Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Luca Caragiale

În curând

Terra! Terra!

Ca Phoenix, pasărea măiastră,
Tu din cenușa-ți re-nviezi;
Necontenit în zare-albastră,
Tot mai strălucitor te vezi!

O! Ideal! divină torță!
Tu ne-ai condus prin întuneric;
Un pas să facem n-aveam forță
Făr-de reflectul tău feeric!

Pierdeam al minții echilibru
Pe mările făr-de liman,
Eu, iritabilul felibru,
Profet al genului uman,

De n-ai fi fost tu, Tramontana,
Făr, de scăpare cunoscut...
Vai! omenirea fu, sărmana!
Ca un corăbier pierdut!

Pierdut, da! însă totdeauna.
Luptând cu-același dor și foc,
Bravând cu plâns și râs furtuna
Cu-aceleași gânduri de noroc!

Văzând un val ce îl înghite
Un orizont din nou deschis,
Ce, clar și sincer, îi promite
A-i isbândi eternul vis,

Sclipit-ai sfântă stea polară,
Cu raze de speranță pline,
Felibrilor ce te cântară,
Rapsozilor-profeți... și-n fine...

Dar pesimiștii vin să-mi zică;
"Închipuire or miraj!
Noi nu mai credem în nimică,
Noi, am pierdut orice curaj!

Tu Tramontana-ți strălucită
Și-acel liman nu sunt, poete,
Decât oaza-nchipuită
De ochii îmbătați de sete."

Să vie! Pe felibru-ntrebe-l
Când vom sosi limanul?... Când?
Felibrul, sigur ca și Bebel,
Le va răspunde: "În curând!
(Strofe simboliste-profetiste

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 7 februarie 2019.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.

Citate similare

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Iată deci, că vederile noastre se întăresc prin glasurile oficiale ale celor două împărății cu pricină. În tot cazul însă, noi tot n-am pierdut speranța în diplomația Europei: tot mai credem că are se facă pace... dupe ce s'o isprăvi resbelul.

finalul de la Resbelul de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Meriți, Isuse...

Meriți, Isuse, slava toată
C-ai vrut la noi să te cobori
schimbi o stare complicată.

În uscăciuni ai pus culori
Și-n inimi ai plantat speranță
poată aduna comori.

Știm că-i de mare importanță
recunoaștem că ești sfânt,
C-ai vrut cu Terra alianță.

Ne-ai îmbrăcat în nou veșmânt
fim reprezentanți de seamă,
Să ne desprindem de pământ.

Că-n noi nu mai există teamă
E că ne-ai dat asigurări
Deci, n-avem gânduri de reclamă.

Din miliarde de intrări
Doar una o dorim fierbinte:
În Plai cu binecuvântări.

Mereu ne vom aduce-aminte
De clipa când Te-am întâlnit
Cu-atrăgătoarele-Ți cuvinte.

Pe drum cu Tine am pornit
Urmându-Te cu-ncredințare
C-ai fost pe cruce răstignit.

O, meriți sfântă adorare!

poezie de din Nuanțe stelare (15 iunie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Îmi este dor...

Îmi este dor...
De zâmbetul Soarelui așezat la fereastră -
pasăre-albastră.
Îmi este dor, tot mai dor,
De fiica poporului și a noastră!
În roiuri de fluturi,
Ca o ploaie de muguri,
Se înalță spre cetatea divină....
Ca un vis de lumină...
Zbor de pace, te chem!
Ce blestem, ce blestem,
Oh, te-a rupt, draga mea,
Lăsând doliu și plâns?!
Noi aici te-am pierdut,
Însă te vom avea,
În ce-ai lăsat pe pământ,
Căci mereu vei lupta
-mplinești visul tău...
Un erou vei rămâne,
Un vis împlinit,
A poprului pâine...
Te-au ucis spre-a-nvia
În sufletul nostru,
Când dorul ne doare.
Oh, demonii roșii,
Cu arme de doliu
Amar vi-i lințoliul...
Vă temeți de soare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău ușor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce privește în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorțire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu tot aștept și încă am speranță

Azi când tu citești aceste rânduri,
Să-ți amintești de noi și ale noastre gânduri.
Când ne priveam în ochi și sărutam intens,
Acele clipe când viața avea sens..
Sub clar de lună, pe bancă sau în mașină,
Pasiunea și dorința nu ne era străină.
Priveam zâmbind un viitor în doi,
Și-n fiecare seară adormim doar goi.
Dar noi știam că toate-s trecătoare,
Și că aceste clipe vor rămâne în sertare.
Sertare vechi, umplute cu iubire,
Sertare pline cu a noastră amintire.
Dar ce păcat acum.. că nu ne mai vorbim,
Mai mult decât atât, am ajuns chiar străini.
Tu îți vezi de drumul tău în viață,
Eu tot aștept și încă am speranță,
va veni și ziua poate-n care,
O să ieșim din nou.. de mână la plimbare!

poezie de (15 februarie 2017)
Adăugat de Mihai PîrvuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vom învinge și furtuna

Din câte flori sunt pe pământ
Ești floarea din inima mea,
Și nici o ploaie nici un vânt
Nu poate lua mireasma ta.

Aș vrea să am un cer senin
Și un apus ca-n curcubeu,
fie din nou sufletul plin,
Dar nu pierdut și nici prea greu.

O ură adâncă și prea deasă
Ce tot pământul a cuprins,
Chiar și speranța a fost ștearsă,
Demult și ea, încet s-a stins.

Noi ne luptăm cu viața-ntruna
Dar noi ne iubim, și cred,
vom învinge și furtuna
Și iubirea n-o s-o pierd.

poezie de (29 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vom învinge și furtuna

Din câte flori sunt pe pamânt
Ești floarea din inima mea,
Și nici o ploaie nici un vânt
Nu poate lua mireasma ta.

Aș vrea să am un cer senin
Și un apus ca-n curcubeu,
fie din nou sufletul plin,
Dar nu pierdut și nici prea greu.

O ură adâncă și prea deasă
Ce tot pământul a cuprins,
Chiar și speranța a fost ștearsă,
Demult și ea, încet s-a stins.

Noi ne luptăm cu viața întruna
Dar noi ne iubim, și cred,
vom învinge și furtuna
Și iubirea n-o s-o pierd.

poezie de (29 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu ne-ai lăsat...

Nu ne-ai lăsat disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
ne putem păstra cununa.

Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai ușurat niște-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.

Nu ne-ai lăsat rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.

N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecții când atacă vânturi.

Nu ne-ai lăsat nemângâiați
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe brațe tari am fost purtați
Când a venit învolburarea.

ne păzești neîncetat
E-un adevăr ce ne susține
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranța s-o putem menține.

Un nou stăpân căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.

Simțind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menținem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.

poezie de din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Caragiale

Caragiale, Luca, Ion,
Doar o scrisoare-a conceput,
Însă a fost cu ghinion,
Că s-a... pierdut...

epigramă de (18 aprilie 2008)
Adăugat de Radu Ionescu-DanubiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credemte-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!

Vor trece ani și nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul și nici prostul.
Vor trece ani și își vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...

poezie de din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubesc cel mai mult la Caragiale dorința de a înghiți România precum îl înghite pasărea măiastră din basme pe Făt-Frumos ca să-l renască și mai strălucitor.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "I.L. Caragiale si caligrafia placerii. Despre eul din scrisori" de Dan C. Mihăilescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.23- 6.99 lei.

Un cer de mucava

Te-am rătăcit cumva prin alte brațe,
Prin alte gânduri m-ai pierdut cumva.
Destinul toarce-n caier triste ațe
Noi împărțim un cer de mucava...
Tu ai ales cărările ușoare,
M-am procopsit cu un blestem pe cap;
În umbra plopilor este răcoare
Când zilele din ramuri se desfac...
Am câștigat de partea mea durerea.
Tu ți-ai jucat plăcerile pe-un zar
Și încă n-am ghicit a cui fu vrerea
De între noi iubirile dispar...
Înfiorate-oglinzile ne mint
Sau poate ochii noștri-s bântuiți,
Cerșim cărării stropul de alint
Dar la nonsens rămânem osândiți.
Te-am rătăcit cumva prin alte gânduri,
Prin alte emisfere m-ai pierdut,
Din tot ce-a fost mai sunt câteva rânduri
Și cerul ce privește abătut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot râd voios,
Nu am puterea o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Glossa ploilor de vară

Liane de verde s-au strâns...
Veghează al ploilor plâns!
Veghează tăcerea din noi,
Iubirea-mpărțită la doi.
Și-n tainica noapte de vis,
Doar eu sunt poemul nescris
Sunt plaja cu valuri ce dor,
Ocean și nisip mișcător...

Liane de verde s-au strâns...
Îmi pare că-i ultimul plâns.
În mine ard ploi de furtuni,
Ard frunze de jad în cununi...
Foșnesc pe sub băncile goale
Doar pași de lumini - fulgerare.
Și ploaia în râuri de sticlă,
Din nou, către cer, se ridică.

Veghează al ploilor plâns,
Tăceri, răsărit și apus...
Clepsidra se sparge în trei,
Nisipul, sub pulberea ei,
Ucide secundele pline
De dor, de dureri și de tine.
Mai lasă-mi în plânsul meu gând,
Mai lasă-mi un ultim sărut!

Veghează tăcerea din noi...
Sub sâni rubinii, ochii goi,
În goluri, pândind lumea toată,
Ne plâng și ne cheamă, ne iartă.
Ne-acoperă glezna-ncrustată
Furtuni nenuntite de piatră
Și lanțuri ne strâng tot mai tare
Și ploaia ne doare, ne doare...

Iubirea-mpărțită la doi -
Un pumn de amar, de gunoi
Și malul scurgându-se lent
Spre un sfârșit iminent.
Un tunet, un clopot de vis,
Pierdut și uitat, încă scris...
Un an, univers, galaxii,
Etern, numai verbul "a fi".

Și-n tainica noapte de vis,
Când stelele toate s-au stins
Și plouă și plouă și-n noapte
Se-aude o ploaie de șoapte,
Se-aude un imn de furtună
Și fulgeră, fulgeră, tună!
Te-ntreb unde pleci, de ce vii
La ore atât de târzii...

Doar eu sunt poemul nescris
Și flamura-aceluiași vis.
Etern peste umbre de cruci,
Doar mie-nchinare mi-aduci...
Sunt râu tulburat de dorinți!
Vulcanice gânduri, fierbinți,
Coboară prin mine, în ploi
Și plângem de vis amândoi.

Sunt plaja cu valuri ce dor.
Mereu ancorată... În zbor,
În ploi risipindu-mă sunt.
Sunt farmec și-adesea cuvânt.
Vă temeți de mine?! Plecați?!
De stâncă și val depărtați,
Cu pași risipindu-se-n vânt,
Fugiți de-al furtunilor cânt.

Ocean și nisip mișcător,
În inima ta mă strecor,
Se tulbură lumea și plângi,
De ploaie aminte-ți aduci,
De paparude, de Sfântul Ilie,
Dar nimeni nu pare știe,
Că-n seceta evului trist,
Doar eu, ploaia vieții, m-am stins.

Ocean și nisip mișcător,
Sunt plaja cu valuri ce dor,
Doar eu sunt poemul nescris
Și-n tainica noapte de vis
Iubirea-mpărțită la doi.
Veghează tăcerea din noi,
Veghează al ploilor plâns....
Liane de verde s-au strâns...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din rodul vremii

Din rodul vremii ce am strâns a vieții roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeți decât nevoi.
Din vise și îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.

De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
și-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit și-n tină ne vom întoarce la... apus!

poezie de din Poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Mica Publicitate

PIERDUT busola țării mele
E nulă, n-o vreau înapoi
Ne-am rătăcit în vremuri grele
Doamne ferește de război.

PIERDUT rușinea celor care
Ar trebui să stea la post
Mai lacomi decît niște fiare
Ei dau exemplul cel mai prost.

PIERDUT memoria curată
A tot ce-am fost, și noi, cîndva
Orfani de mamă și de tată
Istoria nu ne mai vrea.

PIERDUT coloana vertebrală
Ne prostituăm, ne umilim
Străinii ne pun capu-n poală
Umblăm prin lume și cerșim.

PIERDUT cea mai de preț comoară:
Credința-n bunul Dumnezeu.
Adio, scumpa noastră țară!
E-n bernă sfîntul Curcubeu...

pamflet de (26 ianuarie 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îngropi un vis?

Delir de toamnă, un miraj,
Brodând cu frunze nostalgii,
Dorințe stranii, în sevraj
Cu tot ce n-ai putut să-mi fii.

Nuanțe vesele-n descânt
Se răzvrătesc în simfonii,
Același dor purtat de vânt
În menuet de agonii.

De necuprins și ne-nțeles
Un dor hoinar, adânc de văi,
Te tot așteaptă, necules,
Eu lăcrimez prin ochii tăi.

Amestec de culori și cer
Separă umbre de nimic,
Aroma toamnei, mac stingher,
Lipsesc prea mult, lipsești un pic...

Îți povestesc de cum eram
Fără trădări, fără trecut.
Să nu fii știut? Poate visam!
Boboc de mac din vis pierdut!

Atât de-aproape și străini
În ploi de dor învolburate,
Ce tristă toamnă, de mălini
Noi două umbre-mbrățișate!

Miresme cu boboci de mac
Cu vagi arome de-amintiri,
Îți înfloresc! Promit! tac?
Îngropi un vis? Dar mă respiri!

poezie de
Adăugat de Ines Vanda PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de tinerețe

bogată sunt în amintirii cu anii tinereții
când alergam spre viață plină de speranțe
când la cenacluri dese întâlneam poeții
frumoșii visători completați de creanțe.

ani de miraj și grații nu știu când au trecut
dar au lăsat în urmă amprente de iubire
astăzi am înțelepciune nu mă simt pierdut
căci și la bătrânețe sunt sorți de împlinire.

a mai trecut o vară, și-a făcut bagajul
a luat cu ea lebede, rândunele, cocori
toamna e mohorâtă s-a pierdut mirajul
grădinilor de vis, complexități cu flori.

invoc lumina sfinților să-mi redea curajul
lupt cu demonii ce fură a vieții comori.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Terra nostra

Pe undeva,-ntr-un colț de infinit,
Pe o planetă cu pământ și ape,
Cu miere și cu lapte se-adape,
Trăia în pace omul, fericit,

Alături de jivine, pasări, flori,
Sub cerul veșnic liber plin de soare
Fără a ști de taxe, poluare,
Ori cât va fi benzina mâine-n zori,

Până-ntr-o zi, din ginta nu știu cui,
Când peste deal privind, un oarecare,
I se păru că iarba îi apare
Mai verde decât cea din jurul lui,

Dând buzna peste ceilați, cu ciomege,
Urmat de alți zevzeci, ca niște zmei,
Luptând pentru pământ și pentru zei
Până acum, tot mușchiul fiind lege,

Doar că de-o vreme facem câte-o pace
construim statui pentru eroi
Și mai sofisticate arme noi
Spre-a ne ucide mult mai eficace,

Căci ne-ntrebăm, văzând aceste fapte,
Noi oamenii de rând, noi truditori,
Cum de pământu-acceptă-așa orori
Când am uitat de miere și de lapte,

Fiindcă Terra e îndurătoare
Și-atât de bună este ea cu toți...
Cât am fi noi de răi și de netoți,
Ne-nghite... fără arme nucleare!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!