Versuri pentru ziua de atac
Fii gata, prietene soldat, fii gata.
Curăță-ți cu grijă arma și lopata
Și pune-ți cruciulița la gât, -
Mâine va fi un atac mare
Și-atât.
De undeva, de departe, ne vor trimite ordine:
Cu ranița și arma în spinare,
Pe drumurile ude de ploaie și-ntuneric
Ne vor purta întreaga noapte
În șoapte.
Târziu ne vor opri în fața porții.
În fața porții nevăzute-a morții.
La trei din noapte vom scula din somn
Pe cei ce se lăsară istoviți în noroi,
Vom aștepta din nou
Noi ordine.
Vom aștepta chinuitor
Și-apoi pătrunși de ploaie până la vertebre,
Murdari, încătușați, greoi,
În zorii albicioși și umezi de septembre
Când palele de ceață se rup peste tufișuri
În șiruri rare vom urca,
Cu pași definitivi
Colina, după care stăm
Și dincolo, deodată -
De nepătruns, pătrunzător și gol
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.
Unic, imens și nou
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.
Surprinși privim o clipă acest ținut funest.
Un semn, un gest...
Și-ncet pornim pe povârnișul gol al morții
Intrăm, alunecăm pe povârnișul gol și noroios al morții.
Prietene soldat,
Cu toate că afară plouă,
Se vor petrece mâine lucruri care-ntrec
Și mintea și puterile noastre.
La un pas de sufletele noastre
Mâine
Se va petrece poate ceva nou.
Nu-ți mai trudi zadarnic mintea,
Prietene soldat.
Mai bine fii gata
Și-atât.
Curăță-ți cu grijă arma și lopata
Și pune-ți cruciulița la gât.
Fii gat,
Pregătește-ți frumos sufletul.
Omoară în el -de azi- tot trecutul.
Fă din el un trup de mort
Cu piele de ceară și vine albastre.
Ghemuit în cort,
Ți-aprinde iar țigarea.
Cadavre-s de acum nădejdile noastre...
Nu știe nimeni...
Nu bănuie nimeni...
O, nimeni nu știe ce va fi.
Dar mâine pe-nserate
Câțiva, acei ce plasa morții-o vor răzbate,
În jurul lor cu sete și groază vor privi.
Prietene soldat, până diseară,
Până la noapte, pune flori de sticlă rece
Pe tot ce-a fost...
Liniștit, liniștit, liniștit.
Nu mai gândi la ce se va petrece
(Nu are, camarade, nici un rost),
Fii liniștit...
Omoară-ți sufletul cu grijă, și calm
Ai timp destul.
Așa a fost să fie,
În zi de toamnă burnițoasă, cenușie.
O, încă-o dată, ai tot timpul:
Nu te teme.
Diseară ne vor da ceai și pesmeți.
Omoară-ți sufletul de cu vreme
Ca să poți mânca liniștit.
(Ceaiul e bun ca să nu îngheți.)
Prietene soldat,
Ucide-ți sufletul cu grijă:
Restul n-are nici o însemnătate:
De va fi glonț, sau colț de schijă,
Până la tine nimic nu va străbate.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre ceai
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
Citate similare
Nu uita
Prietene, nu uita al tău rost a-l căuta,
Trăiește, muncește, iubește și visează
Și teama de necunoscut numai așa încetează,
În a ta călătorie, curajul să te însoțească,
Și astfel vei dobândi implinirea sufletească.
Prietene, nu uita că -n al tău drum,
Vei întâlni vânt, furtuni și ploi
Dar toate astea puteri sporite -ți vor da
Și-ți vei găsi glasul și-n ploaie a cânta,
Nebunia de unul singur de a dansa,
Și speranța că nu tot timpul va fi doar așa.
Prietene, nu uita, caută și caută mereu,
Să fii cât mai aproape de rostul tău,
Nu -ți da voie ca frunza toamnei să te ofilești,
Sufletul trăind în armonie să ți-l întinerești,
Alungă tristețea ploii din mintea ta,
Să nu se instaleze prea mult liniștea.
Prietene, nu uita, alege pe cât poți, doar bun să fii,
Dă întâietate și curs simțirii inimii,
Să guști mereu savoarea iubirii,
Ascult-o și fredonează o dată cu ea,
Și stropi de fericire în trup vor picura.
Prietene, nu uita, lăsă-ți gândurile să zboare,
Înalță-te cât mai sus odată cu ele,
Vei descoperi misiunea ta, adevărul din stele,
Și năzuința ta de-o viață, dulcea libertate.
Fii încrezător în ziua ce va veni,
Ș toate gândurile rele se vor risipi.
poezie de Georgeta Ganea (22 noiembrie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre iubire, poezii despre încredere, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tristețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Buna dimineața, soare!
Buna dimineața, soare,
Cu admirație îți scriu acum,
Mă-nclin în fața ta și sper,
Să-mi fii alături. Să-mi fii loial
Să-mi cânți frumos în fiecare zi
Să-mi fii alături în lumină
Până ce razele soarelui vor apune
Noi ne vom uni în marea albastră
Vom medita la ceas târziu,
Vom fi iubiți până la refuz,
Vom fi împreună, călătorind spre lumi
În care totul e frumos acum.
Vom zăbovi, vom respecta,
Același suflet sincer, creator,
Călători prin viața cea frumoasă,
Călători, ca toți cei rămași în viață.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frumusețe, poezii despre Soare, poezii despre sinceritate, poezii despre muzică, poezii despre lumină sau poezii despre dimineață
Hărnicie
Când zorii se vor risipi,
Când soarele va răsări,
Nimeni nu va mai dormi.
Toată lumea va munci.
La prânz se vor odihni
Și iar la muncă vor porni.
Când ziua se va sfârși,
Mai multe roadele vor fi.
Pentru efortul de-a trudi,
Câmpul îi va răsplăti.
O noapte se vor odihni,
În zori iarăși vor porni.
Încă o zi vor trudi.
Bunăstarea vor spori.
Domnului vor mulțumi,
Că prin muncă pot trăi.
poezie de Dumitru Delcă (3 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre somn, poezii despre răsplată, poezii despre odihnă, poezii despre noapte, poezii despre mulțumire sau poezii despre hărnicie
Ceasul vieții-i întors numai odată
Ceasul vieții-i întors numai o dată
Și nimeni nu ar putea să știe
Când pe cadran limbile se vor opri,
La care oră, devreme sau târzie.
Să îți pierzi averea este trist,
Să-ți pierzi sănătatea e și mai rău,
Să-ți pierzi sufletul este cumplit,
Căci nu-l mai poți recupera din hău.
Prezentul e tot ce-avem și ne-aparține,
Fii viu, iubește, fii întreg, femeie sau bărbat
Și să nu te-încrezi în vorba mâine,
Căci mâine se prea poate ceasul să-ți fi stat.
poezie de Robert H Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent sau poezii despre ore
Ne vor îngropa adânc
Când vom muri ne vor îngropa adânc, nespus
De-adânc, și iarba va acoperi mormântul de îndată,
Iar noi vom auzi: undeva, deasupra noastră, sus,
O ploaie trecătoare alintând pământul, delicată.
Apoi, nu vom mai dori nimic, nopții tovarăși,
Și treziți dintr-un vis, vom gândi astfel:
Dacă afară-i liniște e toamnă iarăși,
Dacă-i zgomot e primăvară-n orășel.
E plăcut că sentimentele noastre somnoroase
Nu vor mai fi învolburate de suferințe, bucurii, nevoi:
Ale despărțirii sau iubirii complicații dureroase
Nu mai pot pătrunde prin sicriu până la noi.
Suntem acasă, am găsit ceea ce toți oamenii speră
Să găsească. Aici, în sfârșit, noi ne vom face-o părere
În ce fel o viață minerală, fără sentimente, diferă
De-o viață sensibilă, sensibilă până la durere.
poezie de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre toamnă, poezii despre suferință sau poezii despre sfârșit
Depărtarea
Spațiul va mări distanța dintre noi,
Vremea va aduce zăpezi și ploi,
Va ninge cu tăceri și gânduri noi,
Vom plânge pe dinăuntru, amândoi.
Timpul va aștepta cuminte
Iubirea fără jurăminte,
Să ne aducă aminte,
De sentimente neîmpărtășite.
Inimile noastre nu se vor consola,
Peste tot se vor căuta,
Tristețea se va instala tăcută,
Privirea va deveni mută.
Să nu lăsăm depărtarea,
Să ne alunge fericirea!
Mai bine inimile pline de iubire,
Să le schimbăm între noi, cu dăruire!
Eu voi avea grijă de inima ta,
Tu vei avea grijă de inima mea,
Timpul și spațiul nu ne vor mai durea,
Răpusă de dragostea noastră, se va micșora, depărtarea.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre inimă, poezii despre zăpadă, poezii despre spațiu și timp, poezii despre schimbare sau poezii despre promisiuni
Traian: Du-te să te schimbi, Luci, în navă, nu ai unde în altă parte; până la 10.30 să fii gata. Știu că ți-e greu să apari așa în fața colegilor tăi, dar ei te vor înțelege, nu-ți face griji din cauza lor.
Lucian: Și celularul dumneavoastră?
Traian: Păstrează-l; ce n-ai înțeles?
Lucian: Și dacă o să-l pierd cumva într-o înghesuială de genul acesteia de mai înainte?
Traian: Nu-i nici o pagubă; plătesc eu toate daunele: abonament, cartelă, tot ce este necesar.
Lucian: Dar dacă mă vor suna persoane care, de fapt, vă vor căuta pe dumneavoastră?
Traian: Am să-i anunț cât mai curând posibil pe toți cunoscuții mei să nu mă mai sune pe numărul acesta. E bine așa?
Lucian: Da, dar dacă...
Traian: Luci, nu mă mai reține, te rog! Pierdem amândoi timp prețios. Cât despre celular, ar trebui să-ți fie totul clar; îl poți pierde, păstra sau arunca, poți să vorbești oricât dorești, chiar necontenit, într-una; am să plătesc eu toate convorbirile, sau tot ce este necesar. Acum, dacă-i totul limpede, du-te mai repede în navă! Ne întâlnim la 10.45 la... De fapt, o să vină Eugen să vă ia; tu doar să fii gata echipat și ai grijă să te cureți cât mai bine.
Lucian: Am înțeles, dom' director.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre telefonul mobil
- citate despre pagubă
- citate despre vorbire
- citate despre vinovăție
- citate despre timp
- citate despre schimbare
- citate despre posibilitate
- citate despre plată
- citate despre numere
Vreau să cred...
Vreau să cred în primul rând în tine,
să fii așa cum te-am cunoscut prima dată.
Vreau să cred din nou în prieteni,
în fața lor zâmbitoare sinceră și nu falsă.
Vreau să cred în vise, în speranțe,
într-o lume mai bună, nepătată.
Vreau să pot depăși acele momente dureroase
pline de negura vieții zbuciumate.
Vreau să cred că ce-a fost până acum întunecat,
a fost doar un coșmar ce-a trecut treptat.
Vreau să cred în zile mai bune,
care vor fi altfel de-acum înainte.
Vreau să cred în noapte,
care să-mi ia tristețea inimii
și luna ce îmi va lumina sufletul.
Vreau să-nvăț să zbor spre noi orizonturi,
dar să fiu alături de tine, chiar de vom ajunge
în universul necunoscut și plin de întuneric.
poezie de Eugenia Calancea (14 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre zâmbet sau poezii despre zile
Mâine...
mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare
mâine poate o speranță,
mâine o zi și-o nouă viață,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece
mâine mult mai bun ca azi,
mâine foșnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri
mâine, mâine, până mâine,
e prea mult și nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre brazi, poezii despre bine și rău, poezii despre aripi sau poezii despre altă viață
Poveste dispărută
Ivan, dragul meu,
cum este viața ta?
ce face sufletul, sufletul tău, Ivan, cât taigaua de mare,
tulburat și liniștit ca un pelerin
curat ca zăpada de început de an
distanța dintre sufletul tău, Ivan, și inimile noastre
este exact distanța dintre kazacioc și Teatrul Bolshoi
adică exact o bătaie de inimă îndrăgostită
exact cât durează dezlipirea genelor de pe obraz
atât cât să intre un snop de lumină
până în locul unde păstrez primele amintiri
dragul meu John,
tu nu mai simți decât un fel de greutate în piept
și mai simți inima ta înălțându-se un pic
atunci când cerul la răsărit se îmbracă în mii de culori
amestecate în sufletul tău
John, doar pe obrazul tău canioanele
își găsesc rostul lor de adâncimi
direct proporționale cu dorul
despre care nici măcar nu ai auzit vreodată
dar pe care îl cunoști prea bine
și, poate că, de fapt, te cheama Jean sau Giovanni,
sau Juan sau Yannis sau Johannes
sau poate că avem cu toții alte și alte nume
dar a rămas stabilit așa din trecutul în care
răutatea și viclenia s-au mutat pe Pământ
din poveștile pe care nimeni nu le mai știe, nimeni...
și toate blestemele au căzut ca o ploaie rea
Ivan, dragul meu, și tu, Giovanni, și tu, Ioane,
știți voi ce ploaie rea și vicleană
ne cade pe umeri, pe granițe și pe cele câteva zile rămase
iar nume după nume vor fi strânse laolaltă în strălucirea mileniului
după care vom fi cu toții uitați pe pământ
poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre teatru
Marinari
Când navele noastre vor reveni, după ce-au bătut pline curaj
Mările, aici, unde dealurile parcă-s gata să cadă peste oraș,
Le vom împături cu grijă velele și le vom pune la adăpost
Și toate vor fi iarăși așa cum înainte de plecare-au fost...
Cu turla bisericii înălțată spre cerul rotunjindu-se-n azur,
Cu-aceleași, de toți știute, străzi și cu prietenii obișnuiți în jur.
Vom sta lângă foc și ne vom fuma pipele plăcut mirositoare,
Și vom bea la han o oală, două de bere-nainte de plecare,
Vom săruta cele mai frumoase fete și vom spune copiilor povești
Despre țări străine, furtuni, epave și-ape oglindind cerul cât privești.
Apoi, cu marfa stivuită-n cală, nava se va avânta iar în larg, vitează,
Iar valurile se vor întoarce grăbite spre țărmul care se îndepărtează.
poezie de Harry Kemp, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre țări, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre religie, poezii despre prietenie, poezii despre oraș sau poezii despre marină
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...
Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...
Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.
Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...
Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!
Vor trece ani și nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul și nici prostul.
Vor trece ani și își vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre iertare sau poezii despre depășire
Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.
Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșitul lumii sau poezii despre planete
Bătălia s-a sfârșit...
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul gol și morții
Sufletele lor stau drepți și așteaptă
Să intre-n rai în fața porții.
Soldatul din mască vede o floare
Și vesel și-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Țiuie-un glonț rătăcit
Și-i sfărâmă tâmpla și barba
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre război, poezii despre rai, poezii despre naștere sau poezii despre măști
Elegia a doua, Getica (lui Vasile Pârvan)
În fiecare scorbură era așezat un zeu.
Dacă se crăpa o piatră, repede era adus
și pus acolo un zeu.
Era de ajuns să se rupă un pod,
ca să se așeze în locul gol un zeu,
ori, pe șosele s-apară în asfalt o groapă,
ca să se așeze în ea un zeu.
O, nu te tăia la mână sau la picior,
din greșeală sau dinadins.
De îndată vor pune în rană un zeu,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor așeza acolo un zeu
ca să ne-nchinăm lui, pentru că el
apără tot ceea ce se desparte de sine.
Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde
ochiul,
pentru că vor aduce și-ți vor așeza
în orbită un zeu
și el va sta acolo, împietrit, iar noi
ne vom mișca sufletele slăvindu-l...
Și chiar și tu îți vei urni sufletul
slăvindu-l ca pe străini.
poezie celebră de Nichita Stănescu din 11 elegii (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre poduri, poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre greșeli, poezii despre apărare sau poezii despre Vasile
Suflete nemuritoare
Eu sunt aceea
Care te-am citit
In miez de noapte
M-am si îndrăgostit
De atunci noi...
Eu tu... tu eu
Ne întâlnim mereu
Ne facem viața
Mai frumoasă
Si sufletul si inima
In corp la noi
Vibreaza
Tu mai strigat
In poezie
Mi-ai pregătit
Un așternut
Frumos din flori
De păpădie
De-i noapte sau zi
Mâinile noastre
Sufletele noastre
Vesnic vor trăi
Se vor găsi!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre mâini sau poezii despre miezul nopții
Fii apă, prietene
Fii apă, prietene.
Golește-ți mintea.
Fii fără formă, fără contur, ca apa.
Dacă pui apă într-un pahar, devine paharul.
Dacă pui apă într-o sticlă, devine sticla.
Dacă o pui într-un ceainic, devine ceainicul.
Acum apa poate curge sau se poate izbi.
Fii apă, prietene.
poezie clasică de Bruce Lee
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre devenire
Logodna
Vrei tu să fii pămîntul meu
Cu semănături, cu vii, cu heleșteu,
Cu păduri, cu izvoare, cu jivini?
Vacile ne vor aduce ugerii plini
Și vor mugi la poarta noastră
De salcîmi cu floare albastră.
Nevăstuicile se vor juca în oglindă
Cu purceii și cu rațele, grămadă.
Puii de borangic
Vor număra meiul cu bobul mic
Și vor fugări țînțarii.
În față prispei vor tremura arțarii
Pestriți și va cîntă cocoșul.
Vom aduce florile cu coșul.
Din nuiele de răchită
Vom face împreună zestre împletită.
Și din lînă oilor,
Culcușul pisoilor.
Vrei tu să fii grădina mea,
De iarbă - mare și de catifea?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vaci, poezii despre rațe, poezii despre păduri, poezii despre porci, poezii despre pisici, poezii despre oi, poezii despre logodnă sau poezii despre jocuri
Trec clipele!
Vezi clipele cum trec? cum trece timpul,
De ce să treacă oare fără rost?
Căci mâinile le va-nchide înserarea
Și vom uita de mâine tot ce-a fost...
Ce rost să plângă alții? Lacrimi oare
Nu am vărsat și noi în veci, cândva?
Zâmbiți acum când soarele răsare
Căci în curând poate se va-nsera.
Și dincolo de noapte nu va fi
Decât o albă noapte-ntunecată...
Trăiți acum, cât mai puteți trăi.
Cu noi, aici o lume se închide
Și dincolo de ea e infinitul
Acolo n-o să vezi nimic în zare
Căci tot ce vezi s-atingi este sfârșitul.
Dar nu te teme și toți vom fi acolo
Golul cu gol se umple până când
Răpuși, umili, nu vom ruga iertare
În suflete, în vise și în gând.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre plâns
Celelalte anotimpuri
Primăvara asta va fi a noastră,
așa cum vor fi toate celelalte anotimpuri
ce-i vor urma...
Vom împarți marea albastră,
cer... timp... ani... și flori...
viața o vom îmarți...
Vom da pe din doua zorile...
viscolul... ninsorile...
Si ne vom împăca într-o zi cu gândul
că dacă nu ne-a hărăzit nimeni, atunci ne-am hărăzit noi
să-mpărțim primavăra... pământul...
tot curcubeul... nebunele ploi...
copacii... luna de ceară...
și toate celelalte anotimpuri,
la doi...
poezie de Diana Georgiana Sirbu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare, poezii despre gânduri sau poezii despre curcubeu