Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Octavian Paler

Jocul

Mai am o scoică și cîteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
și-un țărm unde să stau pe nisip
și cum să mă conving că am fost pe un asemenea țărm
urmînd fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică și cîteva pietre
și un nume ciudat
pe care nu-l înțelege nimeni
și speranța mea de-a ajunge
să nu-l mai înțeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aștept pedeapsa lîngă tribunele goale,
dar eu am văzut arzînd la amiază un nor
și-am auzit cîntecul care îngenunchea caii sălbateci,
își spun, țărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul și-am ascultat cîntecul
și înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Citate similare

Socotesc cum bat visele

Stau și aștept pe o bancă
pe lângă care amintirile trec pe lângă mine
din timp în timp gândurile fug și ele
se depun în memorie ca într-un sertar
pe care nu-l deschide nimeni
fără cheie

oamenii își măsoară fiecare pașii
până unde trebuie ajungă
nu se lasă înduplecați
de cei care-i privesc mirați

nu mă zoresc plec mai repede
am răbdare cu mine
mai bine îmi găsesc repet un poem
care m-a prins cu inima desfăcută

viața decurge normal

îmi doresc o libertate reală
care nu se prea întâmplă
mai degrabă sper
oricum speranța nu moare


socotesc cum bat visele

am o teamă de neprevăzut
care se vântură prin gânduri și vise
nu mă îneacă apa tulbure
feresc de angoase

plec și mă pierd în mulțimea insipidă
caut ce nu găsesc
iar gândurile rămase-n memorie
nu mă lasă liber

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteJose Saramago

Fiecare citește în felul lui, își inventează o manieră proprie, unii își petrec toată viața citind fără treacă vreodată dincolo de lectură, rămân lipiți de pagină, nu pricep vorbele sunt numai pietre puse pentru a traversa curentul unui râu, sunt acolo doar ca putem ajunge pe celălalt țărm, celălalt țărm contează. Doar dacă nu cumva aceste râuri n-au două țărmuri, ci mai multe, fiecare om care citește este propriul lui țărm și e numai al lui țărmul pe care trebuie ajungă.

în Peștera
Adăugat de Reliana Andra CrăciunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Peștera" de Jose Saramago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.25- 13.99 lei.

Te-am văzut

Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Și-am știut Tu ești sfânt.

Te-am văzut iubind o lume
De venetici și tâlhari
Și-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.

Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Și-am știut că înainte
Ai rostit numele meu...

poezie de (5 august 2004)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Elegia întâia

Închinată lui Dedal, întemeietorul
vestitului neam de artiști, al dedalizilor

I

El începe cu sine și sfârșește
cu sine.
Nu-l vestește nici o aură, nu-l
urmează nici o coadă de cometă.

Din el nu străbate-n afară
nimic; de aceea nu are chip
și nici formă. Ar semăna întrucâtva
cu sfera,
care are cel mai mult trup
învelit cu cea mai strâmtă piele
cu putință. Dar el nu are nici măcar
atâta piele cât sfera.

El este înlăuntrul – desăvârșit,
și,
deși fără margini, e profund
limitat.

Dar de văzut nu se vede.

Nu-l urmează istoria
propriilor lui mișcări, așa
cum semnul potcoavei urmează
cu credință
Caii...

II

Nu are nici măcar prezent,
deși e greu de închipuit
cum anume nu-l are.

El este înlăuntrul desăvârșit,
interiorul punctului, mai înghesuit
în sine decât însuși punctul.

III

El nu se lovește de nimeni
și de nimic dăruit în afară
prin care s-ar putea lovi.

IV

Aici dorm eu, înconjurat de el.

Totul este inversul totului.
Dar nu i se opune, și
cu atât mai puțin îl neagă:

Spune Nu doar acela
care-l știe pe Da.
Însă el, care știe totul,
la Nu și la Da are foile rupte.

Și nu dorm numai eu aici,
ci și întregul șir de bărbați
al căror nume-l port.

Șirul de bărbați
îmi populează
un umăr.
Șirul de femei
alt umăr.

Și nici n-au loc. Ei sunt
penele care nu se văd.
Bat din aripi și dorm –
aici,
înlăuntrul desăvârșit,
care începe cu sine
și se sfârșește cu sine,
nevestit de nici o aură,
neurmat de nici o coadă
de cometă.

poezie celebră de din Elegii (Cina cea de taină) (1966)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 8 aprilie 2019.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun

Eu nu-l iubesc pe Moș Crăciun,
Cu mine el nu a fost bun,
Mereu el m-a sărit din rând,
Cadou nu mi-a adus nicicând.

Obrăznicii nu prea făceam,
Îl așteptam privind pe geam,
Drumul spre mine nu-l știa,
De-aceea cred că nu venea.

Tristețea-n suflet ascundeam,
La nimeni of-ul nu-l spuneam,
Îmi impuneam fiu mai bună,
În anul următor vină.

Anii treceau, el nu venea,
Nădejdea rost nu mai avea,
Timpul s-a scurs și pot să spun,
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun.

poezie de din Pași spre viață (20 noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Zborul nu se poate

moto: Fericit acela care Îl caută
toată viața pe Domnul
Și mai fericit
acela care Îl găsește!
-----------

Cale lungă de trei ceasuri
Faldul zorilor de ziuă
Lin coboară peste Rio
Corturile la popasuri

Pace doar și liniște adâncă
Omul căutând pe Domnul
Și pe care nimeni nu-L
știe. Nici L-a văzut încă

Sufletule, te dezleagă
Și te spală de păcate
Fiindcă zborul nu se poate
Cu o aripă beteagă

Cere de la ceruri har
Și desprinde-te de lest
Toată viața e un test
Lacrima, mărgăritar!

poezie de din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iisus, în inima mea

Ieri, când priveam soarele,
(tare mult îmi place răsăritul său!),
m-a bătut pe umăr
una cu o coasă,
îmbrăcată în negru,
(ciudat, zic, pe căldura asta, în negru?)
mi-a zâmbit sardonic
și i-am retezat-o scurt,
într-o oltenească naturală:
"tu ce vrei, fă!"
"bă, zice, ai grijă,
toti treceți pe la mine,
cu voia dar mai ales
fără voia voastră!".

Am privit ușor
în stânga
lângă inimă
și l-am văzut pe Iisus,
îmi zâmbea părintește
și-am simțit că nu sunt singur,
m-a cuprins o siguranță totală!

După care, s-a dus,
cum, cine?
aia cu coasa!

Iisus a rămas lângă mine,
în veci, ca zic așa.

poezie de din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteOctavian Paler

Marea e ca o eliberare de țărm. Dar tot așa de bine pot să spun că e o eroare a țărmului. Rătăcirea de țărm. Îndoiala lui nemărginită. Întreaga mare, în toată vastitatea ei, nu face decât caute un țărm, iar noi o vedem nemărginită și liberă.

în Scrisori imaginare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Scrisori imaginare" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 17.99 lei.
Ion Minulescu

Odeletă (În cinstea ta)

În cinstea ta, -
Cea mai frumoasă și mai nebună dintre fete, -
Voi scri trei ode,
Trei romanțe,
Trei elegii
Și trei sonete.
Și-n cinstea ta, -
Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, -
Din fiecare vers voi face
Câte-un breloc de-argint, în care
Gândirile-mi vor sta alături, ca niște pietre nestemate
De-a pururi încrustate-n bronzul
Unei coroane princiare!...

Din țara-n care dorm de veacuri vestiții Faraoni,
Din țara
În care Sfincșii stau de vorbă cu Nilul sfânt
Și cu Sahara,
Din țara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Și caravanelor pierdute
nu se mai întorc nici una,
Din țara asta minunată,
Tăcută,
Tristă
Și bizară,
Îți voi aduce trei smaralde nemaivăzute-n altă țară,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Și trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va înțelege, fiindcă nu-i
Pe lume nimeni să-nțeleagă simbolul Trioletului!...

poezie clasică de din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 20 septembrie 2018.
Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Teodor Dume

Casa cu nr. 106

a îmbătrânit împreună cu mine
fără ca cineva bage de seamă
nici vecinii din stânga nici
cei din dreapta
n-au tras perdeaua
se uite pe fereastră
singura care mi-a umilit destinul
a fost Ea
ca un câine vagabond
mi-am aplecat ochii și-am
desenat pe nisip
un alt anotimp
în care
speranța îmbobocește în fiecare zi

și ce folos...

pe strada mea la casa cu numărul 106
nu mai locuiește nimeni
dar cine
s-asculte o poveste în care
nicio singurătate nu mai are chip

un fel de liniște îmi curge cascadă
prin trup

cineva pleacă și tot pleacă...

poezie de din Timpul devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Birtu Pîrăianu

Călătorul

într-o zi m-am acoperit cu soarele
dureau acut întrebările
nimeni nu m-a văzut
nimeni nu a auzit țipătul

cânt pe țărmult vieții
o pasăre rănită
de unii hulită
de alții lovită

plâng în neliniștea gândului
pierdut în mizeria cotidiană
anonim printre anonimi
străin printre prieteni

veșnic călător
între anii ce trec, se petrec
am ajuns mai departe de ieri
adică nicăieri

îngân cuvinte către cer
simt voluptatea intensă a durerii
a umilinței zilnice, strig, exist
vorbesc, că nu tac

obosit, închid într-o scoică
într-o metamorfoză eternă a unui vis
nespus, nescris, neînceput

poezie de din Pe tabla vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Casa cu numărul 106

a îmbătrânit împreună cu mine
fără ca cineva bage de seamă
nici vecinii din stânga nici
cei din dreapta
n-au tras perdeaua
se uite per fereastră
singura care mi-a umilit destinul
a fost Ea
ca un câine vagabond
mi-am aplecat ochii și-am
desenat pe nisip
un alt anotimp
în care
speranța îmbobocește în fiecare zi

și ce folos...

pe strada mea la casa cu numărul 106
nu mai locuiește nimeni
dar cine
s-asculte o poveste în care
nicio singurătate nu mai are chip

un fel de liniște îmi curge cascadă
prin trup

cineva pleacă și tot pleacă...

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Casa cu numărul 106

a îmbătrânit împreună cu mine
fără ca cineva bage de seamă
nici vecinii din stânga nici
cei din dreapta
n-au tras perdeaua
se uite pe fereastră
singura care mi-a umilit destinul
a fost Ea
ca un câine vagabond
mi-am aplecat ochii și-am
desenat pe nisip
un alt anotimp
în care
speranța îmbobocește în fiecare zi

și ce folos...

pe strada mea la casa cu numărul 106
nu mai locuiește nimeni
dar cine
s-asculte o poveste în care
nicio singurătate nu mai are chip

un fel de liniște îmi curge cascadă
prin trup

cineva pleacă și tot pleacă...

poezie de din carte,devoratorul de umbre (2018)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marin Sorescu

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele
Mă dor toate organele,
Ziua doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât și am iubit, am învățat citesc
Și chiar am citit niște cărți
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.

poezie clasică de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 6 mai 2019.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Ion Minulescu

Odeletă

În cinstea ta, -
Cea mai frumoasă și mai nebună dintre fete, -
Voi scrie trei ode,
Trei romanțe,
Trei elegii
Și trei sonete.
Și-n cinstea ta, -
Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, -
Din fiecare vers voi face
Câte-un breloc de-argint, în care
Gândirile-mi vor sta alături, ca niște pietre nestimate
De-a pururi încrustate-n bronzul
Unei coroane princiare!...

Din țara-n care dorm de veacuri vestiții Faraoni,
Din țara
În care Sfincșii stau de vorba cu Nilul sfânt
Și cu Sahara,
Din țara-n care palmierii
Vestesc arabilor furtuna
Și caravanelor pierdute
nu se mai întorc niciuna,
Din țara asta minunată
Tăcută,
Tristă
Și bizară,
Îți voi aduce trei smaralde nemaivăzute-n altă țară,
Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden,
Și trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refren
De Triolet,
Pe care nimeni nu-l va înțelege, - fiindcă nu-i
În lume nimeni să-nțeleagă
simbolul Trioletului!...

poezie clasică de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nihil

gândeam așa și eu ca păcătosul
tare important mai trebuie fiu
de ostenit-a zeul din lutul lui să mă sculpteze
cum chiar de-aș vrea a obiect de artă nu arăt
uite timpul cum zi de zi valoarea-mi umilește
probabil am ceva de împlinit pe lumea asta
de m-a creat și răbdător îmi iartă toate cele

și cum mă frământam -mi aflu rostul
mi-am zis -ntreb pe unul mai deștept ca mine
așa ajuns-am la locul unde maestrul odihnește
i-am ciocănit sfios gorunul n-o să credeți
s-a despicat deodat' misterul și în fața-mi
din templul său de pietre mi-apare filozoful
purta pe cap corola de lumini intactă
iară din ochi-i acum negri curgea noaptea
să nu-l șochez l-am luat așa ușor pe ocolite
despre enstatic și ecstatic ori diferențialele divine
până mi s-a încins dogmaticul eon
de-a trebuit matricea stilistică să îmi deschei

da'-ntr-un final ajuns-am acolo unde mă durea
i-am explicat sunt și eu un anonim
și-am întrebat cum aș putea ajung mare
abia închis-am gura în luciferica-i tăcere
deodată-aud cum dureros îmi clopotește mintea
doar te visezi în lumea asta pământeană nu exiști

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Paler

Cei care-am fost la Troia

I

Această dragoste,
această lumină care nu mă cruță
care mă obligă -mi aduc totul aminte
și cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea audă de consolări.
Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sîngele nostru
și cînd tăceau valurile
nu se auzeau decît vorbele noastre trufașe
atît eram de convinși înțelepciunea e un cuvînt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopți în care lumina
era un fel de amintire ciudată
și printre păsări albe care zburau
între noi și greșelile noastre
și nu ne mai separa de zei decît moartea.
De ce trebuia fiu vinovat
cînd eu n-am vrut decît rămîn credincios?
Uneori vîntul face cred totul a durat doar o clipă,
cînd eram stînjeniți amîndoi
și nu mai știam ce spunem,
dar nimeni nu mai vrea audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre și zei
îmi amintesc acesta sunt și nu altul,
aceștia suntem și nu alții,
noi care-am fost împreună
și singuri la Troia.

II

Am lăsat în urmă atîtea mări și greșeli
încît întreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remușcări pentru a învăța iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate fim mai întîi vinovați
pentru a învăța iubim.
Trebuia greșim
pentru a cunoaște sfîrșitul greșelii
și poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul spună
știu totul despre iubire și țărm.
Nimeni nu va cunoaște vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o și n-a visat-o ca noi. Pentru
nimeni n-a trebuit tacă mai dureros decît noi
cu speranța că-ntr-o zi vom striga: iată țărmul! Pentru
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătății
luminîndu-ne mîinile
în vreme ce ne-acopeream ochii ca ne-aducem aminte mai bine.
Și iarăși cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
și mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra
decît iubind și mai mult țărmul
pe care stau și visez voi ajunge într-o zi?
Și mai ales de ce suntem noi vinovați toate acestea au fost?
Cînd eu n-am vrut decît rămîn credincios.
Cînd noi n-am vrut decît fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.

III

Dar eu știu moartea există
și există și țărmul,
există în zori plaja goală
și există urmele care ne fac vinovați,
există corăbiile care ne-au dus la Troia
și există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,
există amintirile
și există pescărușii țipînd,
există nisipul de care mă lipeam gol la amiază
și există locul gol de lîngă mine,
exsită toate, numai tinerețea s-a dus
în acest prea lung asediu al Troiei,
în acestă eroare spre care ne-am dus liniștiți.
O, gustul ucigaș al plecării.

IV

Am cutreierat ani în șir mările
și cînd ne-am întors ne-am dat seama
cît de puțin ne îndepărtasem de țărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo și iubeam aceleași lucruri
numai eram mai bătrîni
și ne venea greu surîdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a asurîde ușor.
Și iubim altfle, mai trist.
În rest, suntem aceiași și iubim aceleași lucruri,
iubim...

V

Suntem obosiți
și nu ne mai separă de zei decît moartea.
Am văzut cum se golește clepsidra
și cineva dintre noi spunea că și mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborît le umple, și poate așa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toată lumea.
Suntem obosiți, dar acum știm ceea ce știu și zeii.
Și poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înșine
lucrul cel mai important pe care trebuie să-l știe un om.
Această dragoste,
această lumină și vîntul care nu ne cruță.
care ne obligă ne-aducem totul aminte...

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

William: Ce ciudat, nu te-am mai văzut de o lună. Am văzut până și luna nouă, dar nu și pe tine. Am văzut răsărituri de soare și apusuri, dar nu și chipul tău frumos. Sufletul meu este frânt în crâmpeie atât de mici încât ar putea fi trecute prin urechile unui ac. Mi-e dor de tine așa cum soarelui îi este dor de flori; așa cum soarelui îi este dor de flori în toiul iernii. În loc să-și îndrepte căldura spre frumusețea ta, inima îmi împietrește precum lumea înghețată în care m-a aruncat absența ta. Mai departe voi concura la Paris, dar, fără tine acolo, orașul îmi va părea pustiu și iernatic. Speranța este cea care mă călăuzește și mă ajută trec peste zile și peste nopți. Speranța după ce privirea mea nu te va mai putea găsi, aceea nu va fi ultima oară când te voi vedea.

replică din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Pasărea ucisă

am aripile rupte
sunt pasăre rănită
închisă într-o colivie
zbor unde
zbor de ce
zbor cu ce
ieri au ucis pasărea
cu pietre
au ascuns cântecul
sub pietre
au îngropat inima
între pietre
pe țărmul pustiu
azi, doar sânge
pe pietre

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joc pe o scenă ipotetică

Mă presupun pe toate scenele
un actor răzvrătit
ce nu-și înțelege rolul
și-l joacă cum vrea.

Cuvintele și le așază-n palme
și face din ele copii,
nume care se nasc mai târziu
cu trupul pe soclurile orașului.

Am gândit în scoica lumii
fereastra dinspre răsăritul din ape
și încă mai aștept la țărm
căderea cerului peste orașul de aur.

Nu năzuiesc la mai mult decât pot
și nici nu mă întreba cât
într-o limbă neștiută de alții
cu consoanele strident legate.

Nu mai dispun de elocința de anvergură
în care ne îmbătam împreună
cu eliberarea
din închisorile logicii
ori ale sematicii din lucruri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!