Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Charles Baudelaire

Pierzania

Fără de preget, Dracul, cu gându-i mă-nconjoară,
Plutește împrejuru-mi ca boarea nevăzută,
Îl sorb și-mi simt plămânii în flacăra-i amară,
Umplându-mi-i o poftă etern reîncepută.

Și, cunoscând adânca-mi iubire pentru Artă,
Mi-apare-n chipul unei femei desăvârșite,
În suflet îmi pătrunde, acum deschisă poartă,
Obișnuindu-mi firea cu marile-i ispite.

De-a Domnului privire departe mă alungă,
Urâtu-i o câmpie cu-nveninată dungă
Iar pașii-s grei de trudă, privirile mă dor,

Veșmintele-mi sunt zdrențe în sângerarea rănii,
Abia mă port prin rele care mă-mpart, mă vor
Sub arma nemiloasă a veșnicei pierzanii!

sonet de , traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 10 aprilie 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

Citate similare

Charles Baudelaire

Nimicirea

În jurul meu se-agită un demon, ne-ncetat;
Sufletul mi-l înfoaie ca vântu-n steag în bernă,
L-înghit și simt că-mi arde plămânul de-îndat'
Și-l umple c-o dorință greșită dar eternă.

Și cunoscându-mi bine iubirea pentru Arte,
El ia uneori forma unei frumoase doamne
Și sub pretextul unei lehamite deșarte,
Buzele mi-amăgește cu filtrele infame.

Astfel el desparte de-a Domnului privire,
Aproape fără suflu și frânt de istovire,
În mijlocul câmpiei Plictisului m-așează;

Și-aruncă-n ochii mei, fără nerușinare,
Uneltele mânjite ce capete retează
Și-a Nimicirii armă aflată-n sângerare!

sonet de , traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Constantin Triță

Sunt cavalerul

Sunt cavalerul
Fără de armură... gol,
Am sentimente-adânc
Crestate-n sânge
Și... supărarile
Pitite-ntr-un subsol,
Pentru-a-nvăța uitările,
A plânge.

Sunt cavalerul
Clipelor fugare... trist,
Îmi port destinul demn
Prin astă lume.
E poate
Un miracol... că exist
Și tot renasc
În reverii postume.

Sunt cavalerul,
Nopților de taină... hoț
Mă tot feresc de lună
Și de stele.
Luceferii-s
Mereu fără de soț,
Provocatori, hârșiți
Numai în rele

Sunt cavalerul,
Ultimei ispite... dor
Eu în iatacuri
Re-ntrupez furtuna.
Dulci amăgiri
În suflete cobor
Si din... ispite
Îmi aleg... doar una

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Si stele cad din ochii mei

Luna de pe cer aș vrea
Să strige acum în locul meu
Ce dor îmi e de chipul tău
Și te iubesc "suflet al meu"

Și-n seara asta-s fără tine
Și stele cad din ochii mei
Dar tot mai sper la nopți senine
Că reapar prin norii grei

Sunt tristă iar că tu nu poți
Să te cobori acum pe-o rază
Și să veghezi la chipul meu
Cum ai facut o viață-ntreagă

Speranta-n suflet nu dispare
în curând vei apărea
Să ne iubim o viață-ntreagă
Așa cum sufletul o vrea.

poezie de
Adăugat de Loredana VisovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Parfum exotic

În calde seri de toamnă când sorb cu adâncire
Mireasma care molcom din sânul tău adie,
Un țărm al fericirii în mintea mea învie
Orbit de-o monotonă, fierbinte strălucire:

Un ostrov leneș unde mărinimoasa Fire
Dă arbori stranii, poame cu care te îmbie,
Bărbați cu trup subțire și sprinenă tărie,
Femei cu-o fără seamăn de sinceră privire.

Mireasma ta duce-n meleaguri minunate
Și văd un port cu multe corăbii adunate
Ce-s încă ostenite de valuri și lumină,

În vreme ce parfumul ce-l dau tamarinarii
Domol îmi umflă nara și-n sufletu-mi se-mbină
Cu cântecul pe care-l îngână marinarii.

sonet de din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Livia Mătușa

Odă iubirii

Ce suflet trist ascunde-a mea blândețe!
Și o privire caldă mă-nconjoară...
Eu sunt prizoniera ta de veacuri,
Iubirea noastră zace acum pe catafalcuri,
În fața ei sunt un erou zdrobit de tancuri.

Iar inima plânge etern rănită...
Nu sunt un om cu inimă de fier,
Vreau să-mi șterg lacrima, să fiu iubită
De cel ce-mi este înger și mister.
Iubire de neegalat, inima mea merită.

Tu vei fi piscul meu de neatins,
Poarta deschisă către paradis.
Iubirea noastră îngerilor este
O filă de uitare, de poveste
Ce se sfârșește, grabnic, crud și trist.

Acum când simt că totul se sfârșește,
Iar lacrima din ochi, ca un izvor țâșnește,
Noi ne privim ca doi străini... Păcat!
Spre-a mă cunoaște nu te-ai încumetat.
Iubirea noastră zace de-acuma sfărâmată,

Te-ntreb plângând: "M-ai cunoscut vreodată?!"
Văd c-am avut această crudă soartă,
Dar nu, nu-mi lua și ultima speranță,
Căci tu ești totul pentru mine-n viață.
Iubirea-mi n-o să piară niciodată...

Și ning în suflet trandafirii despărțirii...
Sunt florile simbol al sufletului meu.
Acum când rupt e-n două și lacătul iubirii,
De plâns s-au scuturat toți trandafirii.
Tu vei pleca în lume, prea departe,

Eu te voi aștepta aici până la moarte,
Cât tu vei citi ca pe o carte.
Voi fi singurătate peste ani,
Plimbându-mă prin parcul cu platani.
Însă pe banca noastră unde-am stat...

Doar o oglindă care nu s-a spart
Și trandafirul dragostei uscat.
Tu ai plecat departe pe vecie,
Într-o lume de mister și agonie.
Dar te mai rog, te rog să uiți de mine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarbă, frunze, în sânge

Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă și mă cheamă la el să ajung

simt iar covorul, verde ciufulit,
îmi piară dorul de-a fi fericit

Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agățate încă

Mi-e dor de pădure și mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul țâșnind din pământ

Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân

simt iar parfumuri, de pământ și flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor

Dor rămas în sânge și în carnea mea,
dor de a fi liber și de-a alerga

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-și caută odihnă, fiind istovită
Și se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire mă doare uitarea
Și nopțile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt și chem resemnarea
Și-atunci iar -ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu ești departe, mai sus decât norul
Și-atunci întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, arde uitarea
Și-atunci iar -ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că știu cine sunt!

poezie de (2016)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi

Nu pot să opresc,
Plâng fără-ncetare,
Mi-e foarte dor de tine,
Știi doar cât te iubesc.
Îmi vine să te strig,
audă zborul,
Îmi vine să alerg,
Să scap acum de dorul
Ce mă-nconjoară.
Lacrimile-mi curg șuvoi
Pe față, pe piept, pe picioare;
Asemeni unui cotoi,
Colind strada cea mare,
Fără țintă.
Apa-mi ajunge la gleznă,
Genunchii-mi sunt umezi și reci,
Nisip e în suflet și beznă
Din ziua în care
Ți-ai propus să pleci.
Gâtul mi-e în apă acum,
Mă târâi pe vârfuri și tac;
Nimic nu mai seamăn-a drum
Și gânduri îmi zboară pe lac.
Alerg din vis și chipul tău
Mi-apare ca prin ceață,
Un simplu sărut mi-ai dăruit
Și m-am trezit la viață.
Lacrimile înecat-au
Gândurile mele-ntregi
Și mă simt, în lipsa ta,
Ca o slugă între regi.

poezie de
Adăugat de Adelina StoleruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Unei trecătoare

Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă și subțire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu fastuoasă
Și mândră, o femeie trecu prin fața mea.

Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare.
Eu -mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin
Plăcerea ce ucide și vraja care doare.

Un fulger... apoi noaptea! – Făptură fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veșnicie te voi vedea de-acum?

În alte părți, departe! Târziu! Sau niciodată!
Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu care știai!

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Acum sunt trist și-mi simt neputința ca pe-o rană în care o mâna nevăzută răsucește mereu cuțitul ruginit al vremii acesteia lipsită de sens și fără nicio direcție.


Adăugat de Victor RechițianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Lacrimile Atlantidei

Mi-e sânge-n cer și-n gândul ce îmi poartă,
În clopote întoarse a potir,
Bucăți de suflet și de viață moartă
Plutind pe lacrimi prefăcute-n mir.

Îmi cântă frunze-n doine destrămate
În zdrențe fluturânde prin copaci
Și-mi șuieră, pe ramuri atârnate,
Atâtea nopți cu ochii triști, buimaci.

Îmi e prea gol în piept și stins ecoul
Pendulei care-mi poartă, ruginit,
Un râu ce și-a încetinit tempoul
În scurgerea prin lutul învechit.

E negru mirul, iar sub el e hăul
Și lumea-ntunecată și fetidă
În care-i leacul ce îngheață răul
Cu lacrimi izvorând din Atlantidă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de tine

Și mă simt atât de goală
Și totuși atât de plină.
Zâmbetele-mi zboară,
Sufletu-mi suspină.

Îmi patrund adânc in suflet
Ochii tăi, lumină.
Pe sunet de vioară,
Inima-mi alină.

Brațele tale, strans mă-nconjoară
Pământ și rădăcină.
Eu sunt a ta fecioară,
Tu intuneric, eu lumină.

Mi-e dor, mi-e dor de tine.
Chipul eu ți-l uit.
Și glasul tău cel dulce
Pe buze cerc să-l cânt.

Te vreau aici, aproape,
În brațe să ții.
Vorbele dulci toate
Te rog să mi le spui.

Dar esti departe, stiu.
Unde esti nu pot ajunge.
Aici este pustiu
Și sufletul imi plânge.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caut și nu găsesc calificative pentru această făptură, iar primul lucru care îmi vine în minte nu spune mare lucru - tulburătoare -, numai că putința de a tulbura depinde de la om la om. De ce m-a impresionat așa de mult? La prima vedere, chipul ei nu spune mai nimic. Mă simt ca un desenator, care a schițat în grabă, pe furiș, și cu teamă, profilul unei persoane, iar acum, încearcă din memorie să întărească sau să completeze trăsăturile, să umple, să le dea iluzia celei de-a treia dimensiuni, să prindă asemănarea. Simt că dau greș. La urma urmelor, pentru cine scriu? Cred că pentru celelalte euri pe care le voi întruchipa cu timpul și care vor uita trăsăturile ei, căci se prea poate ca drumurile nostre să nu se mai întâlnească niciodată.

în Incident la Antares
Adăugat de iuliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Mitrache

Tril

Răsfrânge-mă în tine,
Minunea zilei mele,
Îmbată-mă de bine,
Ferește-mă de rele,

Și-mi ține noaptea vie
Alunecând prin seară,
Din drum, mai fă o vrie,
Iubește-, să doară!

Răstălmăcește dorul
De-a noastră primă clipă,
Când Cupidon-Amorul
Ne-a săgetat în pripă...

Și-mi dă acea privire
Să ți-o păstrez în suflet,
Când fluturi, în neștire,
Valsau prin zări de umblet!

Răsluminează ternul
Cu stele căzătoare,
Explozii în eternul
Unui plonjon în soare,

Și-mi rupe infinitul
În infinit de-aripe
În care-ți sunt finitul
De zbateri peste clipe!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce frumos am trăit!

Îmi ascult uneori, atent,
ecoul pașilor
gândind că n-au obosit încă.
În ei simt trecerea timpului
și-mi regăsesc
voința de stâncă.
Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice.
Îmi urmează pașii cadențat.
Prin anotimpuri mă poartă, voios
mereu pe drumuri de neumblat.
Îmi simt amintirile
încrustate în talpa rănită de dor
și văd cum din ele răzbate
al dorinței de viață, izvor.
Și merg, merg mai departe
sângerând.
Lacrimile mi le înghit
și râd-plângând, hohotind.
Ce frumos, Doamne, am trăit!

poezie de din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Îngerii

Au bătut la poarta sufletului meu
Mesageri ai fericirii eterne...
Le-am deschis și i-am întrebat ce vor
Iar ei mi-au zâmbit...
Acum... mă poartă îngeri pe pletele cerului
Și brățări de lumini
Îmi alunecă la tâmplele însorite
De iluzii, pe pleaopa moale
Ca așternutul de nea al tăcerii.
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt,
Sorb din fântâna cunoașterii,
Pentru a zidi în mine,
Dincolo de cărămida uitării,
Altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea și întunecarea
Spre a-ți putea da brațul
Să ne zidim împreună
În marea iubire,
Cu un cortegiu de îngeri!
Să învățăm să fim
Cuptorul încins
Nu doar în viață, ci și dincolo de ea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Port în suflet dor de țară

Port în suflet dor de țară,
Țară care o iubesc,
Altă țară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!

Moldova ea se numește,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocrotește.

Eu cu dânsa mândresc,
Patria mea o numesc
Și niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!

poezie de (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Rodica Nicoleta Ion

Lacrimă târzie

O literă nouă îmi picură-n sânge...
Sătul de minciună mi-e gândul. Ajunge!
Un drum către cer se deschide. Și plâng!
Mi-e viața și visul, azi, tristul amurg.

Mi-e gândul amară și casa pustie,
O lacrimă curge din suflet... Și mie
Mi-e dor de copii și nepoți bunăoară,
De pita făcută-n cuptor, ca la țară.

Mi-e dor de mușcate, de nucul bătrân...
Dar sunt prea departe de toate, acum!
Un câine mai latră. Și el este trist...
Oh, Doamne, alungă-mi durerea! Exist...

Sunt banca din poartă, sunt roasă de moli,
Mă tem de durere, de-a nopții ninsori...
Sunt singură, mamă, voi toți ați plecat.
Mă doare tăcerea din casă, din sat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Swindoll

Secretul unei vieți desăvârșite stă doar în a gândi într-un mod desăvârșit. Atât: e doar o chestiune de a ne programa mințile prin folosirea acelor informații care ne vor elibera.

citat din
Adăugat de Oana- Manuela MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Mariana Moga

O dimineață de mai

Mirosul de trifoi îmi pătrunde în creier.

Și ninge.

Ninge cu petale colorate
iar fluturii
le poartă eliberarea pe aripi.

O lacrimă îmi părăsește privirea,
ignorând fericirea ce a zămislit-o.

Halucinant!
Cerul se transformă într-o icoană
și-mi zâmbește.

Acum înțeleg.
Sub fiecare petală,
livada ascunde amintiri,
lăsându-mi trupul fără ramuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!