Paris
Bastard - creolă cu breton
Și-aici ajunse: mușuroi,
Cocioabe fără zid. Noroi.
Un soare firav și aton.
- Curaj! La coadă... Un planton
În șir de-mpinge - înapoi!
- Foc stins; hârdaie prin noroi,
Trec goale-ori pline în cordon.
Ici, biată Muza lui fecioară
Făcu trotuaru domnișoară.
Spuneau: Ce vinde ea de-a rândul?
- Nimic. - Zăludă sta ca zidul,
Neauzind cum sună vidul,
Uitându-se cum trece vântul...
poezie clasică de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Tașcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Martorul șperaclu
Poezia fiind infracțiune
nufărul se vinde pe noroi
totuși hai tăcere spune
care-i diferența dintre noi
Nufărul sau contul în noroi
o fecioară frumusețe beată
schimbă-ți hainele pe-un rând de ploi
și-altă față lumii îți arată
Frumusețe o fecioară beată
haide spune tu tăcere spune
cine-mi este mamă când cuvântu-i tată
poezie o tu rugăciune
Nufăr cu altarul în noroi
doar tăcerea face diferența
restul facem noi
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Scroafa făcu ce făcu, se zvârcoli prin ăl noroi și se tărbăci de nu o mai cunoșteai, scroafă e, ori ce dracu e. Scăpă din nomol și se luă după voinic. Într-o clipă îl ajunse. Când văzu zorul, voinicul aruncă pieptenele. Și unde se făcu un zid nalt, nalt, d-a curmezișul drumului ei, de nu fu cu putință să-l sară. Atunci scroafa se puse cu colții săi și sparse zidul, făcând o gaură numai cât putea ea să treacă. Și să te ții după dânsul. Daca văzu voinicul că scroafa iară s-a apropiat, aruncă și peria. Deodată se făcu o pădure naltă și deasă, de nu se putea strecura nici pui de pasăre. Cum văzu una ca asta, scroafa se puse și roase, și roase la copaci, până ce-și făcu drum, și după dânsul! până ce, când fu a-l ajunge, voinicul intrase în curte la zâna. Aceasta ieși numaidecât.
Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Beția de culori
Oferim luminii vis,
Pe morminte veșnic plouă,
Cresc ciulinii neputinței
Pentru coasa cea mai nouă.
Toamna își numără vina,
Vina de-a trece în ceață
Tot ce în noroi e nufăr,
Tot ce-n lume este viață.
Trec prin trup inelul sorții,
Pun în suflet vânt, zvâcnire
Și mă-nalț pe munți cu soare
Să am pâine-n pomenire.
Vinul timpului îl soarbe
Zeul ce-a urcat în nori
Trandafirii de mătase
În beția de culori.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Clopotele
Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac și-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Și ce Crist vorbește-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâția ani de-a rândul
Și la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Și ce minciună
Iar schimba-va fața lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca și-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...
Sunați, clopote de-aramă!
Sunați, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalțe cântul tot mai sus,
Tot mai departe
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deșarte
Și să vă sugrume glasul profețiilor ce mint.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Numărătoarea
Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este numărabil.
Plouă doamne și transformă în noroi
sufletul meu de câmp arabil.
Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este și nici nu există.
Pământ amestecat cu apă, noroi
se numește cu vorba cea tristă,
Numărătoarea începe cu doi,
dar, și sfârșitul...
Plouă peste infinit. Murdar de noroi
sau, născător de noroi e infinitul.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!



Plâng gânduri
în mine țipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată și dirijată
de ani și ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
și sună și sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputință și umilință
o lume tristă
vise, speranțe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simți
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-am legat gura de tăcere
țipăm doar în somn
oameni umili și umiliți în fiecare zi
mi-e sufletul o rană deschisă
pătat cu lacrimi amare
privesc mulțimea speriată
strigoii se scurg azi pe drum
curg și curg
ce vaiet nebun
mi-e teamă și plec de aici, plângând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Există în mine o parte din Dumnezeul tău
într-o zi voi tăia tot întunericul și-ai să vezi
cum mă închin ca un soldat urmărit
de amintirile de pe front
cu trupuri mutilate
cu noroi și cai ce n-au putut să treacă
peste șanțurile pline cu apă
într-o zi ai să mă vezi așa cum sunt
carne
oase
poate și un suflet aruncat acolo în grabă
iar Dumnezeul tău mă va recunoaște
după toate cuvintele astea ajunse pe patul morții
bătrâne
singure
gata de spovedit
într-o zi îți vei da seama că Dumnezeul tău
m-a salvat de pe front
m-a scos din noroi
m-a cărat în spate
mi-a vindecat rănile
și m-a învățat să te scriu
cu toate cuvintele astea
bătrâne
și singure
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lacrima gândului
în mine țipă gânduri
adunate, răsturnate
trăim într-o minciună perpetuă
bine aranjată și dirijată
de ani și ani
suflete aplecate, trupuri cocârjate
ne dor coatele sufletului de târât prin noroi
noroi ales de noi, de soi
în jur doar întunericul sună
și sună și sună
răsună pe câmpii arse de ură
sună bine, nu
ce multă neputință și umilință
o lume tristă
vise furate, speranțe năruite
am prins miros de mucegai
nu vezi, nu simți
degeaba azi deschizi fereastra, prietene
miasma a pătruns în cetate
ne-au legat gura cu lacăte
țipăm doar în somn
oameni umili și umiliți în fiecare zi
mi-e sufletul o rană deschisă
pătat cu lacrimi amare
privesc mulțimea speriată
strigoii se scurg azi pe drum
curg și curg
ce vaiet nebun
mi-e teamă și strig
de ce Doamne ai plecat dintre noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cina
În frig și noroi
Trec hoții-n convoi, câte doi,
Cu lanțuri târâș de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din două hârdaie.
Câțiva au ucis,
Câțiva ispășesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogați, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii și sui,
Strâmbați de la umeri, din șold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Își duc parcă sângele lor.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cu noroi aruncă cei care poartă noroi în suflet.
aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dragostea e ca duelul: dacă te atinge, te rănește.
citat din Tristan Corbiere
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Voinicul făcu precum îl învățase zâna. Săpă un șanț adânc până ce ajunse sub culcușul scroafei. Intră acolo și așteptă până ce veni scroafa să se culce. Purceii erau toți în păr la ugerul scroafei și sugeau. Mai-nainte de a răsări luceafărul porcilor, cânt toți porcii se deșteaptă, adormiți fiind purceii cu țâța în gură, voinicul băgă mâna binișor și apucă un purcel, dar așa de binișor îl apucă și așa de ușor îl trase, încât scăpă țâța din gură fără să simță. îl apucă numaidecât de bot ca să nu guițe, și p-aici ți-e drumul. Scroafa se deșteptă și văzu că un purcel îi lipsește. Se luă după voinic. Și cu toate că telegarul voinicului era un zmeu de cal, scroafa îl ajunse. Când văzu că are să-l înhațe cu colții ei, voinicul aruncă săpunul. Atunci unde se făcu un noroi cleios și puturos, de ți se scutura carnea de pe tine. Calul fugea de da cu burta de pământ.
Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


- noroi
- Noroi. Tot o apă și un pământ.
definiție aforistică de David Boia (9 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!



Tocmai
Murisem, nu mai vream nimic
Și tocmai vream să te iubesc
Plecasem fără să primesc
Iubirea, nici măcar un pic.
Murisem parcă la potop
Că rămăseseră-ntre noi
Oceane pline cu noroi
Speranță doar un singur strop.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Glossă necuvântătoarelor
Cu toți avem un drept de a trăi.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Dar printre noi trec necuvântătoare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
De necuvântătoare vă e frică?!
Un rost îl au și ele ca și noi...
Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!
Cu toți avem un drept de a trăi.
Pământ și ape, munți a le slăvi.
Atomi purtând în lanțul trofic rugi,
Să știm ce-nseamnă să iubești, să plângi,
Să fim altar și clopot... Și pe rând
Să fim tot ce trăiește pe pământ
În formă minerală, apoi plante,
Trudind, să risipim a vieții noapte.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi...
Greșești?! Este normal. Nu te sfii!
Pleacă-ți genunchiul sincer, în iertare,
Trăiește printre necuvântătoare,
Rugina unui timp s-o dai uitării!
E dimineață? Nfruptă-te din zorii
Înmuguriți din lacrima de ceară
Și nu-ți lăsa gândul trecut să doară!
Dar printre noi trec necuvântătoare...
Trec lin, pe ceruri, păsări călătoare,
Roiesc în ape vietăți multiple,
Pier ca un vis în fracțiuni de clipe.
Albine, fluturi, câte și mai câte,
Ce ochiul trist ar vrea să îl încânte.
Liane-n râuri strălucind de zale,
Le regăsim de multe ori sub soare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Că suntem fericiți ori că ne doare,
Roiesc în jurul nostru fluturi vii,
Cuvinte-îngeri, cânturi, poezii.
Este o lume nouă! La uitare
Nu condamnați nici lumea de necuvântătoare!
Da-ți-le șansa de-a trăi prin voi!
Și ele au un suflet... au nevoi...
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
O necuvântătoare cât de mică
Ochiului nostru este mântuire.
Să-i dăm un drept la supraviețuire!
Să-i dăm o șansă, de-a se înălța
Precum un zbor... Tu viața nu-i curma!
Oh, zeu, oh, om, puterea de-a distruge
Lasă orfan un suflet care plânge.
De necuvântătoare vă e frică?!
Mare e lumea noastră, a lor mică...
Sunt ca și noi, luciri dintr-un atom,
Au dreptul de-a trăi... oh, om, fii om!
În A. D. N.-ul fluxului solar
Dă-le o șansă, iar, și iar, și iar.
Tu ești furtună, ele val sculptând
Evolutiv, viața pe pământ.
Un rost îl au și ele ca și noi...
Eu vă implor, nu fiți la suflet goi!
Și ele au nevoie de iubire,
De pace, de lumină, fericire...
De mângâiere, de cuvinte dulci
Oh, om, de ele-aminte mereu să îți aduci.
Așează-le pe ii, pe mândre fote,
Pe portativul presărat cu note...
Nu le-mproșcați, oh, oameni, cu noroi!
Să nu uitați! Ele trăiesc prin voi...
Ele-s etern, un strop de clorofilă,
Ele sunt drumul vostru spre lumină,
Trăiți prin ele și trăiesc prin voi,
Nu le-mproșcați, oh, oameni, cu noroi!
În lanțul trofic pre-universal
Ele vor trece-n regnul animal...
Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!
Un rost îl au și ele ca și noi...
De necuvântătoare vă e frică!
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Dar printre noi trec necuvântătoare...
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Cu toți avem un drept de a trăi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Stihuitorul
Eu sunt un biet stihuitor
De care nimenea nu întreabă
Și trec prin lume fără grabă
Chiar dacă toți mă iau la zor
Fac planton și mă retrag
Slova îmi e singura avere
Și trec apoi în alte sfere,
Lăsând un trandafir pe prag
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ultima coborâtă, Ly, ca și fratele ei, păru surprinsă de prezența noroiului, despre care nu știa nimic. Dar îi plăcu, solicitându-i campionului câteva explicații, referitoare la noroi. Deci, fetele nu reacționaseră cum s-ar fi așteptat "băieții"... Din nava "Vulturul", Victor și Pavel se apropiară de ei, având încălțămintea plină de același noroi local...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Umbre
uneori vorbesc cu întunericul
când nu plâng
trăiesc sufocat de gânduri
spuse sau nespuse
rătăcite în cotloanele sufletului
în cap se zbat amintiri
ne târâm în zbuciumul disperat al neputinței
trăim în umbră
o teamă perpetuă
pe stradă, în lume, în noi
care noi, eroi de gunoi
o lume eșuată lamentabil
în propria inexistență
tăcem, atent, cu grijă, cu sfială
să nu tulburăm miasmele din jur
ne-am legat gurile cu lanțuri
să nu fugă pomana zilnică
trăim în zoaie, murim în gunoaie
trec singurătăți peste câmpuri
tăcute și negre
în noi curge noroi
noroi, ales de soi
ne-am murdărit și noi
trăind în noroi și gunoi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Scriu pe cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă
Pluteam de drag în noapte pe alei
Și ne iubeam ca vechii castelani...
Bogată ea de 20 de ani,
Eu - tinerel de 20 de... lei.
epigramă de Tristan Corbiere din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Calomniatorilor
Vântul de seară luase țărâna
Și-o-mprăștiase într-un puhoi:
Te-ntunec, soare! striga nebuna.
Acum! Dar mâine vei fi noroi!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
