Niciodată toamna...
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid așternut e șesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niște urcioare
Cu vin îngroșat în fundul lor de lut,
Stau în țărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzește, scuturând în sus
Foile,-n azur.
Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nențeles,
Și cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre râuri
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre lut
Citate similare
Niciodată toamna...
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid așternut e șesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niște urcioare
Cu vin îngroșat în fundul lor de lut,
Stau în țărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzește, scuturând în sus
Foile,-n azur.
Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nențeles,
Și cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viață grea.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre fericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Copacii si gansacii
cade-o frunza, plang copacii
insa eu sunt bucuros
zboara gastele, gansacii
printre frunze.. ce frumos!
la scurt timp dispar copacii
si apar in locul lor
crengi pe care stau gansacii
dar nu-s frunze... ele mor.
fiindca nu mai sunt copacii
gastele fug in ograda
dupa ele si gansacii
fug ca focul de zapada.
dar unde s-au dus copacii?
nu sunt frunze sa m-atinga
acum stau ascunsi gansacii
fiindc-a inceput sa ninga.
dimineata.. nu-s copacii
dar mareti in locul lor
de se mira si gansacii
ceata cavalerilor.
inalti cum erau copacii
albi ca ingerii din cer
nu vor a iesi gansacii
insa eu sa vina.. sper.
ca sa vada ca copacii
peste crengi lumina au
mai mareti decat gansacii
care mult se laudau.
insa ce au fost copacii
vor mai fi ca-n orice an
si vor rascoli gansacii
orice frunza orice ram.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre crengi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre frumusețe
- poezii despre foc
- poezii despre copaci
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbește,
Cine vrea să mulțumească, mulțumește.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viață grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre mulțumire, poezii despre trădare, poezii despre sinceritate sau poezii despre idei
Au rămas singuri pe lume
Într-o casă din pădure,
acolo între castani,
Doi bătrâni, singuri pe lume,
trăiesc gârboviți de ani.
Singurătatea-i apasă,
viața lor e mai amară.
Nu mai pot ieși din casă,
nu mai știu ce e pe-afară.
Viața lor spre moarte suie.
Nu mai pot să vadă largul.
Copii n-au ca să-i mângâie,
Nimeni nu le trece pragul.
Când glasul lor se stinge,
cine îi va îngropa?
Cine oare îi va plânge?
Sau... fiarele-i vor devora.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2007)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre bătrânețe
Pentru câțiva scriitori justificați de un talent, de o dibăcie sau pornire, zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini ce-și caută,-n blană, puricii la soare. Lenea lor se mișcă lent, într-o zi, cu umbra lor culcată, din stânga la dreapta. Lumina le răsare pe sprâncene, și până seara le ajunge-n spinare. Acești țigani ai artei visează, se scarpină, oftează, sunt amorezați și cântă... Scrisul lor e ciut. Fraza lor fără desen, fără ritm, fără asprimi și rotunjimi, tânjește, se-ntinde, zemoasă, sau se risipește ca praful.
citat celebru din Tudor Arghezi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre visare, citate despre talent, citate despre sprâncene, citate despre seară, citate despre scriitori, citate despre ritm, citate despre muzică sau citate despre lene
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă și-ar da într-adevăr seama de zestrea fără sfârșit care mișună ca niște aur viu în chivotele lor sufletești, scriitorii s-ar simți mai mulțumiți și invențiile lor literare ar aduce optimism și bucurie în viața bunilor cetitori. Ei ar construi iluzia cu realitatea în cantitatea necesară, pentru a înconjura mințile cu confort și a incendia lumea cu văpaia pură a speranței.
Tudor Arghezi în Ars poetica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre suflet, citate despre sfârșit, citate despre realitate, citate despre optimism, citate despre mulțumire, citate despre literatură sau citate despre inventatori
Inscripție pe-o casă nouă
Toate stau la locul lor,
stă păianjenul în plasă
ca-ntr-o lume de mătasă.
Nu-l încearcă nici un dor
din ocolul lui să iasă.
Toate stau la locul lor:
piatră, floare și ulcior,
vatră și amnar și iască,
Asta-i legea tuturor:
Zări să-și facă din pridvor,
să se simtă bine-acasă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni, poezii despre legi, poezii despre flori, citate de Lucian Blaga despre flori, poezii despre dor sau citate de Lucian Blaga despre dor
Vin de mandragoră și grai dulce de mierlă
Tu ești frumos, dragul meu, ai gura dulce, stup de miere, ca un vin tămâios,
Iar săruturile, cum îți stau ele atârnând de buzele mele, ciorchine de desfătări.
Ție, Dumnezeu ți-a pus mov în iris, mov de mandragoră,
De jur împrejur alb de lumină și niciodată boală de moarte, orbire.
Te-a făcut pentru mine, vie în pârg, pui de căprioară m-a făcut Dumnezeu pentru dezmierdările tale, fructă dulce
Pentru când vei vrea să te smulgi de-ntuneric ca să-mi guști bucuria
Nepotolită, nestinsă decât de minunatele-ți săruturi înflorinde, născutule din Eden.
Mă poartă toată o mână peste sufletu-ți, mai tare decât moartea,
Veșnică precum raiul tău de iubire peste comorile-mi de sâni,
Rodii coapte înainte de înflorire și după plecare de-atingeri.
Aburul atriilor tale mă ține continuus prinsă-n robie de tăcere cu inima înotându-ți belșug de splendoare.
Ești atât de frumos dragul meu, sunt atât de frumoasă din cauza ta, te iubesc și te reiubesc cum n-am mai iubit pe nimeni până acum.
O, de-aș putea să te cuprind cu trupul firav, fiecare celulă să nu se mai plângă de sori negri
Căușul palmelor tale să-mi dea apă vie de trandafiri să beau, nemurirea.
O, de mi-ai fi piele și carne împletite cu trunchiu-mi de lut și de foc, mi-aș face-o favoare de aur, m-aș zămisli eu și tu la un loc.
Cine se ridică acum din cenușe și-mi unge ochi cu flori de meri noi, înmugurind primăvara ce va să vină la doi?
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre apicultură
Gânduri
Toamna mea de azi,
acoperă-mi sub frunzișul galben
tristețea din suflet;
să o faci încet să nu-o doară.
Pune-mi sub mantia ta ruginie
la putrezit
gândurile negre,
temerile
și grijile de peste zi
ce mă tulbură
la vreme de seară;
Fă iarna să vină mai repede,
să viscolească și să-și așeze
troienele de bucurie
ale colindătorilor;
să nu poată ieși nici umbra lor
de sub ele.
Să le spele apoi
cu lumina vie din apa zăpezilor
încărcate de frumusețea sărbătorilor
ce trec pe la noi.
Și ca să fiu sigură că nu se mai întorc
negre și urâte,
să le botezi cu apa
sfințită a Iordanului
la Bobotează.
Atunci voi fi și eu
primenită,
voi răzbate și voi înflori
precum ghiocelul
primăvara.
poezie de Angelina Nădejde (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre botez, poezii despre zăpadă, poezii despre viscol sau poezii despre sărbători
Mă privesc de sus copacii
Mă privesc de sus copacii, aș putea
Să fug, să mă pierd, să m-ascund, să mă...
Las uitată...
Înăuntru, departe, lipită de mine undeva demult.
Sălbatici rămânem, sălbatici ne creștem și niciodată
Un copac nu va fi iederă.
Suflă și ninge și arde și plouă și frânge, nu plânge.
Mă privesc de sus copacii, mă oglindesc în ochii lor.
În ochii lor, adânc, acolo, sus, aproape.
Ne naștem, cunoaștem, ne doare,
Fugim, ne pierdem, ne-ascundem, ne...
lăsăm uitați...
Înăuntru, departe, acolo sus înrădăcinați
Adânc în ochii orbi ai copacilor
Se oglindește pădurea, cineva
O privește de sus, dinăuntru, departe.
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre naștere, poezii despre cunoaștere sau poezii despre creștere
Niciodată un gând nu vine singur. Stoluri-stoluri vin gândurile, ca păsările călătoare. Unu-l atrage pe celălalt din adâncimi, unde dormea în neștire, de cine știe câți ani, fără ca tu să-și fi dat seama vreodată.
Constantin Tsatsos în Aforisme și cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate de Constantin Tsatsos despre gânduri, citate despre timp, citate despre păsările călătoare sau citate despre păsări
Toamna nudă
Toamna s-a dezbrăcat de hainele ponosite,
stau într-un picior și o privesc,
mă gândesc cine o forțează,
cine o pregătește de plecare goală
de se grăbește să n-o prindă zăpada.
Lăsați să vină vânturile iernii
nimeni să nu se plângă,
e mai bine să te tăvălești în zăpadă decât în noroi.
Pentru noi viața se-mbracă gros,
hainele se schimbă odată cu gândurile,
nu uitați să treceți mai departe
fără să priviți în urmă
seduși de iluzii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre nuditate, poezii despre vânt, poezii despre seducție sau poezii despre schimbare
Cine nu se teme de moarte, minte. Dumnezeu ne-a dat să trăim, nu ne-a dat să murim. Asta-i treaba Diavolului. Până la urmă, crezi că îți spune El: îți ajunge, ai trăit 80 de ani, lasă și pe alții.? Nu-i adevărat! Întotdeauna alții și toți cei care sunt au locul lor, spațiul lor, timpul lor. Nu călcăm unul pe coada celuilalt, niciodată! Iar cine calcă, ăla își merită pedeapsa.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre spațiu și timp, citate despre religie, citate despre draci, citate despre adevăr sau citate despre Dumnezeu
E toamnă
Toamna cutreieră pământul.
Din frunză cântă-acuma vântul.
Pe cer, norii se adună
Ca să plângă împreună.
Soarele palid apare
Doar pe la amiaza mare.
Câmpia se pustiește,
Pădurea se desfrunzește,
Pomii și-au scuturat rodul,
Cereale umplu podul.
În grajduri, bine-îngrijite,
Vitele-s adăpostite.
Vrăbii caută căldură
Ascunzându-se în șură.
Vremea tot mai răcoroasă
Adună copiii-n casă.
poezie de Dumitru Delcă (11 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre poduri sau poezii despre miezul zilei
Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi, cu penele lui albăstrui, în azur. Și când se întoarce, miroase a alb și a stele...
citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate de Tudor Arghezi despre zbor, citate de Tudor Arghezi despre suflet, citate despre stele, citate de Tudor Arghezi despre stele, citate despre albastru, citate de Tudor Arghezi despre albastru, citate despre alb sau citate de Tudor Arghezi despre alb
Transfigurare
Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric, și am băut urna întreagă.
Ce-o fi să fie, să se aleagă.
Puteam să știu că-n zeama ei suavă
Albastra alburie era otravă?
M-am îmbătat? Am murit?
Lăsați-mă să dorm... M-am copilărit...
Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă...
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, citate de Tudor Arghezi despre somn, poezii despre întuneric, citate de Tudor Arghezi despre întuneric, citate de Tudor Arghezi despre copilărie, poezii despre albastru sau poezii despre acasă