Soseşte moarte - pot acuma spune

Soseşte moarte - pot acuma spune
Ce din mândrie gura-mi nu spunea:
În dulcile trecute vremuri bune
De dragul tău bătu inima mea.

Sicriu-i gata, lumii zic adio,
Cobor în groapa liniştii depline;
Dar tu rămâi în urma mea, Mario,
Plângând, ades te vei gândi la mine.

Te mângâie şi veselă fii iară,
Nu-ţi frânge mâinile fără folos -
Aşa-i destinul omului: să piară
Orice e bun şi mare şi frumos.

poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio...

Şi crezi că nu te aud cum râzi
Tu fosta mea cu miros fals de brazi...
Ce între tentacule multe te scalzi
Căutând să fi muză în multe poezii!

Ce te vor sfâşia ca şi pe o haină
Răsfirată in a inimii rugină...
Când vei deveni iederă bătrână
Zâmbind în ochii lumii ca o lună.

Rămasă in noapte fără lumină
Jeluind singuratatea venină!
Ce mi-ai lăsat-o şi mie rană
Astupată şi de inima mea iertată,

Ce-ţi doreşte numai de bine
Şi-ti spune adio rămâi cu bine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, adică rămâi

Nu înseamnă da, iubire,
Când zic da, înseamnă nu,
Când zic tu, lovesc în mine,
Când zic eu, înseamnă tu.

Se-ntâmplă, în fiece clipă,
Mereu, întâmplarea dintâi,
Iubire, ascultă-mă bine,
Adio, adică rămâi.

Cuvintele toate-şi pierd sensul,
Spun tâmplă şi cred că-i călcâi,
Iubire, ascultă-mă bine,
Adio, adică rămâi.

Pe sobă sunt blocuri de gheaţă,
La Cercul Polar cresc lămâi,
Eu nici nu mai ştiu adevărul,
Adio, adică rămâi.

Iubindu-te, parcă-ţi port ură,
Reproşuri, când fac, te mângâi,
Spun viaţă şi tu auzi moarte,
Adio, adică rămâi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă de lângă mine vis urât...

Fug şi mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă şi se ridică,
stau şi te aştept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu eşti dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" şi te urcai la cer încet
şi nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simţea doar vântul,
mă urc şi eu spre cer şi văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig şi ceaţă,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viaţă.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu eşti lângă mine, o mare iubire
şi las cu drag inima să te admire.

poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot să te respir prin mine

Dacă ţi-aş spune că te iubesc
şi aş ruga frunzele să mai aştepte
şi ţi-aş atinge părul cu mâinile disperate,
aşa, să simt mirosul tău prin adierile toamnei,
să simţi întârzierile din mine,
m-ai crede fără să eziţi?
Dacă ţi-aş spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
şi încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
şi oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în dimineţile noastre
când ne îmbrăţişează lumina lumii
m-ai ocroti renunţând la părăsire?
Tu ştii ce tristă este singurătatea nopţilor
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărţile şi pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate
pe care pictez amintirile noastre.
Cum tu eşti urma mea pe nisip,
o zână cu tâmple de zăpadă,
şi nu aud, şi nu simt temperatura noastră.
Dacă ţi-aş spune că florile mele nu au vârstă,
că ele vor pleca odată cu noi,
că vocea ta tăcută se vede prin pupile,
că fiecare pas al tău este în mine
şi nu pot înţelege viaţa fără tine,
crede-mă, nu renunţa la mine!
Dacă ţi-aş spune, acum,
când frunzele ne mai aşteaptă
că sigur vom păşi în doi, în altă viaţă?

poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce folos că încă mai trăiesc

Ce folos că încă mai trăiesc
Dacă-n mine e numai durere,
Stau mereu şi-astept acea zi
Când îmi vei şopti la revedere.

Mintea mi-e mereu în aşteptare,
Totu-n jur îmi fulgeră şi plouă,
Parcă simt că acuş mă vei lovi
Şi-mi vei rupe inima în două.

Parcă văd cum vei privi la mine
Şi-mi vei frânge sufletul zâmbind,
Iar când vei pleca pe urmă acasă
Te vei îneca de dor plângând.

Voi rămâne singur iar pe lume,
Ştiu precis c-o să mă părăseşti,
Nu te vei gândi nici o secundă,
Chiar dacă în suflet mă iubeşti.

poezie de Constantin Sandic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rămâi...

Mai rămâi puţin în gândul meu
Tu vis frumos de primăvară,
Sărută-mă acum, apoi mereu
Te rog, topeşte urma de zăpadă.

Mai rămâi puţin în tâmpla mea
Pentru o clipă să te port în gând
Vom fi un ultim fulg de nea
Poemul iernii, Iubirea pe Pământ.

Mai rămâi puţin în ochi-mi verzi
Să-mi cânte inima duios de tine
Eu sunt aici, deşi nu vezi
Că iarna te aduce iar la mine.

Mai rămâi puţin în al meu piept
Să-mi fii inima unui gând timid
Vei ştii atunci că te aştept
O viaţă şi-ncă una lăcrimând.

Mai rămâi şi adu-mi primăvara
Uitată-n gândul tău verzui
Când tu dispari iar vine iarna
A inimii regină, al lacrimii etui.

Mai rămâi puţin să-mi fii poem
Să te rescriu în piept cu lacrime de sânge
Ba vii, ba pleci, al inimii boem
Te rog rămâi, nu vezi că inima îmi plânge?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vrei

Ce vrei să fac cu mine?
Eu nu mă pot schimba
Şi cum e a mea faţă
Aşa-i inima mea.

Eu nu pot să plec fruntea
Şi nu m-oi umili,
Chiar împăratul lumii
Cu mine de-ar vorbi!

De văd o mişelie,
Încerc s-o biciuiesc.
Iubirea mea-i iubire.
Urăsc ceea ce urăsc.

Nu pot!... Pot toate-n lume,
Să ştiu că m-ai iubi,
Dar mare-ar fi schimbarea.
Eu cred că aş muri!

poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii gata, inima mea

fii gata, inima mea
si-avanta-te-nainte
lasa-i sa intarzie pe cei ce vor
numele tau a fost strigat
in cerul diminetii.
bobocului de noapte-i este dor de roua
dar floarea inflorita striga
dupa libertatea luminii.
sparge-ti invelisul, inima mea
si-avanta-te-nainte!

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Elena Badan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul Mirelui şi al Miresei

Cântecul Miresei

Iubitul meu, când vei veni,
Cuvinte calde-mi vei şopti;
Pline de dor, cu mângâieri,
Ce-ntrec orice aşteptări.

Ca o mireasă-ndrăgostită,
Te-aştept curată şi gătită;
Podoabe sfinte prinse-n păr,
Cu bune fapte, miros de măr.

Şi credincioasă să găseşti
A Ta fecioară ce-o iubeşti,
Cu rochia alb-strălucitoare,
Şi gata pentru sărbătoare.

Şi voi simţi a Ta iubire
Şi braţul Tău ca ocrotire.
Dragostea vom împărtăşi
Şi peste stele vom păşi.

Cântecul Mirelui

Iubita Mea, Eu vin acuma,
Vin ca să Îţi aşez cununa
Pe părul tău frumos, curat,
Bălai, uşor cârlionţat...

Cuprinsă Mi-e inima toată
De dorul tău, frumoasă fată!
Cuminte, sfântă, cu ochi galeşi,
Cu pas uşor... atentă mergi...

Să Te cuprind, abia aştept
Şi să Te strâng la al Meu piept
Să simţi divină împlinire
Şi revărsare de iubire.

Ţi-am dăruit dragostea Mea,
Pe veci să fie doar a ta.
Cât te iubesc! Aleasa Mea!
Împărăţia Mea, e-a ta!

poezie de Lidia Gheorghe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip de înger

O clipă mă opresc din drumul meu întunecat,
mă uit în zare şi văd un chip de înger,
ce se uită la mine cu gingăşie
ş-îl întreb "Ce vrei de la mine"?
Vrei să fii tu raza mea de speranţă,
ce poposeşte o clipă-n viaţa mea?
Şi poate tu mă poţi ajuta,
în toată durerea asta grea.
Eşti ca o stea ce-o vezi aproape,
dar ea străluceşte de departe
şi eu aş vrea să-l pot îmbrăţişa,
dar nu pot, m-amăgesc,
eşti speranţa mea de viaţă,
vreau să vii în visul meu,
să mă porţi-n drumul tău,
dar acum se-ntâmplă ceva cu mine
şi chiar aş vrea să-ţi mulţumesc,
că te-ai purtat frumos cu mine
şi chiar tu de eşti destinul meu,
tu eşti îngerul meu ceresc,
lângă tine vreau să mă trezesc,
dar păcat că frumos visam
ş-acum mă trezesc la realitate
şi durerea dispare în totalitate.

poezie de Eugenia Calancea (29 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi

Rămâi! Stai lângă mine.
Nu pleca.
Te voi veghea. Te voi apăra.
Vino spre mine, liberă, mândră, nu vei regreta.
Te iubesc. Toate gândurile mele te caută;
În sângele meu nu-i nici o dorinţă care să nu te strige.
Tu ştii asta. Nu pot avea-n viaţă alt companion, nici altă bucurie.
Rămâi.
Odihneşte-te. Nu-ţi fie frică de nimic.
Dormi în seara asta-n inima mea....

poezie de Gabriele D'Annunzio, 1863 -1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea şi nemoartea

Moartea nu te loveşte mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
ştiaţi că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poţi, în fleşă, în canafas.
Abluţiune, pură dorinţă de a iubi.
Spune păstorul – trăieşte cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în linişte totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generaţii
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,
Pauză adulterină, deflorare antropomorfă,
A mea, a mea, a mea.
Iarba cântă, vântul plânge,
Inima pe loc se frânge,
Pe sub piele îmi trec fluvii,
Între dor şi sărut, mugurii gleznei,
Iubeşti, tu nu-ţi pleca privirea,
Despuiată, nu te vei ruşina,
Minte limpede, sex fremătând,
Dansul mâinilor, unde
ne mai putem despărţi de dragoste?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio

Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici nu o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.

De ce sa iti spun la revedere?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio tu !

Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare inchise triste garduri
Si nici nu o sa mai vi inapoi.

In prgul iernii absolute
Saruta-mi tampla alb balai
Si apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

De ce sa iti spun la revedere
Nu as mai avea nici un motiv
Adio drepturile isi cere
Caci te-am pierdut definitiv.

Si de la mine pan` la tine
Cuvantul insusi va ingheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.

Eu m-am intors inca o data
Voiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata ?
Parca a luat-o cineva !

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte,
Iubita mea de peste timp.

Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.

Nici nu pot nimic sa iti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu numai nu
La adio tu !

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apasă-ţi inima pe inima mea şi flăcările unite nu se vor stinge niciodată.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio

Se află litere şi farduri
Şi nişte munţi sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Şi nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Şi-apoi scufundă-te şi du-te
În orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.

De ce să-ţi spun la revedere
N-aş mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-şi cere
Că te-am pierdut definitiv.
Şi de la mine până la tine
Cuvântul însuşi va-ngheţa
Nici să te strig nu ştiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Când te-am văzut ultima oară
Ştiai şi tu, plângeai şi tu
Şi-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.

Eu ţi-aş mai spune amănunte
Destinul de-aş putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Şi eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 105

Iubirea mea nu e idolatrie,
Nici dragul meu nu-i idol târnosit,
Ci în poem slăvit-am cu mândrie
Doar pe acel ce e desăvârşit.
Astăzi şi mâine blândă mi-e iubirea
Şi trainică e măreţia ei,
Iar versul meu păstrează strălucirea
Celui ce nu se schimbă-n ochii mei.
Real, frumos şi bun e personajul,
Real, frumos şi bun în orice vers;
Şi-aceste trei cuvinte sunt mesajul
Acestui minunat şi drag demers.

Real, frumos şi bun stau separat
Însă acum în tine au intrat.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei auzi din nou: fii inima mea

vei auzi din nou: fii inima mea
simplu: deschizi doar nişte canale
care din obişnuinţă nu mai duceau nicăieri
apoi îţi arzi hainele

o piele febril descheiată
încă om
mâine poimâine doar mărturia lui poate amintirea
cu haosul ei frăţesc: şi mai mic uriaş inima şi
aşadar aşadar devii a doua mea inimă
apropie-te

la toate acestea ce vei răspunde? fără un cuvânt
vei părăsi la noapte oraşul
şi absenţa ta: o cicatrice pe un perete de aer
micşorându-se din ce în ce

poezie de Virgil Mazilescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta...

Nu pot sa-ti multumesc
Pentru tristetea sufletului meu
Da pot sa iti daruiesc
Amintirea mea mereu
Te las sa te hranesti din ea
Cand iti va fi mai greu
Sa plangi in noaptea grea
Asa cum am plans si eu
Nu pot si nici nu vreau
Sa iert greseala ta
Plec si nu iau....
Decat viata mea....
Iti las amintirea mea
Te vei agata mereu de ea
In fiecare clipa si secunda
In noapta rece si lunga.
Adio iti zic acum...
A fost frumos candva
Acum totu-i scrum
Voi uita, voi uita... iubirea ta

poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!