Tu care-ai fost...
Tu, care-ai fost odată, tu, care ești tu, care
Vei fi adesea iarna, plecând în taină ochii,
Duioasă-ntrăzeri-vei, căzută la picioare,
Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tăcere-n preajmă și dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o pădure
Dusă de vânt și-al serii hotar ce-l atingem
De-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta prin sure
Închipuiri, în albul pierit și întinat...
Asemeni unui flutur câte-un sărut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitării. Și-n oglinda netulburată, rece,
Vor tresări petale dintr-un sălbatec crin
Ce și-a lăsat amprenta pe sânii tăi odată
Îți vei desface părul și vei privi cum vin,
Din negrul lui, răsfrângeri de noapte-ndepărtată
Și cum se-ntorc din ceață cărările-napoi,
Înfășurând mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe stradă, prin arbori-nalți și goi,
Deșteaptă sensul unor imagini, unor vise...
Și-mi vei ierta păcatul de-a-mi fi uitat un gest
În gândul tău sau poate în suflet, o durere
Trecută-n timp. Din toate va rămânea acest
Destin al unor veșnic pierdute giuvaere,
De nu-ți aduci aminte nici tu când le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe încet sub pleoapa-i neagră
De-abia te vezi tu însăți, pe-un orizont uitat,
Plecând diminuată în timp ca o tanagră.
Cine-ți atinge pieptul la care-am stat să-ascult
Vântul și luna? Cine din nou își poartă sumbra
Lui salcie? O, poate voi fi plecat de mult...
Sărută-mă-n absență și-n somn. Sărută-mi umbra.
poezie clasică de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre negru
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Va trebui
Va trebui să ierți și vei ierta
Păcatul mâinii noastre care-a scris
Adio pe fereastra unui vis
Va trebui să ierți...
și vei ierta.
Va trebui să pleci și vei pleca
Nu prea departe cât ar fi de-ajuns
Să nu-ți mai dau de urmă pe ascuns
Va trebui să pleci...
Și vei pleca.
Va trebui să zbori și vei zbura
Mințindu-te că stelele sunt sus
Când ele în țărână s-au ascuns
Va trebui să zbori... și vei zbura.
Va trebui sa uiți... și vei uita
Din toate, doar un foșnet arămiu
Pe care tu îl simți și eu îl știu
Va trebui să uiți.... și vei uita...
Va trebui să ierți,
Va trebui să pleci,
Va trebui să uiți,
Va trebui să zbori...
Mă vei uita plecând,
Te voi uita iubind
Pe-altcineva...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre iertare, poezii despre stele sau poezii despre mâini
Când mă vei căta
Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.
Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.
Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.
Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre poezie
- poezii despre oraș
- poezii despre nuntă
- poezii despre nori
- poezii despre libertate
- poezii despre flori
- poezii despre devenire
Cine ești?
De te vei rupe dintr-o altă lume
Și vei pătrunde, înfruntând stihii,
În taina unor gânduri fără nume,
Mă vei găsi, te-aștept, speram să vii.
Mi te închipui răsărit de soare,
Îmi ești atât de-aproape, uneori,
Și-n gândul meu apari strălucitoare,
Mă-mbrățișezi cu dragoste și... dori.
Îmi ești o stea în nopțile cu lună,
Învăluită-n neguri de mister,
Îmi ești suavul cântec ce-mi răsună
În visul ce mă-mbată, efemer.
Mi-ai apărut de-atâtea ori, dar nu știu
De unde vii spre mine, cum pășești,
Cum intri-n suflet, cum îl lași pustiu,
Și mă întreb, adesea: cine ești?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre dorințe sau poezii despre Soare
Mă vei găsi...
mă vei găsi la malul mării
purtată de un val inspre noroc
mă vei găsi in umbra inserării
sau poate nu mă vei găsi deloc
mă vei găsi in floarea scuturată
in stropii reci ce cad acum din cer
mă vei găsi in versuri albe
sau poate nu mă vei găsi deloc
ma vei gasi in timp si spațiu
plutind in cer senin cu dor
mă vei găsi in gândul tandru
sau poate... nu mă vei găsi deloc
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre spațiu și timp, poezii despre noroc, poezii despre dor sau poezii despre alb
Uitării mă vei da
Înot prin ape zbuciumate
Cu ochii închiși, cu fața într-o parte,
Cu mâinile ce te-au atins,
Înotând spre pace, spre abis.
Uitării mă vei da când vei privi faleza;
Eu voi fi departe, nu mă vei vedea.
Ținându-te de mână cu o altă trecătoare,
Uitării maă vei da.
poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre prăpăstii, poezii despre pace, poezii despre ochi sau poezii despre apă
Odată, tot tu vei fi!
odată
...
odată sigur, știu
că, vom ajunge și noi să fim
între răsărituri și apusuri
sau în nopți, târzii
și-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
și plâng, prin melodii
odată vom ajunge, noi
să ne iubim, și știu că vom unii
două inimii pustii
și-un puls de viață
prin trupuri ce-și doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
și fierbinte privire
și vreau să știi
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium și-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine și-n tine
prin neuitate amintiri
și te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să știi, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi
odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să știu
și atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, și-n gânduri, și-n priviri
chiar de-ar fi, să te aștept în gări
de timp, pustii
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre seară, poezii despre puls sau poezii despre plâns
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
"Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre nuferi, poezii despre lumină sau poezii despre inimă
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeul nopții
Când noaptea își va recunoaște vina
Și va pleca, lăsându-mi dezvelit
Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,
Tu nu vei ști, vei fi precum lumina
Ce-mparte viață-n drumu-i nesfârșit
Prin lumea-n care simt că-s numai eu
Privindu-te, zeiță, ca un zeu.
Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Și-mi voi lua, din ochii tăi, avânt
Spre culmi, cu o putere ca de vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuiește viața pe Pământ
Și-l face să se simtă ca un zeu,
Așa cum simt, în clipa asta, eu.
Îți voi șopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris
Când inima ți-a tresărit în vis,
Iar ochii nu știau ce se petrece
Și, pentru-o clipă, doar, ți s-au deschis,
Privind, prin întuneric, cum un zeu
Ți se-nchina. Eram, acela, eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre vinovăție
Mă vei vedea
mă vei vedea în fiecare clipă
când lângă tine cineva va sta
mă vei vedea sub merii din grădină
sau ca lumină-n nopți de catifea
în ochii ce privesc ades spre tine
vorbind cu alta tu vei murmura
cuvinte care-ți amintesc de zile
când vocea caldă m-alinta
credeai că-n zile fără număr
tu vei uita mâna ce-a-ntins
ca să-ți ajungă pân-la umăr
și-obrazul tandru l-a atins?
mă vei vedea în fiecare clipă
sunt umbra gândului ce-l ai
își zbate timpu-a lui aripă
și-n fața lui tu nu ai grai
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre numere sau poezii despre mere
Odată ce furtuna s-a sfârșit, nu îți vei mai aminti cum ai reușit să treci prin ea, cum ai supraviețuit. Nu vei putea fi sigur cu adevărat nici dacă furtuna s-a sfârșit. Un lucru este cert însă: atunci când vei ieși cu bine din furtună, nu vei mai fi aceeași persoană care erai înainte.
citat din Haruki Murakami
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre supraviețuire, citate despre sfârșit, citate despre adevăr sau citate de Haruki Murakami despre adevăr
Iubiri pierdute în noroi
Prin cețuri albe de tăcere
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri
Chiar dacă văd numai o stradă
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre primăvară sau poezii despre ninsoare
Iubiri pierdute în noroi...
Prin cețuri albe de tăcere,
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri,
Chiar dacă văd numai o stradă,
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota din Iubiți și nu lăsați să moară clipa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest corp, acest corp
Pe care nu-l mai cunosc, ori de câte ori îl atingi se preschimbă-ntr-un râu
Învolburat, plin de vârtejuri, doar vocea-i înăbușită strigă după ajutor
Acest corp, acest corp, cu mâini, ochi și picioare ca niște pâraie se varsă tot în tine
Multe bucăți din carnea mea vor sta în trupul tău ca pietrele pe fundul apei
Niciodată nu se vor mai ridica indiferent câte corăbii ar eșua
Ele vor sta mult și bine ca o barieră de corali, graniță în calea altor femei
Alte părți mai ușoare, vise, iluzii, vaporii de ceață vor fi luate de vânt
Se vor depune pe gene până vei orbi și nu vei mai ști care-i adevărul:
-Aburii ridicați din pieptul tău sunt ai mei sau ai tăi?
...................................................................
Acest corp, acest corp, care șerpuiește-n tine în aval și-n amonte
Trece ca un râu, desculț, prin măduva spinării, liniștit și tandru
Șlefuiește fericirea și moartea, roade tot ce-i iese în cale
Erodează maluri provocând convulsii, răni, până ia forma ta
Pe degete mai ai încă sânge, știai deja din prima zi când ghicitoarea
Ți-a spus privind în palma ta: mare ghinion se va abate asupra ta la mijlocul vieții
Constelațiile îți vor mișca inima, sângele meu nu se spală cu nimic
Acest corp, acest corp, despre care nu vei ști nimic niciodată
S-a făcut pojghiță peste oasele tale, într-un strat fin, uniform ca o altă viață
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre râuri, poezii despre picioare, poezii despre moarte sau poezii despre marină
Când simți că nimic din ceea ce vezi în lume nu este adevărat, vei începe să cauți în interiorul tău. Aceasta căutare te va rupe din lume și te va conduce la adevărul ce a stat mereu ascuns în inima ta. Ai venit aici cu tot ce ai nevoie pentru existență, ba mai mult de atât vei descoperi că poți cu adevărat să te bucuri de această existență. Și care e scopul de fapt? Să mergi dincolo de cuvinte ca mama, tata, copil, om, suflet, spirit, Isus, Dumnezeu, Conștiință. Mergi dincolo de toate astea și locul pe care îl vei descoperi îți va arăta cu adevărat cine ești. Din acest loc te vei putea bucura cu adevărat de ceea ce înseamnă de fapt O Mamă, Un Tată, Un Copil, Un Om, Un Suflet, Un Spirit, Un Isus, Un Dumnezeu, O Conștiință. Toate astea adunate dau UNUL. Cine ești tu cuprinde tot ceea ce există și nu există. Toată istoria și toate posibilitățile se nasc din inima ta. Este fabulos când privești în urmă și vezi că ai pornit de la un aparent om de rând. Vei înțelege nu doar că a meritat încercarea, ci pur și simplu nu aveai cum să ratezi acest scop, pentru că scopul ai fost mereu Tu.
citat din Marius Chirilă
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tată, citate despre mamă, citate despre existență, citate despre bucurie, citate despre suflet, citate despre religie, citate despre posibilitate sau citate despre naștere
Vei fi omul înțelept
Nu lăsa timpul să treacă
Fără să înveți ceva!
Având minte înțeleaptă,
Mai mult te vei înălța.
Altfel, vei avea o viață
Care duce în amurg.
Nu vei putea face față
Greutăților ce curg.
Cu multă învățătură,
În viață vei prospera.
Vei păși în lumea bună,
Mult timp te vei bucura.
Vei putea intra în lume
Fără să ai remușcări.
Din nume îți faci renume,
Vei deschide multe zări.
Vei avea viață frumoasă,
Vei primi mai mult respect,
Gândul îți va sta acasă,
Vei fi omul înțelept.
poezie de Dumitru Delcă (4 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre respect, poezii despre frumusețe, poezii despre celebritate sau poezii despre bucurie
* * *
După ce a trecut furtuna,
nu îți vei aminti cum ai reușit să treci prin ea,
cum ai izbutit să supraviețuiești.
Nici măcar nu vei fi sigur că a luat într-adevăr sfârșit.
Doar un singur lucru e sigur,
după ce ai scăpat din furtună
nu vei mai fi persoana care ai fost când s-a pornit vântul.
Acesta este singurul adevăr pe care-l știm despre furtuni.
poezie de Haruki Murakami, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supraviețuire, poezii despre sfârșit sau poezii despre adevăr
Înger in noapte
Prin noaptea întunecata
Cand stelele s-arata
Te vad pe tine, îngerul meu
Oare esti tu, cea pe care am iubit-o mereu?
Esti asa aproape de mine,
Si asta imi da o speranța
Ca inca mai esti pe pământul de aici
Ca inca mai esti in viața
Luna strălucește pe cerul-negurat
Si ochii tai frumoși inca nu au plecat
Ti-as spune te iubesc, dar cum vei reacționa?
Ma vei părăsi din nou, oare ma vei lasa?
Ma apropi de tine încât sa-ti simt suflarea
Dar soarele răsare, iar eu imi pierd răbdarea
Sa te sărut, sa iti spun ceva?
Dar e prea tarziu, te vad plecând cu inima mea
Esti atat de reala, cum se poate asa ceva?
An de an mi-am dorit sa revii in viața mea,
Zi de zi am fost la mormântul tau sperând ca vei zice ceva
Dar nu puteai, devenisei înger deja
Sper sa ne întâlnim din nou in noaptea ce va urma
Si atunci am să-ți spun ca tu esti a mea
Si am sa vin cu tine, in lumea ta
Căci tu esti un înger, îngerul ce mi-a furat inima
poezie de Alexandra Marinescu (27 aprilie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
Trebuie să ții o duzină din problemele tale favorite constant prezente în mintea ta, cu toate că în general, ele vor sta într-o stare latentă. De fiecare dată când vei auzi sau vei citi despre un nou truc sau un nou rezultat, testează-le pe fiecare din cele 12 probleme ca să vezi dacă sunt de ajutor. Din când în când va apărea câte o reușită, și oamenii vor spune: "Cum ai reușit? El trebuie să fie un geniu..."
citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lectură, citate despre genialitate sau citate despre ajutor
Pentru marile Eleusinii
Când calda strălucire a lunilor toride
Va prinde să decline, când soare potolit
Spre golfuri de-ntuneric va luneca trudit,
Își va rosti chemarea din nou Eumolpide...
La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior,
Tu vei ghici durerea Zeiței pământene
Și plânsetul Fecioarei, ce câmpuri leteene
I-e dat mult timp să ude în roua ochilor.
Și-n toamna somptuoasă de purpură și nacru,
În toamna unde seara încheagă tonuri vii,
Prin surda picurare a orelor târzii
Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru.
Nocturne bolți vor ninge din slăvi misterul lor,
Ți s-o răsfrânge-n suflet tăria-ngândurată,
Iar sfânta ta durere va trece legănată,
În ritmuri largi și grave, de corul sferelor.
Pe Calichor, în templul încins de roci calcare,
Acolo te așteaptă, cucernic, dorul meu:
Acolo vei ajunge în Marea Noapte, greu
De gânduri, de neliniști, de-adâncă-nduioșare.
Mă vei urma... Cuvântul va depăna domol
Povestea fără nume a nunții subterane;
Uimit, îi vei cuprinde supremele arcane
Din culmi nebănuite și limpezi, de simbol.
Iar când, topit în apa adâncilor mistere,
Zeiței chtoniene întreg te vei fi dat,
Cu mâini îngemănate și gând cutremurat
Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre virginitate, poezii despre tristețe sau poezii despre toamnă