Pisicile

Savanţi severi, plecaţi pe luneta planetară,
Ca şi amanţi frenetici, când vârsta li-e-n declin,
Iubesc voinica, blânda pisică din cămin,
Ca ei de rebegită, ca ei de sedentară.

Prietene ştiinţei şi voluptăţii vii,
Ele iubesc tăcerea şi-au spaimă de tenebre;
Le-ar folosi şi Iadul la cursele-i funebre,
De şi-ar pleca trufia felină spre-a servi.

Visând, ele s-aşază în nobilă ţinută,
Ca sfincşii ce-n deşerturi contemplă zarea mută,
Sau dorm în pacea nopţii şi-a visului etern;

Le luce magic coapsa de scînteieri mobile,
Şi pulberi, ca nisipuri de aur ce se cern,
Le scapără prin stranii şi mistice pupile.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicile

Amanţii pătimaşi şi cărturarii sobri
Îndrăgostesc asemeni, la vârsta de mijloc,
Pisicile robuste, căminului mândrie,
Urând ca ei răceala, ca ei zăcând în loc.

Prietene-ale şti'nţei şi ale voluptăţii,
Se ascund în întuneric şi în tăceri rămân;
Ereb le-ar crede, poate, funebri soli ai morţii,
De şi-ar pleca orgoliul, îngăduind stăpân,

Când zac, li se confundă princiarele-atitudini
Cu sfincşii ce veghează-n afund de solitudini,
Părând că dorm într-una un vis fără sfârşit;

În şoldul viu – scânteie; iar ochiul lor e plin de
Sclipiri de aur care, ca un nisip vrăjit,
Nedesluşit şi mistic, pupila le-o aprinde.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Iubesc tăcerea vie ascunsă-n ochii tăi
Privirea lor târzie ce scapără văpăi
Iubesc al nopţii murmur ascuns în gândul tău.
Un strop de bunătate într-un haotic rău
Iubesc a ta greşeală, urmată de iertare
Ca un copil urmez a dragostei chemare
Iubesc o-mbrăţişare a clipelor de dor
Ce aripile-mi taie şi nu mai pot să zbor.

Iubesc fără-nţeles o cruntă depărtare,
Ce spintecă iluzii şi-aduce-ncet uitare
Iubesc sărutul tău, născut firav din ploi,
Aroma unor buze atât de dulci şi moi.
Iubesc acele gânduri de care nu-mi vorbeşti

Şi te întreb adesea: Tu, oare mă iubeşti?

De-ar fi să-mi dau vreodată răspunsuri ce mă dor
A lacrimilor urme mereu am să le-ador.
Din tot ce-nseamnă noi trecutu-l răscolesc
Şi te întrebi în taină: Eu, oare te iubesc?

Iubesc fără măsură aceleaşi întrebări,
Ce nu-şi găsesc răspuns în cele patru zări
Prin sufletul tău cald eu veşnic rătăcesc
Şi astfel înţelegi cât de mult te iubesc...

poezie de Andreea Palasescu (30 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer olandez

Vorbim despre privirea-ţi ce-mbracă aburii,
Misteriosul ochi cum este, albastru, verde, gri?
Schimbându-se în tandru cu-a visului splendoare
Reflectă indolenţa şi-a cerului paloare.

Tu chemi aceste zile călduţe şi-ncropite,
Ce fac să se topească în plâns inimi vrăjite,
Când zbuciumate rău, ele se-ntorc în somn,
În zeflemea agită pe nervii ce nu dorm.

Şi semeni câteodată cu zările frumoase.
Care aprind zenituri sezoanelor brumoase,
Aşa cum străluceşti, cu nişte vederi ude,
Ce luminează cerul cu razele căzânde.

Periculoasă fată, seducătoare clime!
Te voi iubi la fel prin iarnă şi prin brume,
Dar şti-voi să aprind chiar când veni-va gerul,
Plăceri mai ascuţite ca gheaţa şi ca fierul?

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisesc

te iubesc ca un om
ieşind din genune
în genunchi
îţi mărturisesc dragostea

te iubesc ca un zeu
care acoperă fereastra ta
cu blânda strălucire
ieşită din sufletul meu

te iubesc ca o zi
strivită de caii negri
acoperiţi de spuma mării
după un taifun

te iubesc ca un simplu
coborâtor din stele
încununat de lauri
oferindu-ţi câţiva sori

te iubesc din primul
până la ultimul cânt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc între-timp

Te iubesc dimineaţa
te iubesc la amiaza
te iubesc seara
te iubesc noaptea
te iubesc dimineaţa
te iubesc la amiaza
te iubesc seara
te iubesc noaptea
te iubesc dimineaţa
te iubesc în cerc
te iubesc în pătrat
te iubesc în dreptunghi
te iubesc în triunghi
te iubesc în unghi
te iubesc în linie dreaptă
te iubesc în linie frântă
te iubesc în linie curbă
te iubesc te iubesc te iubesc
te iubesc în cerc
te iubesc în centrul cercului
te iubesc cu centru cu tot
punct

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum eşti

cu tot cerul verii
ce va fi să vină
te iubesc!

cu slove cioplite
în slava alpină
te iubesc!

cu boabe de rouă
în ochiul dimineţii
te iubesc!

cu speranţe strânse
în cumpăna vieţii
te iubesc!

cu păsări întoarse
din caldele ţări
te iubesc!

cu vechile trenuri
uitate în gări
te iubesc!

cu palate de aur
ridicate-n poveşti
te iubesc!

deloc complicat,
chiar aşa cum eşti
te iubesc!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te
iubesc
independent
în
foşnet
de
cetini

Te
iubesc
tumultos
în
murmur
de
mare

Te
iubesc
cum
vioara
iubeşte
arcuşul

Te
iubesc
cum
soarele
iubeşte
zarea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile iubesc mai mult decât bărbaţii şi suferă mai mult decât ei. Dar, pe când bărbatul, din experienţa iubirii sau dintr-o mare suferinţă dezvoltă un gând sau un sens de universalitate, pentru femeie ele rămân strict individuale, fără o proiecţie sau o adâncire în esenţial şi etern.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc în vis şi-n somn,
Te iubesc noaptea, când dorm,
Te iubesc oriunde, oricând,
Eşti mereu în al meu gând.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axa

m-am sprijinit îngândurat şi trist
de axa planetară, axa planetară
uimită de senzaţia că mai exist
scăpa-n rulmenţi surplus de arsă ceară

năfrămi magnetice-nnodate faustos
de axa planetară, axa planetară
le aşternea în căi lactee şi pe jos
ca pe-n covor, să calc, să nu mă doară

eu aşteptăm schimbări de pol la nord şi sud
de axa planetară, axa planetară
mă tot ruga să mai aştept să nu mă ud
în apele ce vor veni subit la scară

trezit din gânduri şi fantastice visări
de axa planetară, axa planetară
mă întorcea mereu cu faţa înspre zări
şi mă ruga să le mai las, să nu dispară

îmi savurăm trufia şi independenţa mea
de axa planetară. Axa planetară
sărită de pe fix indiferentă-şi caută
un punct de sprijin nou în era nucleară...

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

ca pe un cireş înflorit
care a
duce roiul de albine
te iubesc cum iubeşti tu
trandafirul
roşu de ruşine şi indig
(n)are - buzele se iubesc
şi ele se unesc - ceva familiar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie

eu nu urăsc nimic
iubesc verdele crud
umilul fulg ce cade
peste înşelătoare linişti
sub plapuma visului
iubesc pânza ţesută de şoareci
din iarbă
roşul aprins al macilor singuri
chiar şi otrava rămasă
în sarea visului neagră
a lunii ce despică o brazdă
pune hotar pe pământ
între virtute şi rază
iubesc ceea ce sunt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracolul iubirii

... Şi te iubesc, şi te iubesc mereu,
Şi parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând şi bun!

... Şi te iubesc din zori până-n *serare,
Şi te iubesc nopţile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!

... Şi te iubesc în vremi de pace, de război,
Şi te iubesc prin vântul aspru şi prin ploi
Când seceta din noi nu ştie a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!

... Şi te iubesc ca un călugăr orb,
Şi te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoţii, ardoare!

... Şi te iubesc, te iubesc atât de mult
Încât toate bătăile inimi-ţi-ascult
Când sângele meu se dilată în tumult
Sinceritate vie, dulcele dintâiul sărut?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

e praful şi rugina
care le mănâncă oglinda,
când ne temem
să ne răsfrângem în ele.

Poate că şi ele,
cuvintele,
sunt praf şi rugină
care tulbură adâncurile
atunci când se oglindeşte
în ele
tăcerea.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata

Ca o săgeată a străpuns liniştea nopţii,
Prelung la malul mării; pescăruşi
Ţipând şi valuri stranii
Durerea i-a spălat, ducând cu ele,
Însângerate umbre şi mărgele
De lacrimi care i-au răpit suflarea...
Şi s-a pătat cu sângele lui, zarea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc culorile; ele nu plâng, ele nu te înşală, ele nu te părăsesc... Mâine culorile se întorc.

citat din Cesare Pavese
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea

Nopţi şi câte zile
Până la scadenţă
Măsurate-n mile:
Milă, Excelenţă!

Omul vine, pleacă
Pietrele rămân
Râul dacă seacă,
Timpul e stăpân!

Şi-om pleca cu toţii
În ţinutu-acela
Fiii şi nepoţii
Ne-or găti nacela

Fără pulberi drumul,
Fără de întors
Fumul, poate scrumul
Dacă ni s-a tors,

Aţa pe mosor
Cânepa sau inul
Pacea dacă mor,
Pacea cu destinul!

Zile, albe file
Până la scadenţă
Mi le-nsemn. Şi mi le
cumpăn, Excelenţă!

Cu aceleaşi nopţi
Moarte provizoriu
Plâng strugurii copţi
Zarea de ivoriu

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea

Nopţi şi câte zile
Până la scadenţă
Măsurate-n mile:
Milă, Excelenţă!

Omul vine, pleacă
Pietrele rămân
Râul dacă seacă,
Timpul e stăpân!

Şi-om pleca cu toţii
În ţinutu-acela
Fiii şi nepoţii
Ne-or găti nacela

Fără pulberi drumul,
Fără de întors
Fumul, poate scrumul
Dacă ni s-a tors,

Aţa pe mosor
Cânepa sau inul
Pacea dacă mor,
Pacea cu destinul!

Zile, albe file
Până la scadenţă
Mi le-nsemn. Şi mi le
cumpăn, Excelenţă!

Cu aceleaşi nopţi
Moarte provizoriu
Plâng strugurii copţi
Zarea de ivoriu

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza venală

O, Muza mea iubită, îndrăgostind palate,
O să ai tu, când vântul Ghenarul şi-o purta,
Când negre griji şi-omături la tine-or înnopta,
Cămin să-ţi încălzească picioarele-ngheţate?

O să-ţi învie umeri de marmure pătate
La razele pătrunse prin oblonirea grea?
În punga mai uscată ca însăţi gura ta,
O să aduni, tu, aur din bolţile-nstelate?

Ca să câştigi o pâine, îţi trebuie să-apari
Ca un diac ce-nalţă cădelniţi la altar,
Psalmodiind litanii în care n-ai crezut,

Sau să-ţi arăţi, paiaţă lihnind de nemâncare,
Hazlia strâmbătură cu plâns necunoscut.
De râs să-şi salte burta mulţimile murdare.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Ion Pillat
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!