte cu resturi
când toţi sunt politicoşi
ca la o masă străină
cerându-ne pentru sentimente
chenzină

ce facem cu această iubire
când pasărea neagră a morţii
vine şi bate cu ciocul
în fereastră
pe ea să o hrănim?

poezie de Ionuţ Caragea (28 septembrie 2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă specia umană va dezvolta un sistem nervos electronic, înafara corpurilor oamenilor, astfel dându-ne tuturor o singură minte şi un singur trup global, acest lucru este aproape exact ceea ce s-a întâmplat în organizarea celulelor care ne compun corpurile. Noi am făcut asta deja... Dacă totul se va termina cu rasa umană care nu va lăsa nici o urmă despre ea însăşi în univers decât un sistem de tipare electronice, de ce ar trebui să ne deranjeze acest lucru? Pentru că exact asta suntem şi acum!

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce se identifică total cu sunetul - cu forma - să mediteze la acest adevăr: înainte de sunet, a fost Linişte; când sunetul se va consuma, va rămâne Liniştea, care a fost mereu în fundalul sunetului. Când forma s-a născut, a fost tăcută. De ce oare? Pentru că tocmai venise din Linişte. Pe măsură ce păşeşte prin tărâmul sunetului, forma începe să înveţe limbajul sunetului şi uită de unde provine, ajungând să se identifice complet cu tărâmul sunetului, tărâm pe care păşeşte doar în vizită. Această raportare exclusivă la sunet, îi creează formei o amnezie temporară, care o desparte, fictiv, de Liniştea din care provine. De ce? Pentru că privirea formei este direcţionată exclusiv pe formele de sunet şi pe mişcările acestora. Iar lumea sunetului - a formelor - nu este permanentă, ci este supusă mereu schimbării. Iar ca rezultat al raportării la sunetul exterior, atunci când sunetul se va consuma, forma va suferi, deoarece va pierde existenţa respectivului sunet.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesitatea răului poate fi înţeleasă astfel. Fiindcă nu există doar binele, trebuie să existe o limită a ieşirii din el, sau dacă cineva vrea să spună altfel, a coborârii neîntrerupte sau a depărtării de el, iar această limită, după care nimic nu mai poate exista este răul. De aceea este necesar ca ceea ce urmează după cel dintâi să existe, astfel încât şi ultimul să existe, acesta este materia, care însă nu are nimic din bine. Aceasta ar fi necesitatea răului. Când materia devine stăpâna formei întruchipate în ea, o distruge şi o corupe, aplicându-i propria natură, opusă ei, nu ducând recele spre cald, ci punându-si propria lipsă de măsură peste forma caldului, şi diformitatea peste formă şi excesul şi defectul peste ceea ce este măsurat, până când va determina forma să fie a ei şi să nu-şi mai aparţină, ca şi în cazul hranei animalelor, când este mâncată nu mai este deloc ca şi când a venit. Aşadar dacă trupul este cauza relelor, materia ar putea deveni, prin ea însăşi cauza relelor. Viciul care este ignoranţa şi lipsă de măsură în privinţa sufletului este al doilea rău.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţin minte că mă pregăteam să mă duc la şcoală şi singura carte pe care o aveam în casă era Biblia. Mama o citea seara, când termina treburile gospodăreşti. Pe vremea aceea nu înţelegeam prea multe lucruri. Dar mi-am dat seama că morala unui om religios face din el un om cu caracter, care poate fi un model pentru ceilalţi.

citat din Gheorghe Burnei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recredinţă

Noapte albă, neagră insomnie,
Aţipiri cu spaime şi vedenii;
Ca o nară unei mirodenii
Îmi dădea ocol o poezie.

De când nu mai sunt copil, cred greu
Că există pentru fiecare
Om câte un înger care are,
Dedicat, grijă de el mereu.

În această noapte, insomnia
Mi-a dat să recred că fiecare,
Personal şi permanent îl are;
Iar al meu e însăşi poezia.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care devine dependent de droguri nu foloseşte această încarnare în forma corectă şi îşi comandă reîncarnări suplimentare. El trebuie să înţeleagă că, în fiecare clipă care ni s-a dat în această viaţă, noi trebuie să facem munca spirituală, pentru a înainta spre scopul creaţiei.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!