Gaudeamus
Când o fi să mă duceți la criptă...
Nu pe mine, ci vasul rămas:
Deocamdată în vasu-i înfiptă
O făclie sclipind din cel vas
O senină
lumină
pe-un ceas;
Când o fi să-mi rostiți la cuvinte
De iubire, dulceagul volum
Ce se-ndrugă la toți pe morminte
Ba la unii popasuri de drum:
Să rămâie
tămâie
cu fum;
Aș dori să văd fețe voioase
Și s-aud împrejuru-mi cântând:
"A scăpat o simțire din oase
Și din carne scăpat-a un gând,
Printre glume
din lume
plecând!"
Și cu suflete dragi, cari în soare
Tot adastă sosirea-mi cu jind,
Eu veni-voi la cea sărbătoare
Pe coșciugul meu, raze-mpletind,
O zglobie
chindie
sâ-ntind!
Să mă bucur, sătul de-a mai plânge,
Ce mai lacrimi vărsai pân' să plec!
Aș putea, la un loc de le-aș strânge,
Înotând prin durerea-mi să trec
cea groapă
de-o șchioapă
s-o-nec!
Să mă bucur, căci omu-i o treaptă
Pe suișul cei fără de-apus,
Și martirul meu cuget așteaptă,
Ieri un vierme și mâini un Isus,
Cale-lungă
s-ajungă
mai sus!
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre viermi
- poezii despre umor
- poezii despre trecut
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Moștenire
Mă bucur că am, mamă și am tată
Mă bucur că am frați, și am surori,
Mă bucur că am casă și am masă,
Că am soție, fiice și feciori
Mă bucur că am parta mea de soare,
Că am un cer de-a pururea senin
Că am izvoare dulci și curgătoare
Prin suflet, prin iubire și destin.
Mă bucur că am codrii mei anume
Că am un grai, al meu pe care-l știu,
Cel mai frumos și cel mai scump din lume,
E graiul în care cintecele-mi scriu.
Mă bucur că trăiesc între prieteni,
Că am strămoși ce au luptat viteaz
Și mi-au lăsat drept sfînta moștenire,
Acest pămînt, cu zi de ieri și azi.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre tată, poezii despre superlative, poezii despre soție, poezii despre păduri, poezii despre prietenie sau poezii despre prezent
Mă bucur... eu
Mă bucur... eu
... și mă bucur când plouă, peste flori și pe crâng
și mă bucur de raze, uitând să mai plâng,
și mă bucur de tine, când vrei să-mi privești,
ochii de-acum limpezi, ce îmi amețești,
și mă bucur când vii, pe un drum, doar al tău,
te apropii de mine, peste dor, doar al meu,
și mă bucur de noapte, de plapuma ei,
cu steluțe pictate, printre mii de scântei,
și mă bucur de lună, doar ei povestesc,
când sunt tristă pe ziuă, când zâmbesc și iubesc,
și mă bucur de rouă, dimineața o calc,
și răcoarea mă iartă, mă îndeamnă să tac,
și mă bucur de seară, cu al ei asfințit,
îmi aduce aminte, cât de mult te-am iubit,
și mă pierd în lumină, când vin dimineți,
pe un nou răsărit, mă înalț.... să mă ierți!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre dimineață
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
Sunt, nu sunt, tu știi mai bine...
Sunt un trecător prin viață,
Ca și alții, ca și tine,
Depăn firul meu de ață,
Nu știu dacă mă mai tine.
Sunt actor și joc o piesă,
Am un rol prestabilit,
Timpul strânge sub o presă
Cât mai am din ce-am trait.
Sunt un clovn râzând cu lacrimi,
Râd de mine cei din jur,
Unii văd în mine patimi,
Văd în mine omul șnur.
Sunt un om ca orișicare,
Așa mi-aș dori să vezi,
Dăruiesc și câte-o floare,
De ai timpul să mă crezi.
Sunt, nu sunt, tu știi mai bine,
Ai un loc și-n el m-așezi,
Până când sătul de mine,
Voi dormi sub pomii verzi.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre somn, poezii despre râs, poezii despre promisiuni, poezii despre flori, poezii despre dorințe sau poezii despre copaci
Ești martorul suferinței mele
și mă bucur să știu
că nimic din ceea ce mi se întâmplă
nu se pierde
că ploaia ce curge
de-o vreme
îmi spală fiecare celulă
ești martorul suferinței mele
singurul care știe că sângele
și carnea
au învățat să trăiască
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
da
tu ești singurul meu martor
în fața unui întreg univers
și stropii de ploaie
trec mai departe
din celulă în celulă
ca din visul meu
în visul tău
și nimic nu se pierde
da
dragul meu
tu ești martorul suferinței fără sfârșit
singurul care știe
că sinele meu
umblă în pustiu
ca un fiu risipitor
ce se va întoarce
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
și mă bucur să știu
că nimic din ce se întâmplă cu mine
nu se va pierde
nimic
totul va trece
din celulă în celulă
din visul meu în visul tău
până la sfârșitul acestei vieți
și mai departe
poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre ploaie, poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre suferință, poezii despre cuvinte sau poezii despre bucurie
Oglinda neamului Lumină - "Tu te numești Annai!"
La viață este dată o singură moarte.
Nu toți croit-am drum înspre cetăți...
Calvarul crucii taină, prins în spate,
Îți alege un întreg din părți.
Comorile din lume sunt lăsate
Să pribegească pe drum fără Lumină...
Sunt luminate suflete mușcate,
Acele ce-au răspuns prezent la vină.
Ochii Lui în soare privesc necontenit,
La câte-or să mai vină... suflete cernut,
Din prea multă Lumină, fost-ai neprivit
Și strivit sub talpă, din setea ce-ai avut.
Gustat-am lacom înc-o vară din nămeții
Razelor sortite-a da Lumină...
Adusem cu căldură acestui punct al vieții
Luminarea sacră în care fost-am plină.
Plânsete pe geamuri, crude, iar mocnind,
Dorului de jale, lunecă spre mine...
Fost-am lângă tine și m-ai văzut murind,
Împietrit și rece, privind fără suspine!
Ieri, am secat în ape, recunoscându-mi setea,
Ce-a fost al meu dispare în zarea fără nume...
Fost-am o poveste dulce ca și mierea,
Dar amară-i ea, când e spusă-n lume.
Ce am chemat, să fie! Izbăvitor sihastru...
Nu te cunosc pe Tine, cei neiertați și cruzi,
După al meu neam, datu-m-ai albastru,
Deși numai alb, fost-am printre surzi.
Rătăcind prin 'nalturi, al sufletului miez
Străbate-o cale lungă pân' s-ajungă aici...
Ajuns-am chiar de ieri, ori poate doar visez,
Sunt parte peste tot, printre firești și mistici.
Din toate "numele" ce-am strâns,
Nici unul n-are nume...
Fost-au țesute doar din plâns,
Născând secret prenume.
Și când crezut-am că îl știu...
Am auzit o șoaptă: "... numele acesta nu îl ai..."
Și-apoi uimit, vedeam cum scriu:
"Tu te numești Annai!"
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de ACG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zăpadă, poezii despre vinovăție sau poezii despre secrete
Reproș
Divulgă-mă iubire, căci nu mai cred în tine,
Separă mă de toate în cele patru puncte,
Și lasă să ne spele cu lacrimi cristaline
Imaginile vremii dorințele defuncte.
O, tu, iubire arsă, și arsă rău de soare,
Tu nu mai ai rațiune, tu nu te mai amesteci,
Mă lași în frig la umbră, nădejdea-n mine moare
Și mă curtează ura pe care tu o mesteci.
În câmp deschis e jocul, e jocul de cuvinte,
Și patima-nfruntării din dragostea carnală,
Dar cât e ea de joacă în plus mă mai și minte;
Zadarnică așteptare, săgeata cea banală
Mi e destinată dară, înfiptă prin morminte.
poezie de Vasile Zamolxeanu (25 iunie 2008)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre imagine, poezii despre calambururi sau poezii despre Soare
Reproș
Divulgă-mă iubire, căci nu mai cred în tine,
Separă mă de toate în cele patru puncte,
Și lasă să ne spele cu lacrimi cristaline
Imaginile vremii dorințele defuncte.
O, tu, iubire arsă, și arsă rău de soare,
Tu nu mai ai rațiune, tu nu te mai amesteci,
Mă lași în frig la umbră, nădejdea-n mine moare
Și mă curtează ura pe care tu o mesteci.
În câmp deschis e jocul, e jocul de cuvinte,
Și patima-nfruntării din dragostea carnală,
Dar cât e ea de joacă în plus mă mai și minte;
Zadarnică așteptare, săgeata cea banală
Mi e destinată dară, înfiptă prin morminte.
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 septembrie 2010)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
De-o trebui să plec din astă lume,
Sfârșitul de-mi va fi tot mai aproape,
În ziua când o fi să mă îngroape,
Vă rog să v-amintiți și de-al meu nume!
Dar să nu plângeți fără încetare
C-a mai plecat spre Ceruri o poetă,
În lumea literară, o cometă,
Altfel, doar o banală muritoare.
Nu faceți din finalul meu o taină!
Acolo mă vor aștepta ai mei părinți
Să-mi lumineze calea către sfinți
Înveșmântați în licăriri de iarnă.
De-mi veți compune versuri, chiar și-o mie,
Promit de-acum să le citesc pe toate.
C-un titlu le-aș dori îngemănate,
Scrieți: Iubirea ca o Poezie!
Azi, însă, nu vă-ngrijorați degeaba,
Nici lacrimi nu vărsați, n-ar avea rost.
Vă spun, prin al meu stih, ușor anost,
Că nu mi-am încheiat pe-aicea treaba.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Unde-aș fi?
Citesc câteva rânduri, pe-o scrisoare
Ce mi-ai trimis-o, dragul meu, și știu:
Nu ți-am răspuns, și asta te mai doare,
De-aceea-ți scriu, acum, la ceas târziu...
Și mă întreb: unde-aș fi oare-acum,
De n-ai fi apărut, de undeva,
Pe-un colț de timp, pe-al vieții mele drum,
Ieșind, stăruitor, în calea mea?...
Să cred c-aș fi rămas în Carul Mare,
Privind mereu, cu jind, către Pământ -
Răpusă de prea multă-nsingurare -
Visând iubirea, ca un dulce cânt?...
Sau, poate c-aș fi coborât din stele,
Ca un condor, pe-un pisc înalt de munte,
Urmându-mi dorurile, vechi și grele,
Ce-au vrut, cândva, cu viața să se-nfrunte?...
Sau, poate-n macii rătăciți prin lan,
Aș fi visat și-acum, (mai poți să știi?),
Și-aș fi-nflorit, cu ei, din an în an,
Sperând că tu exiști, sperând că vii?...
Sau, poate că-ntr-un râu zglobiu de munte -
Cu ochii într-un joc sprințar de ape -
Mi-aș fi undit - prea trist - plete cărunte,
Sperând că ai putea să treci pe-aproape?...
Sau, poate Celui Sfânt m-aș fi rugat:
Un vânticel zglobiu, zefir, sau boare
Să fiu, (de-i bun și nu-i e cu bănat),
Să te cuprind, așa, din întâmplare?...
Mai știu și eu de-aș fi? Ce-aș fi acum,
De nu ai fi venit atunci spre mine?
În care timp aș fi? Pe care drum?...
Dar știu, cu siguranță, că-mi e bine
Când mă cuprinzi, avid, cu ochii tăi,
Când văd în ei, sclipind, luciri de stele,
Când toate ale dragostei văpăi,
Ce poartă-n ele dorurile-ți grele,
Tu le pogori, gingaș, asupra mea,
În orice zi, și loc, la orice ceas...
Da, știu, iubite: m-a trimis o stea...
Dar, Doamne, cât mă bucur... c-am rămas!
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre siguranță sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Sărbătoarea patimilor eminesciene
Doamne dă-mi melancolia oricând
lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte
acest Iisus Hristos se-nalță-n cuvânt
această pagină-i doldora de morminte
Lacrimi amare îmi curg din cuvinte
o iartă-ne pre toți care murim cântând
stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte
și-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând
O iartă-ne pre toți care murim cântând
mereu ne ispitește destinul opus
acest Iisus Hristos s-a-nălțat în cuvânt
acest poem s-a-nroșit spre apus
Și Doamne-abia-l mai suport
când țipă că-i mort
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre stele, poezii despre melancolie sau poezii despre gânduri
Am rămas fără cuvânt
Nu mai știam nimic de tine
doar ce mai citeam din când în când printr-un ziar
mă-ndepărtasem de lume, de oricine
și nu mai vorbeam
tăceam eu și-o lume întreagă în al meu gând
până într-o zi când din greșeală
te-am strigat înlăuntrul meu cel mut
și-atunci, parcă durerea
din vocea ta m-a durut
Oare cine ești tu
eu cine mai sunt
pe care drum ne-am întâlnit
apoi ne-am rătăcit ca un ecou pierdut?
Când vrem să vorbim cuvintele se revoltă și tac
și tac, tac încăpățânate și se opresc pe buze
rănite pe rugul fierbinte din sărut
Înlănțuiți în brațe mute
printre albastre plânse ploi
se-amestecă săruturi vechi pe tâmple
și curgem amândoi cu zăpezile din noi..
De nu te strigam în mine, iubite
am fi rămas un biet și uitat cuvânt
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre încăpățânare, poezii despre vorbire, poezii despre voce sau poezii despre revoltă
Cranul lui Mihai cel Viteaz
Sus la Deal în monăstire
Se păstrează
O trunchiată suvenire,
De trei secoli prefăcută
Într-un negru putregai.
Pleacă-ți capul, măi române,
Și oftează,
Căci din gloria trecută,
Ce zâmbise o minută,
Astăzi tot ce-ți mai rămâne
Este ceafa lui Mihai!
Ba ridică mândra frunte
- Și nainte!
Fă din gândul tău o punte,
Ca să legi cu bărbăție
Timpul vechi cu noul trai;
Și privind aceste oase,
Oase sfinte,
Tu să crezi c-o să mai fie
Pentru biata Românie
Alte zile mai frumoase
Ș-un al doilea Mihai!
*
Cându-i iarnă, când nu-i soare,
Cându-i ceață,
- Nemerind uscata floare,
Omul stă și să gândește;
D-aș ajunge pân'la mai!
O s-ajungi și tu, române,
Iar la viață!
Iute, neaua se topește,
Iaca, fulgerul trăsnește,
Vai de liftele păgâne:
Tună groaznicul Mihai!..
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre negru, poezii despre mândrie sau poezii despre legi
Dorul
I
Privind tăcuta undă,
Pe gânduri am rămas:
Cât este de profundă
La fiecare pas;
Și totuși izvorăște
Din depărtate văi,
Apoi se risipește
Prin mii și mii de căi!
Asemenea-i și dorul
În pieptul meu sădit:
E depărtat izvorul
Din care mi-a venit,
Și-n multe lumi străine
Cărările-i s-ascund,
Dar revărsat în mine
Cât este de profund!
II
Când razele din soare,
Cătând iubirea jos,
Pe-mbălsămata floare
Aruncă voluptos
Lumină și căldură,
Eu mă gândesc uimit
Că ele străbătură
Un spațiu nefinit!
Și dorul meu își are
Un soare născător;
Un cer fără hotare
Străbate ș-al meu dor;
Dar prin întunecime,
Pe drumu-i răcoros,
El vine din nălțime
Și cald și luminos!
III
O rază diafană
Și undele d-azur
De nor și buruiană
Lovindu-se-mprejur,
O sferă-nveninată
Înfruntă ne-ncetat,
Dar flacăra-i curată
Și valul e curat!
Așa-i și doru-n lume!
În negură și spin,
Menite să-l sugrume,
Rămâne tot senin;
Nu simte și n-aude
Sarcasmul trivial:
Ispitele-i sunt crude
Și-i pur ca un cristal!
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre curățenie, poezii despre văi, poezii despre senzualitate, poezii despre sarcasm sau poezii despre graniță
În ziua cea de astăzi
În ziua cea de astăzi să-nveți mai mult ca toți
Să-mprăștii Fericire și de iubit să poți
Mai mult ca ieri, mai mult ca vreodată pân-acum,
Să nu urăști pe nimeni, de jignit nu știi cum.
În ziua care-ncepe să iei din răsărit
Lumină și Viață și-n suflet, încolțit,
Să stea mereu mai verde, mereu tot mai voios
Un Simțământ de Bine și-o foame de Frumos.
Din noapte, Înțelepciune și Liniște-ai luat
Din zi să iei Iubire să ai mereu de dat.
Ce Bunătate-n noapte ai primit, înapoi
Să dai mereu mai multă, s-ajungă pentru doi.
Răbdarea cea din noapte când soarele-a apus
Să o cultivi în alții și să privești în Sus
Ca Binecuvântarea să o primești sutit,
Că doar de-o-mparți cu alții o simți tu înmiit.
Numai Speranța fie-ți al vorbelor Izvor
Și Vorba Bună dă-o cu grabă tuturor.
Celor ce le lipsește, spre trebuinți să dai,
Pentru cei în păcate, Iertare tu să ai.
Privește lumea toată cu ochi Cuprinzători
În viață peste grele învață-te să zbori
Iar pieptu-ți, cu Nădejde să-l ai mereu umplut
Din groapă când pleci, Liber, să-l iei pe cel căzut.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre zbor sau poezii despre noapte
Mater Dolorosa
Ești Dumnezeu, Isuse, și mântuiești o lume
Prin moartea-ți născătoare de noile idei;
Dar mamă e Măria... ce-i pasă unei mume
De lume și nelume, când piere fiul ei?
Tu mori, Cel-făr'de moarte, căci alte cruci Te cheamă
În alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia.
Ești Dumnezeu, Isuse, Măria însă-i mamă:
Piroane, ea le simte; oțet, îl soarbe ea!
Ș-aleargă rătăcită, turnând Fecioara sfântă
Mărgăritari de lacrimi pe calea lui Isus;
Și plânsul nu-i mai seacă, ci-ți pare că s-avântă,
S-avântă-naripată spre sferele de sus.
Țăranul povestește a lui e poezia!
Că din acele lacrimi albina s-a născut:
Amar i-e acul; mierea-i e dulce ca Măria;
Și tot prin flori colindă cătând pe cel perdut...
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre țărani, poezii despre virginitate, poezii despre sat sau poezii despre religie
Lutul și Olarul...
... Lutul gemea... în Mâna creatoare...
Plângea cu amar... sunt numai o țărână
Destul!... căci orice colțișor mă doare!
Ce vrei să faci?... sunt doar un bulgăre de tină.
Eu nu mai pot!... oprește-te!... am obosit!...
Și oftând... se tot zvârcolea pe roată
De ce chiar eu?... ce bun în mine ai găsit?...
Eu nu mai vreau să fiu de tine modelată.
Încă puțin... așteaptă... meșterul i-a spus
Azi vreau din tine să fac un vas frumos
Dar trebuie să mă asculți... să fii supus...
Tu pentru mine ești vasul cel mai prețios.
... Și el... a răsuflat cu ușurare...
Dar când s-a văzut în foc s-a înspăimântat
Striga, mă frige!... eu nu mai am răbdare!...
Sunt fără vlagă!!!... și strigătul a încetat...
... El l-a scos din zgură... și l-a șlefuit...
I-a făcut și lui... în atelier un loc...
Cu argint și aur... apoi l-a poleit...
Să fii mai trainic... trebuie să treci prin foc.
... Așa Eu te-am văzut în visurile mele...
În culori frumoase... cu linii de smarald
Să strălucești la soare... și-n licărit de stele...
Mă bucur!... șopti Olarul cu un zâmbet cald.
Acum era un vas de cinste în mâna Lui
Doar ieri... o tină fără formă a fost...
Este bine ca drumul tău... smerit să-l sui
Să lupți cu Acel ce te-a creat nu are rost.
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre spaimă sau poezii despre smerenie
Septembrie
Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-și soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.
Un greier țârâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Și ca un mort din somn sculat,
În toate pier și-n toate sunt.
Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, și-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.
Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai știu
Prin timpul ce-l aud sunând.
O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre nori sau poezii despre mâncare
Luntrea
Și râde, și plânge, și-ntocmai ca luntrea ușoară,
Plutind pintre valuri
Departe de maluri
Se zbuciumă inima mea.
Când luntrea, o, Doamne, se-nalță și iar se coboară,
Ajunge odată
Mereu legănată
Doritul liman a vedea.
Și eu am o țintă, dar timpul ce fuge și zboară
Lăsa-mă-va oare
Pe căi mișcătoare
S-ajung șovăind pân'la ea?
Când luntrii se-ntâmplă că groaznicul vânt o doboară,
Cui pasă să știe
În lumea cea vie:
Cu ce și-ncotro se ducea?
Ci-n mine s-ascunde ferită de toți o comoară:
D-a fi să se-nece
În unda cea rece,
Mai bine, ah, nu se năștea!...
Și râde, și plânge, și-ntocmai ca luntrea ușoară,
Departe de maluri
Plutind printre valuri
Se zbuciumă inima mea!...
poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre zbor, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre vânt, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre timp, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre plâns, poezii despre inimă sau poezii despre comori
Toți bărbații
Toți bărbații
Care au trecut prin inima mea
Unii în fugă,
Alții reținându-se îndelung -
Ar putea și azi să mai revină
Cel puțin
Pe frunte să lase un sărut.
Toți bărbații
Din vina cărora
Inima mi-e palidă deseori
Ar putea să intre
În una din pagini
Cu ocazia acestei sărbători.
Ar putea să recunoască măcar unul
Că în umbra mea i-a fost comod
(Și un sfat a reținut precis),
Și apoi să-și ia în mâini destinul
Prins la pieptul meu
Precum un bold.
Toți bărbații...
Aș dori, chiar toți
Unii tineri, veseli,
Alții deja morți...
Să mă ierte,
când nebună cer
Stropul meu de aer,
palma mea de cer.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe sau poezii despre sfaturi
Epitaful meu
Bogdan Petriceicu Hasdeu
fiul lui Alexandru,
nepotul lui Tadeu
tatăl Iuliei
Ca fie-sa, ca tată-său, ca bunicu-său
credea cu tărie în solia omenirii,
în dreptatea lui Dumnezeu,
în nemurirea sufletului.
A muncit,
A suferit,
A iubit.
Trecut prin încercări și călit prin luptă,
se ridică zâmbind de unde se pogorâse plângând,
la ai săi.
Nu-l uitați aici, căci el nu vă uită acolo.
epitaf de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre suflet, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre religie, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre iubire, poezii despre dreptate, poezii despre Dumnezeu, citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre Dumnezeu, poezii despre Bogdan Petriceicu Hasdeu sau poezii despre Alexandru