Am plecat să cumpăr unt. M-am răzgândit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat în buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mâna, îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce-acrişor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripăşit astă-vară, cine ştie din ce coclauri, tocmai aici, la etajul şase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nicio legătură cu mine.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală şi am comis un furt involuntar, dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mâna, cu ochii închişi, tocmai pe bucata asta de săpun, aşa cum tânărul orb, deşi o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeaşi întretăiere de drumuri? Ce seu s-a topit în bucata alunecoasă, ce seminţii blestemate respiră în diafanul parfum de citron?... Totul începe de la detalii. Detaliile sunt ale tuturor. Săpunul mi se lipeşte de degete în buzunar, nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi l-a smuls din mână şi a început să muşte cu furie. Deodată, a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa şi icnea... Aruncă bucata de săpun şi începu s-o calce în picioare. Alunecă şi căzu... Săpunul... nu ştie ce să facă cu el.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce săpunul lui Leopold Bloom, care m-a însoţit pe tot periplul acestei cărţi, nu se lasă povestit, vândut în cuvinte? De ce îmi alunecă el de fiecare dată din mână într-o baie de spumă şi se topeşte acolo încet, în insubstanţialitatea unei revelaţii? El e lumina care asediază cu nonşalanţă toate capcanele şi nu poate fi prinsă. E poezia.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre săpunul numit Congo

Congo este săpunul prin excelenţă bun...
Căci spală şi albeşte obrazele pătate
Şi numai mulţumită celebrului săpun
Sunt azi conservatorii cu feţele curate.

epigramă de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am dus apoi la şcolile cele mari din oraş, iară când m-am întors, peste un an, acasă, Huţu era tot mare, dar îmi părea mai puţin straşnic. Nu-i vorbă, şi acum zicea Tatăl nostru, cânta chiar în strană şi citea Apostolul în biserică, şi acum purta pe Mili, ba chiar şi pe Linică cea mică în braţe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot ţineam la el, fiindcă era băiat domol şi intra totdeauna în voile mele. Dacă însă acum Huţu îmi părea mie grozav de prost, eu îi păream lui grozav de înţelept.

citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să aud cum vorbesc două femei în metrou, şi una zice că a văzut un câine tăiat de un tramvai – iar chestia asta mă poate lovi atât de tare, ca un pumn în plex, încât să-mi vină în minte ceva, în continuarea acelei replici. Îmi notez imediat pe hârtie şi încep un poem. Am făcut asta de multe ori pe stradă. În orice situaţie. Şi în bucătărie, când gătesc, şi un bondar se loveşte de geam şi-mi evocă nu ştiu ce, îmi notez imediat.

citat din Nora Iuga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie îmi place limbajul tinerilor, minimalismul ăsta, cum se vorbeşte pe stradă. Poate din cauza asta acum prefer proza poeziei.

citat din Nora Iuga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am admirat-o pe Chiriţa întotdeauna şi nu consider nici pe departe că era o înapoiată, ci un om de viitor. Era o femeie care, după părerea mea, anticipa egalitatea cu bărbatul, voia să fie la modă şi preconiza o civilizaţie în devenire. Părea ridicolă pentru că era din provincie şi pentru că piesa s-a scris într-o perioadă în care tot ce venea "de afară" era luat peste picior şi socotit extravagant. Nu era nevoie ca ea să fie o femeie grasă şi un "jandarm". De ce să fie jandarm? O femeie cu autoritate, asta da; dar de ce-ar fi asta ridicol? A, că vine Leonaş, care are 20 de ani şi ea are 50-60 de ani, e altceva; aici este ridicolul, situaţia comică.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama era balerină, o vedeam pe scenă şi eram foarte des în cabinele balerinelor. Poate de aceea s-a făcut un transfer şi chiar şi în literatură mi-a plăcut forma, mi-au plăcut figurile de stil, culorile, ritmurile.

citat din Nora Iuga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie Kaufman: S-a întâmplat demult, în liceu. Te priveam de la fereastra bibliotecii. Vorbeai cu Sarah Marsh.
Donald Kaufman: O, Doamne. Eram atât de îndrăgostit de ea.
Charlie Kaufman: Da, ştiu. Şi flirtai cu ea. Iar ea se purta frumos cu tine.
Donald Kaufman: Îmi aduc aminte de asta.
Charlie Kaufman: Pe urmă, după ce ai plecat, ea şi Kim Canetti au început să facă glume pe seama ta. Şi era ca şi cum ar fi râs de mine. Tu nu ai ştiut asta niciodată. Păreai atât de fericit.
Donald Kaufman: Ba ştiam. Le-am auzit.
Charlie Kaufman: Şi atunci cum de păreai atât de fericit?
Donald Kaufman: Charlie, o iubeam pe Sarah. Acea iubire era a mea. Îmi aparţinea. Nici măcar Sarah nu avea dreptul să mi-o ia. Am dreptul să iubesc pe cine vreau.
Charlie Kaufman: Dar ea a crezut că eşti jalnic.
Donald Kaufman: Asta era problema ei, nu a mea. Suntem ceea ce iubim, nu precum cei care ne iubesc pe noi. Am decis asta cu mult timp în urmă.

replici din filmul artistic Hoţul de orhidee
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gesturi, doar atât cât durează un vis

aş vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme
să redevin copil
ar putea să doară
nu ştiu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat

unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite şi că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuţul de argint
busuiocul şi
câteva lacrimi

Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciţi
mâinile slabe şi degetele lungi
purta cămaşa albă cu dantela cusută
în ajunul paştelui în care a plecat...

şi-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece şi greu

îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiş ca şi atunci când
eram mic şi nu voiam să-mi dau jos cămaşa
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
aşa îmi spunea Ana

mai cred şi acum că ea
locuieşte aproape de Dumnezeu
şi uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor

de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiş
liniştea ronţăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă priveşte şi tace

degeaba

am vrut să spun
cât durează un vis şi să
mă identific cu această aşteptare

nu cunosc semnificaţia gestului
se pleacă pur şi simplu...

poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinta

roşu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu ştiu cum s-au încurcat
şi cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
şi cerul nu era albastru
era roşu ca sângele lui
m-am apropiat mirat şi m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, şi cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, paşii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
şi-am văzut şi nimicirea
mi-a dispărut şi amintirea
şi doar nefiinta mă aştepta

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sfântul Valentin (fragment)

M-ai putea-acuza de nedelicateţe, iubita mea, măi fată!
Dar îmi place: când te găsesc sub duş şi punem de-o horă,
Eu, tu şi săpunul – cel puţin juma' de oră,
Când te-am în puterea mea şi ochii-ţi lucesc şi se dilată.
Îmi place să te frec pe spate
Şi să-ţi lubrefiez anumite zone.
Uneori îmi vine,-aşa, să fac unele chestii mai cazone:
Să te fugăresc prin turnuri sau să te umilesc cu-chestii chiar de tot ciudate,
Întrebându-te, de pildă, care-i diferenţa-între Schopenhauer şi Nietzsche ;
Mi-ar plăcea să ghicesc cât cântăreşti în greutate
Sau să te câştig la un turnir în zi de sărbătoare
Mi-ar plăcea să-ţi ofer o floare.

poezie de John Fuller, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castravetele...

Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Şi-aş fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.

Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Şi-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.

Dar... ţi -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Şi mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.

Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Şi ce minune-l ţine,
Aşa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?

A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viaţă...
M-ar fi cunoscut?

Am şi uitat de foame,
De plecare...
Am stat şi-am zis...
,, Aici e necurat"!
Şi mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Şi... am visat?

Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!

L-am ridicat...
Şi... mi l-am pus pe masă,
Şi tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiţă,
Şi mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mai ştiu
pe unde să ajung la trupul tău,
mă aflu într-un labirint de oglinzi
pun mâna mereu pe mine
numai pe mine

poezie de Nora Iuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. când eram mică şi răceam
(foarte rar şi îmi era ciudă din cauza asta),
nu mergeam la şcoală.
stăteam acasă, în mijlocul patului,
între o mie de perne îngrăşate cu puf,
ca un pisic sufocat de un cârd de gâşte pătrate,
cu colţul meu de plapumă în braţe
şi cu mofturi
de prinţesă pentru o zi.

un ceai mieruit şi înlămâiat venea pe tavă,
lălăind un cântec de tei,
pâinea prăjită dormea în unt
şi gemea căpşunat.
eram în răsfăţ.

dacă înghiţeam piramidonul uriaş,
primeam şi un pătrăţel voios
de ciocolată.
dar premiul cel mare
era bunica mea cu poveşti.
mă băgăm cu nasul în sânul ei,
care mirosea a săpun de casă
şi a busuioc.
adormeam acolo
a pace şi a dragoste
şi a o mie şi una de nopţi...

... azi e aproape la fel.
strănut,
n-am şcoală
şi sunt un autorăsfăţ cu nas roşu.
am ceai înflorit
şi biscuiţi de lăfăit în miere şi unt.
am luat pastile simandicoase,
mi-am dat ciocolată.
sunt cuminte în pat,
mi-e cald şi mi-e somn,
mi-am luat gâsca în braţe,
acum sunt pisic.

lipseşte ceva.
mi-e dor, imens dor, de somn cu poveşti.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis - I

mi-a luat mâna purtând-o
să-i ating rotundul pântecului
vedeam
prin buricele degetelor
rotind ca în aer o monedă
mare, roşie… în chip de făt –
am tras cu spaimă mâna
a repetat gestul cu blândeţe
de data asta am văzut
un schelet chircit
ca în mormintele egiptene
din el răzbăteau aburi aurii
şi lumină subţire
.........
m-am trezit
cu degetele amorţite
strângeam o iconiţă, muchiile ramei
înfipte în podul palmei
îmi părea că sunt
deasupra aşternutului levitând

acum scriu aici în atelierul mic
lemnăria mea vremelnică şi
mi-e bine

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mine nu mai există nicio urmă de egoism. Nu mă mai bântuie nicio invidie, am realizat cea mai comodă sinucidere... Existenţa în ficţiune ca şi alcoolul sau fervoarea mistică aneantizează limitele generatoare de durere.

Nora Iuga în Săpunul lui Leopold Bloom (2007)
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chandler: Hei, o fată a venit la mine şi a spus "te vreau, Dennis" şi şi-a băgat limba în gura mea. Îmi place petrecerea asta.
Joey: Întrebare rapidă despre volei.
Chandler: Volei?
Joey: Da, am făcut un teren de volei în camera ta. Nu îţi plăcea foarte mult lampa aceea gri, nu?
Chandler: Joey, o femeie tocmai şi-a băgat limba în gura mea. Nici măcar nu te aud.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam că, în inima lui, tatei nu-i prea păsa de Dumnezeu, deşi pretindea că-i pasă. M-am gândit că aş putea să fac la fel. Ceea ce îmi plăcea era să stau lângă Carrie când cânta la pian. Carrie nu m-a iscodit niciodată în legătură cu cunoştinţele mele despre Dumnezeu. Eram recunoscătoare că nu o deranja că stăteam lângă ea în tăcere. Spunea că un copil n-ar trebui să fie lipsit de bucuria muzicii. Cânta orice melodie care îi venea în minte. În glasul ei auzeam anotimpurile. Sunetul primăverii era precum Fluviul Albastru când umplea golfuleţele. Sunetul verii era că mângâierea soarelui. Toamna era alcătuită din culorile care vibrau şi îmi înălţau simţurile. Vocea iernii era profundă, o poveste despre zăpadă.
Dacă am început să-mi fac o idee despre rai, a fost cântând împreună cu ea.

Anchee Min în Perla Chinei
Adăugat de Alexandra Tabara
Comentează! | Votează! | Copiază!