Şpagă condiţionată

Când cu un plic la el m-am dus
M-a luat şi m-a privit de sus
Deşi era... "supra-ncărcat"...
Auzi la el... plicu-i timbrat?

epigramă de Gheorghe Gurău (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

...şi a fost duminică

când m-am trezit era dimineaţă
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era şi Dumnezeu printre ei
m-a privit ca pe un străin
mi-a contabilizat bătăile de inimă
pe fundalul acela de linişte deplină
a coborât în mine
şi mi-a şoptit
nu e foarte rău
linişteşte-te...

când am deschis ochii
instinctiv m-am uitat în sus
cerul era plin cu păsări

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Copil fiind, la malul mării,
Am întrebat un pescăruş
De ce se-nalţă-n largul zării
Atât de singur şi de sus?

Plecându-şi capul pe o parte,
Direct în suflet m-a privit
Citindu-i gândul ca pe-o carte,
M-a luat cu el în infinit...

poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita

Ca soarele în răsărit,
Ce s-a ivit şi m-a atras,
Cu frumuseţea-i m-a orbit
Şi, orb fiind, m-a dus de nas...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei, da

Auzi la el obrăznicie,
Salariat în Primărie,
Aproape că să fac un şoc...
El calm m-a rezolvat pe loc!

epigramă de Gheorghe Gurău (10 martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic

Medicul m-a operat
Şi-n final m-a vindecat,
Încât nu mai am nimic...
Tot ce-aveam era în plic.

epigramă de Emil Ianuş din Epigrame (2003)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vin e şi uitarea

După ce m-am dres cu vinul
M-am dus s-abordez şi cardul.
Adevăru-i că hazardul
M-a făcut să uit şi PIN-ul.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dixon Steele: M-am născut când ea m-a sărutat, am murit când ea m-a părăsit. Am fost viu în cele câteva săptămâni cât ea m-a iubit.

replică din Într-un loc singuratic, scenariu de Edmund North, după Dorothy B. Hughes (1950)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taverna înserată a spaniolului, ea m-a mângâiat atunci pe mână. Şi m-a privit aşa cum orice bărbat îşi doreşte să fie privit de o femeie.

Adrian Cioroianu în Adulter cu smochine şi pescăruşi (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu m-a aruncat la pământ ca să nu mă mai ridice, ba chiar nici nu m-a aruncat, ci m-a ţinut atunci când, împins de soartă, m-am prăbuşit, şi în căderea mea, m-a aşezat la pământ cu blândeţe, cu cumpătarea mâinii sale divine.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec din acvariu (Psalmul 5)

Am golit paharul până la fund. De fapt
am fost ispitit.
Eram un copil şi eram iubit.
Lumea era disperată fiindcă rămăsesem curat.
Se rostogolea pe jos în faţa mea, cu membre moi
şi fundul atrăgător. Am rămas neclintit.
Ca să o îmblânzesc, când o luase razna, m-am
culcat lângă ea şi m-am spurcat.
Păcatul m-a satisfăcut. Filosofia m-a ajutat în
zori, când zăceam treaz. Am devenit aşa cum
se dorea să fiu.
Am privit îndelung în sus crezând că cerul e trist
din cauza mea. Dar am văzut că lui îi este indiferent.
Se iubea pe el însuşi.
Acum sunt beat de multă vreme. Zac gras pe fund.
În mine au cuib peştii. Marea dă să se sfârşească.

poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea contează

Vampiru-n braţe m-a luat,
Mi-a rupt cămaşa pe-ndelete,
M-a înjurat şi a zburat...
Că nu-i era probabil sete!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La consult

M-a consultat, palpat la lingurică
O asistentă blondă, tinerică
Mi-a luat şi tensiunea: "e cam mică"
Da-n sinea mea simţeam că... se ridică!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia...

ploaia m-a agasat întreaga zi,
m-am ascuns din calea ei
chiar i-am ocolit bălţile,
totuşi cu o răutate de copil răsfăţat m-a încolţit,
nu am avut încotro "ho parsivo
dă-te la o parte
nu-ţi pierde timpul cu mine,
du-te pe câmpii"
am spus eu falnic
ca un cocoş înaintea cuţitului,
ea grăbită ca o ploaie de vară
nici nu m-a privit,
cu nasul pe sus
aşa mi s-a părut
a trecut meticuloasă pe lângă mine,
nu înainte de a-mi poposi pe frunte
pe haine,
după ce şi-a desăvârşit lucrarea
a plecat
îngâmfată precum a venit.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Când eu am venit pe lume,
nu aveam încă un nume.
Cineva ma luat în braţe.
Mai târziu eu am aflat
că aceea era mama.
Când e lângă mine,
totul e uşor.
Ştiu, pot să visez.
Pot chiar şi să zbor.
Îmi imaginez
că plutesc pe-un nor.
Într-o seară, mama m-a luat de mână.
M-a dus la fereastră, s-a uitat la mine
şi mi-a spus zâmbind:
-Vezi Steaua Albastră?... Este Steaua noastră.
Chiar dacă în viaţă sunt momente grele,
tu, copilul meu, vei găsi uşor
drumul către stele.

poezie pentru copii de Iulia Giuşcă din URSUL DE PLUŞ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de emigrant

Mama m-a născut în chinuri,
M-a crescut cu greu.
Am muncit ca-n mituri
Pentru plaiul meu.

Patria - mamă, însă,
M-a lăsat fără răspuns,
M-a lăsat cu faţa plânsă.
De necaz, m-am dus.

Mamă, ce m-ai adoptat,
Te sărut cu drag,
Că lângă copiii tău
Tu ai milă şi de-ai mei.

Chiar cu două mame,
Inima - i pustie:
Una doar mă cheamă,
Alta nu vrea să mă ştie...

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu, patul

Cănd m-am născut, mama m-a înfăşat
Cu dragoste şi m-a culcat în pat,
Eu, adomind, din plâns am încetat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când am crescut, cu-n umed sărutat,
Ademenind femeile in pat
În desfătări de-amor m-am cufundat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când mai târziu femeie mi-am luat,
Am zămislit un prunc în al meu pat
Să fie Domnul nostru lăudat,
E cel mai bun prieten al meu pat!

Acum când sunt cu duhul tulburat,
Fără să fi mâncat, în al meu pat
Cu faţa la perete m-am culcat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Cu lacrimi de durere m-am rugat,
Iar Dumnul a privit spre al meu pat:
"I-aţi patul tău şi umblă!'' Şi-am umblat
E cel mai bun prieten al meu pat!

poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment din posibile C.V.

Mai întâi m-a observat,
Financiar m-a motivat,
De sarcini m-a degrevat,
Ginere m-a promovat...

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Umor aniversar (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a sunat ieri o tipă: "Vino acum, nu-i nimeni acasă". M-am dus. Într-adevăr, nu era nimeni.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eternei ploi

M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...
M-am înmuiat în gânduri de atâta ploaie,
Am să prind norul şi-am să-l leg ca pe un câine,
Prea m-a udat şi m-a târât prin apăraie.

Natura lăcrimează-n îmbibate haine,
Copacul ud sub vântul ploii se îndoaie,
M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...
M-am înmuiat în gânduri de atâta ploaie.

Băltesc cărările-n mocirle şi noroaie,
Torentele în urma lor lasă ruine,
Prăvale apa-n viitură şi puhoaie,
Soarele palid şi-a pierdut din vâlvătaie,
M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pomul lăudat

M-am dus la pomul lăudat
- Au mai făcut-o alţii...
M-a pus năstruşnicul păcat
Să-ncerc să-i intru-n graţii.

Mă încerca un sentiment
De frică şi sfială;
Trăiam la modul aparent
Ocazia de gală.

M-am dus cu sufletu-mpăcat
Şi inima deschisă
S-apuc eu fructul nesperat
Cu aripa întinsă.

Făcui popas sub ramul greu
De poama mălăiaţa
Preafericit că tocmai eu
Sunt domnul Nătăfleaţă.

Aşa fiind, zis şi făcut,
M-am pus pe asteptare,
Când... mălăiaţa m-a umplut
De putreda-i splendoare.

Nu mai alerg înflăcărat
La pomii de poveste,
Ci merg cu pasul măsurat
S-ajung uşor pe creste.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 iunie 2013)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!