Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

George Coșbuc

O noapte pe Caraiman

Scoboară degrabă ciobanul
La târlă cu oile lui.
E seară pe culme, și nu-i:
Se-ntunecă-ncet Caraimanul
Cum nu-l mai văzui.

Stau neguri pe Jepi, pe Furnica,
Și neguri pe Vârful-cu-Dor:
Se lasă din umedul nor
Tăcerea și noaptea și frica
Pe culmile lor.

S-a stins după muceda stâncă
Și ultimul roșu de-apus.
Deodată, cu soarele dus,
O noapte cumplită și-adâncă
Se varsă de sus.

Iar alta se urcă din vale
Cu spaima eternei tăceri
Ah, cum a fost ziua de ieri?
Grozave sunt, Noapte,-ale tale
Tăcute puteri!

N-aude urechea, nu vede
Nici ochiul nimic. Și de viu
Tu pari îngropat în sicriu
Și sufletu-n tine se crede
Un pom în pustiu!

Așa înaintea creării
A fost tohu-bohu, socot:
Plutea peste-adânc Sevaot,
Și, neștiutor al mișcării,
Sta haosul tot.

Aici, în sălbatica noapte
Cunoști ce e vecinic și sfânt.
Ce soli ai vieților sânt
O rază și câteva șoapte
Pierdute de vânt!

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Citate similare

George Coșbuc

Mama

În vaduri ape repezi curg
Și vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacăra lor geme.

Clipește-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colțuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Și torc în rând cu tine;
Sunt încă mici și tată n-au
Și George nu mai vine.

Un basm cu pajuri și cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ș-asculti povestea ei
Și stai îngândurată.

Și firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă,
Spui șoapte fără de-nțeles,
Și ochii tăi stau țintă.

Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră...
Te uiți la el și nu-l rădici,
Și fetele se miră.

... O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung privești
"Ce vezi?" întreab-o fată.

"Nimic... Mi s-a părut așa!"
Și jalea te răpune,
Și fiecare vorba-a ta
E plâns de-ngropăciune.

Într-un târziu, nerădicînd
De jos a ta privire
"Eu simt că voi muri-n curând,
nu-mi mai sunt în fire...

Mai știu și eu la ce gândeam,
Aveți și voi un frate...
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... Să-l vad venind,
mai trăi o viață.
E dus, și voi muri dorind
Să-l văd o dată-n față.

Așa vrea poate Dumnezeu,
Așa mi-e datul sorții,
n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morții!"

Afară-i vânt și e-nnorat,
Și noaptea e târzie;
Copilele ți s-au culcat
Tu, inimă pustie,

Stai tot la vatră-ncet plângând;
E dus și nu mai vine!
S-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 1 septembrie 2016.
Distribuie
George Coșbuc

Vulturul

Venind de departe cu zborul întins
S-oprise deasupra Ceahlăului nins,
Ș-apoi din rotiri tot mai strâmte-n cuprins
Căzu, ca să prindă vro pradă,
Cum uneori parcă vezi fulgerul stins

Pe când nici nu-ncepe să cadă.
Eu nu știu, fui vesel ori trist în acel
Ocol ce-l făcui împreună cu el,
Că-ntâi îmi păruse că-i vis și mă-nșel
Dar bine venitu-mi-a-n minte
Vulturul văzut în rotire la fel
Cu ani de viață nainte.

Un pisc singuratic al muntelui plin
De colțuri de stâncă, cu zborul său lin
Acela-l rotea prin văzduhul senin
În sute de cercuri egale,
Și-n fiece zi și tot timpul vecin
Umbririlor nopții din vale.

Păstorii spuneau că păzește pe-ai lui,
Că-n rece cuib scoate părechea sa pui
Și hrană-i ducea ori pe-aceea ce nu-i
La staul pe-amurg, din mioare,
Ori cerbi sugători ce se culcă sătui
Sub brazii ce-acopăr izvoare.

Și parc-aș vorbi ca de lucruri de ieri,
Ce drag îmi era nesătulei vederi!
Când singur în largul înaltei tăceri
Brăzda cu rotirea sa golul;
Și-uimit cum de-a lungul atâtora seri
Eu stam urmărindu-i ocolul.

Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus
O noapte cu-atâta-ntuneric c-a pus
În minte-ne stavili putinții de-adus
Aminte ce-i timpul și locul,
Și-urlau în cumplita cădere de sus
De-a valma și apa și focul.

Ci-ncet se făcu și-o lumină ca-n zori,
Iar ziua, ce prinsă de-ai spaimei fiori
S-ascunse pitită-ntre ceruri și nori,
Se-ntoarse, și soare fu iară,
Și-apusu-i stârnit-a minuni de culori,
Cum nu mai fu-n lume vro seară!

Iar sufletu-n noi ce și-acum tremura,
De farmec cuprins, ca pierdut se mira!
Dar unde-o fi piscul? Căci nu mai era
Și-n locul lui gol și lumină
Vulturul, el însă și-acu-nconjura
O stâncă trăsnită-n ruină.

Deodată cu țipet se-ntoarse napoi,
Ca unul ce-și schimbă gândirea, și-apoi
Spre văi, și departe, cu zborul greoi
Încet ni se stinse vederii.
De-atunci nu-l văzură nici alții, nici noi
Rotind în luminile serii.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Armonia tăcerii

Tăcerea iernii vrea, înfrigurată,
o haină în culori strălucitoare,
un curcubeu, o rază de la Soare,
orice, doar să se vadă transformată,

Vrea să se știe ruptă în cuvinte
rostite cald, prin ochi, sau doar prin șoapte
ce prelungesc dorințele în noapte
în amalgam de rece și fierbinte.

Tăcerea noastră zace risipită,
căci n-a putut troiene să închege,
și nici acum nu poate înțelege
cum, pentru noi, n-a fost deloc ispită.

Ne alintăm cu o privire vie,
iar ochii noștri,-n vorba lor zglobie,
se-mbrățișează într-o armonie
așa cum ni s-a scris și-a fost să fie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul nopții

E-un tremur printre razele de lună
și nicio stea pe cer. E-așa pustiu
încât, în noapte, par că se adună
oștirile trimise din neviu.

Se-agită-n murmur tainic printre ramuri
o adiere stranie de vânt,
iar peste lac, în valuri fără hamuri,
aleargă bidiviii de spăimânt.

E-o noapte neagră, noaptea cea mai noapte,
și se cufundă în tăceri prea mult.
Mi-e dor de stele, foșnete sau șoapte
pe care-n întuneric să le-ascult.

A-nfăptuit el, dorul, o minune?
Nu știu ce-a fost când au plecat, tiptil,
și umbrele, și norii, dar pot spune:
privighetoarea a-nceput un tril.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pașii sufletului

soarele a căzut pe pământ
cântecul ploii a tăcut
o lacrimă s-a scurs în palma mea
și a plâns
iarba se târa agonic la vale
coboară tăceri din văi
din mână în mână
hăulește un dor, mai latră dulăul
răsună o stâncă în stâncă
eu am rămas să scriu în nisip
povestea unui om rătăcit într-o noapte
aleargă turmele din munți
cu copitele despicând amurgul
torentele se rostogolesc în cale
se topește amurgul
sunt singur pe țărm
sufletul, o poartă spre casă
mă apasă tăcerea și clipa e dusă
încotro prin casă
caut un torent de lumină
coboară o stea
în marea de flăcări
caut un drum către casă
afară e noapte
și noapte este în mine
ochiul tăcut
pulberi de gânduri
păsări de lut și oameni de piatră
în palme, lacrima pură
plăsmuiește-mă Doamne, din roua Ta
să fiu fiorul unui gând surâzând în zare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E liniște, e pace, e Dumnezeu

E liniște, e pace, e liniște deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcați de stele copacii din grădină
E liniște, e pace, e noapte, e târziu

Simt cum se-ngână șoapte și foșnete bizare
în așternutul rece rămas pe canapea
E liniște, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheață-n ea

Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Și lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E liniște, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă și mă ning

Mi-e amorțită mâna și pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopții lovind cu valuri mici
În neștiute țărmuri pierdute printre vise
E liniște, e pace, e Dumnezeu aici

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul nimicului

Din nimic - zidesc nimicul…
Soarele, pe boltă sus,
S-a urcat, săltând buricul…
Noaptea-n fund de iad s-a dus.

Vrăbii, vânt și disperare…
Zac - de doruri părăsit;
Din nimic - nimic răsare…
Unde-i tot ce-am îndrăgit?

Frica tot mai des mă paște
Zi de zi și ceas de ceas…
Din nimic – nimicul naște…
Șovăie stingheru-mi pas.

Gânduri negre-mi sunt stăpâne
Nu mai am nimic de-ascuns…
Din nimic – nimic rămâne…
Zile am trăit de ajuns.

Socotelile de-acasă
Nu s-au potrivit în târg…
Cum nimicu-mi este casă
Din nimic – nimic dă pârg.

Amăgiri și vise nu-s…
Bun tovarăș mi-e nimicul!
Soarele, pe boltă sus
S-a urcat săltând buricul.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea-o noapte

Sunt seri întunecate... Luna plină,
În umbre stranii, iată, s-a ascuns...
Sub degete de raze stau uitate
Viața, durerea, ochiul care-a plâns.

Umbrela unui nor e ca o pleoapă
Îmbătrânită, cavă și pustie...
În ea atâtea vis se îngroapă
Și despre ele, nimeni nu mai știe...

Lumina-n fulger, irisu-l îmbracă
Și ca un clopot tulbură uitarea...
E plină de speranță-ntunecarea
Și de dureri este pătată zarea...

Noaptea-o noapte... Plâns de-nmormântare...
O întrebare – "a fi?" sau "a nu fi?"...
Căci înrobiți de-atâta resemnare,
Nu mai putem visa o altă zi...

În noapte vântul parcă e mai rece...
În noapte ochiul parcă e mai plâns...
Mă-ntreb de ce atâta resemnare?
Ce are noaptea-n neguri de ascuns?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acum

Acum – e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, și-atât, trecând prin brazi și pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, și frica.

Și, ca-nainte de-a ne fi știut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer și-o noapte fiecare,
acum e bine – nopțile-au tăcut.

De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici așteptarea n-o mai știm, nici frica.
Suntem și-n noi și între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.

poezie clasică de din Versuri noi
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O noapte albă

Cozile de zmeu se aprind
vântul schimbă forma focului
noaptea în care ai albit
a fost o noapte albă
ai vrut să dărâmi peretele cu palmele
însă piatra și mortarul s-au împotrivit
ai scris pe varul proaspăt
mesaje pentru cei de dincolo
dar nu ai primit nici un răspuns
ai ros fiece literă cu unghiile
spunând rugăciuni
în limba celor ce se rugau dincolo.

Când ți-ai lipit urechea de perete
ai auzit cum răbufniră una după alta
ușile trântite la plecare
nimeni nu rămăsese dincolo să te aștepte
nimeni nu te-a strigat pe nume
n-avea rost să mai stai aici
cu ochii larg deschiși.
Cât a fost noaptea de lungă
ai privit peretele
apoi ai trecut prin el.

Oglinda de dincolo ți-a arătat
varul din păr
o mână albă
s-a ridicat și a cules
fărâmele de tencuială de pe umerii tăi
coșul cu petale de trandafir s-a răsturnat peste un licurici.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O noapte în brațele tale

O noapte în brațele tale
Și încă o noapte... apoi,
Iubito, îmi face-voi cale,
Să sorb din sânii tăi... goi.

O noapte senină și lungă,
În care nebun mă-nfășor,
Lăsând către tine s-ajungă,
Vrăjitul și-adâncul... fior.

O noapte cu vise aprinse,
Beție de patimi... arzând,
Ușor către coapse încinse,
Năvalnic alunec... curgând.

O noapte de-atingeri și șoapte,
De ploaie și fluturi în zbor,
Când buzele-n rouă sunt coapte
Și-n tine... amorul... strecor.

poezie de din Doar pentru tine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Singuri

Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n casă.
Tremurând s-a stins văpaia lumânării de pe masă,
Iar acuma numai ochiul de jăratic din cămin
Licărește-n umbra dulce, ca o piatră de rubin.

Bate vânt cu ploaie-n geamuri
Și e noapte neagră-afară...
Plânsul streșinii suspină ca un cântec de vioară
Monoton, șoptind povestea unei vremi de mult uitate...
Nici o rază nu pătrunde prin perdelele lăsate.

Ci-ntunericul prieten stăpânind până departe,
Și de oameni și de patimi fericirea ne-o desparte.
Singur eu veghez în noapte,
Ploaia cântă tot mai tare...
Și m-apropii, ochii negri să-i deschid cu-o sărutare.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Revelare

Sus pe cer în depărtare
Privesc steaua călătoare,
Îi vorbesc dar fără rost
Nu mai e nimic, ce-a fost.

Gândul meu nemuritor
Ți-l destăinui fără dor,
Ani întregi, noapte de noapte,
Conversam în mii de șoapte.

Mi-a ucis orice speranță
Gândul că n-aimai vii,
Te aștept în noaptea albă!
În durere și suspin.

Nu ți-am spus la revedere,
Nici adio sau te las,
Din cascada mea de lacrimi
Prefer să îmi fac un lanț.

Am să-l port o viață întreagă.
Pe cărarea cu speranțe,
Zi de zi am să mă întreb:
Când vine eterna noapte?

Cunoști taina vieți mele!
Nu mă lăsa nopții reci.
Te rog noaptea care vine,
Vino - ori ramai pe veci.

poezie de
Adăugat de Cosmin Vasile UgleanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pastel în penel

Păsări albe- coliere de aripi, pătează clipa...
De întinăciunea sorții mi s-a murdărit aripa,
Mă înalț în curcubee și lumina mă-mpresoară.
Trec lumină spre înalturi – fluturi cu aripi de ceară.

Anotimpuri disecate, sângerânde, pier în noapte.
Puerilă amintire, veșnicia ne desparte.
Nu sunt limite ce-ar frânge lumea morții în dureri,
Nu-i nici zi, nu e nici noapte, nu-i nici mâine, azi sau ieri.

Nu există întuneric, nici lumină, nici culoare,
Este-o noapte mai adâncă, de tăceri, întreaga zare.
Universul ni se-arată fără de sfârșit deodată,
Căci e suflet lângă suflet, parcă,-n lumea cealălaltă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te chem în vis

Adorm iar ușor, cu gândul departe,
Departe pe-un nor, pierdut în noapte,
Respir amănunte, purtat spre lumină,
Amintiri cărunte aștept ca să vină.

Renasc în visare și somnul mi-e dulce,
Către o clipă gându-mi se duce…
Și iată că dorm și totu-i pustiu
Doar lângă tine aș vrea să mai fiu.

Tresar de prin vise, te caut, te chem,
În nopțile-aprinse pe tine te-ndemn,
Să vii, să apari, cu mine să stai
Lumină în noapte mie să-mi dai.

Tu nu mă asculți, plutești anormal,
Spre lună, spre stele, eu par un banal,
Te rog, dar coboară din nou într-un vis
Și du-mă, condu-mă spre-al tău paradis.

Dar ce simt eu? Ce văd? Ce aud?
Sunt șoapte pierdute în beznă, în vânt?
A tale pierdute suspine în noapte…
Le-ascult venind, răzbind de departe.

Tu nu mă vrei, te chem în zadar,
Și în orice vis se naște-un hotar.
Dar ce mai contează? Tu n-ai vrut nicicând
Să vii-n al meu vis, te-am chemat plângând…

Și-acum în final, când ziua-i aproape,
Te văd, parcă simt cum vii de departe;
În noaptea adâncă ce curge încet
Pe tine ființă, a te visa încep…

poezie de
Adăugat de Eliana DoruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Antagonice

Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,
Se pierd tăceri asurzitoare,
Ideile ca iezii mor de sărbători,
O lacrimă să-mi dărui, Mirador.
Virgine trec, în urmă cavaleri,
În pulbere se nasc puberi,
Sunt legendarii noștri străbunici,
Ce-mi pasă mie de călăi pitici?
Au o mustață sus și una jos,
Au creier jos și-n craniu sos,
Sunt holograme, umbre de copaci,
Din cauza lor n-ai timp să taci.
Desfac petala florii fără vini,
Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?
Un ocean fără rechini
E mort și pentru albastrul cristalin.
Știau și anticii, nu-i bine fără rău,
Fu... l dracii fără Dumnezeu.

Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,
Cu tine L-am găsit pe Dumnezeu,
Într-o noapte am visat că am ucis un om,
Dimineața, în curte, murise un pom,
Dar m-am dus la poliție să întreb ce și cum,
În noaptea aceea murise-un nebun,
mi-au spus, tu ești acela, viu sau mort,
nu mai știam, kein einziges Wort.
*****************************************
Mergeam spre locul de execuție,
Brusc, am luat-o pe o stradă laterală,
m-au întâmpinat lilieci înfloriți,
apoi m-am dus după rezultatele analizelor,
lună de lună m-am dus,
mi s-a spus să mai aștept,
am așteptat până m-au îngropat.
Provizoriu.
Am primit o veste proastă,
Am luat bicicleta și am pornit în viteză,
Am simțit cum mă ridic, un nor m-a luat sub aripa lui,
Vestea cea rea s-a luat după alții.
Irina X nu mai e la nici un etaj,
O fi sub scoarța pământului,
Sub aripa vântului?
No, no, no, este-n familie și croletează versuri.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pornit spre tine

numai pustiu în jur, un alb pustiu
și va porni să viscolească iar spre seară
și tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăși va renaște primăvară

numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare

numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu știu
din ce noian de vise vei apare...

poezie de (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A-trezirea

nu ne trezim. nu.
așa am trezi și părinții.
marile noastre puteri
astăzi
sunt de partea - dreaptă - a somnului -
dinții
lor mușcă din pernă
cum ar mușca din plăceri -
e
noapte...
e
noapte extremă. dar noaptea nu este decât
un concept a-dormit (?!)
des finit, cu
nevoi speciale.
cu voi: noi specimene
de semnătură -
prin ușor sforăit. nu
ne trezim. nu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Banca și parcul

Mă certam cu el!
El zicea că a fost mai întâi de noapte zi
Eu îi aruncam o noapte înainte de ziuă!
Jocul acesta ne-a prins dimineața
când oul sub găini fumega
și tot el peste ele aburea
cu noi adormiți pe singura bancă
din parc
înaintea ei!
Ba nu... ea înaintea lui!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă lasă...

De ce-ai venit să-ntorci cuțitul
În rana ce-ai făcut-o ieri?
Oricâte vorbe tu mi-ai spune,
Vor răscoli alte dureri...

lasă să-mi trăiesc amarul,
Tu pleacă.. singur vreau să fiu,
Azi ceru-i părăsit de stele,
E noapte..-i frig.. și e pustiu!

Te du.. și nu uita, închide
Ușa tăcerii dintre noi,
Iar pașii tăi, iubiți odată,
Să-i spele mohorâte ploi.

Și uită-mă! Am fost o stea,
(Cândva îți luminam privirea!)
Din ceruri a căzut, s-a stins
Cum stinsă-ți este azi iubirea!

poezie de (2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!