Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând

Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificaţi ca nişte Crişti
Cu paznici veseli pentru îngeri trişti,
La marea invadată de meduze.

Ţi-am poruncit brutal să nu te mişti
Până-ţi culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ţi mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exişti.

Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Şi mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă şi fierbinte,

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire totală

Când nu mai e dorinţa, în sine, egoistă
Şi nici privitul scoarţei în sclipire,
Atunci, târziu, doar dragoste există
Într-un profund... esenţă de iubire.

Când nu mai ai nevoie în spusul de cuvinte
Şi doare un celălalt, lovit, în depărtare,
Atunci e amorul aburul fierbinte,
Ce umple piept, iubind pe cel ce-l doare.

Când nu mai vezi că eşti, nu mai exişti
Decât să fii întruparea altui gând,
Atunci în dăruit şi Universu' îl mişti
Şi-iubirii îi eşti îngerul... se pogorând.

Când nu mai ai nimic, nici trup să dărui
Şi suflet, dintr-un gram, eşti un halou,
Numai atunci, îndrăgostit să stărui
Să ceri iubirea, ce doar tu o strigi, ecou!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii... Şi... ce dacă?!

Ne-am întâlnit în ceaţa deasă
şi ne-am atins, fără să vrem,
şi ai ales să-ţi fiu aleasă,
luând din gară primul tren.

Spre-o destinaţie străină,
sorbindu-ne din ochi priveam,
dar tu nu aveai nicio vină!
Doar eu aveam! Că... te iubeam!

Tu erai prins în amăgire
şi nu ştiai ce va urma.
Eu eram toată doar IUBIRE
şi tu erai IUBIREA mea!

În glum-ai pus o sărutare
pe-obrazu-mi ce s-a înroşit
şi, de emoţie prea mare,
am închis ochii... şi-am dorit
stăpân să-mi fii, în Legea Firii!...
Şi ne-am iubit, uitând de noi...
Când ne-am trezit, i-ai spus IUBIRII
că n-ajunge pentru-amândoi.

Mi-ai curs în inima-mi pustie,
potop de lacrimi, ce mă-neacă...
Şi n-ai să ştii câtă IUBIRE
ţi-as fi sortit... da!...
Şi... ce dacă?!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada veştilor din ploi

Mulţumeşte-te să-mi scrii
Câteva cuvinte calde,
Când va fi să mi se scalde
Umbra vieţii-n aporii.

Eu voi sta, oricum, atent,
Sprijinindu-mă de-o rază,
La-nţelesul viu de frază
Şi la frigul tău latent.

Dacă tot mi-e dat să mor
Înainte-ţi cu o vreme,
Voi ajunge, nu te teme,
Să-mi transform plecarea-n nor.

Şi-or să cadă mai apoi,
Dinspre mine către tine,
Veşti de dragoste, ştii bine,
Risipite-n nişte ploi.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sută

Era Crăciun, ne-am cunoscut
Şi s-au unit două destine,
Ne-am întâlnit şi ne-am plăcut,
Apoi ne-am cunoscut mai bine.

M-ai cucerit cu-acea privire,
Cu-acei ochi verzi ce îi ador,
M-ai sărutat fără oprire,
Cu-acele buze ce-mi fac dor.

M-ai vrăjit aşa uşor,
Chiar m-ai prins nepregătit,
Parfumul tău ameţitor,
Cuvinte dulci mi-a tot şoptit.

"E de rău" ar spune unii,
Alţii-ar spune că e bine,
Dar n-ascult de glasul lumii,
În lumea mea, doar eu cu tine.

În piept tot bate, e arzător,
Cu tine-n gând încă adorm,
Încă simt acest fior,
Încă te iubesc enorm.

Şi deşi azi se-mplinesc o sută,
Să nu uităm că-i zi hazlie,
O zi de glume-ntreţinută,
O zi ce-ţi face viaţa vie.

Acum îţi spun în încheiere
Că nu te mai doresc aici,
Că nu mai vreau să simt durere
Şi-n viaţa mea să te implici.

Din mintea mea de tot te-am şters,
Sper să mă crezi, nu te-am iubit,
Şi-nchei frumos c-un ultim vers:
Să nu mă crezi, te-am păcălit.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugestie

Înveleşte-te cu timpul! Doar aşa n-o să exişti!
Deci, poţi să-ţi baţi joc de-oricine şi de toţi îngerii trişti!
Transparenţele opace te-or feri de judecată,
îţi vei savura în tihnă partea ta întunecată.

Dar nu vei avea cu cine să te bucuri şi să râzi!
Numai dac-a ta oglindă îţi va scoate ochii hâzi,
o să înţelegi, probabil, că eşti singur, n-ai scăpare.
Vei visa la evadare, îţi va fi timpu-nchisoare..

Când vei vrea să te asculţi, nu vei auzi nimica,
pentru că, pierdut de toţi, vremea ţi-este inamica.
Gândind la pustiul lumii transformată în ulcele,
în orice clipă cinstită, vei simţi doar doruri grele.

N-ai trecut, nici viitor şi nici prezent, că-s alte legi,
te vei strădui zadarnic, de vei vrea să le-nţelegi.
N-ai nici mamă, n-ai nici tată, de nimic nu mai ai parte,
dar ai poarta ferecată, ţi-ai cedat dreptul la moarte.

Vei păstra doar amintirea ce te-o chinui în veci,
nu vei mai găsi IUBIREA printre lacrimile reci,
ce-ţi vor îngheţa obrazu-n marea de nemângâiere,
clocotind în valuri stinse de-ntuneric şi tăcere...

Şi ai să-ţi doreşti uitarea, dar nicicând n-ai s-o găseşti,
pentru că a fost lăsată doar în legile-omeneşti...
Învelit în timp, odată, n-oi putea să mai fii om...
Te-ai căzut din dreptul ăsta, cum cade frunza din pom...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 Ianuarie 2016

Astăzi am aniversat
cincizeci şi şase de ani,
de când viaţa ne-am legat
şi am ajuns veterani.

Chiar de când ne-am întâlnit,
ne-am iubit ca şi acum.
Destinele ne-am unit
şi-am pornit pe-al vieţii drum.

Viaţa noastră n-a fost plină
de belşug şi de lumină.
Dar de anii mulţi, trăiţi,
ne declarăm mulţumiţi.

Au trecut anii. Împreună,
bucurii am împărţit.
Necazuri am lăsat în urmă
şi-n viaţă am reuşit.

Întâi am ridicat o casă,
să avem un adăpost.
Ne-am îngrijit s-avem pe masă
şi-n lume s-avem un rost.

Apoi, au venit copiii
pe care mult i-am dorit.
Mai frumoşi ca trandafirii,
lângă noi au înflorit

Ce-am dorit la tinereţe,
pe parcurs, am împlinit.
Acuma, la bătrâneţe,
avem un trai liniştit.

poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Pe când cocoşii roşii cântaseră pentru a treia oară,
Împământind cerescul celor ce crai se visau
C-un fel de răzvrătire specifică unei dimineţi urbane,
Iar floarea de salcâm îşi lepăda pe caldarâmuri reci juneţea,
Sub ploaia decoltată şi mult prea trivială,
Ce-i abuza neruşinată, grădinii, vie frumuseţea,
Dezbrăcând-o ca pe un nud de Modigliani,
În tonuri calde, cafenii,
Treceam buimac la braţ cu... Viaţa...
Cu-acelaşi sacou gri, Romarta,
Cu-aceeaşi fustă din poplin,
Ne sărutam, schimbând venin...

Şi eu şi Viaţa, chinuiţi de finalul brutal al ultimului scenariu cosmic,
Căruia ne abandonaserăm doar din teama de a nu fi,
Eram... mai mult înţelepţi decât tineri
Şi mai mult firoscoşi decât filosofi,
Mai mult buni decât frumoşi
Şi mai mult trişti decât buni...
Cum eu nu fusesem drept cu Viaţa
Şi nici Viaţa nu fusese dreaptă cu mine,
Nici oracolul din Delfi nu ne mai putea găsi frumuseţea...
Şi, cu toate astea, schimbând săruturi în venin,
Dragă mi-era doar ea, doar Viaţa,
De parcă azi ne-am întâlnit întâi,
Cu fasturi şi minunăţii.

Ne-am amintit unde-am greşit, ca un şcolar grăbit la joacă,
Atunci când, între două coperţi rupte, am prins eternitatea;
Ea îmi spusese:
"-Eu sunt tot ce ai,
Cum nu eşti descendent din Cronos
Şi nici vreun Univers nu ai,
Nu mă minţi,
Nu mă uita,
Nu mă trăda!
Vreo altă Persefona, astăzi, cui ar ajuta...!?"
Ea m-a iubit, ah, ea m-a iubit ca primăvara floarea crudă de cireş,
Ca beduinul de la Bab El-Mandeb oaza de modernitate,
Ca eschimosul vânătoarea,
Dar nu cât mine libertatea...
Şi, totuşi, ne-am iubit
Şi astăzi, un mâine singur de-ar mai fi,
Tot ne-am iubi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Pe când cocoşii roşii cântaseră pentru a treia oară
Împământind cerescul celor ce crai se visau
C-un fel de răzvrătire specifică unei dimineţi urbane,
Iar floarea de salcâm îşi lepăda pe caldarâmuri reci juneţea,
Sub ploaia decoltată şi mult prea trivială
Ce-i abuza neruşinată, grădinii, vie frumuseţea,
Dezbrăcând-o ca pe un nud de Modigliani,
În tonuri calde, cafenii,
Treceam buimac la braţ cu... Viaţa...
Cu-acelaşi sacou gri Romarta,
Cu-aceeaşi fustă din poplin
Ne sărutam schimbând venin...

Şi eu şi Viaţa, chinuiţi de finalul brutal al ultimului scenariu cosmic
Căruia ne abandonaserăm doar din teama de a nu fi
Eram... mai mult înţelepţi decât tineri,
Şi mai mult firoscoşi decât filosofi,
Mai mult buni decât frumoşi
Şi mai mult trişti decât buni...
Cum eu nu fusesem drept cu Viaţa
Şi nici Viaţa nu fusese dreaptă cu mine,
Nici oracolul din Delfi nu ne mai putea găsi frumuseţea...
Şi, cu toate astea, schimbând săruturi în venin,
Dragă mi-era doar ea, doar Viaţa
De parcă azi ne-am întâlnit întâi
Cu fasturi şi minunăţii.

Ne-am amintit unde-am greşit ca un şcolar grăbit la joacă
Atunci când între două coperţi rupte am prins eternitatea;
Ea îmi spusese:
"-Eu sunt tot ce ai,
Cum nu eşti descendent din Cronos
Şi nici vreun Univers nu ai,
Nu mă minţi,
Nu mă uita,
Nu mă trăda!
Vreo altă Persefona, astăzi, cui ar ajuta...!?"
Ea m-a iubit, ah, ea m-a iubit ca primăvara floarea crudă de cireş,
Ca beduinul de la Bab El-Mandeb oaza de modernitate,
Ca eschimosul vânătoarea
Dar nu cât mine libertatea...
Şi, totuşi, ne-am iubit,
Şi astăzi, un mâine singur de-ar mai fi,
Tot ne-am iubi...

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea fratelui pentru surioara sa (poezie pentru copii)

Eu am Iisuse-o surioară
Bolnavă şi departe
Din pat pe ea o scoală
Şi-i dă ei sănătate.

Cu ea am împărţit
Întâia jucărie
Ne-am şi certat, ne-am şi iubit
Ca doi copii: "Mărire Ţie"!

Pe-aceeaşi pernă ne-am culcat
Acelaş braţ ne-a legănat.
Trimite-o, Doamne, acasă mâine
Vom împărţii frăţeşte-un colţ de pâine.

rugăciune pentru copii de Girel Barbu
Adăugat de Ecaterina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cuantică

Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister şi taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă

Noi ne-am iubit o veşnicie,
Chiar dinainte de-a fi viaţă.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafaţă.

Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voinţa şi nevina
Erau Cuvânt şi nu vorbire.

Şi ne-am iubit adu-ţi aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenţii fără fapte.

Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naşte.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaşte.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am dăruit un trandafir

Ţi-am dăruit un trandafir,
Floarea iubirii şi a fericirii,
Tu mi-ai dat buzele tale
Dulci ca de zefir,
Dar asta a rămas doar o amintire.

Ne-am iubit ca doi îngeri coborâţi din cer
Cu multă patimă şi amor,
Dar dragoastea noastră a rămas un mister
Fără prezent sau viitor.

Dar nu voi uita niciodată clipa când
Ţi-am dăruit floarea ta preferată,
Un trandafir de abia înflorit.

poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prescrisa

Sunt prescrisă pentru viaţa cu lacrimi şi zâmbete,
Sunt prescrisă cu înger obraznic
Ce nu-mi dă voie să mă arunc
De la etajul tuturor vreascurilor pentru rug,
Ce nu-mi dă voie să nu iubesc.

Şi când iubesc în mai multe finaluri reuşesc să nu mor.
Sunt prescrisă cu moarte pe foaia matricolă a cerurilor.
Pixurile ce m-au scris au folosit mult roşu.
Ca să cad doar între cer şi Pământ.

De fapt sunt prescrisă pentru îngeri.
Să le arat cum se greşeşte,
Cum se moare fără să mori:
Cum se iubeşte fără să fii iubit,
Cum se iubeşte şi să fii iubit
Cum se regăseşte iubirea renunţând la reţeta colorată a sinelui.

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te porţi urât acum cu mine?

Din ziua–n care m–am născut
Eu te–am iubit şi o ştii bine,
Absolut tot la tine mi–a plăcut,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Copil fiind am mai greşit câteodată,
Însă nicicând mai mult de se cuvine,
Răul eu nu ţi l–am dorit vreodată,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Ţi–am dat tot ce–am avut mereu,
Te–am îngrijit cum am ştiut mai bine,
Şi ca s–o fac, am tras din greu,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Te–am dus la sport pe stadioane,
Te–am dus s–noţi în mari piscine,
Te–am dus la munte, la cabane,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Tu ai băut cât pentru cinci persoane,
Te–am dus chiar la femei străine,
Te–am dus la doctor de ai avut frisoane,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Te–am dus în multe ţări din lume,
La cinema, la teatru, chiar la balerine,
Te–am îmbrăcat în splendide costume,
De ce te porţi acum urât cu mine?
Te mişti acum cu greu şi fără vlagă,
Văd că refuzi să mai asculţi de mine,
Deja eu te compar cu o mârţoagă,
De ce te porţi acum urât cu mine?

Tu trup nevolnic care m–ai trădat,
Pierzându–ţi verva, dinţi şi chiar părul,
Ţinându–mă mai mult culcat pe pat,
Va trebui să afli de la mine adevărul:

Vreau să fii sigur că dacă vei continua,
O să te–ngrop şi am să renunţ la tine,
Am să apuc să merg pe calea mea,
Că prea te porţi acum urât cu mine.

poezie de Paul Constantin (7 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că mă iubeşti!

Dintotdeauna am ştiut că mă iubeşti...
Şi tu dintotdeauna te-ai ascuns,
Dorindu-ţi să pari de nepătruns...
Dar eu ştiam, ce sentimente tu nutreşti.

Dintotdeauna am văzut cum mă priveşti,
Când tu credeai că eu mă uit în altă parte...
Mi-ai fost şi eşti dechis ca şi o carte,
Însă, de pagina de încheiere... mă lipseşti!

Dintotdeauna ţi-am simţit cum gânduri strigă
Şi ele mă chemau necontenit...
În miez de noapte, poate-aş fi venit,
Dar mintea, la altceva obligă...

Dintotdeauna m-ai plăcut în taină, ştiu!
Mă prefăceam că nu ştiam, zâmbindu-ţi...
Şi tot în taină te iubeam, fiindu-ţi,
Ceea ce amândoi doream să-ţi fiu.

Dintotdeauna ne-am certat de la nimicuri...
Şi tot de-atâtea ori mă împăcai...
În sine pentru mine tu ardeai,
Iar eu îmi puneam dragostea în plicuri.

Şi ne-am jucat aşa o vreme bună,
Şi tot ne-am tachinat, de a durut...
Până când ceasul a sunat... şi ne-am avut...
Şi-apoi, din cer senin, a fost furtună!

Dintotdeauna eu te-am iubit la fel.
Deşi, nu arătam... precum şi timpul,
Ce s-a jucat cu noi mult prea rebel...
Eu te-am iubit fără să stric ritmul.

Şi azi e ars ce-a fost atunci o joacă...
Ţi-a fost prea multă teamă de iubire!
Dar ce ţi-am dăruit, n-a fost dezămăgire...
Nu mai lăsa niciun minut să treacă!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit

Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot,
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cândva iubit
Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi zici să fiu frumoasă

dar să visez cuminte
şi noaptea când se-agaţă de ochiul meu tresar
îmi place să te ştiu cu mâinile întinse
spre cerul unde îngeri ne învelesc de zor
şi ameţind de grija că dorul ne e leagăn
asemeni unui câmp rămas pustiu să ştii
că n-am să fiu cuminte
şi-n visul meu vom râde
ca doi copii ce pot
o lume să străbată
doar suflet întru suflet

şi-mi zici să fiu frumoasă
visând ca îngeri taine ce lumea nu le ştie
dar te-ai gândit că poate
în visul meu apari
cu degete de iarbă
şi când adorm tresar
că tu
eşti mai aproape şi mai frumos decât
un înger în lumina
din viul ăstei clipe

eu am să fiu frumoasă
cuminte
niciodată
atâta vreme cât
în visul meu eşti tu

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai ai nevoie

Când nu mai ai nevoie
de-ai tăi părinţi sărmani
să nu uiţi c-ai avut-o
de ei atâţia ani.
Când nu mai ai nevoie
de fraţii din trecut,
adu-ţi aminte câtă
odată ai avut.

Când nu mai ai nevoie
de soţul tău slăbit,
adu-ţi aminte câtă
în viaţă te-a-nsoţit.

Când nu mai ai nevoie
de prietenul căzut,
să nu uiţi câtă vreme
nevoie ai avut.

Când nu mai ai nevoie
de-un binefăcător
să nu uiţi niciodată
de câte-i eşti dator.

Când crezi că n-ai vreodată
nevoie de Hristos
atunci ai cel mai grabnic
şi cel mai dureros.

poezie de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada absenţei

Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău...

Prin absenţa ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea...

Şi te-am pus în locul ei,
Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei...

De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.

poezie celebră de George Ţărnea din Declanşatorul de plăceri (1999)
Adăugat de Mica pariziancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restul e tăcere...

Dacă iubeşti nu îţi mai aparţii
Exişti doar pentru a mărturisi
Iubitei ce se-ntâmplă şi ce simţi
De te-nchini iubirii şi la sfinţi

Dacă iubeşti cu-adevărat
Eşti trist şi uneori îngândurat
Nu mai trăieşti doar pentru tine
Nu ai în gând ziua de mâine

M-am întrebat într-un trecut
De ce eu te iubesc atât de mult
Am să îţi spun cuvinte simple
Eu doar pe tine te am în minte

Tu eşti tot ce am mai scump
Minunea mea pe-acest pământ
Ai fost întotdeauna feminină
Aşa frumoasă şi aşa de fină

Tu să pictez m-ai îndemnat
Doar ţie la pian ţi-am mai cântat
Şi când plutim pe-al muzicii fior
Ne place s-auzim cum plâng viori

Când mă iubeşti şi te iubesc
Simt cum pe loc întineresc
Îmi dai motive să trăiesc
Dacă mă laşi să te privesc
 
Şi dacă uneori ne mai certăm
Fără ca vreun motiv să avem
Pe loc ne gândim la împăcare
Şi vine o sfântă îmbrăţişare

Dacă trăieşti într-o iubire
Nu te gândeşti la despărţire
Să trişezi în dragoste, nu-i greu
Doar de regrete urmărit vei fi mereu

Trăieşti doar când iubeşti
În restul timpului nici nu exişti
Şi dacă vrei să fi iubit
Atunci iubeşte în mod cinstit

Vreau să-ţi mai scriu un singur vers
Doar când iubeşti în viaţă ai un sens
Chiar de trăieşti clipe de disperare sau durere
Restul e tăcere...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi am înţeles

că iubirea fusese o amendă
pentru mersul pe contrasens
pe ape
aşa cum ne şcolise Nichita

să ne învăţăm minte
cum ai pune semn la o carte prea groasă
făceam concurs care minte
mai mult

apoi am înţeles
de ce tălpile noastre au contururi de lacrimi
iar noi crezusem că o fi ploaia sau
votca poetului rămasă nebăută

azi ne-am deşteptat şi simulăm doar
gestul adio
şi ne ţinem tălpile unul altuia cum am merge unul altuia
ştergând orice dâră de poezie cu tot cu Nichita

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!