Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Charles Baudelaire

Podoabele

Iubita era goală, și după-a mea dorință
Asupra ei păstrase sonorele podoabe,
Purtându-le cu-un aer semeț, de biruință,
Ce-l au, în zile bune, a' maurilor roabe.

Risipa de metaluri și pietre, ce se-mbină
Și-n scânteieri de raze tresar în joc și cântă,
Îngemănarea-aceasta de sunet și lumină
Privirea mi-o vrăjește și inima mi-o-ncântă.

Culcată între perne, ea se lasă-ndrăgită
Și surâdea, plăcându-i cum se-nalță s-o scalde
Iubirea mea tăcută, ca marea liniștită
Când vrea să prindă țărmul în brațele ei calde.

Mă urmărea cu ochii tigroaicei îmblânzite,
Și încercând alene atrăgătoare poze,
Dădea candoare pură lascivelor ispite
Și-un farmec nou acestor trupești metamorfoze.

Și umerii, și brațul, și pulpele rotunde,
Mi se-mbiau privirii cu luciul lor de piele;
În mlădierea lină a lebedei pe unde,
Și pântecul, și sânii - ciorchinii viei mele -

M-ademeneau mai dulce ca îngerii pierzării,
Smulgându-mi bietul suflet din liniștea adâncă,
Unde-l lăsasem singur, pe-o culme a uitării,
Să doarmă în cristalul palatului din stâncă.

Mi se părea că-n voie, un meșter desenase
Pe trunchiul Antiopiei un bust ca de băiat,
Și mijlocul, pe șolduri, ușor i-l subțiase...
Ce splendid era fardul pe chipul ei bronzat!

- Apoi cu-ncetul lampa se stinse, și-n odaie
Zăream numai căminul cum flacara-și răsfrânge,
Iar focul, trimițându-și suspinul în văpaie,
Tot trupul ei de ambră i-l îmbăia în sânge.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

Citate similare

Charles Baudelaire

O fantomă - III. Chipul din ramă

Așa cum rama-mbracă un tablou,
Dând preț sporit desăvârșitei arte,
Și cum de restul lumii îl desparte,
Învăluindu-l într-un farmec nou,

Tot ce-o-nconjoară: giuvaieruri rare,
Metaluri scumpe, mobila-ncrustată,
Nu-ntunecă făptura-i minunată,
Ci ea, ca-n cadră, mai frumoasă-apare!

Și cum îi place-adesea să se mintă
Că toate-n jurul ei o îndrăgesc,
Și-afundă-n perne trupul tineresc,

Mătasea fină s-o dezmnierde goală...
Și-n sprinten salt sau lunecând domoală,
Ca o maimuță mică - se alintă.

sonet de
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Balconul

Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
Tu, grija mea și unic tezaur de plăceri!
Mai știi tu dezmierdarea iubirii fericite,
Căminul blând și vraja văraticelor seri,
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!

În serile când lampa ne lumina plăpând
Sau pe balcon în roze amurguri visătoare,
Ce dulce-ți era sânul și sufletul ce blând!
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile când lampa ne lumina plăpând!

Cât de frumos e-apusul în serile senine!
Ce adâncime-n spațiu și-n suflet ce delir!
Crăiasă-ntre iubite, când m-aplecam spre tine,
A sângelui mireasmă visam ți-o respir.
Cât de frumos e-apusul în serile senine!

Pe nesimțite noaptea prindea crească lin
Și ochii mei privirea cercau ți-o ghicească
Și îți sorbeam suflarea, o, farmec!, o, venin!
Și-ți adormeam piciorul în mâna mea frățească.
Pe nesimțite noaptea prindea crească lin.

Știu să-mi aduc aminte de clipele senine
Și-mi văd din nou trecutul în poala ta pitit;
Căci unde vraja-ți dulce o pot găsi mai bine
Decât în blându-ți suflet și-n trupul tău iubit?
Știu să-mi aduc aminte de clipele senine!

Aceste jurăminte, miresme, sărutări,
Din hăuri nepătrunse se vor mai naște oare
Cum, după ce se scaldă în nesfârșite mări,
Pe cer se urcă iarăși întineritul soare?
- O, vis! o, jurăminte! miresme! sărutări!

poezie celebră de , traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Balconul

Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, și dulce e otrava
Când mâinile-ți frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.

Eu știu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta aflu alinare
Căci unde-n altă parte caut fericirea
Decât în trupul tău și-n inima ta mare
Căci știu arta cea dulce, dar foarte dificilă.

Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări
Vor mai ieși vreodată din golful fără fund
Așa cum astrul zilei se-nalță iar pe cer
Deși s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări!

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Balconul

Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum aș putea uit atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, și dulce e otrava
Când mâinile-ți frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.

Eu știu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta aflu alinare
Căci unde-n altă parte caut fericirea
Decât în trupul tău și-n inima ta mare
Căci știu arta cea dulce, dar foarte dificilă.

Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări
Pot fi găsite oare în golful fără fund?
Așa cum astrul zilei se-nalță iar pe cer
Deși s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări!

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Micuța mea cu ochii mari

Micuța mea, cu ochii mari, cu ochii mari... strălucitori,
Sublima mea, din visuri calde, ți-s ochii două ghicitori.
Privirea ta mă-nnebunește... și mă îndeamnă la iubire,
Micuța mea, vreau ochii tăi... și-n răsărit, și-n asfințire.

Micuța mea, cu ochii mari, cu ochii mari... scânteietori,
Magia mea din basmul viu... ți-s ochii cerul cu doi sori.
Privind, la tine,-nnebunesc și mă-nfior plin de dorință,
Micuța mea, de ochii tăi, îmi pierd întreaga chibzuință.

Micuța mea, cu ochii blânzi, cu ochii blânzi... și lucitori,
Îmi dezvelești uitate simțuri și rătăcesc cu capu-n nori.
Privirea ta mi-aprinde viața, iubirea ta e-al meu păcat,
Micuța mea, vreau ochii tăi, lumineze-al meu ducat.

Micuța mea, cu ochi duioși, cu ochi duioși... și sclipitori,
Iubita mea cu chip de înger, amurgul dulce și dulci zori!
Privind la tine, mă topesc, amorul meu... târziu și mare,
Micuța mea, vreau ochii tăi... ți-i iubesc fără-ncetare.

Privind la tine,-nnebunesc și mă-nfior... plin de dorință,
Micuța mea, de ochii tăi... îmi pierd întreaga chibzuință.

poezie de (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Iubita mea era goală și, cunoscându-mi inima, nu și-a păstrat decât bijuteriile sonore.

citat clasic din
Adăugat de Andreea TrifuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Tot greul împreună

În ochii tăi se vede mulțumirea,
Iar fața ta radiază de fericire,
Cred e obosită și plină iubirea,
De voioșie și multă-mplinire.

La fel și-n mintea mea o rază guvernează,
Iar dragostea ta vine cu puteri profunde,
Și-n armonia iubirii, viața-mi controlează,
Iar multă credință-n inima mea pătrunde

În jurul meu toți văd schimbarea,
Și chiar se-ntreabă toți cu uimire,
Că tot necazul și toată supărarea,
E acum cuprinsă de multă fericire.

Uneori-n viață apare cate-o teamă,
Când boala vine cu neputință,
Acum când viața-mi este dragă
Trebuie o luptă pentru biruință.

Destul de chinuită era viața mea,
Capriciile copiilor, eu le împlineam,
Iar inima mea frântă încă spera,
O dorință de-mplinire încă așteptam.

Am înțeles acum viața nu e goală,
E plină de iubirea ta pentru mine
Și încă, nu trebuie nimeni moară,
facem totul ne fie bine.

poezie de (14 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frivolitate

Iubirea mea, ușor frivolă,
Cu mini jupa ca o iolă
Pierdută-n marea agitată,
La tine când s-ajung vreodată?

Iubirea mea, ușor frivolă,
Fii zidului surpat consolă
Bust rar cu sfârcul de plutoniu
Transferă-te la mine-n patrimoniu

Iubita mea, ușor frivolă,
Ca serenada din gondolă,
Nu-ți izgoni iar cântăreții
Spre sudul scufundatelor Veneții

Iubita mea, ușor frivolă,
te-accesez? Cu ce parolă?
De ce mai stai ascunsă în sistem,
În site de privilegiu și blestem?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-aștept in seara de Crăciun

Cu Soarele te-aștept, iubita mea,
În ceasul când tot cerul luminează
Zăpezile căzute peste munți și brazi
În care Regele urmează să se plimbe.

Te-aștept cu Regele la o răscruce,
Acolo unde ne-am îmbrățișat cândva,
În locul unde buza Soarelui era în sânge,
Iar Luna lăcrima pe-ascuns de dorul lui.

Vreau vezi cum Soarele se-neacă
În ape și-n omătul ce îmbrăcă lumea,
stingem dorurile noastre sub cămăși
Cu îmbrățișări și șoapte de iubire.

Cu Luna te mângâi pe obraji și umeri
Din care am strâng ninsorile căzute,
Cu sărutări am -ți topesc mirările din ochi
Și cozile de porumbei căzute peste tine.

În fața cerului am te cânt, iubita mea,
Așa cum heruvimii cântă pentru Domnul,
Îngenuncheat am colind în fața ta
Și-n numele Iubirii ce nu se vrea ucisă.

Am colind cu cetina până în zori de zi
Chiar dacă gerul o să-mi taie răsuflarea,
Din ochii Soarelui voi cere raze înduioșătoare
Cu două suflete îmbrățișate-n brâul Iernii.

Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea,
nu mă pierd prin lume ca și vântul,
pot aprinde-n sobă lemnele de brad
Și-o lampă din perete ce îți duce dorul.

Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea,
te colind cu floare roșie de crăciuniță
În timp ce-n praguri o s-aștepte mieii albi
ieși la ei cu coșul plin de mere și colaci.

Te-aștept în seara de Crăciun, iubita mea!

poezie de (13 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-ți văd din nou chipul

Am adormit iar în gândurile mele,
Lăsând în urmă un suflet drag
Și ajung din nou să privesc la stele
Și nu m-așteaptă nimeni în prag.

Încerc găsesc în mintea mea,
Cum arăta a ta ultimă privire
Și uneori noaptea e atât de grea,
Dar cred am încă o mare amăgire.

Caut apoi umbra ta, a pașilor pierduți,
Și vreau țin mintea mea trează,
Dar noaptea e plină de năluci
Și merg la geam unde inima mea oftează.

Se vede apoi o stea căzătoare
Și o dorință încă aș mai avea,
Ca în lumina ei să-ți văd chipul tău oare,
Și să rămâi mereu în mintea mea.

poezie de (6 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Noi ne-am promis

Eu ți-am promis, tu mi-ai promis,
Că tot ce ni se-ntâmplă, chiar și-n vis,
În clipe ce petrecem împreună,
fie alt motiv de voie bună.

nu uităm nimic povestim
Din visurile ce ni le-amintim,
Iar tot ce mai aflăm din astă lume,
presărăm cu ale noastre glume.

Eu ți-am promis, iubita mea, un trai
Așa cum îl visai și ți-l doreai,
Și-mi place cum, pe față, fericirea
Exprimă ce-ai în suflet: doar iubirea.

Tu mi-ai promis mereu a mea să fii,
mă iubești, cum numai tu poți ști,
În viața ce-o cânta-vom împreună
Pe drumul drept, ca a chitarei strună.

Eu ți-am promis, tu mi-ai promis, iar noi,
Pe-aceeași cale mergem amândoi,
Cu liniștea din suflete deplină,
Spre Casa încărcată de lumină.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

La poarta mea

A bătut ușor la poarta mea
În amurg de seară fericirea
Îmi era pe-atunci inima grea
Întâlnisem doar dezamăgirea.
N-am deschis, nu înțeleg de ce
Și a dispărut ca o nălucă,
Scriau de ea atâtea cântece,
Cum de-am lăsat-o să se ducă?
A venit apoi la poarta mea
Cu trandafiri de dor iubirea,
Printre petale îmi surâdea
Dar m-am ferit să-i văd privirea.
Și m-am ascuns după un geam
Deși doream nespus s-o întâlnesc
Plângea o pasăre pe ram
Spunându-mi că din nou greșesc.
A revenit atunci la poarta mea
Într-un amurg dezamăgirea
Din cerul negru fără nici o stea
Ea își vesti din nou sosirea...
Plângeam cum n-am plâns niciodată.
Durerea ei prea bine o știam.
Dar visul s-a sfârșit si deodată
Lumina soarelui intră pe geam.
***
De ce să plângi o viață-ntreagă
Când fericirea e aproape
Și-oricine poate aleagă
Între drum lin sau tulburi ape....

(25 februarie 2017)
Adăugat de Dorina OmotaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Cimitirul amintirii

Tu dulce cimitir al amintirii mele
Păstrezi sub mii de cruci doar zile grele.
Pe cele bune le ia cerul la apus,
Așa noaptea mă întreb: de ce s-au dus?

Și unde oare le ascunde?
De ce tristețea vrea să mă inunde?
De ce nu s-au culcat și ele-n cimitir?
Și nu-mi dau voie măcar să le-admir?

vrea să-mi amintesc și eu de fericire
Din suflet să-mi alung a mea răcire,
văd cum printre zile grele stau și bune
Cum vântu-ncearcă iar ne adune.

Tăcere. Îmi strigă cimitirul cu glas tare:
Tu, om tâmpit, nu înțelegi chiar oare?
zile bune ai în suflet și în gând,
Dar nu în cimitirul vieții căutând?!

poezie de din Supradoză de gânduri (19 februarie 2014)
Adăugat de Ecaterina GrecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era frumoasă pentru mă iubea. Și câteodată îi hoinăream prin suflet semeț, purtând în umbra zâmbetelor târzii toată agoniseala iubirilor apuse, împletită frumos în buchetul timpului. Era a mea. Poate încă de când o dezbrăcasem prima oară de mistere, sărutându-i cu grijă chipul învelit în șoapte de dor și vise nestinse în lumina zorilor. Când o priveam, clipele se opreau din freamăt și trupul scăldat într-o dulce ispită mă trezea din moartea uitării. O rugasem plece cu vocea mândriei, înainte ca viața să-mi scoată inima rece din robia ei.

(15 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Mugure bătrân

Era suavă ca cicoarea
Și cerul nins un câmp deschis
Avea privirea ca răcoarea
Iar inima un paradis

Ningea pe miriști, prin porumbe,
Din ochii calzi, argintul pur,
Fântâni de vis zburau din tumbe
Și umbra ei era de mur,

Cânta-n înalturi ciocârlia,
Câmpul robit dădea în pârg,
Era o fată cum e ia,
Dar altfel nesfârșitul sârg.

Ceruse soarele și luna,
Rodul păgân din spicul greu,
Ceruse steaua și cununa,
Ca îmbrace chipul meu.

Și cum era un ochi de veste,
Cu zori de crin, de mac, de fân
Ea a rămas ca o poveste
Și-n lan un mugure bătrân.

poezie de din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt într-adevăr
Că-n fiecare toamnă se coace ca un măr.

În clipele grăbite din zile lungi de vară
O simt cum se-mplinește-n tăcere ca o pară

Inima mea cu pomii grădinii dimpreună
Se-ntunecă spre toamnă și-i dulce ca o prună,

Și-n vărfuri foșnitoare prin frunza amăruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.

Inim mea se sparge cu pocnet ca o nucă,
De-i toamna mai târzie și umbra mai pe ducă,

Și-așteaptă ca un strugur pe viță, nopți întregi,
te apleci aproape de ea și s-o culegi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trandafirul sălbatic

Era acea zi cu o lumină nefiresc de lumină.
Era ceva ce nici cerul nu știa de existența acelui eu luminat.
Nu-mi bătuse nimeni de mult la poarta sufletului meu, nu-mi sunase telefonul a bine de ani buni plecați.
Nu era nimic în dezordine în liniștea mea, mult adunată de mine.
Era totuși ceva nou, să o numesc dorință, o dorință nouă de iubire neștiută, necunoscută sufletului meu.
fie oare gândul meu, trădat de alt gând din altă lume, o lume în care iubirea este fără odihnă, ca o duminică specială față de celelalte zile din săptămână.
Era în mijlocul zilei, o zi nu tocmai însorită, dar o zi cu o liniște greu de descris în săracele-mi cuvinte.
În amiza umbrită florile plângeau de durere dând în floare.
Lacrimile le curgeau în boabe peste boboci să se nască mai ușor, sub privirea încremenită a ochilor mei.
O poveste nescrisă începu să prindă viață o dată cu durerea înfloririi trandafirilor sălbatici.
În sufletul meu începu agitația din acea liniște adunată din mine și tânjeam după acel ceva, fără formă, fără viață.
O șoaptă sfioasă coborâtă din durere se așeză pe colțul buzelor mele și-mi șoptea:
"Vrei -ți spun povestea trandafirului sălbatic"?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plec pe barca mea cu vise

Pe luciul lacului stau desculță și tristă
privind printre trestii maronii cerul senin
și vad vrăbiile zgribulite ce zboară în vântul puternic,
iar ochii mei căprui întâlnesc privirea ta pătrunzătoare
din ochii tăi verzi ce aprind luna în noapte
și mă-nfioară cu puterea lor, iar atunci barca se leagănă ușor
alunecând pe lac în asfințitul colorat al soarelui,
mi-e frică de întuneric și de răcoarea apei,
dar tu îmi furi sărutul mătăsos ș-apoi mă privești duios.
Ajungem la malul rece și barca albă se leagănă ușor,
între trestii și stuf cu apă verde și aurie,
iar tu cu brațele mă cuprinzi într-o-mbrățișare caldă
apoi ușor obrazul mi-l săruți iar buzele-mi ard de iubire,
simțind inima ta cum mă iubește în neștire
că-mi era mult, mult dor de tine.

poezie de (24 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita - în straie albastre

Iubito, chiar de tu nu ești cu mine,
Eu sunt și-n vis și-n lumea ta - cu tine.
Acolo unde, tu, îți îndrepți pasul,
Eu te urmez cu inima, cu glasul.

De ești acasă, sunt cu tine acasă
Șivrea să plec, dar ochii-ți nu mă las㠖
Căci ochii tăi îmi țintuiesc privirea,
Atât de-aprins, încât, mă pierd cu firea.

Când ești plecată, dusă, prea departe,
Mi-e inima-nghețată, ca de moarte.
În noapte, te visez în straie-albastre
Cum zbori, cu mine-alături, printre astre.

Cătând, de zor, în galaxia vastă,
-aflăm pe unde-așteaptă steaua noastră
adăstăm pe ea în veșnicie –
Doar noi s-o locuim, stând în pustie

Pe-un câmp albastru – precum îți e straiul
Căci, pentru noi, acolo ar fi raiul.
Deasupra, alte stele, păzească,
Iubirea noastr㠖 nu lâncezească.

... Când mă trezesc, căzând, parcă-n abisuri
Și știu ești și-n lumea mea și-n visuri
sfâșie, așa, un dulce bine
De parcă-ai fi în mine – eu în tine.

Și, beat de tine, țintuiesc tavanul
Și nu-mi mai pasă cum va trece anul
Căci tu îmi umpli zilele și ceasul –
Și plin de bucurie-mi cântă glasul

Un cântec, ce n-a fost compus, vreodată,
De nimeni – doar de inima-nfocată,
Ce bate, vajnic, pieptul să mi-l spargă -
fugă-n pieptul tău, în lumea largă

Acolo unde, tu, stând la fereastră,
Visezi, înveșmântată-n haină-albastră.
Privind copacii, încărcați de floare,
Cum râd la tine – și cum râd la soare.

Când un suspin, ușor, din piept îți scap㠖
Din ochii tăi – ochii-mi se adapă.
Dar setea lor de tine-n loc treacă,
Mai aprig îi aprinde și îi seacă.

Iar gurii mele de nu-i stingi pojarul
O seacă repede și-adânc amarul.
Iubita mea-mbrăcată-n strai albastru –
Tu ești pe cerul vieții mele – astru.

Hai, lasă-ți gândurile ca să zboare
Spre mine – și-amândoi, privind la soare
fim o pură, limpede privire,
Fără apus și fără amintire.

Și-n vis, fim niște păsări măiastre
Zburând prin galaxie, printre astre...
Că-n lumea asta nu ne aflăm rostul –
Așa , hai, cu mine-n raiul nostru...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Mugure bătrân

Era suavă ca cicoarea
Și cerul nins un câmp deschis,
Avea privirea ca răcoarea,
Iar inima un paradis!...

Ningea pe miriști, prin porumbe,
Din ochii calzi, argintul pur,
Fântâni de vis zburau din tumbe
Și umbra ei era de mur...

Cânta-n înalturi ciocârlia
Câmpul deschis dădea în pârg
Era o fată cum e ia,
Dar altfel nesfârșitul sârg!...

Ceruse sorele și luna,
Rodul păgân din spicul greu
Ceruse steaua și cununa,
poa* îmbrace chipul meu!...

Dar cum era un ochi de veste
Cu zori de crin, de mac, de fân,
Ea a rămas ca o poveste...
Și-n lan, un mugure bătrân!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Știai că la căutare este disponibilă o opțiune pentru texte care încap într-un SMS? Caută acum despre Mărțișor!