Cântec fără cuvinte

Tot ceea ce te atinge o clipă
Se topeşte în treacăt ca neaua,
Ca neaua atinsă
De răsuflarea lui martie.

Priveşti vulturii care zboară
În cercuri largi peste munţi
Şi simţi cum toate alunecă
Din inima ta şi dispar.

Dar iată vine iarna şi din nou
Zăpada reapare peste câmpuri
Şi toate clipele prin care ai trecut
Prind iar fiinţă-n jurul tău şi murmură.

Şi ca fluxul pe plajele galbene
Îţi creşte-n suflet propriul tău trecut...
Vai, cât de rău e atuncea să nu ai pe nimeni aproape
Ca să-ţi pleci fruntea pe umărul lui.

poezie clasică de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna a uitat să ningă

Supărate anotimpuri pe la noi nu vor să treacă,
Răzvrătite vin în grabă, stau puţin şi apoi pleacă.
Vremea-n treacăt ne tot minte, nu e cea din calendare,
Suferă pământu-n tihnă, hainele îi sunt murdare.

Iarna a uitat să ningă, ziua zace-n întuneric,
Ne-au ameninţat nori negri, au trecut, şi-au dat în petic,
Prin ninsorile răzleţe ne-au trimis câteva semne,
Neaua nu vrea să se-arate, n-are cine s-o îndemne.

Domolit fâlfâie vântul din aripi înţepenite,
Zboară ciorile-n izbelişti peste câmpuri zgribulite,
Întristată e pădurea legănându-şi goale ramuri,
Stau copiii supăraţi aşteptând iarna la geamuri.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desene pe zăpadă

desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale
în punctul în care se adună toate amintirile tale
după o săptămână de ploaie nu mai e nimic din ce a fost.
ca după un foc de paie; astăzi parcă toate sunt fără de rost.
paşi fără de urme, ochi fără vedere, palme fără mângâieri;
nu ştii cum să trăieşti deodată tot ce ai trăit până mai ieri.
a izgonit, iată, ploaia toţi oamenii din jurul tău, şi-ai rămas
neputincios, cu mainile prea goale pe lângă trup, şi fără glas.
ici -colo câte o amintire începe din nou a fumega
şi fug de ploaie, îmbulzindu-se toate să ardă în mintea ta.
desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale.
pe geamul aburit ai înşirat toate amintirile tale.
le ştergi cu palma pe toate şi laşi geamul să se aburească iar -
mâine va ingheţa peste tot şi nu- ţi vei mai aminti nici tu măcar.

doar sufletul tău va mai desena uneori triunghiuri pătrate
şi albe cercuri trapezoidale peste zăpezile toate.

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Stea a nopţii care coboară, frumos luceşti tu la apus! Din norul tău îţi înalţi fruntea strălucitoare; cu măreţie păşeşti peste dealuri. Ce priveşti tu şi ce vezi pe câmpie? Vânturile vijelioase s-au potolit. Se-aude de departe murmurul şuvoiului. Valuri vuiesc, rostogolindu-se peste stânci, departe. Zumzetul gâzelor serii acoperă câmpul. Ce priveşti, lumină frumoasă? Dar tu zâmbeşti şi te duci. Valurile vin vesele în jurul tău, umezindu-ţi frumoasele plete. Adio, rază tăcută. Răsari, minunată lumină a sufletului lui Ossian!

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-mă

Uită-mă, precum o pană, uită aripa ce-o zboară
Uită-mă, precum arcuşul, uită coarda de vioară
Ce vibrând aşteaptă iarăşi mângâierea lui cuminte
Uită-mă te rog, ca astfel, să-ţi aduc din nou aminte

Cum te mângâi cu privirea chiar de mâna te atinge
Cum sărutul meu, iubito, te alintă şi te frige
Atingându-ţi pielea fină de pe gâtul tău suav
Aşternând fiorii clipei peste trupul tău firav

Dacă vrei, mă uită-n noapte, ca aminte să-ţi aduc
Alipindu-mă de tine, încercând să te seduc,
Trupul meu să te respire, împreună să plutim,
Uită-mă, dar fii-mi alături, să-ncercăm să ne-amintim

Amnezii să te cuprindă, însă toate temporare,
Să mă uiţi de te mai supăr, dăruieşte-mi iar iertare,
Uită-mă, dar mă iubeşte, inima să-ţi fie a mea
Să-ţi aducă ea aminte că de fapt nu poţi uita

poezie de Adi Conţu (27 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu se împiedică de munţi. Pietricelele mici îl vor face pe om să cadă. Treci peste toate pietricelele din drumul tău şi vei vedea că ai trecut muntele!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul

Stejar bătrân, uitat de timp
Ce îţi pleci crengile către pământ
Stând de veghe secular
Că îţi trece timpul, nu ai habar

Priveşti în jurul tău cu semeţie
Doar adierea vantului te mai mângâie
Stai cu fruntea sus fără să-ţi pese
Căci timpul peste tine trece

Trecul tău, peste tine anii,
Tu tot mai falnic te înalţi
Cu umbra-ţi neagră şi coroana deasă
Ai fost la multe păsărele casă

M-am aşezat îngrijorată lângă tine
Să te întreb de-ţi este bine
Cu ale tele ramuri reci
Prin câte ierni amare treci

De-ţi este greu aicea în pădure
Când auzi tăiatul de secure
Atâţea ani ai rezistat
De nimenea nu te-a tăiat

Atunci stejarul îmi răspunde
Cu un aer cald şi cu blândeţe
Dar tu prin câte necazuri ai trecut?
Şi te îndrepţi spre batrâneţe...

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte...

Trăiam în trecut –
Destine amare,
Gândeam în trecut –
Greşeala mea mare!

Eram... Nu eram...
Şi speram,
Că timpul pe toate repară!
Dar nimeni s-audă
A mea murmurare!

Te-ndeamnă izvorul:
Priveşte!
Prezentul
O clipă îţi dăruieşte!

Şi-n zare lumina
Din nou se strecoară.
O rază!
O rază
E ziua cea mare!
Zâmbeşte!
Şi sufletul tău blând
Îl dezmiardă,
Zâmbeşte
Şi înainte păşeşte!

Mergi, progresează!
De tine îngrijeşte
Şi clipa senină
Păzeşte!

Tu treci peste toate biruitor!
Zâmbeşte!..

Apoi...
Apoi să râdem de noi
Cu sfială,
Cum ne pusem destinul
Pe lespezile cele mai usturătoare,
În chin,
Pân' în creştet,
În ale racilor cleşte...

Zâmbeşte!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele oglindă

Pe chipul tău e-o linişte deplină,
Încât şi râul stă să te admire,
Curgându-şi apa în mişcarea lină
A undelor, în dulce şerpuire.

Ar vrea să-ţi spună cât eşti de frumoasă,
Din matca lui, ar vrea să se desprindă
Şi, cu o voce caldă şi duioasă,
Să-ţi fie, din cuvinte, o oglindă.

Să te acopere cu apa-i clară
Şi să îţi spele grijile mărunte,
Iar la amiază, de-i caniculară,
Cununi de stropi să-ţi cearnă peste frunte.

Tu îl priveşti, ai dragoste-n privire,
Iar liniştea-ţi dispare într-o clipă
Atunci când simţi, în suflet, o pornire
Ca mâna, într-a stropilor risipă,

Să ţi-o opreşti, în tandră mângâiere,
În scurgerea cuvintelor-cascadă,
Şi să accepţi iubirea în tăcere
A râului sedus de o naiadă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gorunul

În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

O, cine ştie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
şi mut
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măreţia unui om nu vine doar din ceea ce are înnăscut. Trebuie să treacă şi prin împrejurări favorabile. Aceste circumstanţe sunt, adeseori, condiţiile nefaste care înconjoară un om şi-i formează caracterul, aproape ca şi cum ar încerca să-l tortureze. Când duşmanii lui au dobândit toate formele cu putinţă, atât văzute cât şi nevăzute, şi se aliază pentru a-l face să se confrunte cu toate greutăţile posibile, omul are de trecut adevărata probă a măreţiei.

Eiji Yoshikawa în Taiko
Adăugat de albastru.nemarginit
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iris: Înţeleg cum este să te simţi cât mai mic şi mai insignifiant pe cât este omeneşte posibil. Şi cum este să simţi durerea în părţi pe care n-ai crezut că le ai în interiorul tău. Şi nu contează de câte ori îţi schimbi tunsoarea, sau la câte săli de fitness te duci, sau câte pahare de vin bei cu prietenele... în continuare te duci la culcare în fiecare noapte, analizând fiecare detaliu şi întrebându-te cu ce ai greşit sau ce anume nu ai înţeles. Şi cum naiba ai putut să crezi, chiar şi pentru o clipă, că erai fericită. Şi uneori reuşeşti chiar să te convingi că el va avea o revelaţie şi va apărea la uşa ta. Şi după toate acestea, oricât de mult ar fi durat, o vei lua de la capăt. Vei cunoaşte oameni noi care te vor face să simţi că eşti din nou apreciată. Şi toate părţile sufletului tău vor fi din nou laolaltă. Iar toată acea perioadă nesigură, anii pe care i-ai irosit, vor începe, în cele din urmă, să dispară.

replică din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea destinului

Te simt prea singură, şi-mi pare rău
că viaţa ta, atât de împlinită,
te-a abătut, cumva, din drumul tău,
pe o potecă tristă, ocolită.

Destinul tău, cel scris acolo, sus,
e, încă, în putere şi te cheamă
pe drumul său, ce este mai presus
de orice lege şi de orice teamă.

Îl simţi, deja, în gândul tău ascuns,
şi simţi chemarea lui spre o schimbare,
dar inima aşteaptă un răspuns
pe care doar iubirea ta îl are.

E-acolo, e ascunsă într-un pliu,
cu dorul de-a simţi, din nou, lumina,
şi de-a uita de cerul fumuriu
al scenei peste care-a tras cortina.

Am să-ţi întind, în noul răsărit,
o mână caldă şi, încet, cu mine,
vei fi purtată-n zborul liniştit
al sufletelor ce zâmbesc, senine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Au trecut anii peste mine
cum au trecut peste râul din spatele grădinii,
peste sălciile umilite de singurătate,
peste trifoiul înflorit...
Iar eu m-am aflat
în fiecare zi,
în fiecare anotimp
şi m-am trezit
în fiecare dimineaţă
pentru mai târziu,
în fiecare săptămână
pentru luna următoare
şi în fiecare an
pentru un nou început.
Atunci,
de ce în toate trecerile eu nu apar?

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a te regăsi trebuie să parcurgi unele drumuri singur, atât în natură cât şi în natura din interiorului tău, prin introspecţie, contemplaţie, reflecţie şi toate elementele care te ajută să cunoşti pe Dumnezeu şi bunătatea din tine, în interiorul tău, care constă în conştientizarea naturii tale, a sinelui sufletului tău, cât şi sinele exterior care este tot Universul, iar tu oglindeşti Bunătatea Lui Dumnezeu în lume.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Din culmea unde, mai presus de nor,
Doar gheaţa îşi sculptează diamantul,
Te prăvăleai, gigantic clocotitor,
Cât zarea-ntins, haotic ca neantul.

În jurul tău, frânturi de stîncă, lut,
Cadavre ale florei uriaşe,
Monumentau un nenturnat trecut...
Şi nicăieri, în goana pătimaşe,

Reflux liniştit nu locuia
Cu lumea lui năvalnicele ape...
Dar anii au trecut... Din matca ta,
Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape.

Oglindă călătoare, cer mobil,
Te-ai încadrat într-o uşoară spumă
Şi-ţi porţi acum cristalul tău steril
Spre-a mărilor îndepărtată brumă.

Dar murmurul, acord eternizat,
Neîncetat mărirea ta o plânge;
Şi-ntregul tău trecut, pietrificat,
În unda potolită se răsfrânge.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplarea face ca nu tot timpul să primeşti ceea ce îţi doreşti... dar asta e bine. Vei primi exact ceea ce ai nevoie pentru a învăţa să dobândeşti singur ceea ce vrei, fără a-ţi creea dependenţe. E nevoie doar să priveşti cu inima deschisă spre întâmplările din viaţa ta şi îţi vei da seama că ea chiar îţi oferă toate posibilităţile pentru a învăţa ce înseamnă independenţa. Încetează să te plângi şi încearcă să schimbi puţin perspectiva din care priveşti lucrurile. Toate vor primi un nou înţeles.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi a trecut atâta timp

Îţi simt dulceaţa de pe buze
Şi a trecut atâta timp
Şi-ţi simt parfumul de pe bluze
Şi-adorm cu ochii tăi pe chip.

Şi parcă te aud prin casă,
Aud cum strigi şi tot tresar,
Întorc privirea-mi luminoasă
Închipuirile dispar.

Mă las în transă pe fotoliu
Şi iar te văd şi te visez
Păşind încet aleatoriu,
Îmi eşti şi-acum un dulce crez.

Îţi cumpăr flori, le pun în vază,
Un obicei ce l-am păstrat
Să-mi amintesc cât mi-eşti de dragă,
Nu scap de dorul inculpat.

Mă trec fiorii peste toate,
Mi i-ai lăsat pe toţi aici,
Te chem cu luna peste noapte,
La geam te-aştept cu licurici

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată vine iarna

Iată vine iarna dragi copii
Peste dealuri şi câmpii,
Peste pomii din livezi
Şi chiar peste casa celor trei iezi.

Vine cu fulgi mari pufoşi,
Vine iarna în galoşi.
Cu zăpadă pănă la brâu
A venit şi peste un mic pârâu.

Chiar şi crengile de tei!
Au fost îmbrăcate în haina ei.
Albă ca laptele de mamă
Moale ca o năframă.

Hai fuga să ieşim în prag!
Să o întâmpinăm cu mult drag
Pe zâna cea frumoasă
Care înveleşte totul în alb.

poezie de Vladimir Potlog (7 decembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iaşul lui Eminescu

Prin Iaşul cu multă floare de tei
Parcă se aud şi acum paşii tăi
Iar banca, veche, pe care ai stat
E tristă, de-atâta aşteptat...

Tu, trubadur cu lira-ţi sfântă
Mai vin-o dată şi colindă
Toate cărările de prin Copou
Căci, Teiul tău are un ram nou!

Vino, mai dă o raită prin Ţicău
Te-aşteaptă şi acum amicul tău
Creangă Ion, să vă-ntâlniţi
Că aveţi multe să vă povestiţi!

Şi Plopii fără Soţ au mai crescut
Ne spun de câte ori, tu ai trecut
Când aşteptai nebun, de dor, pe ea
Şi ai fi vrut, măcar un semn să-ţi dea...

Dar, nu-i nimic, ţie îţi duc dorul
Codrul, ţara, neamul şi izvorul
Pe tine te iubeşte Universul
Aşa, cum tu ai scris şi ai iubit versul.

Iar când soarta, prea devreme, te-a învins
Şi timpul, prea repede, s-a scurs
Luceafăr viu, de-acolo ne priveşti
Prin Codrii de Aramă, tu trăieşti!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul lui Traian

Colo surele ruine
Către Dunăre privesc
Cum tot vine apa, vine
Martori vremilor trecute,
Cât sunt astăzi de tăcute,
Numai inimii-i vorbesc.

Eu mă uit pe apa sură
Încreţit-abia de vânt;
Apa lângă mal murmură.
Trec şi vremile-nainte,
Trec şi-aducerile-aminte
Cum trec toate pe pământ.

Au pierit acele glorii,
Şi-alte-asemeni nu se nasc
Ah, dar iată luptătorii
Scutul lor cum îl aruncă,
Sapă, cum le-a dat poruncă
Meşterul de la Damasc.

Grinzile de grinzi se leagă
Peste munţii de granit,
Lespezi peste bârne-ncheagă
Viaduct pe bolţi enorme
Şi-uriaşele lui forme
Parc-ajung până-n zenit.

Şi din câte-avea ţinuturi
Roma-n stăpânirea sa,
Iuţi oşteni ascunşi sub scuturi
Vin ca apa revărsată,
Cum potopul tău odată,
Iahve, peste lumi vărsa.

Podul îşi îndoaie fierul
Sub atâţi legionari,
Tubele-nspăimântă cerul!
Istre,-acum te baţi în spume!
Mulţi văzuşi tu tari în lume,
Însă nu pe cei mai tari!

Cine va mai sta-mpotriva
Leului roman de-acum?
Care fulger stăvili-va
Goana răzbunării sale?
Ai voinici tu, Decebale,
Să opreşti furtuna-n drum?

Ori ai tăi sunt cei ce-n gloate
Ies din codri-ntunecaţi?
De pe câte râuri toate
Vin la moarte ca la nuntă
Cu topoare-n mâini, şi-nfruntă,
Şapte rânduri de-mpăraţi?...

Ah! visez. Eu la ruine
Şi la Dunăre privesc,
Cum tot vine apa, vine.
Ele stau ruine mute
Martori vremilor trecute,
Numai inimii-i vorbesc.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!