8 Martie
De ziua ta femeie, de ești mamă sau fică,
Ori metamorfozată în soacră mare, mică,
Doresc la fiecare un cer fără de nori,
Lângă acela care v-aduce astăzi flori,
Și mulți ani, fericire, căci fără voi n-am ști
Ce-i patima-n iubire, sau ce-i a pătimi,
Ce simte un bărbat, călcându-i neuronii
În fiecare zi, mai des ca pantalonii,
Cum flacăra-i dogoare, și cât de exaltată
E inima ce-i sare când soacra se arată,
Și sângele-i cum fierbe, și tot e numai ape
De-a voastră gură dulce când caută să scape ;
Că, cine-n lume oare, când nu face prezență,
Îl cată-n disperare la morgă sau urgență (?!)
Ca-n zori, fără de ghete, palton sau fără bască,
S-apară cu buchete de Panciu sau Fetească (!)
Și cin' l-ar mai păzi, de n-ați fi voi de strajă,
Să cadă,-n noapte, zi, la altele în mreajă,
Sau cin' l-ar îmbrăca, frumos, la patru ace,
Când el e programat doar ca să se dezbrace (?!)
Căci de-aia lui, săracul, scurtat și de o coastă,
I-a dat Domnul, cu sacul, noroc de o nevastă
Făcută să apară, în prag, de soare plină,
Chiar și când plouă-afară, în ziua de chenzină,
Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi,
Să-l scoată, iubitoare, un ceas de sub călcâi,
Și-n gingașe cuvinte, în toi când e amorul,
Să dea, i-aduce-aminte, în zori cu-aspiratorul,
Prin piață-apoi o tură, că lista-i pe hârtie,
Și-n drum, pe scurtătură, și pe la florărie....
Da' nu cumva să uite, să ia niște Cotnar'
Să-nchine, cu băieții, la cină un pahar,
Fi'nd ziua când femeia, cât viața e de grea,
I-aduce lui aminte, că are-o zi și ea,
Căci altfel, el confuz, cum e de obicei,
Ar crede, cum se vede, că toate-s ale ei!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre soacre
- poezii despre femei
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre soție
- poezii despre seară
- poezii despre scurtături
- poezii despre salariu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Floarea din ocean
La noapte voi face dragoste cu poezia ta, ca în fiecare noapte
Căci sunt doar o floare aruncată în ocean,
Fără întrebare.
Și mă întreb oare cât voi putea să mai respir atâta iubire,
Prin porii mei de catifea?
Iubește mă așa cum poți ca într-o vară sau primăvară
Și nu mă lăsa să mor căci fără tine sunt
Doar ea femeia fatală
Iubește-mă în fiecare zi cu un cuvânt.
Universul mi se deschide sau o poezie mă alintă
Iubește-mă cum numai tu o șiti a face
Iubește-mă pentru o eternitate
Eu, acea floaea ce miroase a iasomie.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre poezie
- poezii despre flori
- poezii despre primăvară
- poezii despre ocean
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre cuvinte
De ziua ei
Mă-ntreb nedumerit distinse doamne
Căsătorite sau recidiviste,
Indiferent sub farduri câte toamne
Ascundeți pentru voi de egoiste,
Cum până astăzi nu ați învățat
Că n-are rost, făcând chiar și exces,
Cu soțul a vorbi codificat
Sau pe-ocolite cu subînțeles (?!)
Căci un bărbat fiind dintr-o bucată,
Nu v-o mai spun eu care, de isteț
Nu-i place când femeia-i complicată
Și mai ales când vrea ceva de preț,
Cum m-a luat Măria-n dimineață
Din așternut, fiind iar ziua ei,
Că împlinea a treia oară-n viață
Ca și acum opt ani tot patruștrei:
Avui as-noapte-un vis tare ciudat,
Mi-ai oferit în dar, de ziua mea,
Un colier de perle minunat
Și nu-nțeleg, Ionele, ce-o-nsemna (?!)
La care eu, de fel intuitiv,
Zâmbind, c-am priceput unde bătea,
În șoapte i-am spus galeș, afectiv:
"... diseară, în mod sigur, vei afla!"
Când ea putea să-mi spună răspicat
Fără rușine, oblu și firesc,
Nu să mă plimbe-n zori neapărat
Știind c-așa ceva nu prea servesc...
Oricum, sub lumânări, seara la cină,
După mesajul clar ce l-am primit,
Cum tocmai fu și ziua de chenzină,
Măriei un cadou i-am oferit,
Găsind, foarte surprinsă, evident,
În pachețel, așa cum își dorise,
De la iubitu-i soț, mereu atent,
Bine'nțeles că... o carte de vise.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre căsătorie, poezii despre visare, poezii despre soț, poezii despre învățătură, poezii despre ziua de naștere, poezii despre vorbire sau poezii despre toamnă
Ce ar fi lumea fără tine, Femeie...?!
Când spui femeie,
Ai spus mamă, ai spus soție sau fiica, soră sau amantă
Ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
Ai spus iubirea, căldura și frumusețea.
Fără de care ar fi ținutul inimii pustiu, pustiu si secetos...
Și-ar fi durere, ar fi tristețe... ar fi un haos fără ea!
E-adevărat că prin femeie a venit și întristarea...
Dar fără ea n-ar fi cântarea, poezia, nici sărutul,
Nici lacrima n-ar fi, nici începutul
Și nici binecuvantarea...
Cui aș mai dedica eu luna, stelele?! Ce ar fi viața fără ea?
Ce am mai fi noi?
Doar simpli aștrii pe cerul gol.
Și ce singuratate ar fi!. Nici măcar eu sau tu nu am mai fi pe pământ.
Tu nu ai mai fi femeie, ci stea,
Doar cu tine, viața mea dulce,
Chiar și suferința este plăcută!
Când spui femeie... tu spui viață!
Iar viața ești tu,
Mamă, soră, fiică, soție sau amantă.
Iubește și respectă-le pe toate
Căci far de ele tu nu pți trece prin lumea asta!
Chiar și cimitirul inimii ar fi gol.
Iubește-le pe toate așa cum poți!
Căci fără ele tu ești mort... și nici născut nu ești.
Îți multumesc femeie că exiști! Și că exist!
Îți mulțumesc mamă, soție, fiică, soră sau amantă!
Eși univers de flori, ești minunată!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre existență, poezii despre început, poezii despre sărut, poezii despre superlative sau poezii despre suferință
Gânditorul
Îmi caut veșnic alte definiții
Așa cum n-au fost spuse înainte,
Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiții
Și plictisit sunt, doar să fiu... cuminte.
Tot metaforic vreau și-n epitete,
Mă străduiesc ca-ntr-o pictură să pun nuanță,
Căci sunt sătul de-atât de multe etichete
Și de prostia etalată-n soi de importanță!...
Tot reflectez la timpul cum era-n înainte;
Cum oare se-nghega dorința, gândul,
Când încă nu erau nici gestul, nici cuvinte?...
Cum se iubea și cum cerea, mânca... flămândul?
Sau e un moft, când lumea-i foarte simplă
Așa cum și natura pare sau o fi? Nu știu
Și nu-i nevoie-n van de zvâcnete de tâmplă
Când totu-i mai ușor, fără obstacol ca-n deșert... pustiu!
Și câte exemple sunt, de "limpezi" reușiți... Ce fistichiu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre pictură, poezii despre obstacole, poezii despre natură, poezii despre mâncare, poezii despre mofturi sau poezii despre metafore
Recviem
Mai știți voi oare, oameni, ce-i aia îndurare,
Ce e aceea milă, durere,-amar, ce-i chin?
Culegi numai ce sameni, din ură nu răsare
Iubire, mângâiere, doar lacrimi și suspin;
E plată și răsplată, natura, Dumnezeu,
Când legi sunt încălcate și buna rânduială,
Se-nvârte-a vieții roată, se-ntoarce ea cam greu,
Dar vechilor păcate, tre' dată socoteală;
Cum suflete pustii, bolnave, stau la pândă,
Iar legile divine le-noadă și le leagă,
Acum sau mai târziu, dau bir, și cu dobândă,
Când lor le e mai bine și viața mult mai dragă,
Iar de vor fi în stare, cumva, să păcălească,
Plecând din astă lume cu bilul neplătit,
Copii rămân, nepoți, în urmă să plătească,
Și fără nicio vină, plăti-vor înzecit;
Mai știți voi oare, oameni, sau poate-ați dat uitării
Doftanele jilave, canalul, ce-i surghiun,
Mirosul de tămâie al morții, al ororii,
Și-al prafului de pușcă din ziua de Crăciun?...
Mă ierte-a țării glie și neamul românesc,
Tot ce-au greșit părinții, bunici și străbunici,
N-am aur, n-am moșie, cu fruntea jos plătesc,
Iar martori fi-vor sfinții, curat când plec de-aici,
Că de-oi lăsa cumva, ca zestre, moștenire,
Copiilor, plecând ca hoții dintre hoți,
Păcatele-mi vor fi eterna pomenire,
Când mă vor blestema, nepoți și strănepoți.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre legi, poezii despre țări, poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre răsplată
Noua pensie aprobată de guvern
Cum vorbesc astăzi prin sat babele clevetitoare,
În sfârșit, s-a aprobat "pensia de fată mare"
De al nostru parlament ce se zbate an de an,
Să ne-aducă, evident, la nivel european;
Și, cum sunt pensionați, bâlbâiți, cu capul tare,
Chiar peltici, ori... deocheați, nu îmi este de mirare
Să aud, creștin sadea, făr' să am o altă vină,
Că și-o babă poa' să ia pensie c-ar fi virgină!
Nu îi trebuie decât, de la popă o hârtie,
În care să scrie-atât, că pe barba lui o știe,
Și nu-ncape îndoiala că ar fi făcut păcat
În figuri, sau mântuială, de când e, cu vr'un bărbat...
Chiar... de ar avea copii, cin' să o mai ia la rost,
Când știm de la liturghii de un caz ce a mai fost!
Plus, c-un "docoment" semnat, de "Prea Sfântul", fiecare
Ia-n mod cert și garantat "pensie de fată mare"!
Dar... cu noi e mai nasol, nu ne dă popa hârtie,
Cum el, fără Interpol, de la cârciumă ne știe,
Unde, parcă-am fi ursiți, când ne apucăm și bem...
Nu o mai lungesc, că știți, ce lăudăroși suntem!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pensie, poezii despre virginitate, poezii despre sfârșit, poezii despre sat, poezii despre prezent sau poezii despre parlament
Dorințe
Aș vrea să fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,
Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.
Dar, ce-aș putea să iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?
Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine să consult?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut sau poezii despre schimbare
De ziua ta
Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A așezat Pământul
Și Soarele pe cer,
Vestind parcă anume
Întâia primăvară,
Din clopoței și-n trilul
De aripi și mister;
Cu aur pe cosițe
S-aduci zorii în casă
Și bolților de stele
Doi ochi, ți-a dat, de vis,
În sâni ți-a pus bobițe
Cu iz de tămâioasă
Și cămp de viorele
Pe ii din paradis;
Din razele de Lună,
Prin ram de tei în floare,
Ți-a împletit cuvinte
În vers ca niciodat
Și din a Lui fântână,
Căldare cu căldare,
În jurul tău, fierbinte
Iubire-a presărat,
Ca din sămânța-ți vie,
Căci asta I-a fost vrerea,
Cum naște pâine norul
Din spic de el udat,
Ți-a dat spre bucurie
La fel, să porți durerea
Izvorului din pântec
De viață nesecat;
Tu Evă, Mărioară,
Sau orișicare ești,
O stea-n Calea Lactee
Sau floare pe răzor,
Ca-n prima primăvară
În veci să ne trăiești,
Fecioară, tu femeie,
Tu mama tuturor!
Valeriu Cercel
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tei, poezii despre sâni, poezii despre stele sau poezii despre rai
Fără rest
Micuț cât o alună,
Mare cât un uriaș,
Toți suntem la fel de mari
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Bogat cât șapte țari,
Sărac cât un păduche
Toți suntem de-o mamă
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Roșcat, negru sau portocaliu,
Alb sau galben ca o lumânare,
Toți suntem aidoma
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Poate că cea mai bună cale
Să împăcăm pe fiecare
Ar fi ca Dumnezeu să stingă lumina
Și să ne trimită la culcare!
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sărăcie, poezii despre religie, poezii despre păr roșcat, poezii despre negru, poezii despre mamă, poezii despre lumânări sau poezii despre galben
Zi aniversară
Azi, de ziua ta, eu îți doresc,
Bucuria în suflet să-ți răsară,
Un festival de lumini să-ți fie anul,
Viața să-ti fie o veselă sărbătoare,
Și în a ta călărorie flori să presari,
Ca-n fiecare an ce va veni
Să le admiri și să miroși al lor suav parfum.
Azi, de ziua ta eu îți doresc
Să fii tu, ceea ce simți că ești,
Din drumul tău să nu te abați,
Că numai așa vei simți în al tău suflet, extaz,
Să înveți că tu ești mai presus
Decât au alții ceva de tine de spus.
Azi, de ziua ta eu îți mai spun,
Invată de la stele cum să străluceșți,
Învată de la lună cum să tot crești,
Învată de la ape cum să-ți croiești al tău drum,
Învată de la brazi ca drept să stai
Și implinirea cea mare în Univers să ai!
Azi de ziua ta, eu îți doresc
Să cauți neîncetat ceea ce-i bun și adevărat,
Pe culmi să te înalți și de acolo de sus,
Liber să privești la ale lumii povești
Și adevărul tău suprem tu să-l găsești!
Azi, de ziua ta eu îți doresc
Ca-n fiecare zi in inimă tu să sădești
Iubirea, ce-i miraculoasă și înălțătoare,
Care curge-n trup ca o răcoritoare boare
Și lasă urme vindecătoare.
Azi, de ziua ta eu îți doresc
Ani mulți și multă sănătate,
Norocul și șansa de partea ta să fie,
În făurirea viselor la care râvnești
Și implinirea maximă tu să o găsești.
Azi, de ziua ta, eu îți ofer
În dar, un roșu trandafir,
Să-ți amintească tot mereu
Că ești mai puternic decât crezi
Și mai iubit decât speri.
poezie de Georgeta Ganea (30 septembrie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre înălțime sau poezii despre urări
După o beție
Ciudat îmi pare după noaptea asta,
Când am venit beat-turtă pe la trei,
Că îmi vorbește drăgăstos nevasta
Și nu mă ceartă ca de obicei...
O simt cum tainic iarăși mă seduce,
Zâmbește galeș, fără vreun cuvânt,
Și văd uimit cum prânzul mi-l aduce
Chiar pân' la pat... de parcă aș fi sfânt;
Iar seara, când o văd provocatoare
Și-n poală mi se-așează surâzând,
Mă lămurește clar, cu încântare,
Ce am făcut c-o seară mai curând...
Cum n-am lăsat-o nici să mă dezbrace,
Sub jurământ solemn " că-s însurat...
Și chiar de-s beat, prostii eu nu voi face
Că nu am eu, nevastă de-nșelat..."
Constat c-atunci când sunt într-o dilemă,
Ajung să recunosc cum că femeia,
Când multe par absusde, fără temă,
Găsesc prin ea și liniștea și cheia.
pamflet de Elena Leach din Parodie după poezia FRUNZELE de George Stanca
Adăugat de Elena Leach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sfințenie sau poezii despre seducție
Voi n-ați fost cu noi în celule
Voi n-ați fost cu noi în celule
să știți ce e viața de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu știti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătușe la glezne.
Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ați dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele țării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereții,
voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieții.
Ce-i munca de brațe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârțâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde
să spuneți aproapelui vostru.
Voi nu știți în crunta-nchisoare
cum minte speranța și visul,
când ușile grele se-nchid în zăvoare,
și-n teama de groaznica lui încleștare
pe sine se vinde învinsul.
Ați stat la ospețe-ncărcate
gonind după fast și orgoliu,
nici milă de noi și nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă și nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Așa sunteți toți cei ce credeți
că pumnul e singura faimă.
Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,
când noi cu obrajii ca pământul de vineți,
gustăm din osânda și spaimă.
Când porțile sparge-se-or toate
și morții vor prinde să urle,
când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,
căci n-ați fost cu noi în celule.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre trădare sau poezii despre spaimă
Vremuri noi
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, și ei,
Mi-amintesc, și nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;
Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuțul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,
Și cu Leana, ori Măria, făcea casă și copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruș'cinci, vârsta când aproape toți
Cumpărau din târg opinci la nepoate și nepoți....
S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, și ei, la fel
Un flăcău, și nu dau nume, fiind mulți astăzi ca el,
Nu știe ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viața lui,
În schimb, șade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,
Și de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Și prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înțelept, să-și găsească o soție,
Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorțeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Și tot din motive care... l-au făcut să-și ia nevastă.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre chirie, poezii despre înțelepciune sau poezii despre umor
Nedreptate divină
Nu știu cum le-ai dat Tu, Doamne, unora noroc cu sacul,
Eu, la șaizeș'cinci de toamne, mă crucesc ca tot săracul,
Auzindu-i și prin piață cum se plâng, fără temei,
Că, noroc n-avură-n viață, de când sunt ei, la femei!?
Fi'ndcă, după cum văd treaba, mitocani, bețivi sau chiori,
Și cum dracu' și-a pus laba,-s însurați de șapte ori,
Tot la fel, și divorțați, cum mi-au spus-o ei, pe șleau,
Mari bascule de bărbați, că... noroc în viață n-au!
Blonde, brune, platinate, ochi albaștri, verzi, căprui,
Mai cuminți, mai deocheate, cum e Leana nu știu cui,
Și-au avut... fără mișto, unele cu un mijloc,
Și ce pept, și ce popo', de... sub plapumă luau foc!
De-aia, tot gândind, Părinte, fiind vorba de noroc
Și femei, ca om cuminte, mi-a rămas mintea în loc,
Fiind... cum ești informat, în patru'j-de ani și-o vară,
Doar o dată însurat, cu aceeași Mărioară,
Așa că, Ți-o spun și basta, că nu sunt trăit în crâng!
Poa' să zică-orice nevasta, fi'ndcă eu tre' să mă plâng,
Socotind, dintr-un condei... fără glume, caragață...
Că, de fapt eu, la femei, norocos n-am fost în viață!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre draci, poezii despre verde sau poezii despre păr blond
Ghinda
Ghindă din stejar bătrân
Cum rămâi fără stăpân?
Fie ziua cât de mare
El citește, ori le doarme.
Iar tu ființă mititică
În ochii lui pari o furnică
Ești micuță dragă fată
Și te zbați prin colb și zloată.
Uneori intră la gânduri
Că ai să-i decorezi livada
Cu frați mulți și cu copile
De nu-i mai cunoști ograda.
Însă tu an după an
Putrezești pe jos în van
Stăpânul mereu pregetă
Tot cobind a secetă.
Uite așa dispari fetiță
Lângă tatăl tău în suferință
Care vede el, săracul
Că stăpânul nu-ți vrea leacul.
An de an stejarul crește
Ghinde multe el rodește
Presară la rădăcină
Zeci sau sute și suspină.
Și gândește că vreodată
Îndărătnicul stăpân
Pune mâna pe lopată
Să te așeze în loc mai bun.
Să crești falnică-n ogradă
Lângă frații tăi din jur
Să vă admire o lume întreagă
Când pe voi, când pe stăpân.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre creștere, poezii despre somn, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre lectură sau poezii despre gânduri
Meditație
Sub un nuc bătrân stau și meditez,
Cât e de frumoasă viața.
Când în culori vii o vezi,
Trezindu-te dimineața!
Când soarele e sus pe cer
Sau se aude colea cum cântă o ciocârlie.
Viața e așa de dulce,
Viața e o poezie.
Dar unii oameni aleargă fără încetare,
După o bucată de pâine sau un drob de sare.
Și nu pot să se oprească, ca puțin să se gândească
Că Viața e Fermecătoare fără să se grăbească.
poezie de Vladimir Potlog (21 august 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre muzică, poezii despre frumusețe, poezii despre dimineață, poezii despre culori, poezii despre bătrânețe sau poezii despre Soare
Te voi iubi
Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare și pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.
Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.
Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.
Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.
Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi și când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri și șoapte,
Te voi iubi... când mă înveți să zbor.
Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă știe,
Te voi iubi... și-apoi am să te fur.
Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi și voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.
Te voi iubi-ntr-o noapte de beție,
Te voi iubi... mărturisindu-ți trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre hârtie, poezii despre vânt sau poezii despre plajă
De azi pe mâine
Citeam: "Trăiește-n fiecare zi
Considerând că ultima ți-ar fi!"
Și m-am mirat de-așa prostie mare,
Cu like-uri mii (prostia, nu mai doare?)
Păi, cum așa? Cât poate fi grădina
Să îi încapă, Doamne, bat-o vina?
Trăind așa, de ce să mai muncească
Cel care-așteaptă mâine să-l plătească?
De ce să te gândești să faci copii
Când mâine (Doamne, feri!) nu vei mai fi?
Sau să mai scrii, când muza te împunge,
Mai are rost? O zi nu ți-ar ajunge.
Eu, ziua cea de azi o voi trăi
Cât mai frumos, gândind c-a doua zi
Nu mă va rușina tot ce-am făcut
Chiar de-am trăit așa cum mi-a plăcut.
Voi crede-n mâine și în viitor
Și, chiar de azi e ultima și mor,
N-am să-l ridic eu pe "Acum" în slavă
Când "Azi" e, pentru "Mâine"-o biată sclavă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sclavie sau poezii despre rușine
Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)
Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!
Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!
Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!
Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
Ascunde-mă-n zâmbet și crede... în Tine!
Prietene, vezi, nu știu prea mult despre Tine...
Nefericit, singur sau bine ți-e Ție...(?)!
La final ești sau... încă, uimit ți-este zborul...
De mine nu-ți pasă, ori iubirea mi-o vrei...
Îmi accepți vrednicia sau mă lepezi din gând...
Mă ierți, când te supăr sau ai vrea să... mă cerți!
Te rog, totuși...! Cândva când, fizic, n-am să mai fiu,
Tu întoarce-te-aici și ia-mă... în Tine!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre supărare
Paradox
Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,
Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,
Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei să ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,
Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,
Când timpul cu oceane din ruguri se nutrește,
Iar margini țes, prin margini, adânc, nemărginirea,
Când nu mai știi ce este sau ce n-a fost iubirea,
Când altul doar de tine, prin ea, se folosește
Când vezi ce se întâmplă în ultimă instanță
Cu lumea-n care crezi, cu dorul care doare,
Când ești pierdut, când nu mai poți să ai scăpare,
Și nu mai crezi că vei spera la vreo speranță,
Când se adună-n gânduri doar dezamăgire,
Și-n fiecare vrajă descoperi o minciună,
Sau răul cel mai pur în haina cea mai bună,
Când înțelegi că-un zâmbet nu-nseamnă prețuire,
Când vezi că ziua-i ziuă și noaptea-i numai noapte,
Când te trezești din vise și intri la-ndoială,
Când treci spășit din planuri în lumea cea reală
Și nu mai iei drept bune sclipirile din șoapte,
Când ușa ți se-nchide cu vorba, nu cu cheia,
Și nu desprinzi din asta nici sensul, nici non-sensul,
Nici dacă ai vreo șansă, nici dacă-ți stâmperi mersul,
Nici de-nțelegi vreodată sau nu-nțelegi ideea,
Renunță să mai cauți, prin cenușar, scânteia,
Acceptă numai focul și lasă-n pace viața,
În fiecare noapte, contează dimineața
Și-n fiecare viață, un paradox: femeia...
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre vestimentație sau poezii despre tăcere