Nu te-ai priceput
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai plăcut,
Că eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ți-am fost dragă, știu eu bine,
Dar, să-mi spui, tu te-ai temut.
Și eu toate le-am făcut,
Ca să poți să-mi spui odată,
Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată?
Și plângeam de supărată
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici că-s mândră și n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde știi? În cale
Ți-am umblat și-n deal și-n vale,
Și-orișiunde te-am știut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Să mă-mprietenesc cu tine:
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Și plângea durerea-n mine,
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Am fost rea și n-aș fi vrut
Să te las, ca altă fată,
Să mă strângi tu sărutată?
Dar m-ai întrebat vrodată?
Mă-nvingea să te sărut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chip cătam cu viclenie
Să te fac să-ntrebi, și mie
Mi-a fost luni întregi mânie
Că tu nu te-ai priceput.
Nu te-ai priceput!
Zici că de m-ai fi cerut
Mamei tale noră-n casă,
N-aș fi vrut să merg? E, lasă!
Că de-o fată cui-i pasă,
Nu se ia după părut!
De-ntrebai, ai fi văzut!
Tu să fi-nceput iubitul,
Că-i făceam eu isprăvitul
Tu cu pâinea și cuțitul
Mori flămând, nepriceput!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
De ziua mamei
E ziua ta, mămică,
Și tare te iubesc,
Căci tu vrei să cresc mare,
Cuminte și-ndrăzneț.
Te-ai necăjit cu mine,
Pân' ce m-ai făcut mare,
Și recunosc, mămică,
Că nu te-ai plâns prea tare.
Ai vrut să faci din mine,
Un copil bun, cinstit,
Și, cred, mămică dragă,
Că tu ai reușit.
Acum, eu doar îți mulțumesc,
Dar, când voi fi mai mare,
Eu îți făgăduiesc,
Să fii mândră de mine,
Pe ori unde m-oi duce,
Și-atuncea vei vedea,
Că munca ta mămico
Răsplata-ți va aduce.
Spun poezia și nu mă uit la tine,
Eu știu, mămică dragă,
Că plângi, nu de rușine,
De dragul meu, mămică!
De ceea ce-ai crescut,
Ești mândră, că-s cuminte,
Copilul tău iubit.
Și când vei fi bătrână,
Eu mâna ți-o sărut,
Drept mulțumire ție,
La tot ce te-ai zbătut,
Și lacrima fierbinte,
Din ochii tăi, cândva,
Nepoții ți-o vor șterge,
Să știi, mămica mea.
poezie de Valeria Mahok (7 martie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce te-ai dus? De ce nu vii?
Un an din viață-a mai trecut
Și încă o stea a mai căzut.
Cum anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată trec și eu,
Imbătrânesc și-mi pare rău,
Că nu m-ai cunoscut.
De ziua mea te-aștept să vii.
Te anunț de astăzi ca să știi.
Să vii! Un.... La mulți ani să-mi spui,
Că sunt orfan, al nimănui,
Să nu mai rătăcești haihui,
De ce te-ai dus? De ce nu vii?
O.... Vino iar iubirea mea,
Te-aștept și te voi aștepta.
Eu te ador și.... mult am vrut,
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să fim din-nou ca la-nceput
Măcar un ceas. De ziua mea!
Dar.... În zadar am așteptat
Venirea ta. M-am înșelat.
Eu cred că nu mă mai iubești,
Nu-mi vrei iubirea, n-o dorești,
De și ți-am spus că nu greșești.
Sincer! Regret că ai plecat.
Dar... Nu-i nimic, vei regreta.
Când dorul te va zbuciuma,
O să încerci să îmi revii,
Când toamnele-ți vor fi pustii,
Atunci... Iubita mea! Ți-o spun să știi
Că te-am uitat! Și, nu te pot ierta.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.Îmi pare rău... De ce m-ai părăsit
La 15 ani de la dispariția celei ce a fost...
De ce oare mi-a fost lăsat
Să sufăr ani înlăcrimat
Și să trăiesc de parcă nu-s,
De când te-ai dus, de când te-ai dus...
De ce atâtea suferinți
Ce uneori mă scot din minți
Și-atunci eu plâng îndurerat,
De ce-ai plecat, de ce-ai plecat?
De ce? Că doar nu ți-am greșit,
Fără să-mi spui m-ai părăsit,
Sau ți-a fost jenă să mă lași
Să-ți fiu părtaș, să-ți fiu părtaș...
Odorul meu, "Tu" ai știut
Cât am sărit și m-am zbătut
Să fac așa cum ți-ai dorit,
Dar tu m-ai părăsit, m-ai părăsit...
Fii liniștită de știam,
Eu până-n ceruri alergam,
Să te opresc din drumul tău,
Îmi pare rău, îmi pare rău...
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (20 ianuarie 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântece
Mama zice din Scriptură:
Dacă doi prieteni ai,
Vrând să dai a ta avere
Unuia, cărui s-o dai?
Unul tace, altul cere;
Cest din urmă-i prefăcut
Dă-o dar cui n-a cerut!
Eu explic cuvântul mamei:
Mamă, eu te-am priceput!
Tu-mi ești dragă, tu și-o fată!
Tu-mi tot ceri să te sărut,
Ea nu-mi cere niciodată.
Și, după scriptura ta,
Ghici, pe cine-aș săruta?
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsirea
Și te-am văzut,
Inima-mi bătu mai tare,
Mi-ar fi plăcut
Să-mi spui o alinare,
Tu doar m-ai salutat,
Eu mai mult aș fi vrut,
Poate un sărut,
La asta-ș fi visat,
Tot frumoasă ești,
Deloc nu te-ai schimbat,
Oare mă mai iubești?
Am uitat... totul s-a terminat
poezie de Dorin Teodorescu (13 august 2010)
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună? Sau adevăr aprins?...
Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?
De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!
De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!
De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia să îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!
N-a fost corect nici drept cum ai jucat,
Eu sinceră ți-am fost întotdeauna...!
M-ai sfâșiat când eu secretul ți-am aflat,
Și de atunci inima plânge ca nebuna!
Și tot tu necontenit mă căutai...!
Deși descoperit ai fost de mine!
De ce în pace oare nu mă lăsai,
De ce mi-ai dus inima în ruine?...
Ori egoist, ori nu știu ce ai fost...!
Ori parșivism a fost ascuns în tine!
Cum ai putut să-ntorci viața-mi pe dos,
Și să-mi răpești ce nu îți aparține?...
Și multe se lovesc în contradicții...
N-am înțeles nici azi ce ai făcut...!
Ori decăzut-ai tare în perdiții...
Ori m-ai iubit, și nu ai știut...!
O joacă, un capriciu, o iubire...
Atât a fost, sau ce a fost de fapt?!
Dar ce a fost, mi-a dat nemulțumire,
Când fals trăiai rolul tău din act!
Vreau să-nțelegi impactul ce-ai lăsat!
Eu nu mai pot să fiu la fel vreodată...
N-am fost eu cea care te-a chemat,
Și altceva ți-am fost eu ție toată!
De ce nu te-ai uitat atent la mine?...
N-ai remarcat că eu sunt altceva?!...
Nu ai văzut structurile-mi divine,
N-ai sesizat nimic?! Orice! Ceva!!!
Fost-ai așa de orb la mine oare...
De n-ai văzut cât pot și ce sunt eu?!
Trebuia să mă iubești tare,
Să mă ții lângă tine tot mereu!
Și la final perplexă m-ai lăsat!
Lovit-ai crunt în inimă și cuget...
Cum ai făcut, mult m-a îndurerat,
În cioburi ai lăsat un suflet...!
Minciună?!... Sau adevăr aprins?...
Ce-a fost în inima-ți vicleană?
Doar te-ai jucat până ai fost prins?
Și n-ai gândit că mi-ai lăsat o rană!...
Ce-a fost, s-a dus... dar pentru mine-i viu!
Nu pot uita și merge mai departe...
Sufletul rănit, plânge în pustiu,
Și toate rănile mi le adun în carte...
De n-ai iubit defel, doar te-ai jucat,
Mă rog să suferi mult... așa ca mine!
Nu pot să iert mai mult de am iertat,
Să mă distrugi atunci când îți convine...!
Și înțelege că nu ai fost corect!...
Și nici iertare n-ai învățat a cere!
Schimbă-ți caracterul mult infect,
Și inima amară ca o fiere...
Lumina să se-abată asupra ta...!
Să înțelegi că viața nu-i o joacă...
Nu-ți bate joc în viață... treaba ta!
Dar roata se întoarce ca o placă!
Și să înveți iubirea și iertarea...
Să le oferi cu suflet luminat,
Ascultă-ți din inimă mereu chemarea,
Că să trăiești cinstit, corect, salvat!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Pe ce te-ai bazat?
Esti mic băiete, mult prea mic,
Ești alt pitic, în alt ibric,
Ești piulița de la cric,
Tu nu scrii domnule nimic,
Ești aburul din alambic
Și nici măcar nu ai buric!
Așa mi-ai spus atunci în toamnă,
Pe ce te-ai bazat scumpă doamnă?
Ce-ai vrut să-mi spui și ce înseamnă,
Ce te frământă și îndeamnă?
Să-mi spui doar pe ce te bazezi,
Eu am nevoie de dovezi,
Să nu-mi pui pe pereți cai verzi,
Și-n divagații să te pierzi!
Concret, mă nene, asta-i treaba!
La scris tu te-ai cam luat cu graba
Și orice-ai scrie, scrii degeaba,
Ai fi mai vrednic la strâns iarba!
Nu zău, tu pe ce te-ai bazat?
Că n-avem freză de frezat?
Și nici aspect civilizat,
Cu intelect organizat?
Când criticii m-au așezat,
Pe-un eșafod improvizat!
Eu un pitic, așa stilat?
Sunt un titan încovoiat!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te întreb
Te întreb dacă pe 14
ai văzut în ochii mei
cum se joacă fluturașul,
Sau de-ai realizat, iubito,
ce ascunde iepurașul...
Te întreb dacă pe 15
te-ai gândit la ce ți-am spus,
Sau au fost cuvinte simple
care-au fost,
care s-au dus...
Te întreb dacă pe 16
îți mai aminteai ceva,
Nu te-am vrut doar eu, iubito,
Te-a vrut și inima mea...
Te întreb dacă pe 1
ai de gând să-mi spui ceva,
Sau nu-ți pasă și aștepți
să îngrop dragostea mea...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De azi
De azi n-o să-mi mai fii povară, n-o să te caut nici deseară,
e iarnă-n suflet pân' la vară când tu vei reveni din țară.
Te-ai dus în regiuni străine, ai vrut numai să scapi de mine,
credeai că-acolo-ți va fi bine, n-ai judecat cum se cuvine!
Mi-ai fost iubire până ieri, degeaba azi iertare-mi ceri,
ești încărcată cu poveri, te temi de ele să nu pieri!
Te mângâiam cu-a mea iubire, mai suportam câte-o ieșire,
mă mulțumeam cu a ta fire, dar ai rămas o amintire.
Te-am respectat ca pe regină, erai ființa mea divină,
mă tem iubirea să-mi revină, de azi îmi ești ca o străină.
Nu pot să uit, mi-aduc aminte, mă-nvăluiai cu jurăminte,
cu dragostea cea mai fierbinte, neexprimată în cuvinte.
Nu voi mai plânge ai tăi pași, nedrept învinuiți părtași,
de-acum în pulbere rămași, că n-ai știut cum să mi-i lași.
Am plâns prea mult la geamul tău, tu erai fată, eu flăcău
și mă cuprind păreri de rău că-n jurul nostru-acum e hău.
Nu voi găsi în amintiri decât plecări, decât veniri,
eu am crezut în năluciri, dar mi-ai lăsat doar pustiiri.
Tu singură te-ai șters din vise, uitând de datorii promise,
că ne legase, pare-mi-se, cel jurământ ce ne unise.
Din minte eu te-am scos de azi, ai grijă mare să nu cazi
și-n ochii tuturor să scazi că nu-ți mai găsești camarazi!
Ți-am oferit tot ce-am avut, ți-am dat atât cât am putut,
în schimb nimic nu ți-am cerut, ori ai fost oarbă ori n-ai vrut.
Ai fost o lașă! Lașitatea nu stă la braț cu demnitatea,
plânsul distruge sănătatea, că ți-a plăcut singurătatea.
Fără să ceri sau să primești n-ai știut drumul să-ți găsești,
pe căi greșite rătăcești și singură te umilești.
Apuc-o iar pe drumul drept și fă un lucru înțelept:
curaj, speranță pune-n piept și vino, că uit tot, te-aștept!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine, te-am văzut aseară,
Aveai in brațe flori de violete,
Nu te-ai schimbat, ești ca odinioară
Cea mai frumoasă fată între fete.
Mi-e dor de tine, n-ai îmbătrânit,
Ești tot așa cum te știam de fată,
Am stat în loc, am stat și am privit,
Erai o doamnă fină, delicată.
Aceleasi gesturi, pline de lentoare,
Aveai și asta mi-amintea
Că-n tine exista candoare,
Că făcea parte din ființa ta.
Nu m-ai văzut și te-am putut privi,
Râdeai la fel, făceai la fel gropițe,
M-am lăsat pradă unor nostalgii,
Unui regret și-atâtor neputințe.
Nu te-ai schimbat, îmi este dor de tine
Și am pășit încet in urma ta,
Și miroseai atât, atât de bine,
Iubita mea, iubita mea!
Mi-e dor de tine, chiar de-s vinovat
Te-am părăsit și te-am lăsat plângând,
Acum strângi mâna unui alt bărbat,
Eu strâng doar amintiri, in gând...
poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 82
Tu nu te-ai însurat cu Muza mea,
Deci nu poți fi blamat că savurezi
Ce alți poeți în versuri vor să-ți dea,
Și cartea lor o binecuvântezi.
Ai nuanță vie, ești și priceput,
Iar lauda cu mult mi-o depășești,
De-aceea vrei s-o iei de la-nceput
C-un alt condei, cu el să propășești.
Și fă așa, dar când vor inventa
Expresii minunate fel de fel
Să știi că-n vorbe simple slava ta
Cântată e de-al tău amic fidel.
Iar ei mai bine chipuri zugrăvesc
Ce n-au culori, pe tine te jignesc.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sunt parte din tine
Aveam o teamă despre noi
Și te-am luat de mână...
Să-ți simt iubirea ca șuvoi,
Cu mine să rămână.
Dar ți-ai retras-o imediat
De parcă n-ai fi vrut
În inimă să îți fi stat
Așa cum am crezut.
Și te-ai retras în tine mut,
Așa cum faci mereu;
Spui doar că bine tu mi-ai vrut,
Dar binele-a fost greu...
Fost-am respinsă-n clipă grea,
N-ai vrut să mă iubești!
M-ai fi iubit și-n vreme rea,
De-ai fi primit ce ești.
Ce șarpe mi te-a-ngenuncheat,
Hrănind doar cu minciuni
Mintea ce ți-a învolburat,
Ca răul să aduni?!...
Vorbeam, dar nu mă auzeai,
Erai așa departe...!
Și dacă tu mă ascultai,
Învinsă era o moarte!
Aștept să cauți, să găsești
Și să mă iei de mână...
Cărarea să ți-o potrivești,
Iar dragostea să vină.
Ți-am fost și sunt un sfetnic bun,
Tu nu le știi pe toate...!
Parte cu parte îți adun,
Definind o carte.
Tu amintește-ți cine ești,
Găsește drum spre mine...
Sunt partea care-o tot gonești,
Iar partea e din tine!
Stai și privește înspre cer,
Predă-te în iubire...
Te vei simți-ncălzit în ger
Și beat de fericire...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Momentul
A fost o zi, nu știu în ce zi,
Nu-mi amintesc la ce oră
Dar îmi amintesc că te-ai întâlnit,
Te-ai auzit, ai strigat, ai trăit.
Îmi amintesc evadarea ta...
Ai ieșit dintr-o gaură de viață
Și te-ai născut cuvânt fără voce.
Acum că te-am citit,
Nu-mi amintesc de ce...
În acea zi, în acel moment
Te-ai găsit căutând în mine,
Pe mine sau pe lângă mine.
Ai fost în așteptare
Sau mai ești încă,
În acel moment, în locul acela
Mi-amintesc...
Era plin de absența mea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul plecării
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Și m-ai lăsat să plâng îndurerată...
De ce n-ai spus atunci, de prima dată,
Dacă pân' la urmă nu ți-am fost pe plac?
Suspin în noaptea grea, înlacrimată,
Căci n-am curaj de-ați spune de ce zac.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Și m-ai lăsat să plâng îndurerată...
Nici nu mai știu ce-aș mai putea să fac
Să-ntorc acele vremi de altă dată.
Cred că deja mai bine-ar fi să tac
Și să te las să pleci în lumea toată.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac...
rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai e timp
Nu mai e timp... pentru nimic,
Din ce ar fi putut să fie!
Cafeau-așteaptă în ibric,
Dar eu simt că nu mai sunt vie.
Din clipa-n care ai uitat
Să mă mai cauți, am murit.
Toată IUBIREA ce ți-am dat
Ar fi ajuns de-un Infinit...
Te-am speriat? Iubeai prea mult?!
De ce mi te-ai ascuns de mine,
Când numai eu știam s-ascult
A Inimii tale simțire?!
Acum, degeaba te-ai întors,
Că nu te mai doresc, vezi bine!
Tot ce aveam noi mai frumos,
Ai risipit, fugind... de tine!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În spatele unui om priceput se află întotdeauna alt om priceput.
proverbe chinezești
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ai ascuns privirii mele
Te-ai ascuns privirii mele,
m-ai lăsat singur pe lume.
Am în suflet chinuri grele,
m-aș plânge dar n-am cui spune.
De-acuma sunt muribund.
Inima mi-ai sfâșiat.
La tine nu pot s-ajung,
că la cer te-ai înălțat.
Străine-s toate-n jurul meu.
Un chin e viața pe pământ.
Mă voi ruga la Dumnezeu
să te urmez cât mai curând.
Sus, în ceruri, împreună,
o veșnicie vom trăi.
Vom fi stele lângă lună
și nopțile vom străluci.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Secvența din vis
Te-ai întrupat azi-noapte într-un vis,
plutind ciudat prin raze învelite
în ape de lumină risipite
prin lumea cu decorul indecis.
Nu te-ai oprit, nu m-ai văzut, n-ai stat
să-mi spui ce-ai mai făcut, cum e la tine,
în lumea-n care viața se susține
prin legi de care eu nu am aflat.
În visul meu, ce iute s-a sfârșit,
ai fost doar o secvență trecătoare,
o dublă-n care un actor grăbit,
din rolul ce-l iubea cu-nflăcărare,
o replică să schimbe a voit
și a schimbat-o, însă... a greșit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață
Prin ce ținuturi rătăcești
Pribeagă?
În care grotă din povești
Ai hibernat o vară-ntreagă?
O, Muza mea cu nasul mic
Și coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângă mine?...
Ți-am prins în părul inelat
Vreo floare artificială?
Te-am ofensat
Cu vreo metaforă banală?
Ori mi-ai bătut vreodată-n geam
Și, spionând perdeaua trasă,
Te-ai supărat că nu eram
Acasă?...
Vrei poate macii din livezi
Pe toți cu mâna ta să-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu pălăria după fluturi?
N-ai adormit cumva pe-afară
Și te-ai trezit sub un umbrar,
Îndrăgostită de-un măgar
Ca-n Visul unei nopți de vară?
Cu Demonul lui Lermontof
Te-i fi-ntâlnit și ți-a fost frică?...
Nu ți-a intrat cumva-n pantof
O pietricică?
(De-aceea-mi iese șchiop și mic
Un vers, în fiecare stanță...
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanță!)
Ori m-ai zărit vreodată stând
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,
La toate...
Dar n-am făcut-o pe furiș
Cum fac confrații mei cu tine,
Ci pe afiș
Mi-am spus păcatul la oricine,
Și confidențele, tu știi,
Le-am dat pe față, tale-quale,
Într-un volum de Parodii
Originale...
Oricum, de-o fi ca-n viitor
Să placă stihurile mele,
Las mărturie tuturor
Că n-ai colaborat la ele.
Că singur m-ai lăsat să scriu
O carte-ntreagă fără tine...
Și dacă totuși mai târziu
Te vei întoarce lângă mine,
Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul călimării crunte
Muind un deget, am să-ți fac
Un benghi în frunte!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
De te-ai naște azi călugăr
N-are primăvara timp să te scuture de vină,
Și din ochi, să-ți fure spaima, ce-ai ascuns-o în retină.
Tu iubești fără pretenții și-i pui morții ochi de ceară,
O arunci în anotimpuri să se nască-n primăvară.
Azi te scriu cu întuneric pe lumina de pe tâmple,
Și te cânt cu glasul mut tot sperând să nu se-ntâmple,
Și să nu-mi corupi instinctul, sau dorința-ncătușată,
Ce îmi stăpânește firea și iubirea de-altă dată.
De te-ai naște azi călugăr tot la fel ai blestema,
Și uimirea dar și ura ce se-ascunde-n barba ta.
Te-ai uita tot după fete și le-ai tot cânta dramatic
Te-ai preface ziua-n înger, însă noaptea ai fi sadic.
Nici nu știu de ce am vrut să îmi sângerezi în rană,
Te-am iubit cu-atâta ură de nu cred că-s pământeană.
Sângerează azi altarul unde îmi citeai scripturi
Fiindcă eu te-am vrut poet, să îmi scrii pe piele versuri...
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!